Academia de Teologie Ortodoxă din Moldova

Facultatea de Teologie Pastorală

Lucrare de seminar

Tema: ,,Hristos Euharistic’’

Obiectul: Formarea Spirituala

Coordonat: Vetcislav Cazacu

Elaborat: Petic Ion

Chisinau 2019
 Cuprins
Introducere………………………………….………....…...3

Capitolul I : ,, Întemeierea sfintei taine’’

 Dumnezeiasca iconomie……..............................................…..4
 Instituirea Sfintei Taine a Euharistiei……………………........5
 Cinele Domneşti de după înviere …………………………..…6

Capitolul II ,, Liturghia Dumnezeieştii Euharistii’’

 Scopul Dumnezeieştii Liturghii …………………………..….8
 Taina Euharistiei - Taină universală ……………………..….8

 Pâinea şi vinul-Trupul şi Sângele lui Hristos. ………………...9

 Dumnezeiasca Euharistie si Biserica…………………………….11
 Trupul Domnesc și Euharistic………………………………13
Concluzii……………………………………………………..…..16
Bibliografie………………………………………..……………..17

2
 Introducere
Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a întrupat din Sfânta Fecioară Maria având un scop foarte bine
definit: „Ca să mântuiască, prin El, lumea" (Ioan 3, 17); este vorba de întreaga creaţie care prin
păcatele neascultării protopărinţilor era acoperită de stricăciunea al păcatului. Unica modalitate pe care
Fiul lui Dumnezeu a găsit-o potrivită pentru mântuirea şi îndumnezeirea omului a fost înomenirea,
adică apropierea atât de mare de creatură încât să ajungă să se identifice cu ea, să Se unească cu ea.
Odată întrupat, Dumnezeu-Fiul nu a vrut să rămână separat de ceilalţi oameni, ci a prelungit întruparea
Sa atât prin recapitularea firii omeneşti în Sine, cât şi prin Sfânta împărtăşanie.
Cuvântul euharistie înseamnă mulţumire, recunoştinţă. Sfânta Euharistie este una dintre Taine prin
care - sub forma pâinii şi a vinului creştinul se împărtăşeşte cu însuşi Trupul şi Sângele Domnului, spre
iertarea păcatelor.
Oricât am scrie şi oricât am predica despre Taina Dumnezeieştii Euharistii, toate vor rămâne puţine şi
insuficiente. Căci această Taină este cu adevărat cea mai mare, recapitulând şi împlinind mântuirea
omului şi a întregii lumi. Domnul şi Dumnezeul nostru ne-a descoperit adevărul întreg, iar
descoperirea Sa o găsim în Sfânta Scriptură. Sfinţii Apostoli şi Părinţii Bisericii ne învaţă şi ei multe
despre această Taină Preasfântă, precum vedem în textele Sfintei noastre Tradiţii bisericesti. Pentru ei,
Taina Dumnezeieştii Euharistii este Taina Tainelor, prin excelenţă Taina Bisericii, rezumând întregul
conţinut al credinţei noastre celei vii.
Toate celelalte Sfinte Taine, toate slujbele noastre încep şi sfârşesc prin Dumnezeiasca Euharistie.
Cunoaşterea ei experimentală, participarea reală şi fiinţială la aceasta sunt începutul şi sfârşitul, alfa şi
omega, pentru viaţa în Hristos şi experienţa bisericească ortodoxă.
In lucrarea data, voi incercca sa relatez in cateva fragmente principalele trasaturi ale lui Hristos
Euharistic. Nu voi scrie cu cuvintele mele personale, fiind nevrednic si neputincios, dar ma voi baza pe
cuvintele Sfintilor Parinti, si surse istorice. Vrand sa mentionez si cartea arhimandritului Hristofor
Stravropulus, al carui continut l-am analizat mai mult.

3
 Capitolul I ,, Întemeierea sfintei taine’’
 Dumnezeiasca iconomie
Taina Dumnezeieştii Euharistii exprimă şi materializează iubirea cea fară de margini a lui Dumnezeu
pentru om şi pentru întreaga creaţie. Ea recapitulează tot ceea ce a făcut şi face Dumnezeu pentru
mântuirea lumii, pentru eliberarea omului
Omul a negat pe Dumnezeu. Nu a ascultat, a păcătuit, a devenit stricăcios şi a murit. Răspunsul lui
Dumnezeu a fost imediat. Nu va lăsa pe om să se piară. îl va mântui. împreună cu neascultarea omului
se arată şi taina dumnezeieştii lui iconomii. Şi aceasta pentru că rana păcatului a fost atât de profundă,
încăt a condus la moartea veşnică.
De aceea, Stăpânul Cel iubitor de oameni şi Dumnezeu „nu a amânat deloc prezenţa Sa, ci de îndată
ce a văzut căderea şi mărimea rănii, S-a grăbit să o vindece, pentru a nu crea o stare de boală şi pentru
ca rana să nu devină de nevindecat. De aceea, Se grăbeşte să prevină şi Se aşează de îndată în faţa
greşelii şi a rănii celei adânci. Nu încetează nici o clipă să Se îngrijească de om, arătând astfel
bunătatea Sa” . Cât de minunat şi de sfânt a lucrat şi lucrează Dumnezeu, pentru a elibera şi mântui pe
om, pentru a-1 readuce de la despărţire, la unirea cu firea cea dumnezeiască şi pentru a îl reaşeza în
casa Sa, în împărăţia dumnezeiască; aceasta se numeşte iconomie divină. „Iconomia Domnului şi
Mântuitorului nostru faţă de om esterechemarea acestuia din starea de cădere, reîntoarcerea lui la
Dumnezeu şi la legătura prietenească cu Acesta, din înstrăinarea şi despărţirea produse prin
neascultare”.
Acest fapt al coborârii continue a lui Dumnezeu către om şi al iconomiei îl trăim la fiecare Sfântă
Liturghie. Lucrările Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care ne eliberează din păcat şi de
la diavol şi ne mântuiesc de moartea veşnică, se recapitulează în marea Taină a Dumnezeieştii
Euharistii, ce se săvârşeşte la Sfanta Liturghie.
Această Sfântă Taină a fost preînchipuită, din timpurile vechi, prin simboluri şi profeţii. Unele
evenimente şi proorocii ale Vechiului Testament se referă la Taina Dumnezeieştii Euharistii.
Melchisedec, care era preot al lui Dumnezeu, oferă pâine şi vin. „Iar Melchisedec, regele Salemului,
ia adus pâine şi vin. Melchisedec era preotul Dumnezeului Celui Preaînalt” (Facere 14, 18).
Melchisedec era tip şi simbol al adevăratului Arhiereu, al lui Hristos, spune Sfanţul loan Damaschinul.
Darul lui era o imitare profetică a jertfei lui Hristos. Aşadar, Melchisedec, iluminat de Sfanţul Duh,
vede cu ochiul său profetic, în viitorul îndepărtat, pe însuşi Hristos, oferind pâinea şi vinul şi îl imită în
mod figurat.

