INTRODUCERE

Revoluţia română din decembrie 1989 a fost o perioadă de tulburări civile violente,
care au dus la înlocuirea totalitarismul cu libertatea. În urmă cu 32 de ani, mai exact la 16
decembrie 1989 o răscoală a românilor începută la Timişoara, a cuprins toată ţara. O revoluție
atât de puternică încât a spulberat în câteva zile aproape patru decenii de dictatură comunistă.
Revoluția a dus la multe proteste fiind cele mai curajoase ale sfârșitului secolului XX în
Europa. Ca orice răscoală ceasta s-a soldat, cu victime, iar o lume întreagă a putut privi
pentru prima data în direct, la televizor – cum decurge o revoluție a unui popor care era
sufocat și privat de libertate.
Înainte de revoluția română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod pașnic
la democrație; România a fost singura țară din blocul estic care a trecut printr-o revoluție
violentă și în care conducătorii comuniști au fost executați. Revoluția română a început în
orașul Timișoara, răspândinduse la scurt timp în toată țara. Regimul lui Nicolae Ceaușescu,
regimul comunist s-a sfârșit la 42 de ani de guvernare, în ultimele zile ale anului 1989. A
fost, de asemenea, ultima înlăturare a unui guvern marxist-leninist într-o țară din Pactul de la
Varșovia și singura care a răsturnat violent conducerea unei țări și și-a executat liderul.
"Revoluţiile din 1989 au schimbat în mod fundamental harta politică, economică,
axiologică şi culturală a lumii. Ele au permis redescoperirea participării democratice şi a
activismului civic, fiind rezultatul unei nemulţumiri profunde şi generalizate faţă de
dominaţia ideologică a leninismului", după cum apreciază politologul Vladimir Tismăneanu
în lucrarea "Despre 1989. Naufragiul utopiei" (Editura Humanitas, Bucureşti, 2009). [1]
Acesta menționează că începerea Revoluției Române vine de la caracterul stalinist al
dictaturii comuniste. Revoluția a dus la renașterea partidelor politice, la economia de piață, la
renașterea presei libere și a societății civile. România a fost singura ţară fost-comunistă, care
a recurs la violență pentru a trece de la un regim totalitar la democrație. “Revoluția de la
Timișoara” a avut loc între 16 şi 20 decembrie 1989, iar 21 decembrie este considerată prima
zi a Revoluţiei în Bucureşti. Primele proteste au avut loc în orașul Timișoara, din partea
minorității maghiare. Ca răspuns, românii au cerut deturnarea lui Ceaușescu și schimbarea
guvernului în lumina evenimentelor similare recente din națiunile vecine.
Locul în Războiul Rece

Războiul Rece a fost o perioadă de tensiuni și confruntări politice și ideologice, o

stare de tensiune întreținută care a apărut după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și
a durat până la revoluțiile din 1989. În Războiul Rece s-au confruntat două grupuri de state
care aveau sisteme politice foarte diferite. În primul grup erau URSS și aliații ei, grup căruia i
se spunea „Blocul răsăritean”. Celălalt grup cuprindea SUA și aliații săi, fiind numit, „Blocul
apusean”. La nivel economic, Războiul Rece a fost o confruntare
între capitalism și comunism. Pe plan ideologico-politic, a fost o confruntare între
democrațiile liberale occidentale și regimurile comuniste totalitare. 
La 22 decembrie 1989, dintre toate regimurile comuniste de est, ultimul a căzut cel
din Republica Socialistă România, adică cel al lui Nicoale Ceaușescu, deoarece majoritatea
populației din România erau nemulțumiți de regimul comunist, pe care îl ducea acesta.
