Vărsăturile 

reprezintă expulzia forțată, bruscă a conţinutului stomacal pe gură.

Expulzia este un act reflex provocat de contracţia diafragmului şi a muşchilor
abdominali. Este precedată adesea de greaţă şi hipersalivaţie.
Voma reprezintă o reacţie naturală a organismului de apărare, cel mai adesea faţă de
anumite substanţe toxice sau greu digerabile faţă de stomac .
Centrul vomitiv este situat în bulbul rahidian, reflexul de vomă fiind declanşat de
excitaţiile care pornesc din aproape toate organele abdominale.
Mecanism
În timpul vărsăturii se realizează o contracţie a pilorului care împiedică trecerea
conţinutului gastric spre duoden şi în acelaşi timp o relaxare a zonei fundice şi a
cardiei care permite eliminarea lui forţată spre esofag, faringe şi cavitatea bucală.
Vălul palatin este ridicat, iar glota închisă împiedică trecerea conţinutului vărsăturii
către căile respiratorii.

Mişcările antiperistaltice ale esofagului şi jocul funcţional al joncţiunii esofago-

gastrice sunt suspectate a avea un rol în exteriorizarea vărsăturii, dar forţa operativă
principală rămâne creşterea presiunii intraabdominale ca urmare a contracţiei
simultane şi deosebit de puternice a diafragmului şi muşchilor peretelui abdominal.

Orice excitaţie a tractului digestiv poate determina o incitaţie vomitivă transmisă

centrilor nervoşi bulbari, unde se află centrul vomei, prin intermediul nervilor
glosofaringian şi pneumogastric.

Semne și simptome premergătoare

 greaţă,

 vertij,
 salivaţie abundentă,

 dureri de cap,
 tahicardie,

 transpiraţii reci,

 disconfort,

 stare generală alterată.

Cauze
Nevoia de a vărsa este declanşată în cele mai multe cazuri de:
– intoxicaţii alimentare, mese prea copioase, consum excesiv de alcool;
– consum de anumite medicamente orale, efectele secundare ale unor medicamente;
– colici intestinale, infecţii virale, labilitate psiho-emoţională, graviditatea;
– deplasarea cu maşina, prin excitaţia centrului echilibrului;
– creşterea presiunii intracraniene (meningite, encefalite, hemoragii cerebrale,
tumori, abcese cerebrale);
– excitare chimică pe cale sanguină cu substanţe ca cloroform, morfină, uree, sau
toxine microbiene în scarlatina, difterie, pneumonie; (in aceste cazuri voma
reprezintă un fenomen patologic).
Caracteristici
Manifestarile cantitative/calitative sunt determinate de frecvenţă, orar, cantitate,
continut, culoare, caracter.

Frecvența
•vărsături ocazionale in intoxicaţii alimentare sau boli infecţioase acute;
•vărsături frecvente in stenoza pilorică după mese;
•vărsături incoercibile in graviditate, boli psihice;
•vărsăturle pot prezenta caracter de periodicitate.
Orarul vărsăturilor este caracterizat de alimentaţie:
•vărsături matinale, dimineaţa pe stomacul gol (la alcoolici şi gravide);
•vărsături post-prandiale imediat după alimentare sau în timpul mesei (traume
psihice, depresie);
•vărsături tardive după 2-6 h de la consumul alimentar (ulcer, cancer gastric
complicat cu stenoză pilorică);
Cantitate
• în cazul vărsăturilor alimentare pacientul varsă toată cantitatea alimentelor
consumate;
• în stenoza pilorică pe lângă alimentele consumate se adaugă şi secreţia exagerată a
glandelor stomacale, precum şi resturi de la alimentaţiile anterioare (vărsătură
abundentă);
• uneori cantitatea conţinutului stomacal evacuat este de câteva zeci de ml.
Miros
•vărsăturile au un miros fad;
•miros acru în caz de hiperclorhidrie;
•miros fecaloid în ileus (refluxul conţinutului intestinal în stomac);
•miros rânced în caz de fermentaţie stomacală.
Conţinut
Conţinutul vărsăturilor este rezultatul:
-alimentelor ingerate, sucului gastric şi duodenal, conţinutul duodenului;
-conţinutul intestinal regurgitat, uneori din exudatul pereţilor stomacali, sânge, etc.
In funcţie de acestea deosebim:

– vărsături alimentare care conţin alimente mai mult sau mai puţin digerate;

