Iisus - viata si misiunea Sa (I)

Sa incepem de la inceputul vietii mele, asa cum o cunoasteti voi. Eu m-am

nascut intr-un timp foarte emotionant si intr-un loc turbulent. Desigur, as fi
putut alege sa ma incarnez in oricare loc, dar Jerusalem si vecinatatea acestuia,
in acel timp, au fost la rascrucea lumii. Prin acel loc, caravanele treceau zilnic,
din toate colturile lumii. Era acolo o multime magnifica si o incurcatura muzicala
a limbilor a mirodeniilor intepatoare si a comertului exotic! Şi ca in toate locurile
de nastere a credintei si a comertului, o mare libertate a inflorit, iar schimbul de
cunoastere a fost imbratisat. Acest loc a fost de asemenea un centru al ideilor
religioase curente, pe care eu a trebuit sa le experimentez direct in ideea de a
incerca si incuraja puterea acestora si de a dezvalui slabiciunea acestora, in
acelasi timp. In astfel de timp, si in astfel de loc, o idee noua s-a putut
insamânta, ideea care s-a putut extinde apoi in toate teritoriile si la toti oamenii
de pe pamânt. Alexandria si Egiptul au fost alte posibilitati, oferind si ele toate
aceste conditii, insa Jerusalem a oferit un lucru in plus, asa cum a erau timpurile
de atunci: conflictul. In timpul conflictului oamenii sunt scuturati din letargia lor
si sunt fortati sa ia decizii...
Eu a trebuit sa vorbesc inimii celor care au fost pregatiti sa se schimbe, celor
care au fost martorii coruptiei puterii din acel timp. De asemenea cei din acea
zona au avut nevoie de un loc al libertatii ideilor. Pentru o mare parte din acea
zona, Roma a lasat Judeea singura.
Comertul liber, o cantitate anume de pace si civilizatie au fost in avantajul lor.
Dar ideile religioase din acel timp a fost rigida si exagerata functionand dupa
codurile antice. Datorita acestor conditii am gasit terenul perfect pentru
influienta pe care am dorit sa o realizez.

Acest lucru ne aduce la prima dintre multele divalgatii, iar eu sper ca voi o sa fiti
rabdatori in privinta acestui lucru. Vedeti voi, in ideea de a va da imaginea
posibila a realitatii adevarate - asa cum o puteti intelege - noi trebuie sa fim
detasati pentru a intelege ceea ce eu numesc "gândire sferica", opusul gândirii
liniare.
Imaginati-va, ca nu stati in spatele vostru cu trecutul iar in fata voastra cu
viitorul, ci va aflati in centrul unei sfere cu tot ce a existat vreodata si tot ce va
exista vreodata in jurul vostru. Dedesubtul vostru este anul 1639. Deasupra
1974. La stânga, 3 s.Ch., la dreapta 2034. Ştiinta sau fictiune? De fapt, nu.
Surori si frati, eu va spun acum ca tot ce a fost vreodata si tot ce va fi vreodata
exista chiar acum. Mintea Creatorului nu este surprinsa. Şi nici nu uita. Dar
acum eu voi adauga un alt paradox: Universul se dezvolta dincolo de el insusi in
ceva nou. Şi aici este cheia acestui paradox: Realitatea, asa cum poate fi
conceputa, exista initial pe doua nivele, nivelul Creatorului, si nivelul Creatiei. La
nivelul Creatorului, totul este cunoscut. La nivelul Creatiei, totul este
experimentat. La nivelul Creatorului, totul este perfect. La nivelul Creatiei, totul
se perfecteaza, fiind distrus si perfectionat din nou intr-un numar infinit al
posibilitatilor. Acum, continuati sa va imaginati ca sfera in centrul caruia stati se
amesteca/intersecteaza cu "sfera" tuturor. O posibilitate interesanta, nu-i asa?