Războiul Rece a fost câştigat de Occident şi nu fiindcă ar fi declanşat operaţiuni de tip
militar, deschise, ci fiindcă a ştiut mai bine să-şi dozeze tăria loviturilor de imagine, de
propagandă şi de deformare a realităţii, vectorii de difuzare, de răspândire fiind presa,
televiziunea, apoi radioul şi ziarele. Ceea ce a iniţiat lumea occidentală în anii 80 a fost
desăvârşit odată cu colaborarea americano-sovietică după venirea la putere la Moscova a lui
Mihail Sergheevici Gorbaciov. Politica de înnoire propusă de noul lider de la Kremlin pentru
a dezangaja financiar partea sovietică de cheltuielile uriaşe pentru menţinerea Blocului de Est
a fost „întoarsă” de americani ca un bumerang împotriva iniţiatorului. După ce rând pe rând,
regimurile monopartide din Europa Răsăriteană cădeau precum popicele, nuca tare s-a
dovedit a fi România. Nicolae Ceauşescu rămăsese ultimul lider comunist la putere.
Pentru debarcarea sa forţată s-a activat un sistem întreg de alianţe conjucturale.
Moscova, Washington şi Vatican, fiind cele principale. Ceauşescu şi România aveau o
imagine dintre cele mai proaste posibile. Spre deosebire de conducătorii Pactului de la
Varșovia, Ceaușescu nu a sprijinit interesele Uniunii Sovietice ci a urmărit o politică externă
proprie.
 CAPITOTUL 1
CAUZELE REVOLUȚIEI

Fenomenul politico-militar din decembrie 1989, nu a avut cauze multiple, ci o singură sursă
directă și decisivă: hotărârea conducătorilor Uniunii Sovietice de a reforma sistemul comunist
astfel încât el să se integreze sistemului politic mondial fără a afecta statutul de Mare Putere
al URSS și fără o modificare semnificativă a granițelor de la sfârșitul celui de-al doilea război
mondial. Eventual cu pierderi minime, dar oricum prin folosirea deplină a moștenirii celor 45
de ani de ocupație sovietică. Acest proiect a eșuat în cea de-a doua parte, însă are consecințe
atât de importante încât eșecul său a devenit nesemnificativ. Uniunea Sovietică, prin Mihail
Gorbaciov, a optat pentru o eliberare bruscă, neașteptată a lanțului cu care înconjurase lagărul
său comunist european, convins că acesta fusese suficient de prezent și de vizibil încât să fie
imaginat în continuare ca încă existent sau gata să se pună la loc în orice moment.
Revoluția română nu a izbucnit izolat; a fost parte a procesului de revoluționare a
întregului Est, de aici vine și principala cauză în decizia conducerii URSS de a revoluționa
sistemul. Astfel de tentative au mai fost în Ungaria, în Cehoslovacia si în Polonia, însă a fost
fără success. Ca și în România, cauzele interne ale Ungariei, Cehoslovaciei sau Poloniei ar fi
pierit sub senilele tancurilor, dacă nu apărea cauza internă a Uniunii Sovietice, transferată
întregului sistem.
România a fost un caz special. Ea mai fusese caz special în timpul revoluției din 1848,
a fost caz special și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, salvând cea mai mare
comunitate de evrei din Europa în timp ce era aliată a Germaniei naziste, România a rãmas
singura țară fără nici un gest de reformă și ultima "eliberată" de programul gor-baciovist.
 CAPITOLUL 2
DESFĂȘURAREA REVOLUȚIEI

În martie 1989, o serie de activiști de frunte ai Partidului Comunist Român au

protestat printr-o scrisoare împotriva politicii economice a lui Nicolae Ceaușescu
(„Scrisoarea celor șase”), dar la scurtă vreme, Nicolae Ceaușescu obține o victorie politică
importantă: Republica Socialistă România reușește achitarea datoriei externe de circa 11
miliarde de dolari, cu câteva luni înainte de termenul pe care chiar dictatorul român îl
preconizase.
La 11 noiembrie 1989, pe străzile Brezoianu și Kogălniceanu din București, studenții
din Cluj-Napoca și București au protestat cu pancarte „Vrem reforme!” împotriva guvernului
Ceaușescu. O încercare timidă de a protesta împotriva regimului combinată cu bucuria
calificării naționale române de fotbal la un campionat Mondial, a fost dispersată de
Securitate, care și-a infiltrat lucrătorii operativi printre studenți.
