Obiceiurile culinare ale unei tari reprezinta un veritabil izvor istoric

al poporului respectiv, intrucat, din gastronomia acestuia reies mai multe

aspecte caracteristice, cum ar fi nivelul de cultura, cat si cel de trai,
acesta fiind observat si din calitatea mancarii și ingredientele din care
sunt facute specialitatile unei tari.
În opinia mea, consider ca obiceiurile culinare definesc un popor,
intrucat ele ofera informatii atat despre cultura unui stat, cat si despre
influentele pe care alte popoare le-au exercitat asupra lui, formand o
altfel de imagine a națiunii decât cea oferită de istoria țării. Totodată,
obiceiurile culinare și specificul de mancare al unei țări descrie si oamenii
poporului, gastronomia reflectand o parte din personalitatea acestora.
În primul rand, putem spune ca însusirile specifice pe care un
popor le are din punct de vedere gastronomic defineste mai multe
aspecte prezente în stat. Astfel, daca o tara foloseste ingrediente simple,
si usor de gasit în realizarea mancarii caracteristice, ne putem da seama
de traiul nu foarte ridicat de care tara a avut parte in trecut, fiind nevoita
sa traiasca din lucrurile accesibile lor. Totodata din domeniul culinar al
unei tari putem afla de influentele pe care alte state le-au exercitat
asupra poporului respective, atat in obiceiurile culinare cat si in alte
tradiții specifice, influente care s-au imbinat în cultura proprie a statului și
au ajuns sa-l defineasca. Dupa cum spune si autorul Alexandru
Consulea în articolul „Exista bucatarie romaneasca?”, acesta a fost
surpins sa afle ca majoritatea preparatelor pe care le credea originare
romanesti erau de fapt influențe aduse din alte popoare ce s-au contopit
perfect cu butaria romaneasca si au devenit specific al tarii noastre:„Am
înlemnit; chiftelele sunt turceşti?!”; „Mama gătea cu mândrie și
pricepere...inconştienţă de infracţiune, chiftele turceşti din fleică de porc”;
„Zacusca mătușii Julieta... nu era a mătuşii Julieta. Mătuşa Julieta făcea
zacuscă rusească; ciudat, n-avem ruşi în familie.”.
În al doilea rând, gastronomia unei tari reflecta personalitatea
oamenilor, dar si nivelul acestora de existenta. Astfel, în Franta exista
preparate felurite de mancare, foarte sofisticate, pline de eleganță și
rafinament, fapt ce rezultă însăși eleganța și bunul gust al francezilor,
dar si personalitatea acestora rafinata și pretentioasa. Pe de alta parte,
în Romania specificul de mancare este unul simplu, fara elemente
flamboaiante, lipsite de vreo eleganță aparte, dar extrem de gustoase și
sățioase, de unde putem observa nevoile dar si caractersticile romanilor
de a trai simplu, dar bine, și totodata ospitalitatea fara margini a
acestora.
 În concluzie, consider ca obiceiurile culinare definesc un popor,
întrucât ii alcatuiesc o imagine și o poveste noua si diferită de cele ale
istoriei pure.