UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ

BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT

ECOLOGIE

-PROF. UNIV. DR. MIRCEA DUȚU-

Concepția religiei despre problematica protecției mediului

Anul de studiu: Anul I

Student: Spiridon Marian
Forma de învățământ : IFR
 Schimbarea este o trăsătură constantă a planetei noastre. Suprafața terestră,
oceanele, atmosfera, clima și viața de pe Pământ s-au modificat mereu de-a lungul
timpului. Însă schimbările actuale diferă de cele din trecut prin ritmul și amploarea lor
fără precedent, precum și prin factorii și agenții care le cauzează. Evenimentele extreme,
cum ar fi furtunile, valurile de căldură, inundațiile și seceta cu intensități care înainte se
produceau o dată la 100 de ani, au devenit noua noastră realitate. Titlurile apărute în
presa din întreaga lume indică o criză climatică și de mediu care afectează viitorul
speciei noastre.
Omenirea se confruntă cu o criză de mediu globală. Au fost propuse diferite
strategii pentru a putea remedia aceste probleme, însă eforturile au avut efect doar în
unele cazuri. Chiar dacă am reușit să facem față unor probleme legate de mediu, altele
noi apar, deoarece problema stă la originea degradării mediului. Multe dintre aceste
strategii sunt de combatere mai degrabă, decât de prevenție.
Clima Pământului este într-o continuă schimbare, iar schimbarea este
cauzată de om. Indiferent ce expresie alegem, „noua noastră realitate” sau „crize
multiple”, dovezile sunt clare. Clima Pământului este în schimbare, iar această
schimbare este cauzată de om. Dependența economiilor noastre de combustibilii fosili,
practicile de utilizare a terenurilor și defrișările care au loc pe tot globul duc la creșterea
concentrațiilor de gaze cu efect de seră din atmosferă, care la rândul lor determină
schimbări climatice la nivel mondial. Este clar, de asemenea, că schimbările climatice
afectează pe toată lumea și fiecare colț al planetei noastre, inclusiv Europa. Unele
comunități ar putea suferi de pe urma valurilor de căldură extinse și a secetei, în timp
ce altele s-ar putea confrunta cu furtuni mai frecvente și mai puternice. Oamenii, natura
și economia sunt deopotrivă afectați de schimbările climatice.
Biodiversitatea dispare într-un ritm fără precedent. Știința este la fel de
fermă în ceea ce privește pierderea diversității vieții pe Pământ într-un ritm căruia nu îi
putem face față. În fiecare an, multe specii sunt declarate dispărute, pe măsură ce
habitatele lor continuă să fie distruse, fragmentate sau poluate. Unele specii, inclusiv
polenizatori precum albinele și fluturii, care sunt vitali pentru bunăstarea noastră, au
înregistrat o scădere dramatică a populațiilor din cauza utilizării pe scară largă a
pesticidelor. Poluanții generați de activitățileeconomice se acumulează în mediu,
diminuând capacitatea ecosistemelor de a se regenera și de a ne asigura servicii vitale.
Degradarea mediului afectează nu numai plantele și animalele, ci și oamenii.
La rândul lor, religiile care au dominat Evul Mediu au promovat o etică şi
atitudine puţin favorabile unui raport optim dintre om şi natură. Astfel, pe baza ideii că
natura a fost creată de Dumnezeu să servească omul, s-a format şi afirmat o viziune
având în centru teza subordonării necondiţionate a naturii, întotdeauna menită să
servească nelimitat fiinţa umană; aceasta a creat o adevărată tradiţie care domină şi
astăzi şi a determinat o situaţie de superioritate a omului faţă de natură şi o atitudine
agresivă faţă de aceasta. Printre factorii care determină sau influenţează o asemenea
poziţie, O.P. Dwivedi1 menţionează: valorile iudeo-creştine, ştiinţa şi tehnologia,
industrializarea, urbanizarea, proprietatea privată, precum şi o serie de elemente
cultural-sociale.
Rezolvarea marilor probleme ecologice contemporane depinde din ce în ce mai
mult de atitudinea subiectivă, personală şi comportamentul colectiv al indivizilor.
Controlul civic şi acţiunea societăţii civile au devenit indispensabile rezolvării
obiectivelor de protecţie a mediului şi conservare a naturii. În acest context, relaţia
dintre fiinţa umană şi natură devine una fundamentală, determinantă. În medierea şi
exprimarea ei au intervenit numeroase forme culturale, în frunte cu fenomenul religios.
Formele religioase primitive, încă vii în multe părţi ale lumii, acordă individului o
dimensiune şi un rol diferite de cele pe care li se atribuie de către „religiile“ omului
occidental modern. Primele nu recunosc omul ca individ care există prin sine însuşi,
fără legătura cu forţele animale şi/sau minerale care îl înconjoară.
Dincolo de diversitatea abordărilor, s-au conturat două perspective spirituale,
două mari curente de gândire şi, deopotrivă, două atitudini esenţiale prezente sub o
formă sau alta de-a lungul întregii istorii a civilizaţiei umane.
➢ Prima consideră umanitatea ca o parte integrantă a naturii, un microcosmos în
simbioză într-un macrocosmos ori, cel puţin, ca o asociere indispensabilă a celor doi