Între 20 și 24 noiembrie 1989 a avut loc Congresul al XIV-lea al PCR, care - contrar
așteptărilor opiniei publice interne și internaționale - nu a adus nici o schimbare în politica
partidului. Ceaușescu a fost reales în funcția de secretar general al P.C.R., partidul unic
(comunist) din România.
În luna decembrie 1989, în ziarul Scînteia, apare pe prima pagină un discurs al
președintelui Nicolae Ceaușescu transcris cu toate greșelile gramaticale și de pronunțare pe
care acesta le făcea în exprimarea orală. La scurt timp acesta a dispărut apoi din bibliotecile
publice, nefiind citit însă de mulți cetățeni. [2]
16 decembrie 1989
Timişoara, zorii zilei -  Câteva zeci de manifestanţi, veniți încă din seara zilei de 15
decembrie, păzesc casa din care pastorul reformat Laszlo Tokes ar fi urmat să fie evacuat. În
cursul dimineţii, primarul dă asigurări personal că pastorul rămâne pe loc, dar protestatarii se
înmulţesc.
Ora 14:00 - Peste 1000 de persoane sunt adunate în faţa bisericii şi a casei pastorului, pe
strada Timotei Cipariu. Tramvaiele sunt blocate. În zonă sosesc 28 de miliţieni în uniformă,
dar şi cadre ale Securităţii şi Miliţiei în civil.
Ora 16:00 - Prezenţa Securităţii şi a Miliţiei sporeşte tensiunea. Manifestaţia devine
politică. Protestatarii strigă „Jos Ceauşescu!” şi cer o viaţă mai bună.
Ora 18:00 - În zonă apar 80 de scutieri şi trei maşini de pompieri.
Ora 19:00 - Au loc ciocniri între protestatari şi forţele represive. Scutierii sunt înfrânţi de
manifestanţi. Un furtun imens al pompierilor ajunge în râul Bega.
Ora 20:30 -  Circa 700 de manifestanţi merg spre sediul judeţean al PCR, un alt grup spre
Piaţa Operei.
Ora 21:00 - Şeful Securităţii de la Bucureşti, Iulian Vlad, trimite la Timişoara o echipă
operativă de rang înalt pentru a înăbuşi revolta.
Orele 21:00 - 23:30 - Forţele represive alcătuite din miliţieni, securişti, pompieri şi
grăniceri arestează şi brutalizează 180 de manifestanţi. La ordinul lui Niclae Ceauşescu,
garnizoana MApN Timişoara intră în alertă.
17 decembrie 1989
Timişoara
Ora 9:00 - După ce în data de 16, manifestanţii alungaseră scutierii şi pompierii din centru, în
oraş ajunge un grup operativ de la Marele Stat Major al Armatei. Lazlo Tokes şi soţia
fuseseră evacuaţi cu violenţă în cursul nopţii. Începe o demonstraţie de forţă militară.
Ora 11:00 -  Pe străzile Timişoarei se află câteva mii de manifestanţi.Vitrinele librăriilor din
centru sunt sparte, sunt distruse cărţile care îl glorificau pe dictator. Ministrul Apărării, Vasile
Milea, ordonă ca sediul PCR din oraş să fie apărat cu 400 de soldaţi.
Ora 13:30 - De la București, Vasile Milea transmite că „situaţia de la Timişoara s-a agravat.
Este ordin să intervină armata. Armata intră în stare de luptă. În judeţul Timiş este stare de
necesitate”. Legal, ordinul nu putea veni decât de la Nicolae Ceauşescu.
Ora 13:45 - Pe străzile Timişoarei apar tancurile. Pe Calea Girocului, protestatarii le
blochează şi ridică în faţa lor baricade. Unele sunt incendiate.
Orele 12:00-14:00 -  Punctele simbolice şi strategice ale Timişoarei sunt împânzite de
dispozitive MApN.
