Elementele structurale din:

* Epistola lui Pavel catre Filimon

1. Enumerare:

 Pavel, întemniţat* al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei către preaiubitul Filimon,
tovarăşul** nostru de lucru,
 2 către sora Apfia şi către Arhip*, tovarăşul nostru** de luptă, şi către Biserica† din casa ta:
 3 Har* şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
7
În adevăr, am avut o mare bucurie şi mângâiere pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile
sfinţilor au fost înviorate* prin tine.
 23 Epafras*, tovarăşul meu de temniţă în Hristos Isus, îţi trimite sănătate;
 24 tot aşa şi Marcu*, Aristarh**, Dima†, Luca††, tovarăşii mei de lucru.

2. Ilustratia:

 1 Pavel, întemniţat* al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei către preaiubitul Filimon,
tovarăşul** nostru de lucru,
 2 către sora Apfia şi către Arhip*, tovarăşul nostru** de luptă, şi către Biserica† din casa ta:
 3 Har* şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
 4 Mulţumesc* totdeauna Dumnezeului meu ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în
rugăciunile mele,
 5 pentru că am auzit* despre credinţa pe care o ai în Domnul Isus şi dragostea faţă de toţi
sfinţii.
 6 Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă să se arate prin fapte, care să dea la iveală* tot
binele ce se face între noi în Hristos.
 7 În adevăr, am avut o mare bucurie şi mângâiere pentru dragostea ta, fiindcă, frate,
inimile sfinţilor au fost înviorate* prin tine.
 De aceea, măcar că* am toată slobozenia în Hristos să-ţi poruncesc ce trebuie să faci,
8

 9 vreau mai degrabă să-ţi fac o rugăminte în numele dragostei, eu, aşa cum sunt, bătrânul
Pavel, iar* acum întemniţat pentru Hristos Isus.
 10 Te rog pentru copilul meu pe care l-am născut* în lanţurile mele, pentru Onisim**1,
 11 care altă dată ţi-a fost nefolositor, dar care acum ne va fi folositor şi ţie, şi mie.
 13 Aş fi dorit să-l ţin la mine, ca* să-mi slujească în locul tău cât sunt în lanţuri pentru
Evanghelie.
 14 Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca* binele pe care mi-l faci să nu fie
silit, ci de bunăvoie.
 15 Poate* că el a fost despărţit de tine pentru o vreme tocmai ca să-l ai pentru veşnicie,
 16 dar nu ca pe un rob, ci mult mai presus decât pe un rob: ca pe un frate* preaiubit mai ales
de mine şi** cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul!
 17 Dacă mă socoteşti dar ca prieten* al tău, primeşte-l ca pe mine însumi.
 18 Şi dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.
 19 Eu, Pavel, „voi plăti” – scriu cu mâna mea – ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie.
 20 Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul şi înviorează-mi* inima în Hristos!
 21 Ţi-am scris bizuit* pe ascultarea ta şi ştiu că vei face chiar mai mult decât îţi zic.

3. Intrebare/Raspuns
 18
Şi dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.
 19
Eu, Pavel, „voi plăti” – scriu cu mâna mea – ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie.
 20 Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul şi înviorează-mi* inima în Hristos!

4. Paralelism:

 14 Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca* binele pe care mi-l faci să nu fie
silit, ci de bunăvoie.
 15 Poate* că el a fost despărţit de tine pentru o vreme tocmai ca să-l ai pentru veşnicie,
 16 dar nu ca pe un rob, ci mult mai presus decât pe un rob: ca pe un frate* preaiubit mai ales
de mine şi** cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul!
 17 Dacă mă socoteşti dar ca prieten* al tău, primeşte-l ca pe mine însumi.
 18 Şi dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.
 19 Eu, Pavel, „voi plăti” – scriu cu mâna mea – ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie.
 20 Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul şi înviorează-mi* inima în Hristos!
 21 Ţi-am scris bizuit* pe ascultarea ta şi ştiu că vei face chiar mai mult decât îţi zic.

5. Punctul culminant:

 10 Te rog pentru copilul meu pe care l-am născut* în lanţurile mele, pentru Onisim**1,
 11 care altă dată ţi-a fost nefolositor, dar care acum ne va fi folositor şi ţie, şi mie.
 12 Ţi-l trimit înapoi pe el, inima mea.
 13 Aş fi dorit să-l ţin la mine, ca* să-mi slujească în locul tău cât sunt în lanţuri pentru
Evanghelie.