1
Şi aceasta sugereaza - la modul cel mai simplu - un pic de complicitate si
armonie a universului spiritual.
Dorinta mea - asa cum a fost dorinta fiecaruia inainte de a va incarna - a fost sa
traiti toata experienta umana de la nastere incolo. Şi procesul de nastere umana
este singura cale pentru cei descarnati sa devina materiali. Sexul a fost un
pacat. Dar aceasta este o cerinta absoluta.
Deci ca si voi, eu am ales sa uit cine am fost ca sa ma nasc cu o "lista curata". A
cunoaste un lucru este bine, dar nu este acelasi lucru ca si experienta. Descrieti
cuiva cum este sa va ardeti palma pe care o tineti deasupra flacarii. Apoi faceti
voi insiva acest lucru. Este un univers diferit. Desi, acest lucru nu inseamna ca
eu nu mi-am am pus cateva "semne" de trezire pentru un mai mare adevar a
cine am fost eu. Câte ceva din educatia mea a trebuit sa fie "o incepere sarita".
Şi dragii mei, frati si surori, voi faceti acelasi lucru. Uitati-va inapoi la viata
voastra, ce intoarceri neasteptate, ce expansiunea brusca a constiintei.
Casatorii, servicii noi, noi oportunitati. Toate acestea au fost plasate acolo de
inaltimea voastra de Sine, cu mult inainte calatoriei voastre aici. Eu stiu ca suna
imposibil, dar unele in unele lucruri voi sa aveti incredere pur si simplu, sa stati
cu aceste stari intuitive in meditatiile voastre. Adevarul va va gasi. Eu va promit
acest lucru. Poate va intrebati, de ce nu am asteptat pâna la sosirea presei
tiparite, sau pana la aparitia televiziunii. De ce am ajuns intr-un timp atât de
intunecos dominat de atata disperare. Samânta pe care mi-am planificat sa o
plantez a avut nevoie de timp. Eu niciodata nu mi-am propus sa schimb lumea in
putinii anii care i-am stat pe Pamânt, am vrut doar sa incep sa directionez
lucrurile spre directia buna. Mai devreme, ideile Sursei nu ar fi putut sa
paraseasca tarmurile insulei Grecesti sau Chineze. Acestea s-ar fi diluat inainte
de a avea sansa sa se imprastie. Daca era mai târziu ideile aduse nu ar fi putut
avea o structura pentru a fi conservate efectiv in stare nediluata, nescurtate
ramanand in starea primara pe care o aveau. Am avut nevoie de o biserica care
ar fi supravietuit hoardelor infuriate si pacostei negre. Samânta unui stejar poate
lua douazeci de ani pentru a se maturiza. Samânta sufletului poate sa ia milenii.
Dar, nu a fost niciodata in intentia mea ca o singura biserica sa-si aroge dreptul
Divin al Adevarului. Eu am dorit pur si simplu ca tutela unor adevaruri sa fie
impartasite cu fiecare, pentru a putea fi explorate in inima fiecarui individ. Şi nu
uitati, cuvintele mele au fost deformate. Dar acest lucru a fost de asteptat.
Autorii au scris Biblia la vreo saizeci de ani dupa moartea mea. Ei nu m-au
intâlnit in plan material, niciodata. Dar notiunea in miez a supravietuit: "Iubeste-
L pe Dumnezeu". "Iubiti-va unul pe altul". "Tot ce am facut eu, voi o sa faceti, si
lucruri mai mari ca acesta". "Daca Sursa va avea grija de lacramioare, atunci de
ce nu ar avea grija si de voi, care sunteti facuti din imaginea Tatalui?" Intr-
adevar, eu nu am venit sa spun mai mult de atât. Invatatura mea a fost si este
simpla. A fost facuta sa para complexa. Aceasta ne aduce impreuna la o noua
divalgatie. Cum poate alege cineva unde si când sa se reincarneze? Şi aceasta,
desigur, iar aceasta intrebare cere o alta intrebare: De fapt, am vorbit eu in tot
acest timp despre reincarnare? Permiteti-mi sa incep sa va spun ca reincarnarea
a fost mai mult decat o credinta in timpul nasterii mele. A fost o notiune
esentiala de la inceputul inregistrarii timpului.

2
Reancarnarea a fost scoasa din Biblie de imparatul Constantin in timpul
Conciliului de la Nicaea in anul 325 D.Ch. Lui Constantin nu prea i-a placut ideea
ca cei pe care el i-a stapânit intr-o zi s-ar putea sa-l stapâneasca pe el.
Reincarnarea intoarce Dreptul Divin al Regelui pe capul lui.