Ora 15:30 - Conducerea garnizoanei din oraş a fost preluată de şefii din Marele Stat Major,
veniţi din Capitală: general maior Ştefan Guşă şi general locotenent Victor Atanasie
Stănculescu, prim-adjuncţi ai ministrului apărării, general locotenent Mihai Chiţac etc.,
alături de secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Ion Coman.
Orele 16:00 -18:00 - Manifestanţii iau cu asalt Comitetul Judeţean de partid, intră în clădire,
distrug inscripţia PCR de pe faţadă.
La Bucureşti se adună Comitetul Executiv al PCR. Nicolae şi Elena Ceauşescu îi ceartă pe
miniştrii Apărării, de Interne şi pe ceilalţi generali că la Timişoara încă nu s-a tras cu muniţie
de război.
 „Să fi tras în ei, să fi căzut și pe urmă luați și băgați în beci. Nu vi s-a spus așa? Unul
să nu iasă!” - strigă Elena Ceaușescu.
„Deci, măsuri imediate, să lichidăm repede ce este în Timișoara, să punem trupele în
stare de alarmă, în stare de luptă, atât unitățile Ministerului de Interne, cât și cele ale Apărării
Naționale, și oriunde se încearcă vreo acțiune, lichidată radical! Cei care au intrat în
Comitetul Județean al PCR nu trebuiau să mai iasă de acolo!”, spune și Nicolae Ceaușescu.
Miniştrii Milea, Postelnicu, şeful Securităţii, Iulian Vlad, promit să remedieze situaţia. La
Timişoara, forţele de represiune trag primele focuri de armă.
Ora 18:00 -  La ordinul gen.mr. Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major, soldaţii trag din
plin asupra protestatarilor de pe Calea Girocului sub pretext că recuperează tancurile blocate.
Ora 18:45 -  MApN transmite către garnizoana Timişoara indicativul "Radu cel Frumos",
adică înarmarea militarilor cu muniţie de război şi alarmă parţială de luptă. Se trage şi în
centru, la Catedrală, pe Calea Lipovei şi în alte puncte.
Seara - În câteva ore au fost împuşcaţi mai mult de 300 de oameni. Răniţii ajung la spital cu
maşini particulare, fără însemne. Salvările nu apar în zonele de conflict.
Noaptea -  În noaptea de 17 spre 18 decembrie, autorităţile „inventariază” cadavrele de la
Spitalul Judeţean. Din ordinul Elenei Ceauşescu şi subsecvent al lui Ion Coman,
în operaţiunea "Trandafirul", 43 din cele 58 de cadavre aflate la morgă sunt trimise cu un
camion frigorific la Bucureşti. Aici vor fi incinerate, iar cenuşa aruncată într-un canal.
18 decembrie 1989
Bucureşti, Timişoara
Ora 05:30 -  Secretarul PCR, Ion Coman, raportează la Bucureşti că la Timişoara "situaţia
este sub control". În precedentele 24 de ore, la Timişoara fuseseră ucişi 66 de manifestanţi.
Numărul răniţilor se apropia de 300.
Ora 08:00 -  Informat în detaliu asupra represiunii, Nicolae Ceauşescu decide că nu este cazul
să contramandeze vizita în Iran. Pleacă la Teheran. 
Ora 09:00 - La Timişoara, trupelor MApN suplimentare din Buziaş, Lugoj şi Arad li se
adaugă soldaţi din Buzău. În ciuda represiunii, zeci de mii de muncitori timişoreni intră în
grevă generală. 
Orele 15:00-16:00 -  Grupuri masive de muncitori revoltaţi de măcelul din ajun se îndreaptă
spre centrul oraşului. 
Orele 17:00 - 19:00 - Manifestanţi cu lumânări în mâini se adună pe treptele Catedralei.
Generalul Mihai Chiţac a ordonat soldaţilor să tragă şi a tras el însuşi în civili. În oraş se va
trage până dimineaţă. Cu totul, 7 morţi şi 98 de răniţi.