4
 In Sfanta Revelaţie a Vechiului Testament, hrana exprimă împărtăşirea vieţii, pe care o dă Dumnezeu
poporului Său. „Şi a plouat peste ei mană de mâncare şi pâine cerească le-a dat lor. Pâine îngerească a
mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul” (Psalm 77, 28-29). M ana şi prepeliţele la care se referă
aici psalmistul, ca şi în cartea Ieşirii (16,4), apa care izvorăşte din stâncă, sunt realităţi simbolice. Sunt
tipuri ale adevăratului dar, care izvorăşte din însuşi Dumnezeu, adevărata pâine, ce a coborât din cer.
La aceasta se referă şi Sfanţul Apostol Pavel, când scrie corintenilor: „Părinţii noştri... toţi au mâncat
aceeaşi mâncare duhovnicească; şi toţi aceeaşi băutură duhovnicească au băut, pentru că beau din
piatra duhovnicească ce urma. Iar piatra este Hristos... Şi acestea s-au făcut pilde pentru noi...” (1 Cor.
10,3-6). însă cel mai important eveniment, care simbolizează şi preînchipuie Taina Dumnezeieştii
Euharistii, este Pastele iudaic. Sărbătoarea aceasta a fost, pentru poporul ales, o amintire perpetuă şi o
mulţumire continuă lui Dumnezeu, pentru trecerea din robie la libertate. Jertfa mielului, la sărbătoarea
Paştelui evreiesc, a simbolizat Jertfa M ielului Celui preacurat, a Fiului lui Dumnezeu.
Toate aceste simboluri devin realitate în Persoana Domnului nostru Iisus Hristos. El este pâinea
vieţii, în sensul în care dăruieşte viaţă veşnică celor care cred într-însul. Este pâinea vieţii prin Trupul
şi Sângele Său, pe care le oferă ca mâncare şi băutură, pentru ca noi să trăim cu adevărat şi veşnic.
„Eu sunt pâinea vieţii: cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine nu va înseta
niciodată... Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu şi au murit. Pâinea care se
coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a
pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da
pentru viaţa lumii, este Trupul Meu. . . Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca Trupul Fiului
Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea
Sângele Meu, are viaţă veşnică, iar Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevărata
mâncare şi Sângele Meu adevărata băutură. Cel ce mănâncă Trupul M eu şi bea Sângele Meu, rămâne
întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe M ine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce
Mă mănâncă pe Mine, va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au
mâncat părinţii voştri mană şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine, va trăi în veac” (Ioan 6,35,48-
58).
 Instituirea Sfintei Taine a Euharistiei
După preînchipuiri şi profeţii, după arătarea în trup a Domnului, după minunile şi învăţătura Sa
privind Taina Dumnezeieştii Euharistii, vine această mare zi şi oră, vine clipa sfântă a săvârşirii
Preasfîntei şi înfricoşătoarei Taine a Dumnezeieştii Euharistii, de către însuşi Domnul şi Mântuitorul

