FAMILIA ÎN POSTMODERNITATE: TENDINȚE ȘI

PERSPECTIVE DE EVOLUȚIE ÎN CONTEXT

SOCIOPSIHOPEDAGOGIC

Cuznețov Larisa, dr. hab., prof. univ.,

Callo Tatiana, dr. hab., prof univ.

Abstract: The article contains theoretical and practical research that

highlights the specifics of the modern family, namely, trends, value
orientations and prospects for the development of a modern family in the
context of sociopsychopedagogy. Also, the article analyzes the main causal
mechanisms that triggered the emergence and development of alternative
models of family life. Were also established a list of positive social
phenomena in the modern family: pure relations; joint responsibility;
democratization of family relations; freedom and creativity of spouses; self-
improvement and self-efficacy of man, and also some negative phenomena
(tourist syndrome, consumer syndrome, consumer of general use, etc.). The
article presents the most important results of research in this field by both
authors (during the year 1984-1986 and 2014-2016).

Astăzi nimeni nu mai este incert cu privire la ideea lansată de

cercetătorii din domeniul psihologiei, pedagogiei și sociologiei
familiei ( Mitrofan I.,199; Voinea M.,2005; Cuznețov Larisa 2008;
Baudrillard J., 1983; Lyotard J.-F., 1984; Giddens A., 1990; Bauman
Z., 1992; Beck U., 1995; Popescu R. 2009 etc.) și UNESCO, potrivit
căreia ne aflăm în fața unei noi civilizații diferită de cea industrială,
denumită postindustrială, postmodernă, a doua modernitate sau
modernitatea reflexivă [4]. O analiză succintă a schimbărilor din
ultimele decenii, care derulează destul de accelerat în toate statele și
sferelele existențiale ale omului, permite să constatăm următoarele:
în economie se consolidează procesul de globalizare, se constituie
corporații multinaționale, se instaurează dominarea serviciilor
sectorului terțiar; se mută accentul de la investițiile în materie primă
spre investițiile în management, informatizare, marketing, publicitate
etc. Totodată, în sfera politică asistăm la dezvoltarea și promovarea
politicilor locale, sectoriale și constituirea fenomenului definit ca
regionalism; la intensificarea mișcărilor etnice, rasiale, ecologice,
7
feministe, a minorităților sexuale etc. [2]. Conștiința și critica
socială încă mai sunt ancorate într-o filosofie morală strictă, dar, tot
mai mult, se conturează pragmatismul, permisivitatea, fenomenele
sociale devin contestabile; judecățile se mișcă pe o traiectorie de la
norme și reguli etice clare, spre emiterea și respectarea acestora în
funcție de contextul concret al realității existențiale [17]. În
comunicațiile de masă are loc o revoluție adevărată, accentul s-a
deplasat pe noi tipuri de mass-media, tehnologii informaționale,
telefonie mobilă, Internet etc. Cu certitudine că aceste schimbări și
sporirea mobilității umane, evenimentele negative care au loc
pretutindeni (terorismul, războaiele locale, lupta pentru dominație a
statelor mari etc.), generează și produc modificări semnificative
asupra modului de viață și comportare al oamenilor, inclusiv al
familiilor acestora.
La nivel valoric, putem vorbi despre o filosofie a libertății și
experimentării, bazată pe democrație, toleranță, pluralism;
re/valorificarea credinței; pe un hedonism controlat și un
anticonsumerism sau consumerism lucid [17, p.34], care, cu greu, dar
câștigă tot mai mult spațiu real în viața și în mentalitaea oamenilor.
