METODE MODERNE DE EVALUARE

Prof. înv. primar Schifirneț Loredana

Școala Gimnazială Nr. 1 Onești

Metodele şi tehnicile moderne de evaluare au multiple valenţe formative care le

recomandă ca modalităţi adecvate de optimizare a practicilor evaluative, fiind susceptibile, în
primul rând, să faciliteze coparticiparea elevilor la evaluarea propriilor rezultate.
Problematica metodelor alternative de evaluare rămâne deschisă, putând fi continuu
îmbunătățită și diversificată. Scopul comun, de care trebuie să se țină cont, este cel de dezvoltare
a capacității de autoevaluare la elevi și studenți, concomitent cu schimbarea viziunii asupra
rolului evaluării, cel de ameliorare și corectare mai mult decât de sancționare. Evaluarea nu este
un scop în sine, ci trebuie să conducă la optimizarea întregului proces desfășurat în școală. Ea
trebuie să fie formativă, situativă și să dezvolte un proces de autoevaluare. Calitatea presupune
mișcare și de aceea evaluarea nu trebuie să se rezume doar la un singur instrument, ci să se refere
la o serie de tehnici cât mai diverse, incluzând și procesele negociative. Lipsa alternativelor
creaza rutină, conformism și nu duce la completa dezvoltare a personalității.
Metodele complementare de evaluare se înscriu în categoria acelor strategii de evaluare
care urmaresc să ofere elevilor posibilități sporite de a demonstra nu numai că au asimilat un
ansamblu de cunoștințe, dar și că dispun de priceperi, deprinderi, abilități de a opera cu
respectivele cunoștințe. Au un potențial formativ ridicat și permit o mai bună individualizare a
actului educațional.
În categoria metodelor complementare de evaluare sunt incluse:
 observarea sistematică a activității și comportamentului elevilor;
 investigația;
 proiectul;
 portofoliul;
 autoevaluarea;
 referatul;
 eseul;
 chestionarul

Observarea sistematică a activității și comportamentului elevilor.

