Motoare termice

Motoarele termice sunt dispozitive care transforma caldura primita in

lucru mecanic (motoare termice) ,fie lucrul mecanic in caldura (masini
frigorifice).

Un motor termic lucrează pe baza unui ciclu termodinamic realizat cu

ajutorul unui fluid.

Întrucâ t, conform principiul al doilea al termodinamici, entropia unui

sistem nu poate decâ t să crească , doar o parte a că ldurii preluate de la
sursa de că ldură (numită și sursa caldă ) este transformată în lucru
mecanic. Restul de că ldură este transferat unui sistem cu temperatura
mai mică , numit sursă rece.

Tipuri de motoare termice

 Motor cu ardere externa , la care sursa de că ldură este externă

fluidului ce suferă ciclul termodinamic:

 motorul cu aburi

 turbina cu abur

 motor Stirling

 motor cu ardere interna, la care sursa de că ldură este un proces de

combustie suferit chiar de fluidul supus ciclului termodinamic:

 motorul Otto

 motorul Diesel

 motorul Carnot
  motor racheta

 statoreactor

 pulsoreactor

Motorul cu aburi

Motorul cu abur este un motor termic cu ardere externă , care

transformă energia termică a aburului în lucru mecanic. Aburul sub
presiune este produs într-un generator de abur prin fierbere și se
destinde într-un agregat cu cilindri, în care expansiunea aburului produce
lucru mecanic prin deplasarea liniară a unui piston, mișcare care de cele
mai multe ori este transformată în mișcare de rotație cu ajutorul unui
mecanism bielă -manivelă . Că ldura necesară producerii aburului se obține
din arderea unui combustibil sau prin fisiune nucleară .

Motoarele cu abur au dominat industria și mijloacele de transport din

timpul Revoluției industriale pâ nă în prima parte a secolului al XX-lea,
fiind utilizate la acționarea locomotivelor, vapoarelor, pompelor,
generatoarelor electrice, mașinilor din fabrici, utilajelor pentru
construcții (excavatoare) și a altor utilaje. A fost înlocuit în majoritatea
acestor aplicații de motorul cu ardere internă și de cel electric.
 Turbina cu abur

Rotorul unei turbine cu abur instalată într-o termocentrală . Direcția de

curgere a aburului este de la paletele scurte la cele lungi.

Turbina cu abur este o mașină termică rotativă motoare, care transformă

entalpia aburului în energie mecanică disponibilă la cupla turbinei.
Transformarea se face cu ajutorul unor palete montate pe un rotor cu
care se rotesc solidar.

În prezent, turbinele cu abur înlocuiesc complet motoarele cu abur

datorită randamentului termic superior și unui raport putere/greutate
mai bun. De asemenea, mișcarea de rotație a turbinelor se obține fă ră un
mecanism cu pă rți în translație, de genul mecanismului bielă -manivelă ,
fiind optimă pentru acționarea generatoarelor electrice — cca. 86 % din
puterea electrică produsă în lume este generată cu ajutorul turbinelor cu
abur.
 Motorul Otto

Nikolaus August Otto (n. 14 iunie 1832, Holzhausen an der Haide,

Nassau; d. 26 ianuarie 1891, Kö ln) este un inventator german, nă scut în
Nassau. Locuiește în Franța unde este interesat de mașinile cu gaz a
inginerului francez Etienne Lenoir.

Nikolaus August Otto a fost inventatorul german al primului motor cu

combustie internă care ardea în mod eficient combustibilul direct într-un
piston de cameră . Deși alte motoarele cu combustie internă fuseseră
inventate (de exemplu, de că tre Etienne Lenoir), acestea nu s-au bazat pe
patru timpi separați. Conceptul de patru timpi este posibil să fi fost deja
discutat la data invenției lui Otto, dar el a fost primul care l-a pus în
practică .

Ciclul Otto

Motorul Otto a fost conceput ca un motor de staționare și în acțiunea

motorului, timpul este mișcare în sus sau jos a unui piston într-un
cilindru. Utilizat mai tâ rziu, într-o formă adaptată , ca un motor de
automobil, sunt implicați patru timpi sus-jos:

1. Admisie descendentă - că rbune, gaz și aer intră în

camera pistonului
2. Compresie adiabatică în sens ascendent - pistonul
comprimă amestecul
3. Ardere și destindere adiabatică descendentă - arde
amestecul de combustibile cu scâ nteie electrică
4. Evacuarea ascendentă – degajă gaze de eșapament din
camera pistonului. Otto l-a vâ ndut doar ca pe un motor
staționar.

Brevete anterioare
Potrivit recentelor studii istorice, inventatorii italieni Eugenio Barsanti și
Felice Matteucci au brevetat o primă versiune care mergea eficient a unui
motor cu combustie internă în 1854 în Londra (pt. Num. 1072). Se susține
că motorul Otto este în multe pă rți, cel puțin, inspirat din precedentele
invenții ale acestuia, dar, deocamdată nu există nici o documentație
despre motorul italian creat de Otto.

Motorul diesel

Motorul diesel este un motor cu ardere internă în care combustibilul se

aprinde datorită temperaturii ridicate create de comprimarea aerului
necesar arderii, și nu prin utilizarea unui dispozitiv auxiliar, așa cum ar fi
bujia în cazul motorului cu aprindere prin scâ nteie.

Comprimarea unui gaz conduce la creșterea temperaturii sale, aceasta

fiind metoda prin care se aprinde combustibilul în motoarele diesel. Aerul
este aspirat în cilindri și este comprimat de că tre piston pâ nă la un raport
de 25:1, mai ridicat decâ t cel al motoarelor cu aprindere prin scâ nteie.
Spre sfâ rșitul cursei de comprimare motorina (combustibilul) este
pulverizată în camera de ardere cu ajutorul unui injector. Motorina se
aprinde la contactul cu aerul deja încă lzit prin comprimare pâ nă la o
temperatura de circa 700-900 °C. Arderea combustibilului duce la
creșterea temperaturii și presiunii, care acționează pistonul. În
continuare, ca la motoarele obișnuite, biela transmite forța pistonului
că tre arborele cotit, transformâ nd mișcarea liniară în mișcare de rotație.
Aspirarea aerului în cilindri se face prin intermediul supapelor, dispuse la
capul cilindrilor. Pentru mă rirea puterii, majoritatea motoarelor diesel
moderne sunt supraalimentate cu scopul de a mă ri cantitatea de aer
introdusă în cilindri. Folosirea unui ră citor intermediar pentru aerul
introdus în cilindri crește densitatea aerului și conduce la un randament
mai bun.