Societatea, anevoios, dar cu pași siguri, se orientează spre afirmarea
individualității, spre diversitate, spre tehnologii tot mai noi și
performante; spre un tip nou de consum și un tip nou de educație; de
formare a personalității, care a început să conștientizeze și să
valorifice tot mai activ principiul educației permanente - învățarea pe
tot parcursul vieții. Schimbările sociale includ și trecerea de la
modelul familiei nucleare la o diversitate de modele familiale, ceea
ce nu echivalează cu sfârșitul acesteia și a familiei tradiționale
extinse (proprii mediului rural). Aici, momentul de bază constă în
faptul evidențiat de sociologii contemporani [4; 5; 9; 17; 18 etc.],
care poate fi esențializat astfel: familia nucleară nu mai reprezintă
tipul ideal și dominant de familie în cadrul societății, ea devine doar
una din multitudinea de tipuri familiale existente.
Voinea M. [20] și Popescu R. [17] identifică câteva mecanisme
cauzale de bază, ce funcționează în restructurarea familiei și care au
provocat apariția și dezvoltarea unor modele alternative ale vieții de
familie:
- angajarea femeilor în variate activități extrafamiliale, creșterea
gradului de ocupare a acestora pe piața muncii; promovarea
8
 socială a femeilor, avansarea lor în cariera profesională,
căpătarea autonomiei financiare, ceea ce a contribuit la
diminuarea autorității masculine, a dus la scăderea fertilității și
desigur că la sporirea probabilității de divorț;
- mobilitatea excesivă teritorială sub forma migrațiilor temporare
și/sau definitive, care conduce la modificarea modelelor
familiale tradiționale prin extinderea ariei de selecție a
partenerului de viață;
- sporirea gradului de școlarizare a populației, a nivelului de
instruire și cultură a femeii, ce influențează atitudinea față de
căsătorie, față de vârsta căsătoriei și chiar contribuie la
re/distribuirea responsabilităților și flexibilitatea mutualității
rolurilor sociale ( cu excepția celor de procreare);
- creșterea generală a nivelului de trai și a independenței
economice a tinerilor; detașarea mai timpurie de familia de
origine, ceea ce favorizează aparița și consolidarea
comportamentelor familiale alternative și autonome;
- sporirea diversității culturale, politice, religioase; creșterea
toleranței, a permisivității sociale la diferențe a condus la apariția
schimbărilor valorice în modelele de relaționare familială și cele
comportamentale;
- revoluția personală ca răspuns la apariția și multiplicarea noilor
oportunități de realizare a autoeficienței personale. Este evidentă
tendința generală a evoluției familiei spre umanizarea,
democratizarea relațiilor din interior; deschiderea spre exterior
tot mai mare a acesteia prin consolidarea și proliferarea
capitalului individual al persoanei și a celui social de tip bridging
[ 2; 3; 6; 10; 16; 17; 18 etc.].
Analiza teoretică a mecanismelor expuse anterior, a
accepțiunilor cercetătorilor din domeniul vizat, a observațiilor
empirice, permite să recunoaștem și să identificăm ideea conform
căreia familia tradițională nu mai este considerată de către sociologi
[2; 5; 9 etc.] și antropologi [12; 14; 16; 19 etc.] drept unica și
fundamentala instituție ce asigură supraviețuirea individului și
reproducerea biogenetică a societății. Tendința dată se observă încă
din modernitate, deoarece alte instituții sociale de tipul grădinițelor
de copii, instituțiilor de învățământ, pansionatelor, variatelor centre