6. Pivotul:

 10 Te rog pentru copilul meu pe care l-am născut* în lanţurile mele, pentru Onisim**1,
 11 care altă dată ţi-a fost nefolositor, dar care acum ne va fi folositor şi ţie, şi mie.
 12 Ţi-l trimit înapoi pe el, inima mea.
 13 Aş fi dorit să-l ţin la mine, ca* să-mi slujească în locul tău cât sunt în lanţuri pentru
Evanghelie.
 14 Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca* binele pe care mi-l faci să nu fie
silit, ci de bunăvoie.
 15 Poate* că el a fost despărţit de tine pentru o vreme tocmai ca să-l ai pentru veşnicie,
 16 dar nu ca pe un rob, ci mult mai presus decât pe un rob: ca pe un frate* preaiubit mai
ales de mine şi** cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul!

7. Pregatirea:

 1 Pavel, întemniţat* al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei către preaiubitul Filimon,
tovarăşul** nostru de lucru,
 2 către sora Apfia şi către Arhip*, tovarăşul nostru** de luptă, şi către Biserica† din casa ta:
 3 Har* şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
 4 Mulţumesc* totdeauna Dumnezeului meu ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în
rugăciunile mele,
 5 pentru că am auzit* despre credinţa pe care o ai în Domnul Isus şi dragostea faţă de toţi
sfinţii.
 6 Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă să se arate prin fapte, care să dea la iveală* tot
binele ce se face între noi în Hristos.
 7 În adevăr, am avut o mare bucurie şi mângâiere pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile
sfinţilor au fost înviorate* prin tine.
 8 De aceea, măcar că* am toată slobozenia în Hristos să-ţi poruncesc ce trebuie să faci,
 9 vreau mai degrabă să-ţi fac o rugăminte în numele dragostei, eu, aşa cum sunt, bătrânul
Pavel, iar* acum întemniţat pentru Hristos Isus.
 10 Te rog pentru copilul meu pe care l-am născut* în lanţurile mele, pentru Onisim**1,
 11 care altă dată ţi-a fost nefolositor, dar care acum ne va fi folositor şi ţie, şi mie.
 12 Ţi-l trimit înapoi pe el, inima mea.
 13 Aş fi dorit să-l ţin la mine, ca* să-mi slujească în locul tău cât sunt în lanţuri pentru
Evanghelie.
 14 Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca* binele pe care mi-l faci să nu fie
silit, ci de bunăvoie.
 15 Poate* că el a fost despărţit de tine pentru o vreme tocmai ca să-l ai pentru veşnicie,
 16 dar nu ca pe un rob, ci mult mai presus decât pe un rob: ca pe un frate* preaiubit mai ales
de mine şi** cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul!
 17 Dacă mă socoteşti dar ca prieten* al tău, primeşte-l ca pe mine însumi.
 18 Şi dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.
 19 Eu, Pavel, „voi plăti” – scriu cu mâna mea – ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie.
 20 Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul şi înviorează-mi* inima în Hristos!
 21 Ţi-am scris bizuit* pe ascultarea ta şi ştiu că vei face chiar mai mult decât îţi zic.
 22 Totodată, pregăteşte-mi un loc de găzduire, căci trag nădejde* să vă fiu dăruit
datorită** rugăciunilor voastre.

8. Rezumatul:

 20
Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul şi înviorează-mi* inima în Hristos!
 21
Ţi-am scris bizuit* pe ascultarea ta şi ştiu că vei face chiar mai mult decât îţi zic.

9. Alternarea:

 1 Pavel, întemniţat* al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei către preaiubitul Filimon,
tovarăşul** nostru de lucru,
 2 către sora Apfia şi către Arhip*, tovarăşul nostru** de luptă, şi către Biserica† din casa ta:
 3 Har* şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

10.Comparatia:

 10 Te rog pentru copilul meu pe care l-am născut* în lanţurile mele, pentru Onisim**1.
 12 Ţi-l trimit înapoi pe el, inima mea.
 16 dar nu ca pe un rob, ci mult mai presus decât pe un rob: ca pe un frate* preaiubit mai ales
de mine şi** cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul!

Elementele structurale din:

* Epistola soborniceasca a lui Iuda
 1. Alternarea:

 1 Iuda, rob al lui Isus Hristos şi fratele* lui Iacov, către cei** chemaţi, care sunt iubiţi în
Dumnezeu Tatăl şi păstraţi† pentru Isus Hristos:
 2 îndurarea, pacea* şi dragostea să vă fie înmulţite.

