Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Diagnosticul economico financiar este un instrument cere permite managerilor să formuleze judecăţi
de valoare calitative şi/sau cantitative privind starea, dinamica şi perspectivele activităţii economico-
financiare ale unei întreprinderi.
Elemente (E1, E2, E3); Factori de grad 1; Factori de grad 2; Cauze finale
Factorii reprezintă forţele motrice care determină un fenomen, respectiv un rezultat economico-
financiar.
Cauzele finale reprezintă împrejurările care, în anumite condiţii, explică apariţia unui fenomen
economico-financiar, starea şi respectiv evoluţia acestuia. În orice sistem economic, există o dualitate a
oricărui fenomen economic (şi implicit a diagnosticului acestuia), acesta fiind în acelaşi timp efectul
unui anumit număr de cauze, cât şi cauza finală a unui fenomen economico-financiar.
Având în vedere coerenţele multiple şi de natură diferită, se impune integrarea întregului demers
al Analizei într-o viziune sistemică. Analiza economico-financiară este, înainte de toate, o ştiinţă a
interpretării, bazată pe un sistem de informaţii care trebuie culese, tratate şi prelucrate. În condiţiile
unor informaţii fiabile şi corecte, formularea unor judecăţi de valoare pertinente depinde atât de măsura
în care analistul stăpîneşte teoria economică, cunoaşte realitatea obiectictivă, cât şi de experienţa
acestuia.
În practica curentă, termenul de diagnostic este frecvent înlocuit cu cel de analiză sau de audit.
Diagnosticul nu trebuie confundat cu analiza. Demersul diagnosticului se bazează pe analiză.
pe baza cărora,
- factori interni, care sunt dependenţi de efortul propriu al întreprinderii şi îşi au originea în
eforturile depuse de întreprindere pentru utilizarea cât mai eficientă a patrimoniului său (timp de
muncă, productivitatea muncii, gradul de utilizare a capacităţii de producţie)
- factori externi, care sunt independenţi de efortul propriu al întreprinderii sunt factorii care ţin de
mediul economic, finaciar şi fiscal în care acţionează întreprinderea.
- factori previzibili (cerţi sau determinabili), care acţionează în cadrul unor procese economice
controlate de către conducerea întreprinderii;
- factori secundari, a căror influenţă nu este decisivă pentru obţinerea unui rezultat
II) conținut:
a) faza descriptivă, în care se prezintă: volumul, structura și starea potențialului intern;
rezultatele obținute; comportamentul salariaților; contextul concurențial și tendințele pieței;
contextul economico-social-politic;
b) faza explicativă - în care sunt sintetizați factorii care au acționat, cauzele acțiunii
lor, punctele forte și slabe ale întreprinderii.
În această etapă, concluziile trebuie să fie logice, coerente, ierarhizate în funcție de
importanta și rolul lor în procesul de decizie.
Analistul trebuie să evidențieze aportul diferitelor compartimente, persoane, factori în
obținerea rezultatelor și să delimiteze rezultatele obținute prin efort propriu.