9
de creație pentru copii, centre de criză etc., continuă să preia tot mai
multe din funcțiile care erau asigurate de familia tradițională.
Dezvoltarea serviciilor sociale, independența membrilor adulți ai
familiei, emanciparea femeii în plan social și familial, la fel
contribuie la apariția unor modificări în structura și funcționalitatea
acesteia. Femeile continuă astăzi să se afirme cu succes în diferite
sfere ale vieții sociale și a celei personale; să demonstreze
inteligență, competență și performanțe pe piața muncii în varitae
domenii: familie, educație, artă, știință, tehnică și tehnologii noi etc.,
să militeze pentru egalitatea de gen; să infirme hotărât mitul
superiorității capitalului intelectual al bărbaților [19, p. 189 ]. Ca o
concluzie prealabilă, vom menționa o valoare incontestabilă a
emancipării femeii, care constă în re/evaluarea rolurilor de gen, a
respectării echității sociale și familiale prin consolidarea simetriei
familiale, a complementarității, reciprocității, valorizării poziției
alături și a celei mutuale în cadrul familiei (cu excepția procesului de
procreare); a valorificării posibilității de re/construire, planificare și
explorare a perspectivelor existențiale și ale responsabilității asumate
împreună cu partenerul de viață. În acest context, ținem să explicăm
o altă valoare importantă, considerată de sociologi fundamentală –
relația pură [12]. Aceasta reprezintă o relație inițiată și susținută
numai pentru ea însăși, pentru ceea ce poate oferi și obține fiecare
persoană dintr-o asociere axată pe o prietenie și comunicare sinceră,
frumoasă cu cealaltă, numai în cazul când ambii parteneri simt și
consideră că relația le aduce suficiente satisfacții morale pentru ca
fiecare din ei s-o mențină [12, p. 59]. Relația pură, altfel decât în
baza unei dezvoltări și evoluții permanente a unui atașament
deosebit, care descoperă treptat și menține un model uman de
raportare la celălalt/ alter-ego, nu se poate dezvolta eficient. Într-un
astfel de context se manifestă plenar un ansamblu de strategii
comportamentale de alternativă, fie în comunicarea și intimitatea
soților, fie în relația părinți-copii. Atunci când partenerii edifică
relații pure, valoroase și stimulatoare prin esența sa, comunicarea și
relațiile familiale devin delicate, protectoare, iar soții, părinții și
copiii se transformă în prieteni adevărați, confidențe pentru
partenerii adulți și cei minori, pentru rudele sale. Totodată, observăm
mutații sociale, în care prietenii, deseori devin un fel de familie
creată de persoană la propria alegere în baza unor caracteristici
10
biopsihice și sociale sau a unor orientări valorice asemănătoare [13,p.
87]. Merită să menționăm importanța și valoarea deosebită a
relațiilor pure, deoarece acestea reprezintă nu numai un suport
afectiv și moral destul de eficient, ci, în esență, asigura ansamblul de
legături longitudinale și cruciale de durată cu lumea exterioară. În
această arie de referință considerăm oportun să scoatem în evidență
legăturile mult mai active și consistente cu lumea culturală și cea
personală, familială a individului, susținute prin intermediul acestor
grupuri-familii complementare, axate pe interese comune și/ sau pe
relații pure, care, mai sunt numite și noduri de socializare și
socialitate [1] și desigur că de eficientizare a relațiilor interpersonale
(cu condiția centrării pe acțiunile morale, umane și pozitivismul
social ).
Un alt fenomen valoros și important care a devenit activ
explorat și vizibil în postmodernitate constă în apariția posibilităților
de valorificare a potențialului creativ și spiritul constructiv/edificator
al femeii [16, p. 87-89]. Ideea dată poate fi extinsă și generalizată:
spiritul constructiv edificator al persoanei, la general, indiferent de
vârsta acesteia. Reputata cercetătoare M. Mead consideră că noile
schimbări și condiții trebuie să dubleze responsabilitatea socială a
persoanei, a familiei și a comunității vizavi de cazurile și
problematica vulnerabilă a femeii, copilului sau a întregii familii.
Noile forme de comportament familial, obiectivate în libertatea,
responsabilitatea comună și/sau mutuală a partenerilor conjugali;
democratizarea relațiilor familiale, egalitatea în drepturi, echitatea
socială etc., contribuie la promovarea inovației, experimentării și
schimbării în sfera relațiilor soț-soție, copii-părinți, bunici-nepoți-