Reincarnarea nu este o notiune atât de inspaimântatoare. Aceasta exista in jurul

vostru in natura. Nastere, moarte si renastere. Desigur, daca unul adera la
parerea strict mecanica a Universului, atunci, da, eu pot sa ofer foarte putin
pentru a va convinge. Dar, daca sunteti deschisi la posibilitatea ca noi suntem
fiinte spirituale, având o experienta umana, atunci reincarnarea se pare ca este
evidenta. Daca eu m-as incarna inca odata, si spun ca as face-o din nou,
spunandu-va ca si voi puteti face tot ceea ce fac eu, chiar si mai mult; atunci de
ce am am veni in acest plan doar o singura data? Voi credeti ca Universul este
atât de limitat incat poate sa transceanda spatiul si timpul si sa aduca spiritul in
materie - doar o singura data? Mergeti in magazinele voastre de carti si cititi
nenumarate relatari personale ale copiilor care sunt capabili sa vorbeasca limba
Aramaica, sau sa scrie in Sanskrita la vârsta de trei ani. Acest fapt va poate
ajuta la intelegerea unui copil cum a fost Mozart. Şi sincer, daca ideea este de a
creste si invata, de a deveni mai buni - bazat pe experienta vietii voastre - o
singura viata este de ajuns? Şi da, karma asa cum o intelegeti exista, si da, la
nivelul fundamental voi ati putea, eventual, sa culegeti ceea ce ati insamântat.
Aceasta este Legea Universului. Eu voi adauga inca o nota referitoare la karma.
Unii dintre voi cred ca daca au creat cinci vieti de karma negativa, atunci este
nevoie de cinci vieti pentru echlibrarea "cartilor" Acest lucru face ca Sursa sa fie
putin mai mult decât un contabil, adaugând la cifre. intregul scop al karmei.
Karma exista pentru a va aduce in locul constienti de sine. Odata ce
constientizarea s-a realizat, nu mai este nevoie de regula karmei. Deci da, o
viata de energie negativa se poate echilibra intr-un singur moment. Nu-i asa ca
acest lucru este minunat?

Avem destul fundal, acum.

Referitor la actualul eveniment al nasterii mele, eu inca, eu insumi, ma mai
minunez de maretia acestuia. Timpul, prepararea la care noi toti am participat,
inainte de sosirea noastra. Da, noi am consultat stelele si planetele pentru a
intelege trecerea prin ciclul lor ca ceasuri uriase. Planetele, stelele si galaxiile
influenteaza energiile subtile ale vietilor noastre. Acestea sunt canalele,
amplificatoarele, si convertoarele pentru Curgerea Divina a Luminii si Iubirii,
reducând puterea, la fel cum fac transformatoarele voastre, in asa fel incat
forma umana sa poata sa le contina in siguranta. Eu am ales sa ma reincarnez in
semnul zodiacal, de apa, al Pestilor.. Vârsta la care puterea lumii a domnit la
cârma unei barci. Eu m-am reincarnat in Energia Divina pe fluviul Iubirii. Steaua
Bethlehem nu a fost o stea, dar a fost conjunctia planetei Saturn, Jupiter si
Marte in Constelatia Pestelui. Pentru ochii neformati ai acelui timp, da, acesta a
parut sa fie o stea mareata stralucind in est. Dar aceasta nu a plutit peste locul
meu de nastere. Constelatia Pestelui a fost cunoscuta de astrologii antici ca si
constelatia ce guverna Judeea. Ei au stiut din timp ca aceasta conjunctie a