 19 decembrie 1989
Bucureşti, Timişoara
Ora 05:00 - La crematoriul "Cenuşa" din Bucureşti are loc acţiunea ilegală de incinerare a
celor 43 de corpuri furate de la morga Spitalului Judeţean din Timişoara. Ordonată de Elena
Ceauşescu, operaţiunea "Trandafirul" era menită să şteargă urmele represiunii.
Orele 07:00 - 12:00 - La Timişoara, mii şi mii de lucrătorii de la Optica, AEM, Electro-Timiş,
ELBA, Solventul, Azur Electromotor ies în stradă. Securişti şi militari conspiraţi constată că
manifestaţiile se amplifică. Protestul de la Timişoara nu mai poate fi oprit. 
Ora 13:50 -  Gen. mr. Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major, ordonă retragerea în cazărmi a
tancurilor şi TAB-urilor, precum şi o parte a soldaţilor. Tuturor li se interzice folosirea
armamentului de război din dotare.
Orele 15:00-17:00 - Demonstranţii controlează toate punctele simbolice ale Timişoarei.
Seara - Manifestanţii rămân până târziu în centrul oraşului.
20 decembrie 1989
Timişoara, Bucureşti
Ora 09:00 - Zeci de mii de manifestanţi vin dinspre platformele industriale spre Piaţa Operei
din centrul Timişoarei. Strigă: "Jos dictatorul", "Libertate!", "Există Dumnezeu!", "Armata e
cu noi!"
Ora 11:30 -  Forţele de Miliţie şi Securitate părăsesc dispozitivele. Soldaţii MApN au permis
trecerea coloanelor de protestatari. 
Ora 12:00 -  În centrul Timişoarei, 150.000 de oameni protestează contra regimului comunist.
Manifestanţii au urcat pe TAB-uri, oferindu-le soldaţilor pâine, flori şi ţigări.
Ora 12:30 - Mai mulţi manifestanţi au deschis Balconul Operei, iar la scurt timp, întreaga
adunare a îngenunchiat ca să spună "Tatăl Nostru". Vorbitorii au proclamat "Timişoara -
primul oraş liber de comunism al României".
Ora 14:30 -  A sosit de la Bucureşti premierul Constantin Dăscălescu. Revoluţionarii cer
demisia întregii conduceri a ţării, alegeri libere şi judecarea vinovaţilor pentru uciderile de la
Timişoara.
Ora 17:00 - Preşedintele Republicii Socialiste România şi şeful Partidului Comunist Român,
Nicolae Ceauşescu, se întoarce la Bucureşti din Iran. Nemulţumit de maniera în care adjuncţii
acţionaseră la Timişoara, îl numeşte pe general locotenent Victor Atanasie
Stănculescu coordonator al situaţiei în întreg judeţul Timiş, unde decretează starea de
necesitate.
Seara - Nicolae Ceauşescu apare la televizor, îi numeşte pe demonstranţii de la
Timişoara "huligani", îi învinuieşte de "acţiuni antinaţionale şi teroriste" în slujba
"agenturilor străine".
21 decembrie 1989
București
Orele 09:00-11:00 - În fața Comitetului Central al PCR apar manifestanți la un miting oficial,
cerut de Nicolae Ceaușescu însuși.
Ora 11:00 - Începe mitingul de susținere a șefului Partidului Comunist Român și a regimului. 
Ora 12:06 - Dictatorul Ceaușescu apare la balconul clădirii și se adresează mulțimii anunțând
sporirea salariilor și unele înlesniri. Este șocat să constate că este huiduit. Transmisiunea
TVR se întrerupe.
Orele 12:00-12:30 - Incidentul televizat dă semnalul solidarității cu Timișoara la Cluj,
Brașov, Sibiu, Iaşi. Sute de manifestanți vor cădea victimă represiunii în orele următoare.