părinț și alte rude. Persoanele care s-au decis să-și trăiască conștient
și calitativ viața se află într-o căutare de sine și auto/cunoașetere
permanentă, se orientează spre autoformare, autoperfecționare prin
realizarea potențialului său moral și intelectual; dobândirea sau
actualizarea unor relații autentice și reciproce, în care ar fi posibilă
dezvoltarea ambilor parteneri. Declinul mitului căutării și căsătoriei
cu sufletul pereche (viabil în a doua jumătate a sec. XX), este tot
mai mult substituit de ideea unei armonizări și colaborări parteneriale
dintre bărbat, femeie și copiii acestora; a edificării unei familii de tip
echipă, dirijată într-un mod uman și democratic de adulți. Existența
și extinderea acestui fenomen social a fost demonstrată prin multiple
11
investigații empirice ale antropologilor, sociologilor și psihologilor
[1; 2; 5; 8; 10; 14; 16; 17; 20 etc.]. Aceștia au scos în evidență axarea
pe valorile echității sociale și familiale, a egalității de gen; pe
dezvoltarea autocunoașterii și a creativității personale și familiale;
dezvoltarea autoeficienței în sfera casnică și profesinală. Percepțiile
și viziunile critice față de familia standard din modernitate, de tipul:
familia este o căpcană, un angajament artificial cu privire la un stil
de viață plin de constrângeri, o legătură care detestă creativitatea
indivizilor, dezvoltarea personală și cea comunitară [21], la fel, au
condus la substituirea parțială a familiei tradiționale cu cea
postmodernă. Concomitent cu centrarea pe noile valori, apare riscul
de a promova și nonvalori, ca de exemplu: goana de nestăpânit după
divertisment - principiu al plăcerii, trăirii clipei, care ghidează,
deseori, viața persoanei, iar, uneori, și a întregii familii. Spre regret,
cea mai periculoasă poziție, în sensul său negativ, poate deveni
fenomenul transformării consumatorilor în produse de consum (o
subtilă caracteristică a societății de consum). Diversitatea ocupațiilor,
a produselor, posibilitățile femeilor de a accede pe piața muncii,
orientarea către consum, fenomenul transformării consumatorilor în
produse de consum, condițiile schimbătoare provocate de
tehnologiile avansate, au devenit caracteristici ale vieții cotidiene,
ceea ce a permis unor sociologi să menționeze și să descrie așa-zisul
sindrom al turistului [3]. Evident că sindromul turistului este o
metaforă, care caracterizează viața unui individ dezorganizat în
contemporanietate. Acesta își scimbă des locul de muncă și
reședință, ușor scimbă partenerul conjugal, prietenii, adică
reprezintă un turist în și prin propria viață. Modul de viață dus de
așa persoane se completează cu un șir de relații distorsionate în
spațiul social/ lumea reală sau cea virtuală, iar deseori și cu nașterea
neplanificată, abandonul copiilor, contaminarea și deseminarea unor
maladii sexual-transmisibile.
Marea majoritate a cercetătorilor din domeniul sociologiei și
pedagogiei familiei consideră că etapa actuală provoacă o ruptură în
modelul evoluționist al familiei, care se manifestă printr-un
ansamblu de tatonări, ce îmbină valorile tradiționale, elementele
experimentale și valorile noi; se re/valorifică elementele și valorile
fundamentale, autentice și nostalgice într-o mișcare oscilatorie -
înainte și înapoi. Deși coexistă o varietate mare de tipuri familiale,
12
unele, având o frecvență în creștere, altele, invers o frecvență în
descreștere, totuși familia clasică rămâne în continuare cea mai
răspândită, idealizată și cea mai puternic valorizată. Reieșind din
cele relatate, să reținem că modificările expuse sunt mai mult de
natură expresivă: deciziile familiale sunt luate de comun acord;
rolurile domestice și cele parentale se discută, se negociază și se
re/distribuie permanent; regulile familiale se re/evaluează și se revăd
frecvent; comunicarea și relațiile intrafamiliale sunt mai libere și
echitabile; familia este mai bine integrată în societate, a sporit
adaptabilitatea și coeziunea ei; familia a devenit mai flexibilă, mai
deschisă spre exterior [1; 3; 5; 9; 11; 18; 21].
În continuare, ne vom opri succint asupra schimbărilor
familiale care țin de situația demografică din ultimile decenii.
Acestea au parcurs trei faze, prima, numită tranziție demografică
(1960 - 1980), care s-a evidențiat printr-o divorțialitate sporită,
declinul fertilității și întârzierea căsătoriei; a doua fază (1980 - 1990)
