Perfectul simplu exprimă, în limba literară, o acţiune trecută şi terminată în momentul vorbirii.
Are acelaşi sens cu perfectul compus, fiind, în limba literară, timpul povestirii la persoana a III-a. Astăzi, în limba literară vorbită, acest timp a dispărut, luându-i locul perfectul compus. Este folosit doar cu intenţie ironică: Vorbi şi el! Perfectul simplu este folosit curent în Oltenia, Banat, Crişana şi o parte din Maramureş, dar este folosit cu un alt sens, pentru că exprimă o acţiune terminată de curând, în ultimele 24 de ore. Sunetele și grupul de sunete care indică perfectul simplu sunt: -a-, -u-, -se-, -i- (-â-). Desinenţele de perfect simplu sunt alcătuite din două părţi: un segment -ră- (cu realizarea zero la singular) şi un segment final, comun cu alte timpuri. La persoana I, singular, în cazul verbelor terminate la infinitiv în -i, perfectul simplu are doi i, primul indicând timpul şi al doilea fiind desinenţă: dormii. La persoana a III-a, singular, are doar un i, care arată timpul, desinenţa fiind zero: dormi ∅. Verbul a pustii are la infinitiv doi i, aşadar la persoana I, singular, perfectul simplu se scrie cu trei i: pustiii. (a) cânta (a) apărea (a) merge (a) dormi
Perfectul simplu exprimă, în limba literară, o acţiune trecută şi terminată în momentul vorbirii.
Are acelaşi sens cu perfectul compus, fiind, în limba literară, timpul povestirii la persoana a III-a. Astăzi, în limba literară vorbită, acest timp a dispărut, luându-i locul perfectul compus. Este folosit doar cu intenţie ironică: Vorbi şi el! Perfectul simplu este folosit curent în Oltenia, Banat, Crişana şi o parte din Maramureş, dar este folosit cu un alt sens, pentru că exprimă o acţiune terminată de curând, în ultimele 24 de ore. Sunetele și grupul de sunete care indică perfectul simplu sunt: -a-, -u-, -se-, -i- (-â-). Desinenţele de perfect simplu sunt alcătuite din două părţi: un segment -ră- (cu realizarea zero la singular) şi un segment final, comun cu alte timpuri. La persoana I, singular, în cazul verbelor terminate la infinitiv în -i, perfectul simplu are doi i, primul indicând timpul şi al doilea fiind desinenţă: dormii. La persoana a III-a, singular, are doar un i, care arată timpul, desinenţa fiind zero: dormi ∅. Verbul a pustii are la infinitiv doi i, aşadar la persoana I, singular, perfectul simplu se scrie cu trei i: pustiii.