MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

CURSUL 2
STRUCTURA DIMENSIONALĂ A MANAGEMENTULUI CLASEI DE
ELEVI

Managementul clasei de elevi consideră o serie de subiecte, apreciate până în

prezent ca fiind colaterale procesului instructiv-educativ, extrem de importante
pentru succesul activităţii la catedră a cadului didactic. Aceste elemente, cum ar fi:
dispunerea mobilierului din sala de clasă, vizibilitatea şi amenajarea clasei, au
detrminat reconsierarea unor structuri dimensionale ale managementului clasei de
elevi.
1. Dimensiunea ergonomică se referă la: dispunerea mobilierului în sala de
clasă, vizibilitatea, amenajarea sălii de clasă.
a) Dispunerea mobilierului în sala de clasă.
Mobilierul şcolar reprezintă o parte importantă a bazei tehnico-materiale a
învăţământului şi este compus dintr-o serie de piese de mobilă folosite în mediul
şcolar ca suporturi conexe, în scopul îndeplinirii unor obiective educaţionale.
În compoziţia mobilierului şcolar intră atât piesele destinate locurilor de
studiu şi de învăţare ale elevilor, cât şi mobilierul rezervat cadrlui didactic. Din
punct de vedere ergonomic, mobilierul şcolar este realizat potrivit caracteristicilor
psiho-somatice ale elevilor şi adecvat spaţiului de clasă, în timp ce, dintr-o
perspectivă didactică, acesta trebuie instalat şi reglat după obiectivele instructiv-
educative ale activităţii.
Atributele moderne ale mobilierului sălii de clasă sunt: simplitatea,
funcţionalitatea, durabilitatea, instrucţionalitatea şi modularitatea. În prezent,
ergonomia spaţiului de învăţământ se preocupă de modularitatea mobilierului
şcolar, astfel încât acesta să poată fi organizat şi reorganizat, compus şi descompus,
în funcţie de sarcina didactică şi de stilul educaţional al cadrlui didactic.
Spre exemplu, o dispunere a mobilierului în variantă tradiţională favorizează
expunerea cadrului didcatic şi atitudinea pasivă a elevilor. O dispunere pe sistem
semicerc sau oval creează şi încurajează interacţiunile permanente şi activismul
elevilor.
b) Vizibilitatea presupune adaptarea spaţiului şcolar al clasei la necesităţile
somato-fiziologice şi de sănătate ale elevilor. Se au în vedere elevii cu deficienţe de
vedere, de auz, ale scheletului sau ordonarea în funcţie de înălţime. Este
recomandabilă şi stimularea unei dinamici a poziţiilor ocupate în bănci de către
elevi.
c) Amenajarea sălii de clasă trebuie să se realizeze în funcţie de
particularităţile culturale ale clasei (elemente de identificare, simboluri, o mascotă
de exemplu) care ar crea tuturor sentimentul de identitate cu grupul. Un simbol al
1
clasei, o melodie preferată, un joc preferat, o poveste reprezentativă pentru clasă,
câteva seturi de fotografii cu membrii clasei constituie ocazii de configurare a
culturii clasei.

2. Dimensiunea psihologică
Are în vedere atât caracteristicile de ordin psihologic strict, cât şi pe cele care
ţin de psihologia educaţiei. Elementele centrale ale dimensiunii psihologice sunt:
cunoaşterea, respectarea şi exploatarea particularităţilor individuale ale elevilor.
În acest sens, trebuie analizată şi cunoscută capacitatea de muncă a elevilor,
respectiv potenţialul energetic şi funcţional, fizic şi psihic, de care trebuie să
dispună elevul pentru desfăşurarea la nivel optim de intensitate, ritm şi eficienţă a
unei activităţi educaţionale date.
Principalele componente ale capacităţii de muncă a elevilor sunt:
- Capacitatea de muncă nominală – totalitatea resurselor energetice şi
funcţionale ale organismului şi ale sistemului psihic uman care pot
alcătui potenţialul maxim de efort fizic şi intelectual al elevilor, în
condiţii optime de ritm biologic, sănătate şi motivaţie;
- Capacitatea funcţională de muncă – energia solicitată şi utilizată
efectiv în activitatea şcolară;
o Capacitatea de muncă disponibilă – rezultatul diferenţei dintre
primele două forme şi reprezintă rezervele de energie fizică şi
psihică de care dispune elevul la un moment dat pentru investirea
lor în desfăşurarea activităţilor de ordin şcolar.
o Capacitatea de muncă auxiliară – un potenţial de rezervă necesar
elevilor pentru desfăşurarea cu succes a altor sarcini decât cele
şcolare.
Capacitatea de muncă a elevilor se concretizează în capacitatea de învăţare şi
în trăsăturile de personalitate.
Capacitatea de învăţare este condiţionată de:
- nivelul dezvoltării biopsihosociale;
- starea de pregătire la nivel de abilităţi, cunoştinţe (elemente
cognitive);
- nivelul de motivaţie (atenţia şi interesul pentru studiu).
Elementul motivaţional care stabileşte fundamentarea psihologică a
competenţei socio-relaţionale este convingerea.
În cadrul educaţiei morale, voinţa este foarte importantă. Elevii cunosc şi
acceptă regulile impuse de părinţi şi şcoală, dar la primul obstacol nu reuşesc să le
aplice. Voinţa reprezintă, din punct de vedere psihologic, capacitatea fiinţei umane
de a depăşi obstacolele care împiedică atingerea unui obiectiv.
În formarea voinţei, se pot aplica următorii paşi:
1. se poate concepe un proiect care să cuprindă norme clare, precise,
motivante pentru elevi;
2
 2. sarcinile pe care le vor îndeplini sunt identificate împreună cu
elevii, iar cadrul didactic trebuie să stimuleze iniţiativa, capacitatea
de decizie şi independenţa;
3. trebuie utilizată în dezvoltarea voinţei elevului ideea de
perseverenţă. Trebuie obişnuiţi cu ideea îndeplinirii unor obiective.
În felul acesta, formarea voinţei elevilor este clar o activitate didactică.