s-a caracterizat prin răspândirea coabitării, în special, a celei
premaritale și creșterea nașterilor în afara căsătoriei. Pentru faza a
treia, cea recentă (după 1990), este specifică o anumită stagnare a
divorțialității; sporirea coabitării persoanelor divorțate cu tendințe
clare de a-și reface căsătoriile nereușite; se observă o ușoară
redresare a fertilității la vârste mai mature și diminuarea fertilității la
vârstele tinere [18].
Modelul nupțial românesc, inclusiv cel autohton, conservă o
preferință sporită pentru legalizarea căsătoriei și o proporție scăzută a
celibatului definitiv și vârsta relativ tânără la încheierea căsătoriei, în
medie, 23-25 ani pentru femei și 27-29 pentru bărbați. Divorțul
reprezintă o rată de aproximativ 1:5; iar durata medie a căsniciei este
comparabilă cu cea de acum 100 de ani în urmă (la nivel european
durata medie a căsătoriei este de 12 ani); în Republica Moldova
aceasta este de aproximativ 14-15 ani. Indiferent de faptul dacă
oamenii susțin sau nu căsătoria și vața familială, majoritatea
europenilor optează și valorizează o relație afectivă de durată,
considerând-o importantă și decisivă pentru fericirea persoanei.
Fostele state socialiste dețin cele mai ridicate valori la acest indice și
la percepția privind importanța căsniciei (circa 80% din populație).
La fel, țările Europei de Sud (Grecia, Portugalia, Franța , Italia etc.)
se manifestă activ pentru relații și o căsnicie/ familie de durată, pe
13
când populația celor nordice, mai cu seamă Marea Britanie,
înregistrează cele mai scăzute valori (sub 40 %). În Olanda, de
exemplu, numai o cincime din populație consideră că omul are
nevoie pentru a se simți fericit de o relație stabilă și durabilă.
Comparativ cu datele expuse, dintre cele mai înalte acorduri față de
căsătoriile de durată, demonstrează populația României, aproximativ
85% și Republica Moldova, aproximativ 87% [18,p.91-92].
Noi am realizat o cercetare comparativă pe o perioadă
îndelungată ca să determinăm opiniile și percepția adolescenților și
tinerilor față de valorile familiale. Am chestionat 1700 de subiecți cu
vârste cuprinse între 18-25 de ani în perioadele: I - 1984-1986; II –
1994 -1996; III - 2004-2006 și IV - 2014-2016. Ne-a interesat care
sunt orientările și prioritățile valorice ale tinerilor. Aceștia au avut
sarcina să le identifice, apoi să le plaseze câte trei în trei blocuri
ierarhice, conform scalei personale de prioritate. În continuare,
tinerii au avut sarcina să determine atitudinea lor față de familie și
fericirea personală; să identifice strategiile esențiale de menținere și
armonizare a cuplului/ familiei, pe care ei le consideră eficiente; să
stabiliească dificultățile care pot să apără în viața familială; să se
expună pe marginea pregătirii pentru viața de familie și să numească
vârsta potrivită pentru căsătorie. După cum se poate observa din
rezultatele investigației realizate și elucidate în diagramele de mai
jos, astăzi tinerii au reprezentări mult mai clare despre importanța
familiei, contribuția persoanei în edificarea și menținerea climatului
moral în cadrul familiei, iar conversațiile și discuțiile ne-au ajutat să
stabilim tendințele, speranțele și orientările valorice ale tinerilor. Am
mai stabilit un fapt pozitiv, dacă în periaoda anilor 1984-1986 în
ierarhia valorilor, familia a fost plasată pe locul doi tocmai în blocul
trei de valori, adică pe locul 8, de fapt, de către 63,4% de subiecți
chestionați; în perioada anilor 1994-1996 – pe ultimul loc în blocul
doi de valori (adică, pe locul 6) au plasat-o 72% de subiecți, atunci în
perioada anilor 2004-2006, situația relevă schimbări pozitive, familia
a fost plasată pe locul patru, adică prima în blocul doi de valori au
plasat-o 77,3 % de subiecți; în peroada anilor 2014-2016 ea a fost
plasată în primul bloc de valori într-o configurație optimistă: 98,2%
de tineri au menționat faptul că după sănătate, familia este cea mai
importantă valoare (Tabelul 1). Ceilalți 26, 4% de tineri au plasat-o
pe locul trei ( primul bloc de valori), alții – pe locul 4/ prima valoare
14
în blocul doi de valori și tot în blocul doi de valori, dar pe locul 5 au
plasat-o 11,4% de subiecți (după bine, sănătate, fericire, adevăr,
bunăstare materială). În ceea ce privește corelația familiei cu
fericirea, la fel avem un tablou foarte clar și optimist, acest aspect
este reprezentat în Figura 2.