În activitatea pe care o desfașoară zilnic la clasă, profesorul obține prin intermediul
acestei metode informații relevante asupra performanțelor elevilor din perspectiva:
1) capacității lor de acțiune și reacționare;
2) a competențelor și abilităților de care dispun;
3) trăsături de personalitate și implicit pentru calitatea și eficiența demersului didactic.
Investigația este o metoda complementară de evaluare prin care se obțin informații cu
privire la capacitatea elevului de a aplica în mod original, creativ, în situaîii noi și variate,
cunoștințele asimilate. Se poate realiza pe parcursul unei ore sau unei succesiuni de ore de curs,
individual sau pe echipe.
Prin intermediul acestei metode se pot evalua multiple aspecte privind capacitatea
elevului de:
 a defini și înțelege problema investigată;
 a folosi procedee diverse pentru a obține informațiile necesare;
 a colecta și organiza date obținute;
 a formula și verifica ipoteze cu privire la problema luată în studiu;
 a alege și descrie metodele folosite.
Are o contribuție deosebită nu numai pentru evaluarea propriu- zisă, ci și în dezvoltarea
capacităților de ordin aplicativ, familiarizându-i pe elevi cu tehnicile investigației științifice,
dezvoltându-le gândirea logică, divergentă, capacitatea de argumentare, inventivitatea și
originalitatea. În cazul în care investigația se desfasoară pe echipe/în grup stimulează
interrelațiile în interiorul grupului și formează deprinderi de comunicare, de cooperare în
rezolvarea unor sarcini colective.
Proiectul. Este o metoda complexă de evaluare, mult mai amplă decât investigația,
recomandată mai ales în cadrul evaluării sumative; se poate realiza individual sau în grup.
Implica abordarea completă a unei teme, la nivelul particularităților de vârstă. De obicei,
cuprinde o parte teoretică și o parte practică, experimentală. În cazul în care, datorită specificului
disciplinei, partea experimentală este redusă sau nu se poate realiza, îmbracă forma referatului.
Portofoliul este o metodă și un instrument de evaluare complex, integrator, flexibil, prin
care profesorul urmăreste progresul realizat de elev la o disciplină în plan cognitiv, atitudinal,
comportamental, de-a lungul unui semestru sau an școlar.
Include rezultatele relevante obținute prin celelalte metode si tehnici de evaluare:
 rezultatele la probele scrise (lucrări de control, teste, teme pentru acasă);
 rezultatele activităților practice, proiectelor, investigațiilor;
 fișe de observare;
 postere, machete, desene, caricaturi;
 chestionare de atitudini, interviuri;
Autoevaluarea este o metodă prin care se urmarește construirea imaginii de sine a
elevului, care astfel nu se mai reduce la judecățile de evaluare emise de către profesor. Este
folosită cu scopul de a-i ajuta pe elevi să-și cunoască dimensiunile propriei personalități și
manifestările comportamentale, având totodată multiple implicații în plan motivațional și
atitudinal. Ajută elevul să conștientizeze progresele și achizițiile, să-și raporteze performanțele la
exigențele și sarcinile învățarii, să-și elaboreze un stil propriu de muncă.
Referatul, (folosit ca bază de discuţie în legătură cu o temă dată fiind menit să contribuie
la formarea sau dezvoltarea deprinderilor de muncă independentă ale elevilor din clasele mari
sau ale studenţilor), este şi o posibilă probă de evaluare a gradului în care elevii sau studenţii şi-
au însuşit un anumit segment al programei, cum ar fi o temă sau o problemă mai complexă dintr-
o temă.
 El este întocmit fie pe baza unei bibliografii minimale, recomandate de profesor, fie pe
baza unei investigaţii prealabile, în acest din urmă caz, referatul sintetizând rezultatele
investigaţiei, efectuate cu ajutorul unor metode specifice (observarea, convorbirea, ancheta etc.).
Eseul, preluat din literatură (unde este folosit pentru a exprima liber şi cât mai incitant,
anumite opinii, sentimente şi atitudini, referitoare la diverse aspecte ale vieţii oamenilor, într-un
număr de pagini cât mai mic), poate fi folosit şi ca metodă de evaluare.
Problematica eseului în învăţământ este foarte diversă putând fi abordată atât cu mijloace
literare, cât şi cu mijloace ştiinţifice, într-un spaţiu care, de regulă, nu depăşeşte două-trei pagini.
Metodele complementare de evaluare asigură o alternativă la metodele tradiționale,
reprezentând opțiuni metodologice și instrumentale care îmbogățesc practica evaluării. Valențele
formative pe care le dețin le recomandă în mod susținut, ele contribuind eficient la realizarea
învățarii euristice. Ele au meritul de a-i oferi profesorului informații asupra nivelului de pregătire
a elevilor ce nu pot fi obținute prin metodele tradiționale și pe baza acestora se pot formula
aprecieri cu grad ridicat de obiectivitate asupra performanțelor și progreselor înregistrate de
aceștia. Utilizarea lor imprimă un pronunțat caracter interactiv actului de predare-învățare,
favorizează individualizarea sarcinilor de lucru, valorifică și stimulează întregul potențial creativ
al elevilor și creeaza cel mai potrivit cadru pentru exersarea abilităților intelectuale și practic-
aplicative ale acestora.
Metodele activ-participative pun accent pe învăţarea prin cooperare, aflându-se în
antiteză cu metodele tradiţionale de învăţare. Educaţia pentru participare şi democraţie face parte
din gama noilor educaţii, care reprezintă cel mai pertinent şi mai util răspuns al sistemelor
educative la imperativele generate de problematica lumii contemporane. Prin participare, elevii
îşi pot exprima opţiunile în domeniul educaţiei, culturii, timpului liber, pot deveni coparticipanţi
la propria formare.

Bibliografie:
1. Constantin Cucoş, “Pedagogie”, Editura “Polirom”, Bucureşti, 2006;
2. Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, EDP, Bucureşti, 2004. performante.
3. MEN, SNEE, Ghid de evaluare pentru invatamantul primar, Bucuresti 1999;
4. Curriculum National,- Programe scolare pentru invatamantul primar, CNC
MEN,Bucuresti, 1998;
5. Cucos, C. Pedagogie, Ed. Polirom, Iasi, 1996;
6. Fetescu, V. Preocupari pedagogice, Ed . Spiru Haret, Iasi,1995;
7. Meyer, G. De ce si cum evaluam, Ed. Polirom, 2000;
8. Perretti, A. Educatia in schimbare, Ed. Spiru Haret,1996;
9. Apostol, A.,Filip,V., Practici alternative de evaluare, Ed. PIM, Iasi, 2003
10. Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997
11. Cucoş, C.( coordonatori), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade
didactice, Editura Polirom, Bucureşti, 1998
12. Dumitru, I., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest, Timişoara,
2001