În 1891, imediat după confirmare, August Hinderer este admis la seminar.

El
beneficiază de una dintre cele 32 de burse de studiu oferite de către Regatul Württemberg,
care acopereau toate cele necesare unui elev seminarist. La finalul celor patru ani de studiu,
în 1895, au absolvit, în promoția sa, 48 de tineri seminariști. Printre aceștia, o prezență
remarcabilă a reprezentat-o un tânăr care avea să devină scriitor de renume mondial:
Hermann Hesse (1877-1962). Acesta din urmă dedică una dintre povestirile sale, Unterm
Rad, perioadei seminariale, lucrare pe care o scrie în perioada 1903-1904 și pe care o publică
în 1906 la Berlin. August Hinderer și Hermann Hesse au împărțit același dormitor, în timpul
seminarului, așa încât într-o scrisoare adresată părinților, Hesse face referire și la Hinderer:
„Aș vrea să vă descriu câțiva colegi de-ai mei; cu siguranță v-ar interesa cu ce oameni îmi
petrec timpul (...) Apoi este Hinderer, celălalt vecin, un tip mărunțel, cu ochi ca de șoricel,
ușor precum un fluture, care râde mult și gândește puțin, pașnic și muzical. Zilele trecute a
întins peste o scândură mici corzi de cauciuc pe care le-a potrivit să sune în două tonuri; la
această chitară a început să cânte cântece din popor, diferite acorduri și chiar muzică de dans
(...) Se plimbă mult, este un tip moderat și citește de mult timp la Saga lui Frithjof de E.
Tegnér.
Educația primită în cadrul seminarului l-a îndepărtat treptat de lumea marcată de
spiritualitatea pietistă a părinților săi. Aceștia au căutat să îl ferească, în anii de seminar de la
Maulbronn, de pericolele ce pândeau viața unui seminarist sau de ideile liberale care își
făceau apariția inclusiv printre elevii de seminar.
August Hinderer începe studiile universitare la Tübingen începând cu semestrul de
iarnă al anului 1895. În urma concursului de admitere, nu reușește să obțină un loc în căminul
institutului, fiind nevoit să locuiască în oraș. Din documentele arhivei facultății de teologie
evanghelică din Tübingen reiese că Hinderer a optat cu precădere pentru studiul Vechiului
Testament, al Teologiei sistematice, al Eticii, al Filosofiei, Istoriei artei și Botanicii. Petrece
scurte perioade din timpul studiului și la Greifswald și Halle. Pe lângă activitatea specifică
studiului teologiei, Hinderer se înscrie, încă de la începutul cursurilor universitare, în
asociația studențească A. V. Nicaria, înființată în 1893 de un grup de studenți, printre care se
număra și fratele mai mare al lui August, Paul, fost student la teologie în Tübingen. Acest
grup de studenți promova cumpătarea și castitatea, având ca motto „Adevărul, în iubire”
(Efes. 4, 15). Se pare că în cadrul acestei frății își descoperă Hinderer interesul pentru presă și
publicistică.
La câteva zile după promovarea primului examen profesional, cel de după finalul
studiului teologic, la 18 martie 1900, August Hinderer este ordinat de către Gottfried
Herrlinger, în biserica din Ludwigsburg, alături fiindu-i și fratele său, Paul, la rândul său
vicar1. În cadrul perioadei sale de vicariat, August Hinderer a slujit în șapte comunități, în
mod succesiv. În timpul activității ca vicar în Kirchheim, o cunoaște pe viitoarea sa soție,
Clara Maurer (1886-1928), cu care se logodește de Paști, în anul 1907. Se vor căsători la 14
iulie 1908. Vor avea trei copii: Hermann, Fritz și Maria Diemut.

1
Slujire premergătoare celei de paroh, în Biserica Evanghelică, asemănătoare unui rezidențiat.
 După șapte ani de activitate ca vicar, în 1907, susține cel de-al doilea examen
profesional, iar la 18 iunie 1907 este numit pastor. În toamna anului 1907 este chemat să
activeze la Stuttgart, în cadrul Evangelische Gesellschaft, de către Theophil Wurm, pastor și
conducător al acestei organizații. Primește în coordonare departamentul literar, iar din mai
1908 primește conducerea publicației Evangelische Gemeindeblattes für Württemberg. După
câteva luni este numit și în poziția de spiritual secund în cadrul Evangelische Gesellschaft din
Stuttgart.
Activitatea și interesul său se concentrează tot mai mult pe partea de presă. Este
cooptat în activitatea nou-înființatei Asociații evanghelice de presă din Württemberg,
începând cu 1911. Din 1913 face parte din structura de conducere a Asociației evanghelice de
presă din Germania2, iar un an mai târziu este numit director al Asociației evanghelice de
presă din Württemberg. În toamna anului 1917 este ales director al Asociației evanghelice de
presă din Germania, cu sediul la Berlin. Abia în primăvara lui 1918 reușește să se mute și să
se instaleze la conducerea instituției.3