120%
99% 94,2 %
100%
81% 80,2 %
1. Sănătatea - 99%
80%
60% 2. Familia - 94,2%

40% 3. Onestitatea/ Binele - 81%

20%
0%

Fig. 1. Priorități valorice

Tabelul 1. Orientările valorice

Nr. Orientări valorice
de Valori % Valori % Valori % Valori %
ord. 1984-1986 1994-1996 2004-2006 2014-2016
1. Binele/ 87,5 Fericirea 90 Sănătatea 99,6 Sănătatea 99
Morala
2. Studiile/ 81 Onestitatea 81 Fericirea 93 Familia 98,2
educația
3. Activitatea 72,2 Bunăstarea 79 Credința 98,7 Bunăstarea 83,6
profesională materială materială
interesantă
și bine
plătită
4. Sănătatea 72,1 Studiile 73 Familia 77,3 Credința 81,9

5. Bunăstarea 72 Credința 72 Libertatea 51,5 Democrația 71,7

materială

6. Credința 69 Familia 72 Studiile 49 Studiile 71

7. Frumosul 64 Activitatea/ 68,4 Democrați 38 Adevărul 63,1
munca a
interesantă

15
8. Familia 63,4 Adevărul 64,6 Binele/ 63 Binele/ 63,1
morala morala
9. Onestitatea 61,4 Binele/ 64 Bunăstarea 61 Toleranța 61
Morala materială

92%
95,00%

90,00% 83%
85,00%
78,20%
80,00%
1. Fericirea corelată cu familia
75,00% armonioasă - 78,2 %
2. Fericirea corelată cu sănătatea
- 83 %
70,00% 3. Fericirea corelată cu
bunăstarea familiei - 92 %

Fig. 2. Corelația familiei cu fericirea

97,3 %
89 % 91,2 %
83 %
76,3 %

1. Iubirea/ atașament reciproc - 83%

2. Comunicarea eficientă - 89%
3. Bunăstarea economică - 97,3%
4. Locuri de muncă - 91,2%
5. Axarea pe MSV și sănătatea copiilor - 76,3 %

Fig.3. Strategii de menținere a familiei

16
 2,7 %
27 % 31,3 %
1. Foarte bună - 31,3 %
2. Bună - 39 %
3. Suficientă - 27 %
4. Insuficientă - 2,7 %