5
nostru în seara Joii celei Mari, de dinaintea Patimilor Sale preasfinte şi mântuitoare, Domnul,
împreună cu ucenicii, Se găsesc în foişorul cel mare, în Ierusalim. El săvârşeşte Cina cea de Taină,
ultima cină a lui Iisus şi a ucenicilor Săi, înainte de Patimi.
In decursul acestei Cine domneşti este, instituită Marea şi Sfânta Taină. Inaintea Patimilor celor
sângeroase, are loc Patima cea nesângeroasă. Înainte de înfricoşătoarea Jertfa a Golgotei, se slujeşte
Jertfa cea fară de sânge, înainte de aducerea din nou a toate la Dumnezeu, ca mulţumire, prin Sfânta
Cruce, se aduce Dumnezeiasca Euharistie. înainte de concretizarea şi împlinirea lucrării iconomiei
dumnezeieşti, prin Pastele Răstignirii şi învierii, se oferă, ca o continuă aducere aminte a acestora,
Dumnezeiasca Euharistie, înainte de Jertfa Preasfântului Trup al Fiului lui Dumnezeu-Tatăl, pe Cruce,
este instituită Taina Dumnezeieştii Euharistii, Taina Trupului Bisericii, Taina cea universală şi deplină,
a hranei dumnezeieşti şi împărtăşirii, a împărăţiei cerurilor. Sfânta Scriptură, cu claritate şi limpezime,
redă instituirea Tainei celei Sfinte. Patru sunt textele din Noul Testament, care relatează instituirea
Dumnezeieştii Euharistii.
Prin instituirea Tainei Dumnezeieştii Euharistii, de către Domnul nostru Iisus Hristos, ni se oferă
Pastele şi vinul cel nou. Pe acestea le va gusta Hristos, împreună cu ucenicii Săi, în împărăţia lui
Dumnezeu.
De aceea le pregăteşte la ultima Sa cină. Aici dă pâinii şi vinului semnificaţia noii realităţi a Trupului
şi a Sângelui Său. El nu explică semnificaţia pâinii şi a vinului, ci le preface. Harul Său divin
atotputernic şi binecuvântarea hotărăsc: „Acesta este Trupul Meu, Acesta este Sângele Meu”. Acum nu
învaţă prin parabole, care ar ajuta la înţelegerea unei realităţi abstracte. Acum conduce la această unică
şi sfântă Cină, unde mulţumeşte, sfinţeşte, binecuvântează şi preface pâinea şi vinul în preasfântul,
preacuratul şi de viaţă făcătorul Său Trup şi Sânge, în care se cuprind întruparea şi M oartea Sa
eliberatoare, ce prin intermediul învierii conduc la viaţa ce va urma. Nouă realitate va oferi ucenicilor
credincioşi din toate timpurile Pastele cel desăvârşit, pâinea cea nouă si vinul vieţii, împărăţia
dumnezeiască.
 Cinele Domneşti de după înviere
Domnul cel înviat, după ridicarea Sa din morţi, Se arată şi Se descoperă ucenicilor, pe durata
diferitelor Cine. La aceste Cine comune, Hristos Se referă direct la frângerea şi mâncarea euharistică a
pâinii. Sfinţii Evanghelişti Luca şi Ioan ne relatează două situaţii exacte de Cine, când Domnul cel
înviat procedează la binecuvântarea şi frângerea pâinii. La prima, precum scrie Sfântul Evanghelist
Luca, Hristos cel înviat mergea spre Emaus, cu cei doi ucenici ai Săi, Cleopa şi un altul, la al cărui

6
nume nu se spune (Luca 24,13-32). A doua este pescuirea cea minunată, la Marea Tiberiadei (Ioan
21,1-14), pe care o redă Sfântul Evanghelist Ioan. în aceste două cazuri, Domnul săvârşeşte frângerea
pâinii, se referă la Taina Euharistică şi conduce spre înţelegerea latreutică şi la o atitudine deosebită a
ucenicilor faţă de Taina Cinei .
Exegeţii explică frângerea pâinii pe drumul spre Emaus ca Taină a Dumnezeieştii Euharistii. Spune
sfântul text al lui Luca: „Şi când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi,
frângând, le-a dat lor... Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea
pâinii” (Luca 24,30,35). Aici Fericitul Augustin tâlcuieşte: „Această pâine este însăşi Taina,
conducându-ne la cunoaşterea ei”. Si Sfântul Teofilact explică: „La cei care se împărtăşesc cu pâinea
cea binecuvântată, îi se deschid ochii spre cunoaşterea Acestuia. Mare şi inexprimabilă putere are
Trupul Domnului”.
In afară însă de aceste două Cine, Domnul Cel înviat Se arată ucenicilor Săi şi Se adună cu ei timp de
patruzeci de zile, adică mănâncă la aceeaşi masă. „S-a înfăţişat pe Sine viu după Patima Sa prin multe
semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui
Dumnezeu. Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim” (F. Ap. 1,3-4). Apostolul
Petru confirmă că: „Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi I-a dat să se arate, nu la tot poporul, ci nouă,
martorilor, dinainte rânduiţi de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu El, după învierea Lui din
morţi” (F. Ap. 10,40-41). La aceste Cine, prezenţa Domnului Iisus Cel înviat le aduce aminte de cinele
la care asistaseră înainte de Patimile Sale, în special la Cina cea Mare şi de Taină a Dumnezeieştii
Euharistii, aşadar în seara Joii celei Mari. Cu siguranţă, putem să acceptăm că Domnul a săvârşit Taina
euharistică şi la cinele de după învierea Sa din morţi. Şi aceasta pentru că atunci toate adunările
Domnului cu ucenicii au fost sfinte. Erau adunări de pomenire a Patimilor şi a Morţii Sale, adunări de
trăire a dumnezeieştii Sale prezenţe, adunări de frângere a pâinii şi de oferire a potirului.

7
 Capitolul II ,,Liturghia Dumnezeieştii Euharistii’’
 Scopul Dumnezeieştii Liturghii.
Dumnezeiasca Liturghie este lucrare a Dumnezeului treimic. Este încă şi lucrare a poporului lui
Dumnezeu . Scopul dumnezeieştii Liturghii este de a concretiza sfânta adunare a credincioşilor, care
trebuie să devină o familie sfântă. Este, de asemenea, de a-face vrednic pe preot pentru săvârşirea
Jertfei de mulţumire şi de lăsare a păcatelor şi învrednicirea poporului de a participa împreună la acesta
Jertfa. Este încă sfinţirea Darurilor şi prefacerea lor în Trupul şi Sângele dumnezeiesc, sfinţirea
preotului şi a credincioşilor (a poporului lui Dumnezeu), pentru a primi şi păzi Darurile cele cinstite şi
preasfinte, pentru a primi lăsarea şi iertarea păcatelor, a clerului şi poporului, comuniunea
dumnezeiască şi moştenirea împărăţiei. „Lucrarea de săvârşire a Sfintelor Taine este prefacere a
darurilor în dumnezeiescul Trup şi Sânge. Prin aceasta, credincioşii dobândesc sfinţirea, lăsarea
păcatelor şi moştenesc împărăţia cerurilor”.
Dumnezeiasca Liturghie are ca scop încă ceva foarte important: adunarea, unitatea şi stabilitatea
Bisericii Domnului nostru Iisus Hristos. Sfânta Liturghie şi Taina Dumnezeieştii Euharistii, care se
săvârşeşte la aceasta, simbolizează Biserica, „Trupul lui Hristos şi mădularele (fiecare) în parte” (1
Cor. 12,27).

