Poluarea cu gunoaie

Poluarea cu gunoaie se referă la acumularea de deșeuri solide în

mediu și ale cărei proporții generează probleme secundare, cum ar fi
modificarea vieții speciei (floră și faună). Deși gunoiul se referă la toate
tipurile de materiale reziduale, organice sau nu, cele care au cele mai
grave efecte asupra mediului sunt materiale ne biodegradabile precum
plasticul, metalele, resturile electronice, bateriile și materialele sintetice,
printre altele.

Poluarea cu plastic

73% din gunoiul de pe plajă din lume este din material plastic.
Potrivit National Geographic, 73% din toate gunoaile de pe plajă sunt din
material plastic. Deşeurile includ filtre de țigară, sticle, capace de sticle,
ambalaje pentru alimente, pungi alimentare și recipiente din polistiren.

90% din plasticul care poluează oceanele noastre este transportat de doar
10 râuri.
Potrivit cercetătorilor Forumului Economic Mondial, doar 10 râuri din Asia și
Africa transportă 90% din materialul plastic care se ajunge în oceane.
Studiul afirmă că opt dintre aceste râuri sunt în Asia: Yangtze, Indus,
Galben, Hai He, Ganges, Pearl, Amur și Mekong. Două dintre râuri se
găsesc în Africa: Nilul și Nigerul.

Contaminarea cu plastic în oceane şi ape interioare este o problemă gravă

care afectează nu numai mediul acvatic, ci şi oamenii. Oamenii sunt
potenţial expuşi la microplastice prin alimente, băuturi şi aer. Fibra de
poliester este unul dintre cele mai abundente tipuri de microplastice din
mediu. O mare parte din fibrele care intră în staţiile de tratare a apelor
uzate ajung în nămolurile de canalizare, care sunt utilizate ca îngrăşământ
pentru sol în multe ţări. De aceea, ar trebui luate măsuri preventive şi
corective la nivel internaţional, guvernamental şi de consum pentru a
evalua toxicitatea polimerilor comuni, pentru a reduce utilizarea plasticului
şi pentru a încuraja utilizarea de materiale alternative, reciclarea şi
adoptarea de practice durabile în utilizarea materialelor plastice şi
gestionarea poluării din plastic. Există dovezi din ce în ce mai multe
conform cărora poluarea microplastică (particule din plastic cu
dimensiunea sub 5 mm) este acum prezentă în aproape toate
ecosistemele marine, chiar şi în zone îndepărtate, precum Arctica şi
Antarctica. Odată eliberate în mediul marin soarta ecologică a
microplasticelor în primul rând depinde de densitatea polimerului care
influenţează flotabilitatea, poziţia în coloana de apă şi posibila interacţiune
cu biota.

Poluarea cu metale

Poluarea cu metale grele este un termen care se refera in special la

cadmiu, mercur si plumb. In general, poluarea cu astfel de metale provine
din deseuri miniere si industriale, emisii ale autovehiculelor, baterii de
masini, vopsele, ingrasaminte sau lemn tratat cu diferite substante. Diverse
substante precum arsenicul, plumbul sau cadmiul pot fi prezente in jucariile
copiilor la un nivel ce depaseste standardele de reglementare. In acestea,
plumbul are rol stabilizator sau intensificator de culoare, iar cadmiul are rol
stabilizator sau pentru a creste masa sau luciul anumitor jucarii.

Poluarea cu metale grele este cel mai adesea cauzata de plumb, acesta
fiind cel mai raspandit contaminant. Folosit intens in producerea de
benzina intre anii 1930-1970, nivelurile de plumb din societatiile
industrializate au fost estimate a fi de pana la trei ori mai mari decat inainte
de producerea industrializarii. Metalele grele ajung sa contamineze
animalele sau omul prin inhalare sau prin consumul de mancare
contaminata. In cazul plantelor, acestea ajung sa fie contaminate prin
absorbtia apei. Sursele de apa atat de suprafata, cat si subterane, pot fi
contaminate prin aruncarea in locuri nepotrivite sau depozitarea
necorespunzatoare a deseurilor industriale si de consum.

Un alt punct de intrare in cazul omului este prin piele. Acest lucru se
intampla in cazul jucariilor sau a bijuteriilor din metal. Fiind foarte greu de
metabolizat, metalele grele toxice se pot acumula in diferitele organisme
contaminate.