3. Dimensiunea socială (analiza clasei din perspectivă sociologică)

Caracteristicile clasei ca grup social sunt:
- întinderea clasei are în vedere numărul de elevi care compun grupul
(de obicei, 25 – 30 de elevi);
- interacţiunea membrilor clasei (directe, nemijlocite şi
multivariante);
- scopurile (pe termen scurt, pe termen lung, comune grupului-clasă,
motorul dezvoltării grupului pe timpul şcolarităţii);
- structura grupului (legătura membrilor grupului în plan
interpersonal, dar şi ierarhia internă a grupului);
- compoziţia şi organizarea (rezultatul interacţiunii celorlalte
caracteristici ale grupului – gradul de omogenitate sau de
eterogenitate a grupului).

4. Dimensiunea normativă reprezintă ansamblul de reguli şi norme care

reglează întreaga activitate şcolară.
Normele sunt acele cerinţe ale unei comunităţi în ceea ce priveşte atitudinile,
alegerile şi acţiunile membrilor, manifestându-se sub forma unor obişnuiţe, uzanţe,
constanţe şi stereotipuri comportamentale. Aceste norme pot fi:
- explicite, normele cuprinse în regulamentul şcolar, cunoscute şi clar
exprimate;
- implicite, normele ascunse care se construiesc în cadrul grupului.
Din punctul de vedere al managementului clasei, mai importante sunt
regulile implicite deoarece acest lucru implică un efort de cunoaştere din partea
cadrului didactic.

5. Dimensiunea operaţională constă într-un plan de acţiuni şi strategii pe

care cadrul didactic le utilizează în coordonarea clasei de elevi. În mod tradiţional,
intervenţia cadrului didactic se realizează având la dispoziţie recompensele sau
sancţiunile.
Strategii de intervenţie folosite de cadrul didactic în situaţii specifice de
criză. Introducerea pedepsei este utilă întrucât nerespectarea normelor stabilite
solicită o anumită atitudine din partea cadrului didactic, cu o reacţie imediată. În
măiestria cu care profesorul utilizează o anumită metodă trebuie să ţină cont de
câteva constatări de ordin psihopedagogic. Dacă un cadru didactic este perceput ca
3
fiind o persoană distantă, rezultatul poate fi chiar negativ. Dacă profesorul este
perceput ca fiind o persoană apropiată de elevi, caldă, atunci efectul sacţionării este
pozitiv şi duce la modificarea comportamentului nedorit.
Investigaţiile moderne idenitifică o serie de strategii de intervenţie, precum:
- strategia de dominare – presupune adoptarea unui comportament
autoritar explicat de poziţia superioară pe care o deţine cadrul
didactic în raport cu elevii;
- strategia de negociere;
- fraternizarea – neputinţa de dominare a cadrului didactic, convertită
într-o formă de „alint pedagogic”;
- strategia bazată pe rutină creează aşa-numitul „profesor
predictibil”, care îşi fundamenteză intervenţiile pe standardizare şi
uniformizare;
- terapia ocupaţională – sporeşte dinamica clasei cu precădere la
nivel fizic, cultivând mişcarea ca formă supremă de tratament şi
intervenţie;
- strategia de susţinere morală pune pe prim plan funcţia
moralizatoare a discuţiei directe, asociind reuşita şcolară a elevului
cu reuşita socială.

6. Dimensiunea inovatoare este o condiţie a optimizării interacţiunilor şi a

deciziilor educaţionale. Intervenţia cadrului didactic în cadrul clasei se bazează
foarte mult pe capacitatea inovatoare.

Exerciţii:
1. Încercaţi să exemplificaţi normativitatea în clasa de elevi, ilustrând
câteva norme explicite şi implicite.
2. Cum apreciaţi frauda sau copierea şi ce metode folosiţi pentru
rezolvarea acestei probleme?
3. Ce strategii aţi folosi pentru a reduce vorbitul fără permisiunea
profesorului pe parcursul orei?
4. Uneori vă confruntaţi cu refuzul elevilor de a ridica mâna pentru a
răspunde. Ce puteţi face într-o asemenea situaţie?
5. Comentaţi următorul paragraf: „Admonestarea verbală blândă
trebuie însoţită de exemple de comportament pozitiv, alternativ”.

Teme:
1. Cum aţi acţiona pentru a reduce absenteismul la disciplina dvs.?
2. Unii elevi intră în panică atunci când sunt testaţi. Cum îi ajutaţi pentru a
elimina teama?