 Taina Euharistiei - Taină universală

Se numeşte Taină sobornicească, universală, aşadar deplină, completă şi desăvârşită, pentru că
cuprinde în întregime pe Hristos, viaţa şi lucrarea Mântuitorului, lucrarea dumnezeieştii iconomii.
Cuprinde întreaga lucrare supranaturală a Sfintei Treimi, care s-a concretizat şi totdeauna se
concretizează pentru eliberarea, mântuirea şi schimbarea întregii lumi văzute şi nevăzute. Cuprinde
credinţa, nădejdea şi dragostea: credinţa în Dumnezeul treimic, creatorul şi recreatorul tuturor, toată
nădejdea, până la a doua Parusie, dragostea deplină, care este scopul ultim al vieţii noastre. Aşadar, nu
este doar una dintre cele şapte Taine ale Bisericii. Este Taina care le cuprinde pe toate celelalte, este
atotcuprinzătoare. Este Taina lui Hristos întreg, Taina Tainelor. Este unică, prin excelenţă, este
universală, deplină. Dumnezeiasca Euharistie este arătarea şi autorevelarea Trupului lui Hristos. Taina
Dumnezeieştii Euharistii este, încă, izvorul din care ţâşneşte orice dar dumnezeiesc, binecuvântare
cerească şi harul sfânt. De fiecare dată când se săvârşeşte Taina Dumnezeieştii Euharistii, avem o
reconstituire a întregii opere eliberatoare şi mântuitoare a lui Hristos. A reconstitui înseamnă a face

8
ceva prezent, contemporan. Prin Dumnezeiasca Euharistie se reconstituie, devine prezent, actual şi
lucrător tot harul, binecuvântarea şi mântuirea pe care a oferit-o lumii Domnul nostru Iisus.
Sfântul Grigorie Teologul spune: „Potirul cel nou este descoperirea tuturor sensurilor şi promisiunilor
pe care ni le-a făcut, privind împărăţia cea viitoare şi sperată a cerurilor. Atunci vor dispărea oglinzile
şi ghiciturile, Se va vedea Dumnezeu faţă către faţă, precum spune dumnezeiescul Apostol”.

 Pâinea şi vinul-Trupul şi Sângele lui Hristos

Prefacerea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos este reală şi obiectivă. Aici nu există nici
alegorie, nici simbolism. Există identitatea Trupului Domnului şi a pâinii celei sfinţite, ca şi identitatea
Sângelui Domnului şi a vinului sfinţit al potirului. Această prefacere este inexprimabilă, minunată,
supranaturală. Ea se concretizează prin energia şi lucrarea Sfântului Duh. Simţurile noastre naturale nu
o cuprind. Ochii noştri trupeşti nu o văd. Credinţa noastră însă, care vede cele nevăzute şi
suprasimţirea noastră duhovnicească în har, care percepe şi trăieşte cele supranaturale şi veşnice, vede,
trăieşte şi gustă pe însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, Care este întreg şi deplin în Trupul şi Sângele
Său.
Nu a spus: Acesta este simbolul, ci acesta este Trupul Meu. Căci prin lucrarea supranaturală şi
inexprimabilă se preface, iar noi vedem pâine. Şi aceasta pentru că suntem neputincioşi şi nu am putea
să mâncăm canibalic carnea şi trupul omului, de aceea ni se pare pâine, însă cu adevărat este Trupul lui
Hristos”

Pentru săvârsirea Taina are două laturi: cea divină şi cea umană. Latura dumnezeiască: Taina se
săvârşeşte de însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. Acesta este „Cel care aduce şi Se aduce şi Se dă“. El
o primeşte şi El însuşi o dă credincioşilor (Rugăciunea Imnului Heruvic). „El e sfânt, jertfa, preot,
jertfelnic, Dumnezeu, om, împărat, arhiereu, oaie, miel, toate în toţi, mai presus de noi se face, se face
nouă viaţă, în tot felul” 1. Prefacerea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos o săvârşeşte
Duhul Sfânt, prin lucrarea Sa făcătoare de minuni şi prin harul Cel sfinţitor. „Prefacându-le cu Duhul
Tău Cel Sfânt”, se roagă preotul în cea mai importantă clipă a anaforalei liturgice.
Latura omenească: Este necesară adunarea credincioşilor. Cap al adunării este întotdeauna preotul.
Fără preot, rămâne o simplă adunare, întâlnire. în aceasta, clerul şi poporul trebuie să se roage în
credinţa comună, în mărturisire, în pocăinţă şi în sfinţenie. „Cine este sfânt, să vină. Cine nu, să se
pocăiască““. Necesare sunt însă pâinea şi vinul, Sfânta Masă, sau, la nevoie, Sfântul antimis, slujirea

9
sfintei anaforale şi împreuna participare a credincioşilor la Taina Dumnezeieştii împărtăşanii. Cu
aceste condiţii, se slujeşte Sfânta Liturghie şi se săvârşeşte M area Taină a credinţei noastre, adică
Dumnezeiasca Euharistie.