3
insemnat ca un invatator Maestru se va naste, si ca el se va naste in Judeea. Cei
"Trei intelepti ai Estului" au fost Magi Chaldeeni, sau astrologi. Ei nu au urmat o
stea, ei au stiut exact unde ma voi naste. Şi acest lucru le-a luat aproape un an.
Eu imi cer scuze ca provoc o alta stare de neancredere, dar eu nu am fost nascut
in 25 Decembrie. Eu am fost nascut in 21 August. Este foarte bine stiut acum ca
prima biserica, a dorit sa pecetluiasca din bunatate, ritualuri Pamântesti, pur si
simplu acele ritualuri uzurpate "pagâne", date de celebrare ca cele pe care le
cunoasteti astazi. Inainte, 25 Decembrie, a fost celebrat ca Echinoctiu de iarna.
Pastele, ca Echinoctiu de Primavara. Şi permiteti-mi sa va spun sincer, acum, ca
aceasta decizie a fost o greseala din partea preotimii masculine care domina
acele timpuri. Amândoua polaritati, masculin si feminin trebuiesc onorate intr-o
masura egala altfel sistemul este in afara echilibrului. Voi puteti vedea rezultatul
energilor neechilibarte in aceasta zi; razboi, saracie, foamete.
O nota alaturata: Cei trei Magi au adus aur, tamâie, si mir ca dar simbolic.
Tamâia a fost cea mai pura esenta fiind folosita pentru ajutorul contemplari
Marelui Arhitect al Universului. Mirul a simbolizat efortul vietii si mortii. Ca un
cadou pentru mine, mirul a insemnat intelegerea pe care mi-am ales-o prin
acceptarea provocarilor dureroase ale vietii umane, pe care o aveti si voi. Aurul,
simbolul focului, a fost oferit unui invatator maret.

Asa ca eu am venit pe lume, ca Yeshua ben Joseph. Yeshua, fiul lui Joseph.
Jesus a fost numele meu in greaca, si accidental, pagân la origine, luat din
derivatia dumnezeului Grec, Zeus. Zeus inseamna nastere virgina.

Zeita de dinainte, a celebrat actul sexual ca fundamentul vietii, practica de baza

pe Pamânt. Exact asa. Doi devin unul. Uniune. A fost o stare neinhibata pentru
practicile de fertilitate timpurii. Sunt sigur ca imaginatia voastra moderna poate
sa umple ce a ramas in alb. Asa cum aceste practici au fost oprite de primele
biserici dar inlocuite de alte biserici cu mai mult... ritualuri stoice, astfle a
crescut credinta ca sexul este nedumnezeiesc. Pacat original. Adam si Eva.
Gradina. Caderea. Notiunea nasterii virgine este prezenta doar in doua dintre
Scripturi. Marcu, Ioan, Paul si Petru nu fac referiri la acest fel de nastere, in
scrierile lor. Aceasta este putin cam ciudat pentru un eveniment atât de
extraordinar, nu?.

Toate Adevarurile inalte vin deghizate/codate, in asa fel incat voi sa faceti putina
munca pentru a le descoperi. Intelepciunea nu ar trebui sa se obtina usor.
Ar trebuie depus putin efort mental inainte. De obicei aceste Adevaruri inalte vin
deghizate pe trei nivele. Deci, nasterea Virgina ar trebui vazuta pe trei nivele. La
nivelul, sa spunem, de constiinta spirituala a incepatorilor, oamenii au avut
nevoia sa creada acest lucru, pentru ca eu am fost "Fiul Dumnezeului", si
nasterea mea nu a trebuit sa fie printr-o "femeie". Asa cum putini dintre voi
sunteti capabili astazi sa credeti ce va spun eu si anume; ca si "Voi sunteti
Dumnezeu, de asemenea", mult, mult mai putini in acel timp puteau sa mentina
in constiinta lor notiunea Adevarului. Pâna la urma, cum puteau ei sa fie Copiii
Dumnezeului când viata lor a fost atât de nemiloasa, si eforturile atât de dificile?

4
Este o intrebare legitima. Dar o intrebare la care nu s-a putut raspunde pentru
ca nu s-a putut intelege. Sa spunem ca cei cu o mai inalta intelegere spirituala
fata de nivelul credintei incepatorilor - preotia, deja a decis ca femeile sunt
tentatii pentru Adam, serpentinele in gradini. Nu, nasterea mea naturala dintr-o
femeie, a fost dincolo de nivelul lor de intelegere. Dar, la nivelul mistic, a fost
foarte bine inteles ca misiunea mea a fost de a ma incarna si de a va reaminti
fiecaruia dintre voi despre Divinitatea voastra inerenta. Voi ati fost - sunteti -
fiecare dintre voi - Dumnezeu in femeie - Dumnezeu in barbat. Ideea de nastere
virgina va pune pe fiecare dintre voi la distanta fata de Sursa, si fata de
invatatura mea. Şi permiteti-mi sa va spun ca toate femeile din acel timp care
au avut o anumita vârsta, sau care erau nemaritate, au fost numite virgine, sau
fecioare. Acest lucru nu a avut de a face cu natura sexualitatii lor, neaparat.