2. Comparatia:

 10 Aceştia*, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire,
ca dobitoacele fără minte.
 12 Sunt* nişte stânci ascunse la mesele** voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine
împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori† fără apă, mânaţi†† încoace şi încolo de
vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi*†;
 13 nişte valuri* înfuriate ale mării, care îşi spumegă** ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare,
cărora† le este păstrată negura întunericului pentru vecie.

3. Dialogul:

  1 Iuda, rob al lui Isus Hristos şi fratele* lui Iacov, către cei** chemaţi, care sunt iubiţi în
Dumnezeu Tatăl şi păstraţi† pentru Isus Hristos:
 2 îndurarea, pacea* şi dragostea să vă fie înmulţite.
 3 Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea* noastră de
obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca** să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată
sfinţilor o dată pentru totdeauna.
 4 Căci* s-au strecurat printre voi unii oameni scrişi** de mult pentru osânda aceasta,
oameni neevlavioşi, care schimbㆠîn desfrânare harul†† Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc*†
pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos.
 5 Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că
Domnul*, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a** nimicit pe cei ce†
n-au crezut.
 6 El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe* îngerii
care nu şi-au** păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.
 7 Tot aşa, Sodoma* şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie
şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic.
 8 Totuşi* oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc
stăpânirea şi batjocoresc** dregătoriile.
 9 Arhanghelul Mihail*, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui
Moise, n-a îndrăznit** să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul
să te mustre†!”
 10 Aceştia*, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire,
ca dobitoacele fără minte.
 11 Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui* Cain! S-au aruncat** în rătăcirea lui Balaam din
dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca† a lui Core!
 12 Sunt* nişte stânci ascunse la mesele** voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine
împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori† fără apă, mânaţi†† încoace şi încolo de
vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi*†;
 13 nişte valuri* înfuriate ale mării, care îşi spumegă** ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare,
cărora† le este păstrată negura întunericului pentru vecie.
 14 Şi pentru ei a prorocit Enoh, al* şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a
venit** Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi,
 15 ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate
faptele* nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară pe care
le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.”
 16 Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor, trăiesc după poftele lor, gura* le este
plină de vorbe trufaşe şi slăvesc** pe oameni pentru câştig.
 17 Dar* voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii
Domnului nostru Isus Hristos:
 18 cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor* fi batjocoritori, care vor trăi după poftele
lor nelegiuite.
 19 Ei sunt aceia care* dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii**, care n-au
Duhul.
 20 Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă* sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă** prin
Duhul Sfânt,
 21 ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi* îndurarea Domnului nostru Isus Hristos
pentru viaţa veşnică.
 22 Mustraţi pe cei ce se despart de voi;
 23 căutaţi să mântuiţi* pe unii, smulgându-i** din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică,
urând până şi cămaşa† mânjită de carne.
 24 Iar* Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să** vă înfăţişaţi fără
prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale,
 25 singurului* Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie
slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum, şi în veci. Amin.

4. Enumerarea:

 11 Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui* Cain! S-au aruncat** în rătăcirea lui Balaam din
dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca† a lui Core!
 12 Sunt* nişte stânci ascunse la mesele** voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine
împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori† fără apă, mânaţi†† încoace şi încolo de
vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi*†;
 13 nişte valuri* înfuriate ale mării, care îşi spumegă** ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare,
cărora† le este păstrată negura întunericului pentru vecie.
 25 singurului* Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie
slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum, şi în veci. Amin.