Mistagogia Sfintei Taine se referă, dintru început, la Vitleem, unde se află casa pâinii celei
duhovniceşti. După aceea, are o legătură imediată cu Cina cea de Taină, despre care am scris deja şi
despre care Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Credeţi că şi acum, când săvârşim Cina Euharistiei, este
aceeaşi cu Cina aceea, la care Hristos a fost acolo. Cina euharistică, pe care o slujim acum, cu nimic nu
diferă de Dumnezeiasca Euharistie, Taina Tainelor acea Mare Cină. Sfânta Masă este aceeaşi cu
foişorul unde a fost Domnul, împreună cu ucenicii Săi. De aici au ieşit pe M untele Măslinilor” .
Sfânta Taină a Euharistiei devine Golgota şi Jertfa de pe Cruce. Ea se completează prin înviere şi
înălţare. Dumnezeiasca Euharistie este înviere, Paşte. „Taina pascală cu nimic nu diferă de cea pe care
o săvârşim aici. Una este, aceeaşi, acelaşi har al Duhului. Totdeauna, ea este Pastele”.
Biserica, prin Taina Dumnezeieştii Euharistii, sărbătoreşte şi trăieşte Pastele cel perpetuu. Ca Paşte
neîncetat, el intră în straiele veacului trecut şi îl preface, îl face capabil să învieze, îl face luminos.
Acesta este harul, acesta este începutul împărăţiei, prezenţa creştină a împărăţiei lui Dumnezeu.
Euharistia este Pastele Domnului, trecerea continuă. Din inexistenţă, ne dăruieşte existenţa, din cădere
ne sprijină spre ridicare, de la moarte ne conduce la viaţă, de la îngropare la înviere, la înălţare, la cer,
la împărăţia dumnezeiască.
Prin Dumnezeiasca Euharistie, de acum intrăm în împărăţia veacului ce va să vină. După înviere şi
înălţare, vine Cincizecimea. Vine darul cel desăvârşit. Vine harul deplin, profunzimea harului.
Dumnezeiasca Euharistie este Cincizecimea. Este prezenţa neîncetată, continuă şi binecuvântarea
Sfântului Duh, este Cincizecimea permanentă a Bisericii celor chemaţi şi botezaţi, a celor plini de har
şi miluiţi.
Epicleza preotului are ca răspuns Pogorârea Sfântului Duh. Rugăciunea, în care se cere această
pogorâre asupra Darurilor puse înainte, are un răspuns imediat din cer. Fiul trimite pe Sfântul Duh, Cel
Care de la Tatăl purcede şi binecuvintează şi sfinţeşte pe slujitor şi pe credincioşi. în acelaşi timp,
sfinţeşte Cinstitele Daruri şi le preface în Trupul şi Sângele Domnului.
Ca şi la Cincizecime, tot astfel .şi la fiecare Cincizecime euharistică, Sfântul Duh slujeşte Taina cea
mai presus de fire. „Prin rugăciunea epiclezei, puterea care umbreşte, a Sfântului Duh, se face ploaie
pe ogorul Dumnezeieştii Euharistii”. Fără harul Cincizecimii, adică al Sfântului Duh, „Trup şi Sânge

10
tainic nu se fac niciodată“. Şi aceasta deoarece harul Sfântului Duh este prezent. Prin urmare, această
abundenţă şi profunzime a harului, această prezenţă dătătoare de viaţă, această suflare şi binecuvântare
tainică ce întrece totul, ce poartă respiraţia cea cerească, aşadar a treia Persoană a Sfintei Treimi
cauzează şi produce Taina Dumnezeieştii Euharistii. Astfel, ceea ce se referă la iconomia treimică,
ceea ce se corelează cu lucrarea cea mântuitoare a lui Hristos, se face prin Sfântul Duh. „Trebuiau să
vină Hristos şi Duhul mai înainte. Prezenţa întrupată a Domnului pe pământ este nedespărţită. Ea
lucrează minuni, oferă haruri tămăduitoare, prin Sfanţul Duh. Alungă demoni prin puterea Acestuia.

 Dumnezeiasca Euharistie si Biserica

Din toate cele de mai sus devine evident că Dumnezeiasca Euharistie are caracter eclesiologic şi
Biserica are caracter euharistie. Biserica trăieşte prin Dumnezeiasca Euharistie şi înlăuntrul acesteia.
Dumnezeiasca Euharistie este prin excelenţă Taina Bisericii. Cultul ei este cultul săvârşirii Tainei
Tainelor, a Dumnezeieştii Euharistii. Prin ea, Biserica se arată, în mod unic, drept Trup al Domnului,
Trup al Mântuitorului Hristos. „Căci suntem membre ale Trupului Acestuia, din carnea şi din oasele
Sale. Aşa cum Eva a fost creată din coasta lui Adam, la fel şi noi, din Stăpânul Hristos”
Căci pâinea Trupului Domnului nu este tip (simbol), nici dar care poartă icoana (chipul) adevăratului
dar, care să cuprindă înîăuntrul său o inscripţie, ca pe placa Patimilor mântuitoare. Pâinea este acelaşi
dar adevărat, acelaşi Preasfânt Trup al Domnului, care a primit în mod real toate acele jigniri, răni,
ofense.
Este acelaşi Preasfânt Trup care S-a răstignit, care S-a jertfit, care a mărturisit în faţa lui Ponţiu Pilat
mărturia cea bună, care a pătimit, care a gustat amărăciunea. Tot la fel şi vinul este acelaşi Sânge al lui
Hristos, care S-a vărsat, când S-a jertfit Trupul. Acestea sunt Trupul şi Sângele, cele născute din M aria
Fecioara, cu care Hristos a fost îngropat, a înviat a treia zi, S-a înălţat la ceruri şi stă de-a dreapta lui
Dumnezeu-Tatăl” .
Sfinţii Apostoli, Biserica Sfintelor Sinoade şi a Sfinţilor Părinţi, pliroma Bisericii din toate veacurile,
niciodată nu au despărţit Biserica de Trupul Domnesc şi Bisericesc al Domnului Iisus. Trupul lui
Hristos, care S-a născut din Pururea Fecioara Născătoare de Dumnezeu, care a fost răstignit, îngropat,
care a înviat, care S-a înălţat la ceruri, este trup al Dumnezeieştii Euharistii, trup al Bisericii. Domnul
nostru Iisus Hristos, Taina Dumnezeieştii Euharistii şi Sfânta Biserică a lui Hristos sunt Trupul Său cel
unul, nedespărţit, preasfânt şi mântuitor.

