- Predică -

= Maica Domnului – în concepția Sfinților Părinți =

În numele Tatălui și al Fiului și aș Sfântului Duh,

„Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la

Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema
numele lui Iisus.” (Luca. 1, 30-31).

Iubiți credincioși,
Seara trecută am făcut o scurtă prezentare a principalelor șapte
calități sau atribute ale Maicii lui Dumnezeu, și am zis că ea este:
Preasfântă, Curată, Preabinecuvântată, Mărită, Stăpâna noastră,
de Dumnezeu Născătoare și Pururea Fecioară. Preasfântă, Curată,
Preabinecuvântată, Mărită, Stăpâna noastră, de dumnezeu
Născătoare și Pururea Fecioară.
Există din nefericire oameni care tăgăduiesc pururea fecioria
Maicii Domnului, argumentându-și ideile lor pe diverse versete
scripturistice care interpretate greșit ar reieși că Fecioara Maria a avut
mai mulţi copii.
Primul text scripturistic pe baza căruia ei îsi argumentează
învățăturile lor greșite despre fecioria Maicii Domnului este versetul
25 al cap. 1 din Evanghelia după Matei: „Şi n-a cunoscut-o pe ea
pînă cînd a născut pe Fiul Său Cel Unul Născut Căruia I-a pus
numele Iisus”, înţelegînd ei că după aceea Fecioara Maria ar fi putut
avea şi alţi copii.

1
 Iubiți credincioși, în interpretarea textelor Sfintei Scripturi noi
trebuie să ținem seamă de câteva reguli, de contexul în care au fost
scrise cărțile, de timpul și locul alcătuirii acestora, dar și de limba în
care au fost scrise, pentru că spre exemplu limba aramaica în care a
fost scrisă Evanghelia după Matei era o limbă cu un vocabular destul
de limitat, și se poate ca unele cuvinte să aibă mai multe înțlesuri sau
să desemneze acțiuni care traduse cuvânt cu cuvânt să schimbe total
sensul unei fraze. Așa se întâmplă și cu acest text din Evanghelia după
Matei, în care expresia „pînă când”, are sensul de veșnicie veşnicie,
adică Maica Domnului a fost Fecioară nu numai până în momentul
Nașterii Fiului lui Dumnezeu ci și după aceea până în veci..
Pentru că noi mai găsim în Sfânta Scriptură texte de genul acesta
care luate textual au cu totul alt sens și se poate ajunge ca două
informații scrispturistice să se contrazică una pe cealaltă. Spre
exemplu tot în aceeași Evanghelie după Matei în cap. 28 versetul 20
se zice : „Iată, Eu sînt cu voi în toate zilele pînă la sfîrşitul
veacului” Oare aceasta înseamnă că se va despărţi de noi după
sfârşitul veacului acestuia? Oare nu zice dumnezeiescul Apostol Pavel
că după obşteasca înviere „pururea cu Domnul vom fi?” (I Tes. 4,
17).
În alt loc al Sfintei Scripturi este scris: „Zis-a Domnul
Domnului Meu: şezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe
vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale” (Ps. 109, 1). Oare aceasta
înseamnă ca după aceea Mîntuitorul nostru Iisus Hristos nu va şedea
de-a dreapta Tatălui spre a împăraţi cu El peste toate veacurile,
2
deoarece ştim bine că „împărăţia Lui nu va avea sfîrşit” ? (Luca 1,
33).
Iarăşi se arată în dumnezeiasca Scriptură că Micol, fata lui Saul,
soţia lui David, nu a născut fiu „pînă în ziua în care a murit” (II Regi
6, 23). Oare înseamnă că a mai născut fii după ce a murit, pentru că
zice „pînă când” ?
Aceste cuvinte „până cînd” în Sfînta Scriptură au sensul de
veşnic, şi după cum Mîntuitorul veşnic va fi cu apostolii Săi şi cu toţi
cei ce împlinesc poruncile Lui; după cum El veşnic va sta de-a dreapta
Tatălui împărăţind în Împărăţia Sa cea fără de sfîrşit, după cum în
veci Micol, fiica lui Saul, nu a mai făcut fii după ziua în care a murit,
tot astfel Iosif cel drept şi temător de Dumnezeu, veşnic (în veac) nu a
cunoscut-o pe cea care a fost fecioară înainte de naştere, a rămas
fecioară în naştere şi pururea Preasfîntă şi Preacurată Fecioară Maria,
Născătoare de Dumnezeu şi Maica Luminii, împărăteasa îngerilor şi a
oamenilor, după naştere.
Un alt argument al celor care o necinstesc pe Fecioara Maria,
este acela că în cuprinsul cărților sfinte să face referire la „fraţii şi
surorile” lui Iisus, Iisus fiind în mai multe locuri din Scriptură numit
„întâiul născut” (Matei 1, 25).
Prin expresia „întâiul născut” noi nu trebuie să înțelegem că
Maica Domnului ar mai fi avut copiii, iar Hristos ar fi fost primul
dintre aceștia. Acestă expresie era un fel de a vorbi în Vechiul
Testament, „întâiul născut” se numea cel ce deschidea întâi pîntecele