Orele 12:10 - 13:00 - Potrivit procurorilor care se ocupă de dosarul Revoluției, la
București, mai multe persoane au înțepat manifestanți, mai ales pe femei, cu obiecte ascuțite,
ca să provoace dezordine. Pentru protejarea oficialilor, o autospecială MApN a emis un sunet
de panică, sunet de joasă frecvență. Acesta a dispersat rapid şi în haos mulțimea.
Orele 13:00-14:00 Cei mai curajoși dintre demonstranți rămân în grupuri în Piața
Universității, Piața Romană și Piața Unirii. Li se adaugă alți bucureșteni în semn de
solidaritate cu Timișoara.
Orele 14:00 -16:00 Dispozitivul de apărare al CC al PCR este suplimentat cu trupe MApN, de
Interne și de Securitate. Apar transportoare blidate, ulterior și 6 mașini de pompieri, trupe din
Gărzile Patriotice.
Ora 16:00 - În fața Hotelului Intercontinental, șoferul unui camion MApN pierde controlul
autovehiculului și intră din plin în mulțime. Mor 7 demonstranți, 8 oameni sunt răniți.
Ora 18:00 - Cei 2.000 de manifestanți din Piața Universității ridică în faţa dispozitivului
militar de-a lungul b-dului Magheru, din mobilier stradal, tomberoane, apoi câteva
automobile, o baricadă.
Ora 19:30 - Un TAB care a intrat în baricadă a fost capturat de demonstranți și a fost
incendiat. Niciun soldat nu a fost rănit.
Ora 20:00 - Forțele represive încep să tragă în demonstranți, foc cu foc. Se fac arestări.
Ora 22:00 - În urma tentativelor eșuate de îndepărtare a baricadei, dispozitivului de apărare al
Comitetului Central al PCR i se alătură peste 780 elevi militari.
Ora 23:00 - Ministrul apărării, Vasile Milea, ordonă îndepărtarea baricadei cu tancurile.
Demonstranții sunt bătuți de milițieni, securiști în civil, soldați. Unii sunt împușcați în cap, la
zidul Universității. Alții încearcă să scape la metrou, dar sunt prinși, bătuți și încărcați în
dube.
Orele 23:30 - 02:00 - Continuă torturarea demonstranților prinși pe străzile adiacente Pieței
Universității și de-a lungul peronului de la metrou. Treptele stației sunt pline de sânge.
Cei 1.245 de arestați sunt duși la Miliția Capitalei, în câteva secții de Miliție și unități de
Securitate. În jur de 700 ajung la Penitenciarul Jilava. Printre ei, și copii. Continuă tortura și
relele tratamente.
22 decembrie 1989
București
Orele 03:00-05:00 - Mașini de pompieri și de salubritate spală de sânge caldarâmul din Piața
Universității, treptele de la metrou și străzile din jur.
Orele 05:00 - 11:00 - "Inventarul" deceselor şi rănirilor cauzate de represiune în primele 6
zile ale Revoluţiei Române este de 53 de morţi, 831 de răniţi şi 890 arestaţi.
Orele 07:00-08:00 - Coloane de protestatari din marile uzine ale Bucureştiului se îndreaptă
spre CC al PCR unde înnoptase cuplul Ceauşescu, supervizând represiunea cu ajutorul şefilor
Armatei şi Securităţii.
Ora 09:00 - Nicolae Ceauşescu cere şefului Securităţii, Iulian Vlad, şi ministrului MApN,
Vasile Milea, să blocheze cu orice preţ apropierea demonstranţilor de CC. Retras în biroul
propriu, Vasile Milea îşi trage un glonţ în piept.
Ora 09:55 - Dictatorul îi cere gen.Victor Atanasie Stănculescu, întors de la Timişoara, unde
coordonase represiunea soldată cu zeci de morţi şi sute de răniţi, să preia portofoliul Apărării
şi să dea ordin de luptă. Acesta dă un ordin contrar. La fel a procedat şi Iulian Vlad, şeful
Securităţii.
Ora 10:30 - Începe şedinţa Comitetului Politic Executiv, primul cerc al puterii în Republica
Socialistă România. Deşi ştiau că zeci de mii de oameni se îndreaptă spre Comitetul Centrul,
liderii regimului nu s-au opus, au susţinut decizia acestuia de a lupta contra românilor.