Este demn de notat evoluția presei evanghelice din Germania, la sfârșitul secolului al
XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea. În ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea
popularitatea și, direct proporțional, și tirajele foilor duminicale4 au crescut semnificativ,
luând ființă titluri noi ale acestui format. Pe plan organizatoric, în 1891 este înființată prima
asociație evanghelică de presă, cea din provincia bisericească Sachsen. Peisajul presei
evanghelice din acea perioadă era deja foarte divers. Existau o multitudine de publicații, cu
diferite puncte de interes: de la mici foi parohiale, până la foi pentru familia creștină, foi de
misiune, publicații ale asociațiilor evanghelice, publicații pentru copii, tineri, femei, studenți,
ziare cu tematică politică sau reviste de teologie. În indexul presei evanghelice publicat în
1908 de către Asociația librăriilor evanghelice 5 sunt indicate, în întreg spațiul vorbitor de
limbă germană (inclusiv Austria și Elveția), un total de 860 de titluri, cu un tiraj total de 8,3
milioane6. De cea mai mare difuzare se bucurau cele 84 de foi duminicale și foi populare, cu
un tiraj total de peste 1,7 milioane de exemplare.
Gottfried Mehnert evidențiază trei caracteristici structurale ale presei evanghelice de
la începutul secolului al XX-lea:
- Scopul publicistic: acela de a întări în conștiința credincioșilor evanghelici
perspectiva evanghelică asupra lumii, dar și de a afirma acest lucru înspre
exterior;

2
Evangelische Presseverband für Deutschland…..
3
Höckele p. 86
4
Sonntagsblat - ...
5
Verband Evangelischer Buchhändler ….
6
Mehnert 1983: 205.
 - Înțelegerea publicisticii evanghelice drept propovăduire, în sensul tradițional:
comunicarea aspectelor din realitatea activității și vieții Bisericii prin mediile
specifice publicisticii;
- Diferențierea publicațiilor într-un număr considerabil, parțial strâns nișate, care să
comunice între ele spre a facilita unitatea și unanimitatea mediului evanghelic din
Germania.
Cu toată diversitatea existentă în peisajul publicistic evanghelic german, era încă loc
de acțiune și de interacțiune, în special în raport cu presa cotidiană. Iar această sarcină și-au
asumat-o asociațiile evanghelice de presă. Ele și-au propus, iar acest lucru a fost trecut chiar
în statutele lor, să promoveze viziunea evanghelică despre lume în peisajul presei vremii. Și-
au propus, astfel, apropierea de presa cotidiană, arătându-și disponibilitatea de colaborare.
Până la Hinderer, o poziție de recunoaștere a presei a fost formulată și de Stanislaus
Swierczewski, directorul asociației evanghelice de presă din Sachsen, în 1903. Acesta scria:
„creștinismul evanghelic trebuie să atragă presa cotidiană politică în zona activității sale de
înnoire a lumii. Dacă astăzi toate grupurile de interese încearcă să exercite influență asupra
presei cotidiene, creștinismul, ca cel mai important factor cultural, nu trebuie să rămână pe
margine; iar conștientizarea faptului că puteri ostile creștinismului exercită influențe concrete
asupra presei, trebuie să devină o obligație morală. Iar prin colaborarea cu presa cotidiană
aceste influențe nocive să fie depășite sau, cel puțin, slăbite”.7
Potrivit lui Mehnert, aplecarea activității evanghelice de presă către presa cotidiană
laică se bazează pe două perspective: cotidianele dispun de o mai mare răspândire și, deci, de
o mai mare influență; de asemenea, încercările de realizare a unui cotidian creștin eșuaseră
deja. De asemenea, dat fiind faptul că presa laică ajunge la grupuri de oameni care nu mai
frecventează biserica, dar și la oameni care nici măcar nu mai au contact cu foile duminicale
bisericești, implicarea în presa cotidiană devine una necesară. Presa laică preia, de altfel, și
sarcini educative în ceea ce privește propriul public, astfel încât această zonă este una de
interes pentru activitatea evanghelică de presă.
Înființarea și susținerea unei prese cotidiene evanghelice a eșuat în mai multe rânduri.
În același volum colectiv, coordonat de Swierczewski și Stark în 1913, având în centrul
Biserica și presa, Ehle punctează faptul că înființarea unei prese cotidiene evanghelice nici nu
ar fi fost recomandabilă, deoarece acele periodice ar fi fost citite doar de cei care oricum sunt
interesați de ideile și punctele de vedere evanghelice. 8 În aceste condiții, rămânea ca fezabilă
doar perspectiva colaborării cu presa cotidiană laică în ceea ce privește punerea pe agendă a
temelor evanghelice. Se pare că șanse de colaborare existau mai cu seamă în presa locală sau
regională. Posibilitățile de a influența către teme evanghelice presa națională erau văzute ca