11
 Suntem lucrători, având acelaşi trup cu Hristos. Acest sens îl dau toţi Părinţii Bisericii Dumnezeieştii
împărtăşanii. Sfântul Ioan Damaschinul spune: „Se numeşte împărtăşanie, fiindcă prin aceasta noi ne
împărtăşim cu Hristos şi participăm la Trupul Său cel Sfânt şi la dumnezeirea Sa.
Se numeşte împărtăşanie, încă şi pentru că prin aceasta ne unim între noi. Toţi ne împărtăşim dintr-o
singură pâine, dintr-un singur Trup şi cu un singur Sânge şi între noi devenim mădulare.
Dumnezeiasca Euharistie, Taina Taineloraceluiaşi Trup şi, în acelaşi timp, iarăşi dobândim acelaşi
trup cu Hristos”. Persoanele dezbinate se unesc în această adunare bisericească, liturgică şi euharistică.
Ea este Biserica, întreaga Biserică, în deplinătatea ei. Toţi împreună, uniţi, indiferent dacă avem altă
provenienţă, altă limbă, origine sau vârstă, cultură, naţionalitate, culoare, rasă. într-un glas, în armonie,
într-o rugăciune, într-un gând şi într-o speranţă, cu aceeaşi legătură a iubirii, cu aceeaşi mărturisire,
înălţăm aceeaşi rugăciune Euharistică Domnului şi Dumnezeului nostru. Ne împărtăşim din acelaşi
potir, care conţine viaţa, singura viaţă. Ne împărtăşim de pe aceeaşi Sfântă Masă. Avem acelaşi Tată,
Făcător, învăţător, Judecător, Mântuitor, Păstor şi împărat. Aparţinem cu toţii aceluiaşi Trup, şi avem
toţi acelaşi Sfânt Cap, pe însuşi Domnul, pe care-L primim înlăuntrul nostru. Astfel se zideşte Biserica
în Trupul cel Unic al lui Hristos. Dumnezeiasca Euharistie ţine nestricată această unitate. Unitatea
Trupului lui Hristos devine şi trăire, dar este şi încercată în Dumnezeiasca Euharistie. Astfel, depăşeşte
spaţiul şi timpul, devine izvor şi rădăcină, rod şi hrană, har şi unitate a Bisericii şi a omului, constituind
existenţa duhovnicească şi mântuirea sa.

„Si hrana aceasta se numeşte de noi Euharistie”. Această Dumnezeiască Euharistie şi prosfora, adusă
de Domnul la Cina cea de Taină, a fost Dumnezeiasca Euharistie, Taina Tainelor văzută prin
excelenţă ca importantă şi esenţială. De aceea şi Sfânta Taină a fost caracterizată ca mulţumire şi a luat
numele de Dumnezeiasca Euharistie (mulţumire). Sfinţii Apostoli, toţi Sfinţii Părinţi şi întreaga
Biserică, tot ca mulţumire au preluat Taina de la Domnul, au numit-o Euharistie şi ca Euharistie o
săvârşesc. „Acest imn câţiva îl numesc mărturisire, alţii simbol al credinţei, alţii mulţumire
ierarhicească, fiindcă cuprinde şi recapitulează Sfintele Daruri, care ajung la noi de la Dumnezeu”