5. Explicatia:

 4 Căci* s-au strecurat printre voi unii oameni scrişi** de mult pentru osânda aceasta,
oameni neevlavioşi, care schimbㆠîn desfrânare harul†† Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc*†
pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos.
 5 Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că
Domnul*, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a** nimicit pe cei ce†
n-au crezut.
 6 El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe* îngerii
care nu şi-au** păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.
 7 Tot aşa, Sodoma* şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie
şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic.
 8 Totuşi* oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc
stăpânirea şi batjocoresc** dregătoriile.
 10 Aceştia*, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire,
ca dobitoacele fără minte.
 11 Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui* Cain! S-au aruncat** în rătăcirea lui Balaam din
dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca† a lui Core!
 12 Sunt* nişte stânci ascunse la mesele** voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine
împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori† fără apă, mânaţi†† încoace şi încolo de
vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi*†;
 13 nişte valuri* înfuriate ale mării, care îşi spumegă** ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare,
cărora† le este păstrată negura întunericului pentru vecie.
 14 Şi pentru ei a prorocit Enoh, al* şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a
venit** Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi,
 15 ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate
faptele* nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară pe care
le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.”
 16 Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor, trăiesc după poftele lor, gura* le este
plină de vorbe trufaşe şi slăvesc** pe oameni pentru câştig.
 17 Dar* voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii
Domnului nostru Isus Hristos:
 18 cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor* fi batjocoritori, care vor trăi după poftele
lor nelegiuite.
 19 Ei sunt aceia care* dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii**, care n-au
Duhul.

6. Metafora:

 12 Sunt* nişte stânci ascunse la mesele** voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine
împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori† fără apă, mânaţi†† încoace şi încolo de
vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi*†;
 13 nişte valuri* înfuriate ale mării, care îşi spumegă** ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare,
cărora† le este păstrată negura întunericului pentru vecie.

7. Punct culminant:

 4 Căci* s-au strecurat printre voi unii oameni scrişi** de mult pentru osânda aceasta,
oameni neevlavioşi, care schimbㆠîn desfrânare harul†† Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc*†
pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos.

8. Pivotul:

 4 Căci* s-au strecurat printre voi unii oameni scrişi** de mult pentru osânda aceasta,
oameni neevlavioşi, care schimbㆠîn desfrânare harul†† Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc*†
pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos.
 5 Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că
Domnul*, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a** nimicit pe cei ce†
n-au crezut.
 6 El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe* îngerii
care nu şi-au** păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.
 7 Tot aşa, Sodoma* şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie
şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic.
 8 Totuşi* oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc
stăpânirea şi batjocoresc** dregătoriile.
 9 Arhanghelul Mihail*, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui
Moise, n-a îndrăznit** să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul
să te mustre†!”
 10 Aceştia*, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire,
ca dobitoacele fără minte.
 11 Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui* Cain! S-au aruncat** în rătăcirea lui Balaam din
dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca† a lui Core!
 12 Sunt* nişte stânci ascunse la mesele** voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine
împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori† fără apă, mânaţi†† încoace şi încolo de
vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi*†;
 13 nişte valuri* înfuriate ale mării, care îşi spumegă** ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare,
cărora† le este păstrată negura întunericului pentru vecie.
 14 Şi pentru ei a prorocit Enoh, al* şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a
venit** Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi,
 15 ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate
faptele* nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară pe care
le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.”
 16 Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor, trăiesc după poftele lor, gura* le este
plină de vorbe trufaşe şi slăvesc** pe oameni pentru câştig.
 17 Dar* voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii
Domnului nostru Isus Hristos:
 18 cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor* fi batjocoritori, care vor trăi după poftele
lor nelegiuite.
 19 Ei sunt aceia care* dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii**, care n-au
Duhul.
 20 Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă* sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă** prin
Duhul Sfânt,
 21 ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi* îndurarea Domnului nostru Isus Hristos
pentru viaţa veşnică.
 22 Mustraţi pe cei ce se despart de voi;
 23 căutaţi să mântuiţi* pe unii, smulgându-i** din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică,
urând până şi cămaşa† mânjită de carne.
 24 Iar* Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să** vă înfăţişaţi fără
prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale,
 25 singurului* Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie
slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum, şi în veci. Amin.
9. Rezumatul:

 16 Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor, trăiesc după poftele lor, gura* le este
plină de vorbe trufaşe şi slăvesc** pe oameni pentru câştig.
 17 Dar* voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii
Domnului nostru Isus Hristos:
 18 cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor* fi batjocoritori, care vor trăi după poftele
lor nelegiuite.
 19 Ei sunt aceia care* dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii**, care n-au
Duhul.
 20 Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă* sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă** prin
Duhul Sfânt,
 21 ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi* îndurarea Domnului nostru Isus Hristos
pentru viaţa veşnică.
 22 Mustraţi pe cei ce se despart de voi;
 23 căutaţi să mântuiţi* pe unii, smulgându-i** din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică,
urând până şi cămaşa† mânjită de carne.
 24 Iar* Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să** vă înfăţişaţi fără
prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale,
 25 singurului* Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie
slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum, şi în veci. Amin.