Ora 10:50 - Nicolae Ceauşescu impune starea de necesitate pe întregul teritoriul României.
Toate unităţile MApN, de Interne, ale Gărzilor Patriotice au intrat în alarmă şi
erau înarmate cu muniţie de război.
Ora 11:30 - Cu sediul CC înconjurat de 80.000 de manifestanţi, Victor Atanasie Stănculescu
le cere lui Nicolae Ceauşescu şi Elenei să plece din Comitetul Central cu un elicopter.
Ora 12:06 - Cuplul Ceauşescu părăseşte sediul puterii cu elicopterul. Este momentul în care
dictatura comunistă se prăbuşeşte.
Ora 13:00 - Un grup de manifestanţi, între care actorul Ion Caramitru şi poetul Mircea
Dinescu, anunţă la televiziune fuga Ceauşeştilor şi căderea regimului. Urmează generali de
Armată şi Securitate, mulţi participanţi la represiune, care cer colegilor de pe teren să
oprească măcelul.
Ora 14:45 - Liderul comunist, Ion Iliescu, văzut drept competitor al lui Nicolae Ceauşescu, se
adresează românilor spunând că dictatorul „a întinat nu numai comunismul” şi dă întâlnire
grupului care îl susţinea la MApN.
Ora 16:00 - La sediul MApN din Drumul Taberei, Ion Iliescu, Petre Roman, şi alţi membri ai
grupării se întâlnesc cu şefii Armatei şi Securităţii. Toţi recunosc autoritatea Frontului
Salvării Naționale, în frunte cu Ion Iliescu.
Ora 17:00 - Ion Iliescu se adresează zecilor de mii de manifestanţi din Piaţa Palatului de la
balconul CC, cu apelativul „tovarăşi!”. E nevoit să reformuleze din cauza huiduielilor.
Orele 17:30 - 19:00 În timp ce mulţimea scandează „Jos comunismul!", „Fără comunişti!",
într-unul din birouri are loc întâlnirea membrilor FSN „care acţionează de şase luni”, după
spusele lui Nicolae Militaru prezent alături de Ion Iliescu, Silviu Brucan, Alexandru
Bârlădeanu, Petre Roman, gen. Ştefan Guşă, gen. Iulian Vlad, etc.
Ora 18:10 - Cuplul Ceauşescu, capturat cu câteva ore mai devreme, ajunge la o unitate
militară din Târgovişte.
Teodor Brateş, șeful TVR, anunţă evenimentul, dar îl neagă minute mai târziu, deşi era
adevărat.
Ora 19:30 - Ajuns la televiziune, Ion Iliescu alături de Gelu Voican Voiculescu atribuie
focurile de armă care se auziseră în Piaţa Palatului în timpul „constituirii" FSN, unor securişti
„bezmetici", „sinucigaşi", „terorişti".
Orele 17:00- 22:30 - La televiziune se perindă revoluţionari, nomenclaturişti, persoane
cunoscute publicului larg precum actori şi cântăreţi. Silviu Brucan interzice accesul liderului
ţărănist Corneliu Coposu în faţa camerelor, probabil şi a altora.
Ora 22.30 - Ion Iliescu dă citire comunicatului Frontului Salvării Naţionale. Documentul
anunţă la televiziune alungarea de la putere a „clanului Ceauşescu” şi primele măsuri pentru
reinstaurarea democraţiei, a pluralismului politic şi a unei economii libere. 
FSN urma să fie o structură neutră care să administreze ţara până la alegeri. În ianuarie 1990
s-a transformat în partid politic. [3]
 CAPITOLUL 3
CONCLUZII

Pentru fiecare român, moartea lui Ceaușescu era ceva imposibil, incredibil deoarece
nu își imaginau că vor scăpa vriodată. Totuși moartea lui, a fost o renaștere, care peste noapte
a dus la intrare într-o lume nouă în care erau alte reguli. O lume în care era libertatea de
exprimare și speranțe. Istoria e uneori o oală care fierbe și-aruncă capacul. Ideea că sunt
liberi, i-a făcut să nu poată crede celor văzute și auzite. Fiecare român trăia un sentiment de
eliberare extraordinar de mare și că din acel moment pot face orice.