12
  Trupul Domnesc și Euharistic
„Pâinea pe care Eu o voi da este Trupul Meu” (Ioan 6,51). „Luaţi, mâncaţi. Acesta este Trupul
Meu..., beţi din aceasta toţi. Aceasta este Sângele Meu, al legii celei noi” (Matei 26, 26-27).
Dumnezeiasca Euharistie este Trupul lui Hristos, deci Trupul Domnului. De asemenea, Trupul lui
Hristos este Biserica. Trupul bisericesc este acelaşi cu cel domnesc, cu Trupul Domnului nostru Iisus
Hristos. Cina cea de Taină, unde Domnul este prezent cu Trupul Său divino-uman, este începutul
istoric al Dumnezeieştii Euharistii şi al Sfintei Sale Biserici. Dumnezeiasca Euharistie este Biserica şi
Biserica este Dumnezeiasca Euharistie. Cele două se identifică într-un asemenea grad, încât să nu
poată exista una fără cealaltă. Dumnezeiasca Euharistie, care este Trupul lui Hristos şi Biserica, acelaşi
Trup al lui Hristos, se unesc în mod absolut, constituind ambele, în mod organic şi esenţial, Preasfântul
Trup al Hristosului nostru.
În acord cu cele pe care ni le istorisesc Sfintele Scripturi, întemeierea Tainei Dumnezeieştii
Euharistii şi întemeierea Bisericii se fac în acelaşi timp. Când Domnul a dat ucenicilor Săi
Dumnezeiasca Taină Euharistică, a dat simultan şi pe cea a Bisericii. Predarea înfricoşătoarelor Taine,
aşadar a Dumnezeieştii Euharistii, se referă la acelaşi sens şi existenţă a Bisericii. Dumnezeiasca
Euharistie, care se dă de către Domnul micii comunităţi a ucenicilor Săi, se dă în acelaşi timp şi
comunităţii tuturor credincioşilor. Si asta deoarece Dumnezeiasca Euharistie este Sângele Legii celei
Noi, al Bisericii. Domnul a promis lui Petru şi altor ucenici ai Săi că va întemeia Biserica. Promisiunea
aceasta se concretizează acum, în clipa cea sfântă a instituirii Tainei Dumnezeieştii Euharistii, care este
Preasfântul Său Trup. Astfel, la ultima Sa Cină, Hristos întemeiază, împreună cu Euharistia şi Biserica.
Scopul pentru care se întemeiază Biserica este acelaşi cu cel pentru care se întemeiază Dumnezeiasca
Euharistie. Aceasta, care este Trupul lui Hristos şi Biserica, de asemenea Trup al lui Hristos, se
întemeiază în acelaşi timp şi în mod fiinţial. Porunca Domnului: „Aceasta să faceţi întru pomenirea M
ea” se adresează ucenicilor Săi, însă şi conştiinţei Bisericii, pliromei ei. Cele două realităţi,
Dumnezeiasca Euharistie şi Biserica, sunt indisolubil legate între ele. Una nu poate fi concepută fără
cealaltă.
Dumnezeiasca Euharistie constituie baza fiinţială a deplinătăţii Bisericii. La adunarea euharistică se
concretizează şi se face lucrătoare deplin întreaga Taină a Bisericii. Şi aceasta pentru că în
Dumnezeiasca Euharistie nu avem o parte a Bisericii, ci întregul Trup al lui Hristos. Astfel se explică
lucrarea Bisericii primare, în care ea era numită Adunarea euharistică. Astfel se explică şi până astăzi
lucrarea ei, după care slujirea Adunării euharistice este de căpătâi pentru toate celelalte slujiri din

13
Biserică. In acord cu aceasta, dacă privim Biserica din punctul de vedere al Dumnezeieştii Euharistii,
putem să spunem că Euharistia, Trupul lui Hristos, este Taina centrală a Bisericii, Taina Tainelor.
Dumnezeiasca Euharistie este exprimarea deplină, lucrarea universală, manifestarea nouă şi
atotcuprinzătoare a Bisericii. Existenţa, viaţa, centrul vital, esenţa, revelaţia Bisericii, toate acestea sunt
în Dumnezeiasca Euharistie, Trupul Domnului. Numai înlăuntru ei poate Biserica să cunoască şi să se
recunoască pe sine, căci Domnul nostru Iisus Hristos, acolo unde este Biserica este şi El, creând-o. în
Dumnezeiasca Euharistie avem întreaga Biserică.
Trebuie însă să vedem Dumnezeiasca Euharistie şi din latura Bisericii. Biserica este Dumnezeiasca
Euharistie, căci Biserica este Trupul Euharistiei, aşadar Trupul lui Hristos. Deja, Sfântul Apostol Pavel
descrie Biserica drept un trup: „Şi pe Acesta (pe Hristos) L-a dat cap Bisericii, care este Trupul Lui,
plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi” (Efeseni 11,22-23). „Ca o pâine, un trup suntem cei mulţi” (1
Corinteni 10,17). Termenul „un trup” are provenienţă euharistică. Intr-adevăr, Biserica este Trup
domnesc, Trupul cel euharistie al Domnului nostru Iisus Hristos. Dacă ar putea cineva să vadă Biserica
unită cu Hristos şi să participe împreună la Trupul Său, ar vedea Trupul cel Euharistie şi Domnesc.
Biserica şi Dumnezeiasca Euharistie se unesc şi se identifică aşa de mult, precum sunt inima şi
membrele trupului omului, rădăcina şi ramurile pomului, focul şi fierul înroşit, scara cu treptele.
a aceasta este nevoie să adăugăm ceea ce spune Sfântul Nicolae Cabasila: „Biserica se arată în
Taine (Dumnezeiasca Euharistie), nu ca simboluri, ci ca membrele care se unesc cu inima şi ca
ramurile ce sunt unite cu a plantei rădăcină şi, precum spune Domnul, ca viţa de vie cu bolta. Căci aici
nu se referă doar la un nume comun, sau la o analogie, ci la o identitate de esenţă. în realitate, Tainele
(Dumnezeiasca Euharistie) sunt Trupul şi Sângele Iui Hristos. Pentru Biserică însă acestea sunt
mâncarea şi băutura cea adevărată. Participând la aceasta, nu se vor transforma în trup omenesc, aşa
cum se face cu altă mâncare, ci Biserica se preface în acestea, care depăşesc pe cele mai puternice, pe
cele mai înalte...” . Şi Sfântul Ioan Gură de Aur învaţă: „Cu numele de trup obişnuieşte Sfânta
Scriptură să denumească Taina Dumnezeieştii Euharistii şi Biserica întreagă, spunând că sunt Trupul
lui Hristos”. In Preasfânta Persoană a Dumnezeu-Omului Hristos Se identifică, în Taine, Biserica,
Trupul Său şi Dumnezeiasca Euharistie, care este de asemenea Trupul Său. Nu poate să existe Biserica
în afara Dumnezeieştii Euharistii. Şi acesta pentru că Biserica, deşi este Trupul lui Hristos, se
identifică cu Trupul Domnului, care este trup al Dumnezeieştii Euharistii.