1 O. P. Dwivedi a fost profesor emerit de științe politice și administrație publică la Universitatea din Guelph.
termeni ai existenţei. Fiinţa umană apare astfel ca un subiect printre multe altele ale
coexistenţei, ci aflat într-o permanenţă căutare de căi şi mijloace de promovare a
parteneriatului şi alianţei sale cu mediul natural. Cele mai redutabile s-au dovedit până
acum reprezentările şi abordările religioase, etice, juridice etc.
➢ Cea de-a doua concepţie/atitudine este, prin excelenţă, una pragmatică; porneşte
de la a considera omul (societatea) ca fiind separat de natură, complet diferiţi. Mediul
natural apare, în consecinţă, ca un obiect util ori agreabil, ordonat omului în calitate de
mijloc în raport cu un scop determinat.
Desigur, cele două abordări nu sunt şi nu pot fi total separat, nu există în stare
„pură“, complet izolate un de cealaltă; dimpotrivă, adeseori elemente reciproce coexistă
sau chiar se întrepătrund.
Astfel, putem trage concluzia că aceasta criză de mediu este și o criză a spiritului
uman. S-a spus, de-a lungul timpului, că dacă se reușește reducerea ,,poluării’’ din
mințile oamenilor, se va putea reduce și poluarea naturală. Așadar, în scopul rezolvării
acestor probleme, trebuie acordată o atentie specială valorilor acestei lumi spirituale.
Într-adevăr, relația noastră spirituală cu mediul poate avea un rol crucial în
protejarea mediului. Însă este trist că oamenii încep să-și întoarcă spatele la aceasta
lume spirituală, cufundându-se într-o lăcomie nesfârșită în această lume guvernată de
materialism, fapt ce duce, în mod indirect, la distrugerea mediului înconjurător. De
aceea, trebuie reinstalată, în mentalitatea zilelor noastre, acest concept de fapte bune, în
ceea ce privește mediul, și de coexistență în armonie în ceea ce priveste toate ființele
pământului. Din acest punct de vedere, majoritatea religiilor lumii ce împărtășesc acest
principiu și militează pentru pace mondială si fericire pot avea un rol crucial în
combaterea problemelor legate de mediu.
Pentru a sublinia această grijă a religiilor pentru mediu și protecția acestuia, voi
aduce în discuție budismul.
 Budismul își are originile în India, si nu în China (cum poate multe persoane
știu). ,,Fondatorul’’ acestei religii a fost Siddhartha Gautama. 2 Acesta spunea că, în cele
din urmă, această cale a adevărurilor, va duce la pace, fericire adevărată și o viață lipsită
de durere și suferință, un fel de emancipare de la clasicul ciclu: naștere, îmbătrânire,
îmbolnăvire și moarte. Această ideologie despre viață este întărită de faptul că totul
este trecător, într-o continuă schimbare, și că toate lucrurile sunt în strănsă legătură. O
altă credință la fel de importantă este cultivarea a patru atitudini sublime:3 iubirea și
aprecierea sinelui, compasiunea, bucuria simplă (care vine din lucrurile mărunte) și
calmitatea. Astfel, un individ este capabil să dezvolte un sistem de gândire analitică,
reflecție critică, și atenție mărită, care ar putea să-l facă să trăiască în echilibru și
armonie cu ceilalți și cu natura.