Elementele structurale din:

*A TREIA EPISTOLĂ A LUI IOAN

1. Alternarea:

 1 Prezbiterul1 către preaiubitul Gaius, pe* care-l iubesc în adevăr.

 2 Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot
aşa cum sporeşte sufletul tău.
 3 A fost o mare bucurie pentru mine când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios
adevărului şi că umbli* în adevăr.
 4 Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii* mei că umblă în adevăr.
 5 Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioşie în tot ce faci pentru fraţi şi pentru străini totodată.
 6 Ei au mărturisit despre dragostea ta înaintea Bisericii. Vei face bine să îngrijeşti de
călătoria lor într-un chip vrednic de Dumnezeu,
 7 căci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fără să primească ceva* de la neamuri.
 8 Este datoria noastră dar să primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu
adevărul.
 9 Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să
ştie de noi.
 10 De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte
cu vorbe rele. Nu se mulţumeşte cu atât, dar nici el nu primeşte pe fraţi şi împiedică şi pe cei
ce voiesc să-i primească şi-i dă afară din Biserică.
 11 Preaiubitule, nu* urma răul, ci binele. Cine** face binele este din Dumnezeu; cine face
răul n-a văzut pe Dumnezeu.
 12 Toţi, chiar şi Adevărul, mărturisesc bine despre* Dimitrie; şi noi mărturisim despre el:
şi** ştii că mărturisirea noastră este adevărată.

2. Conditionarea:

 8 Este datoria noastră dar să primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu
adevărul.
 9 Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să
ştie de noi.
 10 De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte
cu vorbe rele. Nu se mulţumeşte cu atât, dar nici el nu primeşte pe fraţi şi împiedică şi pe cei
ce voiesc să-i primească şi-i dă afară din Biserică.
 11 Preaiubitule, nu* urma răul, ci binele. Cine** face binele este din Dumnezeu; cine face
răul n-a văzut pe Dumnezeu.

3. Contrastul:

  1 Prezbiterul1 către preaiubitul Gaius, pe* care-l iubesc în adevăr.

 2 Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot
aşa cum sporeşte sufletul tău.
 3 A fost o mare bucurie pentru mine când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios
adevărului şi că umbli* în adevăr.
4
Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii* mei că umblă în adevăr.
 5 Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioşie în tot ce faci pentru fraţi şi pentru străini totodată.
 8 Este datoria noastră dar să primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu
adevărul.
 9 Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să
ştie de noi.
 10 De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte
cu vorbe rele. Nu se mulţumeşte cu atât, dar nici el nu primeşte pe fraţi şi împiedică şi pe cei
ce voiesc să-i primească şi-i dă afară din Biserică.
 12 Toţi, chiar şi Adevărul, mărturisesc bine despre* Dimitrie; şi noi mărturisim despre el:
şi** ştii că mărturisirea noastră este adevărată.

4. Explicatia:

 Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot
aşa cum sporeşte sufletul tău.
 3 A fost o mare bucurie pentru mine când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios
adevărului şi că umbli* în adevăr.
 4 Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii* mei că umblă în adevăr.
 5 Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioşie în tot ce faci pentru fraţi şi pentru străini totodată.
 6 Ei au mărturisit despre dragostea ta înaintea Bisericii. Vei face bine să îngrijeşti de
călătoria lor într-un chip vrednic de Dumnezeu,
 7 căci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fără să primească ceva* de la neamuri.
  * 1 Cor 9:12 1 Cor 9:15
 8 Este datoria noastră dar să primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu
adevărul.
 9 Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să
ştie de noi.
 10 De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte
cu vorbe rele. Nu se mulţumeşte cu atât, dar nici el nu primeşte pe fraţi şi împiedică şi pe cei
ce voiesc să-i primească şi-i dă afară din Biserică.
 11 Preaiubitule, nu* urma răul, ci binele. Cine** face binele este din Dumnezeu; cine face
răul n-a văzut pe Dumnezeu.
 12 Toţi, chiar şi Adevărul, mărturisesc bine despre* Dimitrie; şi noi mărturisim despre el:
şi** ştii că mărturisirea noastră este adevărată.
 13 Aş avea să-ţi spun multe* lucruri, dar nu voiesc să ţi le scriu cu cerneală şi condei.
 5. Paralelism:

 11 Preaiubitule, nu* urma răul, ci binele. Cine** face binele este din Dumnezeu; cine face
răul n-a văzut pe Dumnezeu.
 12 Toţi, chiar şi Adevărul, mărturisesc bine despre* Dimitrie; şi noi mărturisim despre el:
şi** ştii că mărturisirea noastră este adevărată.