7
SWIERCZEWSKI, Stanislaus, „Der evangelische Christ und seine Zeitung”, în SWIERCZEWSKI, Stanislaus; STARK, Willi
(Hg.), Kirche und Presse: 50 Leitsätze aus der Arbeit für die Arbeit mit einem Literaturverzeichnis, Berlin, EPD,
1913, pp. 20 ș.u., apud. MEHNERT, Gottfried, op. cit., p. 194.
8
EHLE, „Was kann die evangelische Kirche tun, um die Tagespresse für die Hebung des religiös-sittlichen und
Förderung des kirchlichen Lebens in unserem Volke fruchtbringenden zu machen?” în SWIERCZEWSKI, Stanislaus;
STARK, Willi (Hg.), op. Cit., p. 35, apud. HÖCKELE, Simone, August Hinderer. Weg und Wirken eines Pioniers
evangelischer Publizistik, CPV, Erlangen, 2001, p. 37.
fiind foarte scăzute.9 Influența presei evanghelice asupra presei cotidiene laice s-ar putea
realiza prin două modalități: fie direct, prin intermediul unor autori din cadrul ziarelor, fie
indirect, prin influența asupra cercului de cititori creștini ai respectivului ziar. Cititorii ar
trebui să se adreseze redacției cotidianului la care sunt abonați și să își exprime preferințele în
ceea ce privește prezența anumitor teme. La acest lucru pot contribui și pastorii și membrii
comunităților parohiale. Astfel, rolul asociațiilor evanghelice de presă devine unul esențial,
acestea fiind cele care asigură corespondența tematică cu cotidianele laice pe teme
evanghelice. Colaborarea dintre cele două, Biserică și presă, devine reciproc avantajoasă:
tematica evanghelică primește acces în paginile cotidianului, iar presa primește ajutor în
îndeplinirea sarcinii de educator al cititorilor.

Din postura de redactor-șef al foii parohiale evanghelice pentru Württemberg, August

Hinderer publică, în octombrie 1908, o broșură intitulată Instrucțiuni pentru înființarea de foi
parohiale.10 Broșura era alcătuită din 8 pagini și se adresa oficiilor parohiale evanghelice din
Württemberg. În cuprinsul său, erau prezentate date despre foaia parohială evanghelică
pentru Württemberg, informații despre redacție, despre modul de colaborare cu abonații și cu
autorii. De asemenea, era subliniată importanța pe care o foaie parohială o are în viața
comunității, iar pastorii erau încurajați să își dezvolte propriile foi parohiale, care să
reunească atât partea bisericească, cât și o parte locală, cu informații utile pentru cititori.
Pastorii erau încurajați să participe la conținutul foii evanghelice pentru Württemberg, cu
articole și informații locale.11

August Hinderer a preluat conducerea Asociației evanghelice de presă din Germania

într-un moment în care publicistica evanghelică era puternic influențată de condițiile generate
de război și, de asemenea, de revoluția din noiembrie 1918, precum și de urmările tuturor
acestor evenimente. A fost o perioadă de schimbări decisive, dar și o perioadă de probă,
publicistica evanghelică jucând un rol eclezial important, cu precădere în timpul revoluției.
Aceasta a asigurat prezența în contextul social, politic și cultural de la sfârșitul anului 1918 și
începutul anului 1919, a unei pluralități de opinii, făcând ca vocea mediului evanghelic să fie
auzită suficient de bine și în spațiul public. Presa evanghelică duminicală, reprezentată de
foile duminicale, s-a dovedit a fi foarte eficientă, beneficiind de o atenție crescută în rândul
cititorilor, în contradicție cu numeroșii sceptici care confereau publicațiilor evanghelice
duminicale o valoare scăzută, în comparație cu presa cotidiană.
Situația politică aflată în schimbare a dat naștere unor noi sarcini pentru publicistica
evanghelică, sarcini pentru care nu fusese pregătită: relația dintre Biserică și stat,