După 45 de ani de comunism, românii descoperea un sentiment pe care mulți dintre ei
nu-l mai trăiseră niciodată: libertatea, însă foarte puțini dintre români știau în 1990 ce
înseamnă libertate. Revoluția română venise ca o mare eliberare, dar nu rezolvase totul peste
noapte. În 1990 începea un drum lung, de-a lungul căruia românii aveau să înțeleagă cât de
greu se construiește o societate democratică. Jurnalistul Vlad Petreanu spunea că “Libertatea
e o povară. De care foarte mulți vor să scape. Îndată ce o primesc nu știu ce să facă cu ea. Așa
se întâmpla în 1990, pur și simplu, românii au spus: Doamne, ce e aia? Prea multă libertate.”
După primirea libertății, românii tot în stradă erau, adunați în piețele marilor orașe,
descoperind fericirea de a putea vorbi neîngrădiți de nimeni. Totuși după ani buni de
comunism, societatea era confuză deoarece peste noapte toate reperele dipăruse. Societatea
avea nevoie să se uite în permanență într-o anumită direcție, și cineva trebuie să-i arate
direcția. Aici a răsărit din ascunziș, Ion Iliescu. Ion Iliescu era omul care pe 22 decembrie
1989, se dădea drept liderul Revoluției române și preluase conducerea țării. În haosul și
confuzia acele perioade, oamenii l-au privit ca pe un salvator. Oamenii l-au îndrăgit deoarece
acesta a adus reperele după care românii trăiau, totuși aceștia uitase că anume el venea din
prima linie a Partidului Comunist. Erau și români care doreau să scape complet de comusim
nu să trăiască un semi-comunism, cerând un lucru simplu: ca cei care făcuseră comunismul să
nu îi învețe să trăiască democrația.
 “În data de 24 decembrie 1989, fiind Ajunul Crăciunului, posturile de radio și
televiziune transmit, pentru prima dată după mai bine de patru decenii, colinde și cântece
religioase. De Crăciun, pe 25 decembrie 1989, TVR anunță că Elena și Nicolae Ceaușescu au
fost judecați de un Tribunal Militar Extraordinar.
La Târgoviște, în incinta unei unități militare, se desfășoară procesul intentat de statul român
lui Nicolae Ceaușescu, președinte al României (1974-1989), și Elenei Ceaușescu pentru
infracțiunile de genocid, subminare a puterii de stat, subminarea economiei naționale,
infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești, prin distrugerea și avarierea unor clădiri,
explozii în orașe etc., încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de
dolari depuse la bănci străine. În urma sentinței, cei doi au fost executați prin împușcare în
după-amiaza aceleiași zile.” [4]
 BIBLIOGRAFIE

1. https://www.agerpres.ro/documentare/2020/12/22/documentar-revolutia-romana-din-
decembrie-89--631101
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Revoluția_Română_din_1989
3. https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/1989-anul-care-a-schimbat-lumea/30-
de-ani-de-la-revolutia-din-1989-ce-s-a-intamplat-intre-16-si-22-decembrie-1989-in-
romania-1235382
4. https://radiochisinau.md/documentar-revolutia-romana-din-decembrie-1989---
60831.html
5. https://www.dw.com/ro/revoluția-libertatea-și-românii-după-31-de-ani/a-55986089
6. http://www.romania-
actualitati.ro/revolutia_din_decembrie_1989_si_strategiile_razboiului_rece-97440
7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Războiul_Rece
8. https://www.youtube.com/watch?v=O8gF31KNHGU
9. https://www.youtube.com/watch?v=iUWkBaGW5T0
10. https://www.youtube.com/watch?v=fR8s6I5JJz0