– vărsături mucoase, apoase, ce conţin produsele hipersecreţiei gastrice din gastrite,
cancer gastric şi apar la gravide, etilici ca vărsături matinale;
– vărsături biliare în colecistopatii;
– vărsături fecaloide in caz de ocluzie;
– vărsătură intestinală;
– vărsături purulente în gastrita flegmonoasă sau când un abces al organelor
învecinate se deschide în stomac;
-vărsături sanguinolente sau de sânge pur (hematemeză) în boli ale stomacului,
organelor învecinate sau în cadrul unor boli generale.
Culoare
• galben verzui sau verde închis în vărsături biliare;
• galben murdar în ocluzii intestinale;
• roşie în hematemeză;
• brună, având aspect de „zaţ de cafea” în hemoragii digestive, cancer gastric
(cantitatea de sânge din stomac este redusă apărând în vărsături sub formă digerată
sau semidigerată);
Caracter
• vărsătură fără efort
• vărsătură fără greaţă
• vărsatura fără legătură cu alimentele consumate;
• vărsătura brună
• vărsătură în jet
• vărsătură incoercibile – varsatura în hipertensiune intracraniană (HIC).
Atitudini si interventii ale asistentului medical
Delimitam simptomele premergătoare:
•supraveghem pacientul atunci când prezintă simptomele premergătoare vărsăturilor:
greaţă, vertij, salivaţie abundentă, dureri de cap, tahicardie, transpiraţii reci,
disconfort, stare generală alterată
•în aceste cazuri pregătim de urgenţă tăviţă renală, vas colector, muşama, aleza,
prosop, pahar cu apă;
•îndepărtăm proteza dentară acolo unde este cazul;
(delimităm vărsăturile provocate sau precedate de accese de tuse, ca de exemplu
în tusea convulsivă).
Asiguram măsuri de control şi toaleta pacientului:
•poziţionăm pacientul şezând, semişezând sau decubit lateral cu capul uşor ridicat
pentru a împiedica aspirarea vărsăturilor;
•susţinem capul pacientului cu o mână pe frunte şi vasul de colectare;
•educăm pacientul pentru a nu căuta să-şi oprească vărsăturile;
•efectuăm toaleta pacientului: bucală, parţială sau totală după necesităţi;
•oferim pacientului apă pentru clătirea gurii după vărsături;
•in cazul unei intoxicaţii alimentare oferim multe lichide pentru a stimula vărsatura
pentru a curăţa astfel stomacul;
•asigurăm pacientului regim alimentar de cruţare a stomacului (ceaiuri de muşeţel
fără zahăr);
•reluăm alimentaţia pacientului treptat începând cu hrană lichidă (supe);
•educăm pacientul şi aplicăm comprese umezite sau cataplasme calde pe regiunea –
abdominală;
•nu administrăm pacientului cu vărsături, medicamente pe cale orală;
•conţinutul stomacal poate fi aspirat în căile respiratorii obstruându-le. In acest caz
aspirăm conţinutul stomacal; resturile alimentare irită mucoasele respiratorii care
sunt invadate de floră patogenă apărând bronhopneumonia;
• observăm frecvenţa vărsăturilor şi periodicitatea acestora, notându-le în foaia de
temperatură;
• determinăm volumetric cantitatea vărsăturilor pe 24 h şi orarul acestora;
• apreciem conţinutul, culoarea, mirosul şi forţa de proiecţie a vărsăturilor;
• captăm fiecare vărsătură în vas separat.
Intervenţii post-vărsătură
•observăm şi calmăm simptomele ce pot însoţi vărsătura: durerea abdominală,
pierderea echilibrului, deshidratarea;
•comunicăm de urgenţă medicului apariţia vărsăturilor sanguinolente;
•liniştim din punct de vedere psihic pacientul care acuză ameţeli, vertij, sete
accentuată şi il educăm pentru conduită post-vărsătură;
•administrăm medicaţia antiemetică prescrisă de medic
(supozitoare, injecţii, perfuzii);
•transportăm la laborator pentru investigaţii vărsătura pacientului;
•notăm fiecare vărsătură cu un cerc, data şi ora când s-a produs:
-cu culoare albastră vărsăturile alimentare;
-cu culoare verde vărsăturile bilioase;
-cu culoare roşie vărsăturile sanguinolente.
•la indicaţia medicului efectuăm bilanţul hidric şi administrăm pentru corecţia
tulburărilor electrolitice, rezervei alcaline şi anemiei, parenteral, soluţiile perfuzabile,
electroliţii, cantitatea de sânge prescrisă;
•monitorizăm funcţiile vitale, vegetative ale pacientului.