Nicusor si Crizantema

Intr-o dimineata ploioasa de toamna , Nicusor se indrepta grabit

spre gradinita.Printre fosnetulfrunzelor ude si lipicioase, Nicu vazu o
floare ratacita pe marginea drumului.P a r e a s i n g u r a s i t r i s t a , e r a a l b a
ca zapada, micuta si cu petale firave, insa care incanta
p r i n frumusetea ei, prin gingasia ei.
Nicu, fara sa stea pe ganduri, se apropie sa rupa floarea, insa in acea
clipaca prin magie, floarea prinsese glas si cu o voce suava ii spusese lui
Nicusor:
- Buna, eu ma numesc Crizantema, tu cum te numesti?
- Eu ma numesc Nicu si ma grabesc sa ajung la gradinita si ...tocmai vroiam sa
te iau cu mine.
- Stai putin, nu face asta...desi e o toamna friguroasa si ploioasa ,eu nu vreau sa
fiu rupta.
Nicu surprins de raspunsul Crizantemei,o intreba:-Dar iti place sa stai
singura pe timpul acesta atat de urat, floricico?
Cu un chip trist si aproape plans Crizantema raspunse incetisor:- D e s i a m
ramas singura floare de pe strada, eu voi muri daca ma vei lua,
a s a c u m a u m u r i t s i surorile mele atunci cand au fost luate de langa
mine,atunci am suferit tare mult si am plans fiindca imi erador de ele. 
Nicu ramasese pe ganduri, si se intristase de soarta surorilor Crizantemei:-
Eu , vroiam sa te arat doar colegilor mei... esti atat de frumoasa, dar mai ales
fiindca esti singurafloare de pe strada, cu cele mai frumoase petale, si cu o
gingasie de neintalnit.In cele din urma, Nicusor ascultase rugamintile
Crizantemei si intelesese ca i-ar face rau luand-o,floarea s-ar ofili si ar muri.
Asadar, Nicusor a dat dovada de copil intelegator si ocrotitor,
invatand ca pe viitor trebuie saadmire frumusetea florilor fara sa le rupa.