3
unei femei, primu copil pe care aceasta îl năștea, indiferent dacă ar
mai fi avut sau nu copii ulerior (Ieşire 13, 2).
În cazul de faţă „întîiul născut” înseamnă „unul născut”, cu
înţelesul de „unicul născut”. Alt înţeles e exclus, deoarece dacă într-
adevăr Iisus ar mai fi avut şi alţi fraţi trupeşti (fii ai Mariei), n-ar fi
lăsat-o pe Maica Sa în grija unui Apostol, ci în grija vreunui fiu de-al
ei, și nu apostolului loan, care, oricum ar fi fost mai străin acesteia
decît un fiu sau fiică a ei.
Într-adevăr, în Sfânta Scriptură se vorbeşte de fraţii şi surorile
Domnului, cînd redă cuvintele iudeilor: „Au nu este acesta Fiul
teslarului? Au nu este Mama Lui Maria şi fraţii Lui, Iacov şi losif şi
Simon şi Iuda ? Şi surorile Lui au nu sunt toate la noi ?” (Matei 13,
55-56 ; Marcu 6, 3).
Acești frați ai Domnului sunt amintiţi cu numele şi sunt patru la
număr, iar surorile, trebuie să fi fost cel puţin două. Ei însă în niciun
caz nu au putut fi fraţi naturali ai lui Iisus Hristos şi fii ai Mariei,
Mama lui Iisus.
După o veche şi unanimă tradiţie, Maria, Mama lui Iisus, a
rămas după naştere fecioară, aşa cum a fost preînchipuită în vedenia
proorocului Iezechil (44, 1-3) „Şi mi-a zis Domnul: „Poarta aceasta
va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci
Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi
închisă.”
Mama acestor aşa-zişi fraţi ai Domnului este o altă persoană
decît Fecioara Maria, aceasta fiind numită în Sfînta Scriptură simplu
4
„Maria”, „cealaltă Marie” sau „Maria lui Cleopa”. Mama „fraților
lui Iisus” este amintită alături de Maica Domnului, stând aproape de
crucea Domnului Hristos, eveniment prezentat atât în Evanghelia
după Matei (27, 55-56), dar și în Evengheliile după Marcu (15, 40-47)
și Ioan (19, 25).
Trebuie să ținem cont de faptul că peste tot în Orient, dar în
special la iudei, „frate” se întrebuinţează şi în înţeles mai larg, de
verişori sau de alte înrudiri mai apropiate sau mai îndepărtate, ca de
exemplu la Facerea (13, 8), unde Avraam îl numeşte pe Lot frate,
deşi îi era nepot de frate (Facerea 11, 27), trebuie să admitem că
„fraţii Domnului” au fost verişori ai Lui Iisus: Dar nu verişori
primari, pentru că deşi mama lor e numită soră a Maicii Domnului
(loan 19, 25), ea nu poate să fi fost soră bună a acesteia, deoarece
purta acelaşi nume cu Maria, iar dfânta Tradiție ne învață că Fecioara
Maria este singură la părinţi, în acest sens cuvîntul soră, trebuie să
aibă aici înșelesul de cumnată. Ar putea însemna cumnată după Iosif,
care nu este exclus să fi avut vreo soră măritată. În acest caz, fiii ei,
numiţi fraţii Domnului, ar putea fi cel mult verişori ai lui Iisus Hristos
și nicidecum frați în adevăratul sens al cuvântului.
Din nefericire acești rătăciți, în necunoștință de cauză se agață
de niște expresii specifice timpului și locului în care a trăit Hristos,
fără să cunoască sensul acetora și fără să ia în considerare Sfâta
Tradiție care lămurește foarte clar aceste aspecte despre persoana
Maicii Domnului și despre așa-zișii „frați” ai lui Hristos.

5
 Nu aș vrea să mai lungesc cuvântul meu din această seară
pentru că deja poate a fost prea lung însă nu vreau să închei fără să
evidențiez faptul că cei care o atacă pe Maica Domnului și cei ce o
hulesc, iși pierd principalul ajutor, și cel mai puternic sprijin pe calea
mântuirii.
Să-I mulţumim Domnului că, în grija Sa de pe Cruce prin
încredințarea Maicii Sale Apostolului Ioan, ne-a dăruit-o şi nouă ca
Maică și mijlocitoare înaintea marelui Împărat! Iar ei se cuvine să-i
zicem, iară şi iară: „Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară!”…
Amin.