Intensitatea efectului hipoglicemic al tipurilor de sport

practicate și moduri de prevenție a hipoglicemiei

În afară de tratamentul medical, activitatea fizică este un factor major care contribuie
la scăderea glicemiei, iar tandemul insulină – activitate fizică necesită anumite cunoștințe
despre efectul hipoglicemiant al fiecărui tip de activitate fizică și ce măsuri se pot lua pentru
prevenția unei hipoglicemii.

Regula generală este că:

 exercițiile aerobe (care utilizează un număr mare de grupe musculare pe o perioadă

de timp îndelungată, rezultând o creștere importantă și persistentă a pulsului) au un
efect hipoglicemiant puternic în cursul efortului, cu tendință la hipoglicemie până la
24h după efort (în cazul pacienților care nu practică efortul fizic de rutină);
 exercițiile anaerobe (exerciții cu greutăți, focalizate pe anumite grupe musculare, în
care la sfârșitul repetărilor dintr-o serie apare senzația de durere/arsură musculară, iar
tensiunea arterială crește foarte mult comparativ cu pulsul) nu induc hipoglicemie, ci
chiar determină o foarte discretă (neglijabilă) creștere a glicemiei în timpul și până la
2-3h după efort. Pe termen lung însă, duc la o creștere stabilă a sensibilității la
insulină și la reducerea dozelor de insulină (predominant bazală).