Nu, dragi frati si surori, voi nu sunteti separati de Sursa, sau sau separati de
invatatura mea, de invatatura lui Buddha, Krishna, Mohamed, sau de Marele
Spirit, sau de oricine altcineva la care voi gasiti consolare. Voi sunteti acei
invatatori. Voi sunteti Sursa care s-a manifestat, aparent in toata slabiciunea
voastra si splendoare neasteptata. Nu. Nu a fost o Nastere Virgina.
Maria, mama mea, a fost o femeie ca oricare femeie dintre voi, din aceasta
audienta. Eu am venit prin canal asa cum ati venit si voi toti, prin unificarea
sexuala intre un barbat si o femeie.
Şi Glorie sa fie Mama/Tata pentru crearea unei metode atât de sublime in
aducerea Spiritului in carne. Pentru dorinte umane - sa nu fie confundat cu
practici neiubitoare - ci cu aceeasi dorinta pe care Divinul o foloseste pentru
crearea universurilor. Uniunea sexuala, când este intalnita in dragoste onoare si
bucurie, este un dar maret si minunat.
Nu este acum, si nu a fost vreodata in Ochii a Tot Ce Este in nici un fel profan.
Ce este nascut de Creator nu poate sa fie profan sau o insulta, pentru ca Sursa
este Totul. Nu este nimic in afara Manifestarii Divine.

Permiteti-mi acum sa va vorbesc despre minunatii mei parinti, tatal si mama

pamanteasca, Maria si Josif.

Iosif nu s-a tras direct din Casa lui David asa cum s-a sugerat. Unul din
stramosii lui a fost un orfan adoptat de un alt stramos, care a fost in linia directa
cu Regele David. Maria a venit dintr-o linie impresiva, fiind o femeie puternica.
Amandoi, Josif si Maria au fost foarte bine educati pentru timpul lor. Maria a fost
o tesatoare priceputa, Josif, desigur, un tamplar minunat. Un aspect important;
amandoi, Maria si Iosif au fost educati in materia spiritului lui Essenes
(esenieni), o societate stoica care traiau nu departe de casa mea, care au
inteles, practicat si invatat Adevarul Înalt...

5
Maria si Iosif s-au intalnit pentru prima data cand Iosif a fost angajat de tatal
Mariei. El a stat acolo, lucrand foarte mult la o masa, sub umbra partiala a unui
copac de maslin, setos fiind de caldura soarelui. Ea, Maria a luat un pahar de la
fantana, l-a dus cu grija sa nu verse afara nici un strop, si i-a la oferit lui Iosif,
cu ochii indreptati in jos. Asa a fost la inceput. Dar pe masura ce zilele au trecut
si paharele de apa au fost oferite, degetele s-au atins incet si au intarziat in
aceasta atingere, ochii s-au ridicat, iar zambetele nu au au intariziat sa apara.
Intalinirea cu iubitul, aduce agitatia inimii care este una dintre binecuvantarile
intregii creatii, si acest lucru este intalnit prin tot Universul. Şi in acest fapt,
dragilor, eu am gasit un mare confort.

Dupa obisnuita curte facuta timp de doi ani, ei s-au casatorit, in credinta
Evreiasca, la casa Mariei in afara Nazaretului. S-au mutat intr-o casa mica, o
casa cu o camera, pe care Iosif a construit-o, avand o mobila simpla. Casa era
asezata pe un deal nu prea inalt avand privelistea spre o vale frumoasa. În
spatele casei era o curte, drept adapost pentru animale, cuptorul de noroi si
hambarul.

Ca tanar, eu m-am sculat de dimineata, inaintea rasaritului, si am mers pana in

varful unui deal apropiat. Am stat jos si am asteptat primele raze de dimineata
ale soarelui ce se ridicau peste orizont, privind cum sagetile de o stralucire alba
si valea au fost binecuvantate in lumina aurie a rasaritului. Înca de la acea
varsta, am simtit o gratitudine naturala, pentru frumusete, pentru splendoarea
si perfectiunea vietii. Am facut semn soarelui, apoi m-am intors si am inceput
ziua prin a da mancare la animale, a curati paiele, a depozita semintele, si a
sterge praful. Dar mi-a placut acest lucru. Toate muncile. Pur si simplu m-am
simtit bine fiind viu, sa am muschi cu care sa lucrez, sa simt ca imbratisez viata.