6. Progresia:

 2 Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot
aşa cum sporeşte sufletul tău.
 3 A fost o mare bucurie pentru mine când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios
adevărului şi că umbli* în adevăr.
 4 Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii* mei că umblă în adevăr.
 11 Preaiubitule, nu* urma răul, ci binele. Cine** face binele este din Dumnezeu; cine face
răul n-a văzut pe Dumnezeu.

7. Punctul culminant:
10
De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte cu
vorbe rele. Nu se mulţumeşte cu atât, dar nici el nu primeşte pe fraţi şi împiedică şi pe cei ce
voiesc să-i primească şi-i dă afară din Biserică.

8. Pivotul:

 2 Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot
aşa cum sporeşte sufletul tău.
 3 A fost o mare bucurie pentru mine când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios
adevărului şi că umbli* în adevăr.
 4 Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii* mei că umblă în adevăr.
 5 Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioşie în tot ce faci pentru fraţi şi pentru străini totodată.
 6 Ei au mărturisit despre dragostea ta înaintea Bisericii. Vei face bine să îngrijeşti de
călătoria lor într-un chip vrednic de Dumnezeu,
 7 căci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fără să primească ceva* de la neamuri.
 8 Este datoria noastră dar să primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu
adevărul.
 9 Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să
ştie de noi.
 10 De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte
cu vorbe rele. Nu se mulţumeşte cu atât, dar nici el nu primeşte pe fraţi şi împiedică şi pe cei
ce voiesc să-i primească şi-i dă afară din Biserică.
 11 Preaiubitule, nu* urma răul, ci binele. Cine** face binele este din Dumnezeu; cine face
răul n-a văzut pe Dumnezeu.
 12 Toţi, chiar şi Adevărul, mărturisesc bine despre* Dimitrie; şi noi mărturisim despre el:
şi** ştii că mărturisirea noastră este adevărată.

9. Pregatirea:
 2 Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot
aşa cum sporeşte sufletul tău.
 3 A fost o mare bucurie pentru mine când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios
adevărului şi că umbli* în adevăr.
 4 Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii* mei că umblă în adevăr.
 5 Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioşie în tot ce faci pentru fraţi şi pentru străini totodată.
 6 Ei au mărturisit despre dragostea ta înaintea Bisericii. Vei face bine să îngrijeşti de
călătoria lor într-un chip vrednic de Dumnezeu,
 7 căci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fără să primească ceva* de la neamuri.
 8 Este datoria noastră dar să primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu
adevărul.
 9 Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să
ştie de noi.
 10 De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte
cu vorbe rele. Nu se mulţumeşte cu atât, dar nici el nu primeşte pe fraţi şi împiedică şi pe cei
ce voiesc să-i primească şi-i dă afară din Biserică.
 11 Preaiubitule, nu* urma răul, ci binele. Cine** face binele este din Dumnezeu; cine face
răul n-a văzut pe Dumnezeu.
 12 Toţi, chiar şi Adevărul, mărturisesc bine despre* Dimitrie; şi noi mărturisim despre el:
şi** ştii că mărturisirea noastră este adevărată.
 13 Aş avea să-ţi spun multe* lucruri, dar nu voiesc să ţi le scriu cu cerneală şi condei.
 14 Nădăjduiesc să te văd în curând şi atunci vom vorbi gură către gură. Pacea să fie cu
tine.Prietenii îţi trimit sănătate. Spune sănătate prietenilor, fiecăruia pe nume. Amin.

10.Rezumatul:

 11 Preaiubitule, nu* urma răul, ci binele. Cine** face binele este din Dumnezeu; cine face
răul n-a văzut pe Dumnezeu.
 12 Toţi, chiar şi Adevărul, mărturisesc bine despre* Dimitrie; şi noi mărturisim despre el:
şi** ştii că mărturisirea noastră este adevărată.
 13 Aş avea să-ţi spun multe* lucruri, dar nu voiesc să ţi le scriu cu cerneală şi condei.