9
În lucrarea colectivă mai sus menționată, unul dintre autori punctează și faptul că numeroase periodice din
marile orașe sunt de proveniență evreiască și nu au deschidere către perspectiva creștină (a se vedea, pe
această temă, și MEHNERT, Gottfried, op. cit., p. 169)
10
Handreichung zur Gründung von Gemeindeblättern (germ.)
11
Höckele, August Hinderer…., p. 46-47.
reprezentarea creștinismului evanghelic în public și în mediul cultural, precum și poziționarea
bisericilor în noua republică. Revoluția a prilejuit o activare neașteptată a publicisticii
evanghelice, în special prin abundența de foi volante și broșuri editate de numeroase
organizații evanghelice, din dorința de a-și face cunoscut mesajul și de a influența opinia
publică. Asociația evanghelică de presă a preluat, în această perioadă, un rol de prim-plan.
Activitatea acesteia nu s-a limitat doar la acțiunile legate strict de presă, ci s-au extins către
zona politicii culturale evanghelice, lucru statutat și prin programul construit începând cu
1917 de către Hinderer având în centru dimensiunea „relațiilor publice”
(Öffentlichkeitsarbeit). Câțiva ani mai târziu, în 1925, Hinderer avea să formuleze faptul că
dimensiunea „relațiilor publice” reprezintă, de fapt, cea de-a patra etapă de dezvoltare a
presei evanghelice. Prima etapă ar fi reprezentat-o misiunea realizată prin presa scrisă în
cadrul organizației Inneren Mission, iar cea de-a doua etapă: înființarea primei asociații
evanghelice de presă în 1891, și sarcina de a forma opinia publică pentru biserică. Etapa a
treia debutat în 1912, odată cu schimbarea de atitudine față de presa cotidiană, în sensul în
care presa bisericească poate oferi un serviciu presei generale. Cea de-a patra etapă o
reprezintă extinderea către „relațiile publice” și schimbarea metodică pe care o presupune:
orientarea către politica de presă.12 Hinderer sublinia această caracteristică astfel: „Principiul
nu mai este cantitatea, deși trebuie remarcat faptul că materialele de presă din zona
bisericească s-au înmulțit remarcabil în ziarele germane, în ultima vreme. Acum se spune:
cuvântul potrivit, în momentul potrivit, la locul potrivit! În același timp, în cazul în care
activitatea evanghelică de presă a devenit politică de presă în cadrul politicii culturale
evanghelice, spectrul său nu numai că a trebuit să se extindă, ci – și acest lucru corespunde
caracterului dual al presei, care este producătorul și produsul opiniei publice – partea sa
esențială ar trebui să fie reprezentată de edificarea unei voințe publice evanghelice. Politica
de presă presupune ghidare, ea fiind orice altceva decât simpla mediere între expeditori și
destinatari”.13
Însă extinderea publicisticii evanghelice specifică acestei perioade a anilor `20 a fost
sever criticată, ceva mai târziu, de către reprezentantul așa-numitei „teologii dialectice”, Karl
Barth, care a descris organizațiile evanghelice de presă drept „dezastruoase”. Cu toate
acestea, în timpul revoluției activitatea asociațiilor de presă a menținut activă comunitatea
bisericească în apărarea intereselor vitale ale bisericilor evanghelice și împotriva politicilor
anti-bisericești și anti-religioase ale partidelor socialiste.14 Este știut faptul că Hinderer a făcut
uz de mijloacele publicistice de care dispunea pentru a organiza o campanie de strângere de
semnături în rândul populației din nordul Germaniei, pentru susținerea învățământului
religios în școli. Această acțiune a reușit să strângă peste opt milioane de semnături, o cifră
impresionantă, reușind, practic, prin mijloace jurnalistice – foi volante, foi parohiale sau
duminicale sau prin presa populară de tip evanghelic – să producă opinie publică și să arate
clar importanța cerințelor oamenilor în ceea ce privește politica școlară. În cadrul acestei
campanii, Asociația evanghelică de presă – epd, și-a dovedit importanța și eficacitatea.15

12
„Aus Pressearbeit wird Pressepolitik” (August Hinderer)
13
Hinderer, August, „Der Evangelische Preßverband für Deutschland”, în: Kirchliches Jahrbuch 52, 1925, p. 221.
14
Mehnert, G., Kirche und Politik, p. 106.
15
Mehnert, G., Kirche und Politik, p. 108.