În luna martie din anul nasterii mele, Caesar Augustus a decretat necesitatea
unui recensamant pentru toti locuitorii din Judeea cu scopul platirii taxelor. Asa
cum este obisnuit cu tinerii casatoriti, Iosif si Maria s-au straduit financiar dar n-
au avut decat un singur magar, cu care Maria si Iosif au plecat in Bethleem,
dupa cum ati vazut in picturi de nenumarate ori. Iosif a condus animalul, pe care
era asezata Maria fiind insarcinata cu mine. Da, calatoria a fost grea, a fost cald
si praf iar ei au calatorit printre sutele de oameni care mergeau spre acelasi loc.

6
Şi este adevarat ca toate cabanele in Bethleem erau pline, si da este adevarat,
ca ei au gasit un loc in iesle. Ieslele nu erau inasa acelasi lucru cu grajdurile.
Şeptelele erau posesiuni valoroase iar ieslele erau chiar curate, si de multe ori
erau folosite de calatori pentru dormit. Eu m-am nascut in "camera de sus" in
una dintre aceste iesle. Era ca intr-un han, plin cu multi oameni care calatoreau
si care erau obositi de pe drum. A fost un adevar profund transmis prin aceasta
nasterea mea, care simboliza faptul ca mari posibilitati se pot naste in conditii
modeste.

Am venit pe lume pe cale naturala, cum ati venit toti in acest plan, la ora
doisprezece, la pranz, prin puterea unei mame si cu asistenta a mai multor
femei calatoare care stateau de asemenea in iesle.

Regele Herod (Irod) in acel timp era un conducator tipic, care nu dorea ca
puterea lui sa fie amenintata.

El era constient de previziunile astrologice privind nasterea mea, o nastere pe

care Evreii au vestit-o ca fiind sosirea unui Mesia care sa-i elibereze de sclavie.
Regele Herod a luat acest lucru foarte in serios, si cand a aflat despre sosirea
celor trei Magi, el a stiut ca evenimentul s-a intamplat. Asa cum am mentionat
mai inainte, le-a trebuit un an celor trei Magi sa ajunga la mine dupa ce au vazut
pentru prima data alinierea planetelor. Cei trei Magi au fost atentionati de o
prezenta angelica despre planul lui Herod, care presupunea distrugerea posibilei
prezente a unui Mesia. Cu darul aurului, cei trei Magi i-au directionat pe mama si
pe tatal meu, ca impreuna cu mine sa plece in Egipt. Herod nu a reusit sa ma
gaseasca, si astfel el a facut un calcul pentru a scapa de mine. Nu trebuia decat
sa ordone uciderea fiecarui baietel in varsta de doi ani, care s-a nascut in
Bethleem. Logic, politic, cu sange rece.

"Dar cei trei Magi au fost anuntati de o prezenta angelica... " Vedeti voi cum m-a
furat derularea faptelor? Da, dragii mei prieteni, exista ingeri in universuri. Au
oare aripi si imbraca robe albe? Da, daca voi doriti acest lucru.Sunt ele feminine
sau masculine? Nu. Regatul ingerilor este o alta dimensiune a creatiei. Ei sunt...
arhetipul expresiei energetice inteligente. Sunt constiinte Divine pictate in cele
mai late dungi ale pensulei. Sunt ingeri ai Întelepciunii, ai Pacii, ai Îndurarii, ai

7
Cunoasterii, ai Credintei, si asa mai departe.
Deasupra lor exista regatul Arhanghelilor. Arhanghelii sunt primele stari
individualizate ale Constiintei Creatorului. Nu sunt fiinte personale, desi sunt plini
de iubire pentru toata creatia. Aceste entitati exista doar pentru a servi Sursa, la
fel si pe voi. Şi da, fiecare dintre voi are in prezenta sa un inger pazitor care s-a
atasat de voi de cand v-ati despartit pentru prima data de Sursa. Şi ghici ce -
exista chiar si zane si spiridusi, poate nu exact asa cum au fost redate de Mr.
Disney, dar exista.

