Albert Einstein

Fizica modernă se bazează pe două teorii revoluţionare:

teoria relativităţii, creată integral de Einstein şi mecanica
cuantică, la naşterea căreia Einstein a avut un rol important.
Înţelegerea Universului, de la particulele elementare la
expansiunea Universului, au la bază aceste teorii. Există chiar şi
numeroase aplicaţii de care nu suntem nici măcar conştienţi.
Vom prezenta în acest articol câteva aspecte ale personajului
Einstein şi ale teoriilor dezvoltate de el.

Albert Einstein (1879 – 1955) a fost cu siguranţă un

geniu – un geniu solitar, care a creat teoria relativităţii cât era
un funcţionar anonim la biroul de brevete de la Berna, Elveţia.
În liniştea acestui birou, tânărul Einstein a continuat să se viseze
călare pe fotoni (particulele de lumină) şi să se întrebe cum ar
vedea aceştia lumea. Din aceste întrebări au ieşit articolele
faimoase, ale teoriei relativităţii, în 1905. În acelaşi an a ieşit şi
articolul care i-a adus premiul Nobel – cel care explica efectul
fotoelectric văzând fotonii ca nişte particule şi nu ca nişte unde;
acest articol a fost fundamental în dezvoltarea mecanicii
cuantice, teoria revoluţionară care descrie lumea particulelor
elementare.
 Einstein a creat şi teoria relativităţii generale, cea care
descrie gravitaţia – cum se mişcă de exemplu corpurile cereşti şi
a pus bazele studiului detaliat a Universului. Această teorie a
dus, de exemplu, la prezicerea existenţei găurilor negre şi a
explicat anumite mistere care erau aparent de neînţeles: de
exemplu precesia periheliului planetei Mercur, care poate fi
înţeleasă doar aplicând teoria lui Einstein. Rămâne celebră
verificarea acestei teorii de către lord Eddington, care în timpul
unei eclipse de Soare, în 1929, a verificat curbarea luminii
provenind de la o stea îndepărtată, în trecerea acesteia în
apropierea Soarelui, prezisă de teoria lui Einstein.

Ce afirmă însă teoria relativităţii?

Esenţa acestei teorii este faptul că viteza luminii este
constantă, independent de cine o măsoară şi unde. De aici
derivă faptul că atât spaţiul cât şi timpul nu sunt absolute, ci
relative şi, pe cât ar părea de straniu, se pot transforma una în
alta! Vă dăm în continuare un exemplu: să ne imaginăm un tren
lung de 90 metri care se mişcă cu circa 60% din viteza luminii
(ceea ce ar însemna 180.000 de kilometri pe secundă!!!). Cine
ar privi trenul de pe peron l-ar vedea lung doar... 72 de metri,
iar o oră înregistrată de călătorii din tren ar fi pentru cei de pe
peron.... o oră si 15 minute!
 GPS-ul ca o aplicaţie a teoriei relativităţii

În realitate însă aceste efecte în lumea ce ne înconjoară

sunt neglijabile, ţinând cont că vitezele cu care ne mişcăm,
chiar şi cea a unui avion supersonic, sunt extrem de mici faţă de
cea a luminii. În lumea particulelor elementare, cea a razelor
cosmice şi a acceleratoarelor, unde particulele călătoresc cu
viteze foarte apropiate de cea a luminii, efectele sunt
măsurabile şi trebuie să ţinem cont de ele ca acceleratoarele să
funcţioneze în mod corect. Una dintre aplicaţiile nebănuite ale
teoriei relativităţii este GPS-ul! GPS-ul primeşte semnale de la
sateliţi – pentru calculul poziţiei corecte este nevoie să aplicăm
(şi acest lucru este făcut de un program în interiorul GPS-ului)
teoria relativităţii!

Mecanica cuantică, la rândul ei, are un număr de

aplicaţii enorm de mare: de la cipurile cu siliciu, care stau la
baza multor, dacă nu a tuturor, dispozitivelor electronice, la
chimia si biologia cuantică. La ora actuală se lucrează chiar la
computere cuantice şi... chiar şi la teletransport (care, pentru
un număr mic de particule deocamdată, a fost deja realizat în
laborator, folosind proprietăţi cuantice).
  În ultimii ani ai vieţii Einstein a lucrat intens la o
problemă deosebit de interesantă; unificarea
interacţiunilor (a forţelor) într-una singură – acest vis
al său, pe care nu a reuşit să îl realizeze, a rămas ca
sarcină generaţiilor următoare. La ora actuală însă se
lucrează la acest subiect: unificarea forţelor
(electromagnetică, nucleară tare, nucleară slabă şi
gravitaţională) este unul dintre subiectele cele mai
fascinante ale fizicii moderne.

Einstein a fost şi rămâne în istoria, nu doar a fizicii, ci a

omenirii: teoriile lui, dar şi personajul în sine, cu trăsături
luminoase, dar şi cu umbre, ne influenţează viaţa de mai bine
de 100 de ani, iar pentru cei tineri, aflaţi pe băncile şcolii,
constituie fără umbră de dubiu, un exemplu demn de urmat –
imaginaţia şi curiozitatea.
Spunea Albert Einstein, ,sunt adevăratul motor al
vieţii.’’