39 %

Fig.4. Pregătirea tinerilor pentru viața familială

84,2 %
78,3 %
68 %
63 %

46,3 %
39,4 %

1. Conflicte interpersonale - 68 %
2. Lipsa și/ sau insuficiența comunicării - 78,3 %
3. Incompetența parentală - 63 %
4. Probleme de ordin economic - 84,2 %
5. Neânțelegeri cu rudele - 46,3 %
6. Plecarea de durată din cadrul familiei - 39,4 %
Fig. 5. Dificultăți familiale
În concluzie, plecând de la analiza statisticilor autohtone,
regionale și europene; de la rezultatele cercetărilor comparative
17
efectuate și în pofida unor pronosticuri pesimiste a unor teoreticieni
și practicieni din domeniul sociologiei familiei putem face un șir de
constatări optimiste:
- cu toate că familia ca instituție socială traversează o perioadă de
criză, ea rămâne a fi un fenomen sociouman și o valoare
prioritară în scala valorilor populației;
- evident că credința în căsătorie ca un angajament pentru o viață
întreagă a fost zdruncinată, atitudinea față de sexualitate s-a
schimbat, romantismul a cedat loc pragmatismului; comunitatea
umană a trecut prin experiențe nefaste și mai încearcă încă
variate forme/ modalități de coabitare de tip familial, însă cert și
vizibil este faptul că în societate prevalează tendințele morale
sănătoase de a-și edifica și menține o familie durabilă,
funcțională, axată pe reciprocitate, echitate, simetrie,
complementaritate și colaborare partenerială între soți, relația
părinți – copii și în relațiile intergeneraționale;
- familia mult mai activ valorifică variate strategii alternative de
creștere a copiilor; părinții, devenind prieteni, sfătuitori,
ocrotitori, confidențe ale copiilor, cedează pozițiile autoritare/ de
dictat, cele coercitive / de pedeapsă inevitabilă etc.;
- familiile din postmodernitate sunt mai flexibile și înțelegătoare
vizavi de interesele și tedințele partenerilor conjugali, orientate
spre autocunoaștere și autorealizare în plan profesional și
personal, inclusiv față de opiniile copiilor;
- crește nivelul de conștiință axiologică familială la tineri, care tot
mai mult se observă în relațiile de gen și cultura intercomunicării
și relaționării familiale și sociale;
- sporește nivelul competențelor psihologice și pedagogice
parentale, ceea ce contribuie la eficientizarea educației copiilor; a
comunicării, relaționării în cadrul familiei;
- sporește numărul, se diversifică tematica, problematica și
profunzimea cercetărilor în domeniul pedagogiei, psiologiei și
sociologiei familiei.
În acest aspect ținem să efectuăm unele precizări privind
cercetările și bunele practici de educație pentru familie la nivelul țării
noastre, dar care au tendințe să fie promovate de către discipolii
noștri și în statele vecine, mai cu seamă în România.