Eu sunt sigur ca sunt mult mai multi care pot admite ca au avut o intalnire cu
unele fiinte dintre aceste.

Bine. Permiteti-le tuturor celorlalti sa va spuna ca sunteti nebuni. Ştiti voi. Este o
zicala antica de mare intelepciune: "Asa cum este sus, asa este si jos". Ganditi-
va la acest lucru. Voi o sa primiti o mare intelepciune din interiorul naturii
universului.

Cand au fost anuntati de planurile lui Herod, Maria si Iosif m-au luat in scret in
Egipt, unde putini cunosteau identitatea noastra adevarata. Dupa doi ani, auzind
de moartea lui Herod, ne-am imbarcat pe un vas la Joppa, si de acolo am
calatorit la Nazareth.

La patru zile de la implinirea varstei mele de trei ani, am mers inapoi la casa
noastra, care a fost ocupata de o ruda de-a lui Iosif. Curand insa, Iosif a primit
un serviciu de tamplar iar noi toti ne-am asezat intr-o viata foarte normala si
chiar fericita.
Nazareth era un loc mai in afara zonei, era ca o apa statatoare, daca vreti. Cu
timpul acesta a castigat o reputatie - injusta - fiind considerat un oras de
"laitmotiv" si "fara viata" unde plictiseala a fost timpul de petrecere al
localnicilor. Dar eu imi aduc aminte de cu totul altceva. Acesta este darul
copilariei: o piatra mititica in palma este ca si o arma pentru a pune jos un
urias; un vecin pustnic era regele Persiei detronat! Canalele de irgatie erau ca
niste rauri spumoase iar bolovanii imprastiati ca fortarete impenetrabile. Şi
culorile si mirosurile! Rodii stacojii si zemoase, deschise in soarele de pranz.
Curmale arse - maro, lipicioase - dulci si cu gust de nuca. Iasomie, chimion si

8
miere aurie. Masline negre bogate - picante si vechi, vin rosu - rubin. Şi oamenii
- fetele lor! Nazarethul a fost ruta multor tipuri de comert si zilnic straini din
toate colturile lumii au trecut cu animalele lor marete, textile stralucitoare si
mirodenii aromatice. Roma, Grecia, Fenicia, Siria. Limbaje si accente groase.
Rasete sincere si tocmeala belicoasa. Şi povestile! Desigur nu a contat daca
acestea au fost adevarate, nu pentru un copil cu ochii larg deschisi la cinci ani.
Povesti cu razboaie indepartate, cu monstri feroce, bogatii si naufragii.

Nazareth. Nazareth. Nazareth. Centrul lumii!

S-a intamplat ca de la acesti calatori cu caravane sa invat multe despre stiinta si

credinta lumii, toate miriadele de cai prin care familia umana a ales sa-si
exprime dorinta ei adanca de a se conecta cu ceva mai larg decat ei insisi.
Fascinant. Intrigant. Unele, putin descurajatoare. Şi totusi, toate sincere in felul
lor propriu.

Eu am fost ceea ce voi ati numi... copil precoce. Mi-a placut sa pun intrebari. Mi-
a fost sete de cunoastere, ca si palmierilor cu radacinile adanci care au nevoie de
apa, aflati in desert. Toti barbatii si femeile invatati - din toate rasele si din toate
crezurile au vazut in mine aceasta curiozitate nesatioasa si astfel de multe ori au
stat mai mult timp cu mine ca sa-mi satisfaca curiozitatea.

Dar este timpul sa spun clar, ca copilaria mea nu a fost in nici un fel diferita fata
de a oricarui copil cu care am fost prieten. Da, eu am avut prieteni de joaca asa
cum ati avut si voi. Şi noi ne-am jucat jocuri ca vati-ascunselea si am tipat tare,
ne-am julit pe la genunchi si in general i-am iritat pe cei adulti asa cum se
intampla si astazi. Poate eu am fost putin mai serios si mai studios, dar nu am
vrut tovarasie cu tinerii.

Ati stiut ca am avut frati si surori? Ca eu am fost unul din cei opt copii? Este
adevarat. A fost nevoie de familii mari pentru a supravietui. James s-a nascut in
luna aprilie cand eu am avut patru ani, Miriram in iulie cand am avut cinci ani.
Simon s-a nascut in aprilie cand am avut sapte ani si Martha s-a nascut in
septembrie in acelasi an. În anul urmator, in iunie, s-a nascut Jude, si dupa doi
ani in ianuarie s-a nascut Amos. Ruth s-a nascut dupa un an. Acel an a fost unul

9
dintre cei mai tristi din tineretea mea.