Observarea pe Epistola lui Pavel catre Filimon

Pavel a scris Epistola către Filimon (Filimon 1:1). Epistola către Filimon conţine un sfat
personal de la Pavel cu privire la o problema pe care Filimon o avea cu robul său Onisim. Pe
măsură ce se studiază această epistolă, se poate învăţa că, atunci când oamenii se alătură
Bisericii lui Isus Hristos, ei devin fraţi şi surori în Evanghelie (Filimon 1:16). De asemenea,
trebuie sa ajungem, să înţelegem importanţa datoriei pe care o au ucenicii lui Isus Hristos de a
avea milă faţă de alţii şi a-i ierta (Filimon 1:16-17). Filimon a fost un creştin stăpîn de sclavi.
Evanghelia Domnului Isus este o forţă revoluţionară care trebuie să transforme oamenii şi
relaţiile lor sociale. Cazul prezentat de epistola lui Pavel către Filimon este o ilustraţie a
puterii de transformare exercitată de Evanghelie asupra celor ce o primesc şi i se supun.
Epistola către Filimon a fost scrisa de Pavel în timpul primei încarcerări a apostolului în
Roma, în jurul anilor 60-62 d.H. (Filimon 1:1, 9.

„Această epistolă este o scrisoare personală despre Onisim, un rob care furase de la stăpânul
său, Filimon, şi fugise la Roma, Filimon era probabil un convertit grec şi locuitor al oraşului
Colose (Coloseni 4:9). El permitea ca o congregaţie a Bisericii să se întrunească în casa sa (
Filimon 1:2, 5). După ce a fugit, Onisim s-a alăturat Bisericii şi a devenit „un frate preaiubit…
în Domnul” (Filimon 1:16; Filimon 1:10-12).

Pavel i-a scris lui Filimon pentru a-l încuraja să-l primească înapoi pe Onisim ca pe un frate în
Evanghelie, fără pedepsele aspre pe care le primeau de obicei sclavii care fugeau (Filimon
1:17). Pavel chiar s-a oferit să plătească pentru orice pagubă financiară pe care Onisim i-ar fi
putut-o cauza lui Filimon (Filimon 1:18-19).Filimon este cea mai scurtă şi, poate, cea mai
personală epistolă a lui Pavel. Este o scrisoare adresată unei singure persoane şi de aceea nu
include multe aspecte doctrinare. Totuşi, cererea lui Pavel ca Filimon să se împace cu robul
său Onisim ilustrează modul în care doctrinele Evangheliei pot fi puse în aplicare în viaţa de
zi cu zi – în acest caz, arătând că relaţia noastră cu Isus Hristos ne ajută să avem relaţii de
familie cu toţi ceilalţi ucenici ai lui Hristos şi subliniind importanţa milei şi a iertării. Pavel îl
felicită pe Filimon pentru dragostea pe care a arătat-o sfinţilor. Pavel îi spune lui Filimon că
robul său care a fugit, Onisim, s-a convertit la Evanghelie. Pavel îl roagă pe Filimon să-l
primească înapoi pe Onisim ca pe un frate în Domnul. Pavel se oferă să-i plătească lui
Filimon pentru orice pagubă financiară pe care Onisim i-a cauzat-o. Ea nu tratează probleme
de credinţă, ci caută să rezolve o criză apărută în relaţia dintre doi membrii ai Bisericii lui
Cristos. Fără nici o îndoială, în afara epistolelor pe care le avem în Noul Testament, apostolul
a mai scris multe alte scrisori ca aceasta. Filimon ne descopere latura pastorală a caracterului
lui Pavel, talentul lui neasemuit de a se apropia de oameni şi abilitatea lui de a-i apropia pe
oameni de Dumnezeu. Conţinutul epistolei nu prezintă nici un adevăr doctrinar major, dar
textul este plin de tact, de delicateţe şi de bun simţ creştin. Maturitatea unui lucrător creştin se
vede din felul în care el ştie să se descurce în situaţii neobişnuite şi complicate. Epistola către
Filimon este o demonstraţie a maturităţii creştine atinse de Pavel. În ea observăm o
impresionantă împletire de autoritate apostolică şi gingăşie pastorală.

Epistola către Filimon este o poveste de dragoste. Ea este corespondentul cărţii Rut din
Vechiul Testament, cu deosebirea că în Rut avem de a face cu dragostea firească dintre
oameni, iar în Filimon ne întîlnim cu dragoste „în Domnul" care se manifestă între membrii
colectivităţii creştine.