18
 După cum se poate observa cercetările sociopsihopedagogice
a familiei predomină în domeniul de interes investigațional al Dnei
profesor Larisa Cuznețov încă din periaoada anilor 1984-1986.
Acestea au căpătat substanță și contur clar către 1998 (susținerea
disertației de doctor, axată pe problema profilaxiei conflictelor
familiale adolescenți-părinți), iar către 2004 - 2005 s-au materializat
în editarea Curriculumului nonformal integrat, centrat pe Educația
pentru familie, elaborarea și susținerea tezei de doctor habilitat în
domeniul vizat, a Tratatului de educație pentru familie. Pedagogia
familiei. În prezent Universitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă
din Chișinău se poate mândri cu o Școală științifică a Pedagogiei și
consilierii familiei; un Program de masterat la specialitatea
Consilierea și educația familiei; Centrul universitar de consiliere
pentru autoeficiență și consiliere a familiei (ce funcționează în bază
de voluntariat), iar domeniul academic și cel științific s-a îmbogățit
cu multiple monografii, ghiduri metodologice, manuale, suporturi
de curs și articole științifice, care elucidează variate aspecte ale eticii
și educației pentru familie, educația familială; filosofia practică a
familiei, consilierea familiei și fundamentarea unei noi direcții de
cercetare și educație a familiei – consilierea ontologică complexă a
familiei ( în total 195 surse).
Toate acestea pășesc mână în mână cu accepțiunile Școlii
științifice a pedagogiei transprezente, fandamentată și susținută activ
de către Dna profesor Tatiana Callo, domeniul de interes
investigațional a căreia este pedagogia practică a atitudinilor,
pedagogia generală, educația adulților, formarea continuă a cadrelor
didactice, multiple aspecte ale educației și cultivării lingvistice, autor
al fundamentării pedagogiei integralității; argumentării și
configurării educației totale a persoanei.
În concluzie, ambele direcții investigaționale sunt menționate
ca rezultate și cercetări importante, lucrări și, desigur că realizări
valoroase care au contribuit la inovarea și consolidarea educației
permanente; care au adus plusvaloare la formarea personalității
integrale, la promovarea culturii și cultului familiei, a valorilor
autentice familiale și la formarea unității dintre conștiința și conduita
morală a cetățeanului nostru, care urmează să muncească mult și
sistematic pentru a se autorealiza, a devini un bun cetățean,

19
profesionist, un familist exemplar și un părinte eficient, mulțumit de
sine, împlinit și fericit prin atitudinea sa umană și responsabilă.

Biblografie:
1. Baudilliard J. In The Shadow of The Silent Majoritis...or The End The
Social and Other Essays. NewYork: Semiotext(e), 1983.
2. Bauman Z. Intimations of Postmodernity. Londra: Routledge, 1992.
3. Bauman Z. Consuming Life. Cambridge: Polity Press, 2007.
4. Beck U. Risk Society: Towards a New Modernity. Londra: Sage
Publications,1995.
5. Broderick C. History Currents in Family Forms. NewYork: Prentice
Hall, 1988.
6. Calaraș C. Formarea culturii relațiilor familiale. Pedagogia și sociologia
educației familiale. Chișinău: Primex - com SRL, 2017.
7. Callo T. Școala științifică a pedagogiei transprezente. Chișinău: Pontos,
2010.
8. Callo T. Pedagogia practică a atitudinilor. Chișinău: Litera Educațional,
2014.
9. Chipea F. Familia contemporană – tendințe globale configurații locale.
București: Expert, 2001.
10. Cuznețov Larisa. Tratat de educație pentru familie. Pedagogia familiei.
Chișinău: CEP USM, 2008.
11. Cuznețov Larisa. Consilierea și educația familiei. Introducere în
consilierea ontologică complexă a familiei. Chișinău: Primex - com SRL,
2015.
12. Giddens A. The consequences of Modernity. Cambridge: Polity Press,
1990.
13. Giddens A. Transformarea intimității. Sexualitatea, dragostea și
erotismul în societățile moderne. Bucureșt: Antet, 2000.
14. Hardyment C. Viitorul familiei. București: Editura Științifică, 2000.
15. Lyotard J.- F. The Postmodern Condition: A Report on Knowledge.
Minneapolis: University of Minnesota Press, 1984.
16. Mead M.Male and Female: A Study of the Sexes in a Changing World.
Dell, 1977.
17. Mihăilescu I. Familia în societățile europene. Bucureșt: Editura
Universității, 1999.
18. Popescu R. Introducere în sociologia familiei. Familia românească în
societatea contemporană. Iași: Polirom, 2009.
19. Stacey J. Brave new families. New York: Basic Books, 1990.
20. Vlăsceanu. Familia și relațiile de genîn Sociologie și modernitate.
Tranziții spre modernitatea reflexivă. Iași: Polirom, 2007.

20
21. Voinea M. Familia contemporană. Mica enciclopedie. București: Focus,
2005(a).
22. Zablocki D. The Joyful Community: An Account of Family Living.
Toronto: Oxford University, 2000.

21