Budismul și criza de mediu

Nu se poate nega faptul că acțiunile umane, precum consumul fără

responsabilitate, exploatarea intensă a resurselor naturale, care sunt puternic influențate
de lăcomie și aversiune, au avut un imoact negativ, atât direct, cât și indirect, asupra
mediului înconjurător. Problema lăcomiei generale și a dorinței infinite pot fi puternic
influențate de evoluția tehnologiei și a științei, deoarece știința știe foarte puține lucruri
despre ființa umană și este, totodată, incapabilă să schimbe comportamentul acesteia.
Aici intervine rolul important al budismului. Din perpectiva acetei religii, orice tentativă
de remediere a problemelor legate de mediu trebuie să abă la bază urătoarele trei
aspecte: comportamentul, mintea și înțelegerea.
1. Comportamentul: reținerile comportamentului uman trebuie să fie atât interne,
cât și externe. Cele externe reprezintă regulile care interzic acțiunile dăunătoare

2Cunoscut și ca Buddha sau Cel luminat (,,Cel luminat’’ deoarece a descoperit ,,Cele Patru Mari Adevăruri’’:
Adevărul suferinței (dukkha), Adevărul Originii Suferinței (samudaya), Adevărul Încetării Suferinței (nirodha) și
Adevărul Căii spre Încetarea Suferinței (Magga).
3 Brahmaviharas
 mediului, iar cele interne țin de intenția omului de a face bine, și iau naștere din
credință religioasă și conduita morală.
2. Mintea: trebuie încurajată și promovată aprecierea și iubirea față de natură, care
duc la dorința naturală/inconștientă și sinceră de a proteja mediul. Trebuie,
totodată, minimizată și eliminată dorința aceasta de exploatare a naturii, și mai
ales, această idee larg răspândită, că natura ar reprezenta un obstacol pentru
evoluția umană. În termeni budiști, mintea poate fi antrenată prin samadhi.
3. Întelegerea/înțelepciunea: pentru a putea înțelege cauzele și efectele
problemelor legate d emediu, oamenii trebuie, mai întâi, să înțeleagă ordinea
naturii și sistemele ecologice. Doar așa oamenii vor fi capabili să înțeleagă
importanța protejării mediului înconjurător. În termeni budiști, acest proces de
înțelegere și înțelepciune poartă numele de panya, și joaca un rol important in
monitorizarea acțiunilor influențate de aspectele de mai sus, reusind să păstreze
ordinea,

Este de notat faptul că aceste trei aspecte sunt în strânsă legătură unul cu altul.
Însă, chiar dacă oamenii vor înțelege ccauzele si efectele problemelor de mediu, aceștia
nu vor putea să-și remedieze atitudinea față de mediu dacă mintea lor nu dorește același
lucru. Astfel, cele trei aspecte mentionate mai sus trebuie să fie aplicate împreună în
procesul problemă-soluție.
În majoritatea cazurilor, budiștii sunt de părere că ura și aversiunea provoacă
cele mai mari distrugeri în ceea ce privește atâ sinele, cât și pe ceilalți, și că lăcomia și
egoismul, în particular, duc la distrugerea mediului, ,,când suntem sclavii egoismului,
nu există speranță pentru pace. Doar când budiștii vor fi sinceri în credința lor și vor
urma cu strictețe și sinceritate învățăturile religioase, vom putea fi capabili să
conservăm natura. Și atâta timp cât va exista egoism, nu va putea fi prevenită creșterea
distrugerii pădurilor.’’ (Buddhasta, în Kiatiprajuk 1990, p.39)4

4 În original, ‘’When we are laves to selfishness, there`s no way we ca hope for peace. Once Buddhists are
genuine
Buddhists who seriously and sincerely follow religious teachinds, then we`ll be able to conserve nature. And as
long as we have selfishness, more forest destruction cannot be prevented.’’
 Lăcomia și egoismul sunt exemple importante, de notat, atunci când vorbim
despre probleme legate de mintea umană. Așadar, ar trebui să ne concentrăm pe
remedierea cauzelor psihologice ce duc la problemele mediului înconjurător, înainte să
ne concentrăm pe problemele de ordinul materialului, prin intermediul tehnologiei
sofisticate. Aici intervine rolul important al budismului; astfel că Buddha i-a învățat pe
discipolii săi să ducă o viață guvernată de următoarele îndemnuri:
➢ Consumă mai puțin și doar ceea ce e necesar pentru a supraviețui.
➢ Trăiește în armonie cu natura, ceilalți oameni și celelalte creaturi; totodată,
înțelegerea legilor naturale ale ciclului- naștere, bătrânețe, îmbolnăvire și moarte.
➢ Folosește-te de natură în mod înțelept și învață de la aceasta pentru a-ți putea
îmbunătăți mintea și comportamentul.
Este evident că învățăturile de mai sus pot contribui, atât direct, cât și indirect,
la scăderea distrugerii mediului înconjurător și a ratei de poluare, prin promovarea
consumului responsabil și respectul pentru natură și celelalte ființe.

