Conferința de pace de la Paris.

Noua ordine internațională

Consecințele primului război mondial:

- 8 milioane morți, 20 de milioane de răniți

- destrămarea imperiilor: Rus, Austro-Ungar, German, Otoman

La baza tratativelor de pace au stat „Cele 14 puncte” enunțate de președintele american

Woodrow Wilson, afirmând noi principii în dreptul internațional: dreptul popoarelor la
autodeterminare, respectarea suveranității statale, limitarea înarmării, crearea unei Societăți a
Națiunilor care să garanteze respectarea tratatelor de pace, libertatea navigației pe mări, desființarea
barierelor economice

Conferința de pace de la Paris:

- 32 state participante, Rusia și statele învinse nefiind invitate
- a fost condusă de Consiliul celor 4 (S.U.A.- W. Wilson, Franța – G. Clemenceau,
Anglia – Lloyd George, Italia – V. Orlando)
- încheierea de tratate cu fiecare stat învins

Tratatele de pace:

- 28 iunie 1919 cu Germania la Versailles

- 10 septembrie 1919 cu Austria la Saint-Germaine-en Laye

- 27 noiembrie 1919 cu Bulgaria – la Neuilly

- 2 iunie 1920 cu Ungaria la Trianon

- 10 august 1920 cu Turcia la Sėvres

Prevederile tratatului cu Germania:

- Alsacia și Lorena revin Franței

- desființarea serviciului militar obligatoriu
- renunțarea la coloniile sale și la o parte a flotei comerciale
- crearea unei zone demilitarizate de-a lungul Rinului
- armata este redusă la 100 000 de oameni
- plata a 132 miliarde mărci-aur despăgubire de război

Noile frontiere după Tratatele de pace:

- se formează Austria și Ungaria

- slavii din Boemia, Moravia și Slovacia s-au unit în cadrul Cehoslovaciei
- croații, slovenii, bosniacii s-au alăturat Serbiei formând Regatul sârbo-croato-sloven
- Transilvania, Banatul și Bucovina se uneau cu România după ce același lucru îl făcuse
Basarabia
- Polonia reapărea pe harta Europei
- Finlanda, Letonia, Lituania, Estonia deveneau țări independente
Societatea Națiunilor

- înființată la 10 ianuarie 1920

- are drept scop colaborarea între state și promovarea păcii și securității colective
- principalele organisme de conducere sunt: Adunarea Generală, Consiliul-organul
executiv, Secretariatul
- a acționat pentru constituirea unui sistem de securitate colectivă, bazat pe alianțe
bilaterale și regionale:
1921= Mica Înțelegere (România, Iugoslavia, Cehoslovacia)- alianță cu caracter
defensiv
1922= Tratatul de la Rapallo – sunt reluate relațiile diplomatice între ruși și germani
1923= Franța ocupă zona industrială Ruhr
1924= Planul Dawes –reglementează reparațiile de război ale Germaniei
1925= Tratatul de la Locarno – Germania recunoștea frontierele de vest ale Franței
și Belgiei
1928= Pactul Briand-Kellogg – rezolvarea diferendelor între state fără a se recurge la
război
1929= Planul Young - reglementează reparațiile de război ale Germaniei
1934= Înțelegerea Balcanică (România, Grecia, Turcia, Iugoslavia)
1936= Pactul Anticomintern- între Germania și Japonia
1939= Pactul Ribbentrop-Molotov –tratat de neagresiune sovieto-german