14
 Trebuie sa vorbim si despre latura conducatoare al Mîntuitorului. Acest mare adevăr va deveni cu
prisosinţă înţeles când corelăm naşterea Bisericii cu cea a Dumnezeieştii Euharistii. Biserica şi
Dumnezeiasca Euharistie, care este o Taină, Taina cea Preasfântă a Trupului lui Hristos, s-au născut şi
şi-au prim it existenţa din coasta M ântuitorului Hristos Cel răstignit. Când Domnul nostru a fost bătut
în cuie pe Cruce, soldatul a împuns coasta Lui stăpânitoare cu suliţa şi de îndată „a curs sânge şi apă“.
Apa şi Sângele, care au curs din coasta cea preacurată a lui Hristos, au închipuit şi simbolizează
Tainele Botezului şi Dumnezeieştii Euharistii. Prin apă şi sânge, Domnul a născut şi a înmulţit, din
coasta Sa cea sfântă, Biserica. Prin acest eveniment unic, avem dependenţa Tainelor Botezului şi
Dumnezeieştii Euharistii, avem, în acelaşi timp, întemeierea Bisericii.
Sfântul Chiril al Alexandriei semnalează caracteristic: „Ostaşii deschid cu suliţa coasta. Iar din
coastă a curs sângele amestecat cu apă, încât cineva să aşeze înlăuntrul nostru icoana (chipul) şi
existenţa Dumnezeieştii Euharistii şi a Botezului, care provin de la Dumnezeu” . Despre aceste două
Taine, care izvorăsc din coasta lui Hristos cel Răstignit şi care crează Biserica, ne vorbeşte şi Sfântul
Ioan Gură de Aur; „Sim bol al Botezului şi al Tainei Dumnezeieştii Euharistii sunt sângele şi apa. Din
acestea două a fost creată Biserica... Taina inexprimabilă a fost săvârşită. Aşadar au ieşit apă şi sânge.
Nici simplu, nici întâmplător au izvorât, ci fiindcă acestea două constituie Biserica. Si cunosc cei ce
sunt conduşi spre Taină că renasc prin apă, se hrănesc cu Sângele şi Trupul Domnului. De aici încep
Tainele, încât atunci când te apropii de înfricoşătorul pahar, să te apropii ca şi cum ai bea din chiar
coasta M ântuitorului”. Coasta cea sfântă a Stăpânului Hristos este izvorul din care, ca dintr-un Eden,
izvorăşte timpul vieţii şi udă cu viaţa dumnezeiască stăpânitoare Biserica, raiul dumnezeiesc.

15
Concluzii
Prefacerea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele Domnului, ce S-a jertfit pe Cruce, se împreunează
cu puterea cea dumnezeiască şi cu harul eliberator. Acest har şi puterea izvorăsc neîncetat din Jertfa de
pe Cruce şi din învierea Domnului nostru Iisus Hristos, sunt baza neclintită pe care se sprijină Biserica,
săvârşind continuu Sfanta Taină.
Pentru credincioşii care se împărtăşesc din aceste fapte petrecute, adică din Jertfa Crucii şi din Jertfa
Euharistiei, cele două se prefac şi constituie unul şi acelaşi fapt. Aici puterea este una, şi vrednicia şi
harul. Unul este acest Trup şi Sânge al Domnului, care o dată S-a jertfit şi care Jertfa se repetă
neîncetat. De aceea şi predica Sfantului Apostol Pavel este profund înrădăcinată în Cruce şi Euharistie.
Preasfânta Jertfa a Fiului lui Dumnezeu, scopul şi cauza ei leagă nezdruncinat Golgota cu Sfânta Masă.
În acelaşi timp, exprimă atât înţelepciunea cea inexprimabilă, bunătatea cea nemărginită şi
atotputernicia cea de neconceput a lui Dumnezeu, Care cu Crucea şi Euharistia revarsă în lume râurile
de har şi de iubire ale Sale.
Astfel, ne luminează încă mai mult cuvântul dumnezeiescului Pavel: „Căci de câte ori veţi mânca
această pâine şi veţi bea acest pahar, Moartea Domnului vestiţi, până va veni” (1 Corinteni 11,26).
Trupul lui Hristos şi în cer şi pe pământ şi pe fiecare Sfânt jertfelnic este unul şi unic.
Noi, cei credincioşii, am depăşit logica, lăsăm în urmă îndoiala, alungăm necredinţa şi punem punte
peste existenţa noastră prin Taină. Podul nostru este credinţa, teama adâncă şi iubirea noastră pentru
Acela care S-a jertfit şi care totdeauna Se jertfeşte. înţelegerea Tainei, a „Jertfei care se repetă veşnic”,
este existenţială, este a Duhului Sfânt. înţelegerea, trăirea Tainei înseamnă „cunoaşterea” Fiului lui
Dumnezeu Cel trimis. „Aceasta este viaţa veşnică, să Te cunoască pe Tine, sigurul Dumnezeu adevărat
şi pe Iisus Hristos, pe care Lai trimis” (loan 17,3).
Dumnezeiasca împărăţie este viaţa Răstignirii şi învierii, a Dumnezeieştii Euharistii.

16
Bibliografie
1. Sfanta Scriptură: Noul şi Vechiul Testament;
2. Ediţii de texte ale Sfinţilor Părinţi:
3. Biblioteca Părinţilor şi Scriitorilor Bisericeşti Greci, editura Apostoliki Diakonia
4. Părinţi Greci ai Bisericii, editura Grigorie Palama, Tesalonic
5. ,,Dumnezeiasca Euharistie - Taina Tainelor , Arhimandritul Hristofor
Stravopolus,editura “Apostoliki Diakonia”
6. https://www.crestinortodox.ro/religie/hristos-euharistic-157425.html

17