Eroii acţiunii sînt în număr de trei: Pavel, Filimon şi Onisim. La ceasul cînd scrie această
scrisoare, Pavel se afla în închisoarea Romei. Dincolo de a fi preocupat de situaţia sa, el
lucrează pentru Domnul şi continuă lucrarea care i-a fost atît de dragă: maturizarea unor
caractere creştine în cei pe care i-a convertit prin Evanghelie. Acţiunea cărţii este simplă: Pe
cînd era încă în Iudeea, Pavel a predicat în multe oraşe şi a trecut şi prin casa lui Filimon, care
găzduia o adunare tînără de convertiţi la creştinism. Personalitatea lui Pavel a lăsat o puternică
impresie asupra lui Filimon şi asupra celorlalţi din casa lui. La scurt timp după plecarea
apostolului, din casa lui Filimon a fugit unul dintre sclavi: Onisim. Ca să-şi piardă urma, el s-a
refugiat la Roma, unde putea trece neobservat în mulţimea pestriţă de locuitori. Prin
coincidenţe pe care nu le cunoaştem, Onisim a ajuns să-l asculte pe Pavel în discuţiile pe care
le purta cu evreii din Roma (Fapte 28:17-31) şi a fost convertit de Pavel la creştinism. După
ce apostolul l-a ţinut pe lîngă el o vreme, Onisim a fost pus în faţa unui examen greu, care să-i
încerce calitatea transformărilor pe care le-a lucrat Duhul lui Dumnezeu în inima lui. Ca o
dovadă de pocăinţă, un creştin trebuie să caute să îndrepte răul pe care l-a săvîrşit înainte de
convertire, aşa că apostolul Pavel i-a cerut lui Onisim să se întoarcă în Iudeea şi să accepte din
nou sclavia în casa lui Filimon, răscumpărînd astfel „paguba" produsă de fuga lui. Pavel nu-l
trimite cu mîna goală, ci îi dă să ducă lui Filimon o scrisoare din partea sa. Aceasta este
„epistola către Filimon". Cine o citeşte cu atenţie, îşi dă repede seama că apostolul Pavel
urmărea să „vîneze doi iepuri dintr-un singur foc". Cazul lui Onisim este folosit şi pentru
educarea sclavului fugit, dar şi pentru educarea stăpînului de sclavi în spiritul dragostei şi
iertării creştine. Versetele 13 şi 14 ne arată că Pavel l-a trimis pe Onisim „doar ca să aibă de
unde veni": „Aş fi dorit să-l ţin la mine, ca să-mi slujească în locul tău cît sînt în lanţuri pentru
Evanghelie. Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca binele, pe care mi-l faci, să
nu fie silit, ci de bună voie". Toată cheltuiala şi timpul pierdut cu transportul lui Onisim este
suportată de apostol ca o investiţie în caracterul celor doi oameni. Citită din acest unghi,
epistola îşi dezvăluie farmecul şi frumuseţea, asemeni unei flori care îşi deschide petalele.

A reuşit Pavel ceea ce-şi propusese? L-a iertat Filimon pe Onisim şi a acceptat el să i-l trimită
înapoi lui Pavel? Păstrarea acestei scrisori şi multiplicarea ei în copii care au ajuns pînă în
zilele noastre este dovada clară că răspunsul la ambele întrebări a fost unul afirmativ. Cazul
lui Onisim a fost cunoscut în toată comunitatea creştină şi a contribuit fără îndoială la
rezolvarea multor altor conflicte apărute între fraţi din stări sociale şi materiale diferite.
Urmarea a fost că Evanghelia a fărîmiţat bucăţică cu bucăţică imperiul Roman şi postulatele
lui nedrepte de forţă pe care era aşezat, contribuind astfel la prăbuşirea lui mondială.

Una din temele caracteristice acestei epistole este „triunghiul iubirii". Pavel îi scrie lui
Filimon cam aşa: Eu te iubesc pe tine şi ştiu că tu mă iubeşti pe mine, dar eu îl iubesc şi pe
Onisim, aşa că dragostea ta pentru mine trebuie să se manifeste şi în atitudinea ta faţă de el
(„ca pe un frate prea iubit, mai ales de mine, şi cu atît mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în
Domnul! Dacă mă socoteşti dar ca prieten al tău, primeşte-l ca pe mine însumi" v. 16-17). La
scară umană, acest triunghi al iubirii este replica triunghiului dintre Dumnezeu şi oameni (1
Ioan 4:20-21).