Învățături budiste în ceea ce privește natura

Încă de la începuturi, budismul a avut o relație strânsă cu natura, în special cu

pădurile (Buddha s-a născut sub copacul Sala, sub care a și murit). Acesta a trăit aproape
de natură și i-a învățat pe discipolii săi să aibă grijă de ea. Prima poruncă a acestuia,
făcând o analogie cu Cele Zece Porunci din religia creștină, este abținerea de la a ucide
orice forma de viață. Aceasta poruncă este bazată pe iubire și compasiune și poate fi
văzută ca fiind o etică a mediului cu scopul de a proteja animalele și plantele. Buddha
încuraja protejarea apei și era împotriva risipirii acesteia, acesta interzicându-le
discipolilor săi să polueze în vreun fel canalele și râurile. În religia budistă, este
considerată a fi un păcat poluarea apei, întrucât toate ființele depind de aceasta pentru a
supraviețui. În plus, defrișarea este inacceptabilă și este foarte important să arătăm
respectul cuvenit copacilor care reprezintă o sursă de hrană pentru toate ființele pădurii,
oferindu-le acestora spații de dormit și protecție. Cu alte cuvânt, budismul scoate în
evidență importanța coexistenței omului cu natura și compasiunea și respectul pentru
toate ființele pământului. Toate acestea arată că Buddha a avut dorința de a proteja
mediul și de a-l conserva, învățându-și discipolii să facă același lucru, să iubească și să
respecte natura.

Budismul și educația cu privire la mediu

Educația și religia sunt 2 instrumente importante care, dacă sunt utilizate corect,
pot ajuta în combaterea problemelor de mediu. Acestea ajută la iluminarea oamenilor și
îi ajută pe aceștia să-și cunoască mai bine natura interioară și să fie conștienți de
consecințele propriilor acțiuni. Educația poate ajuta în găsirea de noi căi pentru a
încuraja o atitudine pozitivă a indivizilor cu privire la natură, reușindu-se astfel o
remediere a comportamentului dăunător mediului. Printre aceste atitudini se numără
integritatea, onestitatea, generozitatea, iubirea, compasiunea, modestia,
responsabilitatea și grija pentru cei din jur. Această educație ecologică ajută oamenii să
dezvolte grija pentru mediu și resursele sale, încurajându-i să participe activ la
menținerea bunăstării acestuia.

Concluzie
În perspectiva budistă, problemele legate de mediu sunt cauzate de lăcomie și
dorință infinită din partea oamenilor. De aceea, orice tentativă de remediere a acestora
trebuie să fie axată pe natura umană. În ceea ce privește budismul, principiile acestuia,
precum comportamentul responsabil, mintea (dorința conștientă de a proteja natura) și
înțelepciunea pot contribui la rezolvarea crizei de mediu. De asemenea, trebuie luată în
calcul imposibilitatea tehnologiei și a științei de a rezolva această criză de mediu, tocmai
pentru că acestea nu sunt capabile să schimbe mentalități și să inducă aceasta grijă
pentru mediul înconjurător. Din acest punct de vedere, doar cu ajutorul principiilor și
învățăturilor promovate de religii, nu doar de budism, se poate induce grija pentru cei
din jur și natură, dar și o atitudine pozitivă și responsabilă față de mediu.
 Bibiografie

Bruyninckx, H., Un mediu sănătos este indispensabil pentru o economie durabilă și o societate
echitabilă, editorial putblicat în ediția martie 2019 a Buletinului informativ AEM
Kiatiprajuk, S. (Ed. 1990), Thai Development Newsletter, p.18-38
McDermott, J. P. (1994), Development in the early Buddhist concept of kamma/karma, Delhi: MB
Skamp, K. (1991), Spirituality and environmental education, Australian Journal of Environmental
Education, p. 7, 79-86
Thurman, R. (1992), Conference proceedings on human values and the Environment, p.22-23