Modernismul

Eugen Lovinescu
-in jurul sau se va forma gruparea de la “Sburatorul” – revista si cenaclul literar
-revista apare la Bucuresti intre 1919-1922 si 1926-1927 sub conducerea lui E.L
-cenaclul are o existenta mai indelungata 1919-1947 si a jucat un rol la fel de important
ca si “Junimea”
Obiectivele gruparii
*promovarea tinerilor scriitori si a adevaratelor talente
-lansarea unor nume noi:Ion Barbu, Camil Petrescu, Camil Baltazar, Ilarie
Voronca, Anton Holban, G.Calinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu
-colaborarea unor scriitoro mai vechi:Ion Minulescu, Victor Eftimiu
-incurajarea celor care au debutat la alte reviste, dar doveveau o orientare moderna:
Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu
*imprimarea unor tendinte moderniste –presupune un proces mai lung, E.L nu impune
de la inceput un program ideologic, nu adopta o formula unica pentru ca incearca sa
castige atat vechi talente, cat sa si descopere altele noi. Pe masura ce isi incheaga un
sstem teoretic tendinta de modernizare a literaturii creste.

Principalele carti de doctrina:”Istoria civilizatiei romane moderne” (3 volume), “Istoria

literaturii romane contemporane” (5 volume)

Modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista un spirit al veacului (saeculum)

explicat atat prin factori materiali, cat si morali, ce determina un proces de omogenizare a
civilizatiilor, de integrare inr-o dezvoltare sincronica a civilizatiilor.
Daca o civilizatie este inferioara alteia, prima sufera o influenta pozitiva din partea celei
de a doua. Aceasta influenta are loc in 2 etape:
I.se adopta prin imitatie forme ale civilizatiei suoerioare
II.formele imprumutate sunt adaptate fondului national si apoi se stimuleaza crearea unor
forme noi, originale.

Teoria imitatiei
-preluata de la francezul Gabriel Tarde, psiholog si sociolog, care explica viata sociala
prin interactiunea reactiilor sufletesti.Asa cum intr-o prima faza copilul se formeaza pe
baza influentelor din afara (deci imitatie), tot astfel se formeaza si o societate.
-E.L considera ca societatea romaneasca a inceput procesul de modernizare la inceputul
sec 19, dupa patrunderea ideilor inovatoare din Europa. Preluand formele occidentale,
societatea romaneasca a creat premisele dezvoltarii unui fond modern. Fenomenul
formelor fara fond este scceptat de L spre deosebire de Titu Maiorescu (teoria formelor
fara fond)
-L. considera ca Romania moderna este produsul acestui process de imitatie a formelor
occidentale si propune arderea etapelor (nu o dezvoltare organica, asemenea lui Titu
Maiorescu) si sinscronizare cu spiritul veacului.
-aceasta sincronizare nu presupune o copiere propriu-zisa a formelor occidentale, ci o
adaptare a acestora la fondulautohton, fiind astfel in pas cu arta europeana.
-prin modernizare L intelege depasirea unui spirit provincial, nu o opozitie fata de
traditie, subliniind necessitate innoirii
-pentru sincronizarea literaturii cu spiritul veacului sunt necesare o serie de mutatii
valorice (mutatii tematice si estetice):
*trecerea de la o tematica rurala la una citadina
*cultivarea prozei obiective (fara tenta morala ca in literature samanatorista)
*autonomia esteticului in detrimentul eticului si al etnicului
*evolutia poeziei de la epic la liric
*intelectualizarea prozei si a poeziei
*dezvoltarea romanului analitic
Poezia –“Evolutia poeziei lirice”
-este importiva samanatorismului si a poporanismului care accentuau prea mult valorile
etice si sociale. Considera poezia samanatorista anacronica. Este apreciat simbolismul,
considerand ca poezia moderna de aici incepe.
-trasaturi:renuntarea la poezia didactica, descriptiva, cultivarea poeziei lirice., renuntarea
la prozodia traditionala, intelectualizarea emotiei poetice si subiectivizarea discursului.
Proza –“Evolutia prozei literare”
-tendinta de obiectivizare si de citadinizare
-proza de analiza

L. nu a ramas prizonierul propriilor teze. El recunoaste forta expresiei lirice a lui Goga,
apreciaza romanul “Ion”, desi are un subiect taranesc, fiind respins de modernisti din
acest motiv. Fusese respins si de traditionalisti (Iorga si Ibraileanu) pentru ca nu prezenta
satul idilic. L. il considera o replica data samanatorismului, “o creatie obiectiva
puternica”.