Asa cum se obisnuia, Maria a supravegheat educatia mea pana cand am implinit
cinci ani, dupa care a preluat-o Iosif. Am invatat repede limba Galileana,
Aramaica si Greaca iar apoi am mers la o scoala locala care era atasata de o
sinagoga. Absolvirea mea a fost semnificativa, fiind primul baiat nascut in
familie; s-a anuntat ca eu sunt un "baiat al Comandamentului".

Un eveniment important s-a ivit in acest timp care a avut un impact profund
pentru viitorul meu: L-am intalnit pe Ioan Botezatorul pentru prima data, nu la
Raul Jordan, ca doi barbati, ci in gradina curtii din spate, doar ca doi copii.

Mama mea, Maria, a facut parte dintr-o familie de genealogie mare, de care
apartineau Elizabeth si Zacharias, care au fost tatal lui Ioan Botezatorul, si care
faceau parte din preotia Evreiasca. Lui Zacharias si Elizabeth li s-a spus intr-o
viziune angelica ca fiul lor va vesti o noua credinta si va pregati calea pentru cel
care o sa vina. Deci, pentru prima data l-am intalnit pe Ioan cand au venit sa ne
viziteze, in anul cand in care am avut sase ani. Am cladit o prietenie
instantanee, fara a banui nimic despre viitorul intalnirii noastre deoarece am
mers pe cai separate.
Urmatorii cativa ani au trecut fara senzatii. Iosif a petrecut mult timp departe de
casa noastra lucrand multe feluri de munci in Cana, Bethlehem, Sepphoris,
Capernaum. Cum fratele meu mai tanar s-a maturizat pentru a o ajuta pe mama
noastra, eu am avut posibilitatea sa calatoresc cu Iosif si sa experimentez lumea
din afara comunitatii noastre mici. Am invatat de asemena tamplaria si mi-a
placut foarte mult sa transform lemnul brut in cesti, cupe, platouri.

Cand am implinit sapte ani, am inceput educatia de formare in scoala sinagogii

din Nazareth, unde am invatat sa citesc, sa scriu, si sa vorbesc Hibru. Viata mea
scolara a fost ca si a celorlalti; am avut zile bune, si zile mai putin reusite. M-am
jucat cu prietenii de scoala si uneori am fost infruntat, la fel ca toti copiii, mai
devreme sau mai tarziu, copii carora provocarile vietii de acasa le-au accentuat
lipsa de iubire de sine. Dar instinctiv eu am stiut ca acesti copii nu s-au legat de
mine, ci de viata pe care nu au putut-o controla, din cauza tristei tradarii a
copilariei lor si a pierderii inocentei timpurii. Eu i-am iubit pe toti, si datorita

10
refuzului meu de a ma angaja in energiile lor distructive, in curand au plecat. O
nota referitoare la suparare: Sa nui dati curs nicodata. Eliberati-va de aceasta
stare. Este o energie care hraneste - pur si simplu - aceeasi energie. Daca nu
hraniti supararea, puterea ei moare, ca si cum ati scoate din priza cablul electric.
Daca totusi sunteti suparati, nu o treceti cu vederea dar nu va bateti cu aceasta
stare, deoarece o faceti sa fie si mai puternica. Acceptati aceasta provocare cu
onestitate. Respirati adanc si eliberati.
A venit timpul sa invat sa pescuiesc. Cand mi-am terminat treaba, am fugit la
locul unde ma asteptau pescarii si am mers pe mare cu vasele lor frumoase, in
apele calme, in lumina soarelui care stralucea pe valurile blande, unde pestii
ieseau la suprafata apei, pentru a inghiti insecte. Impreuna cu pescarii am
aruncat plasa in apa si am tras-o incet inapoi, iar plasa era plina cu pesti. Acesti
pescari zambeau, multi erau fara dinti si aveau favoriti albi, iar pielea ca de
pergament arsa de soarele arzator. Radeau in timp ce ma bateau pe umeri,
cantand cantece pe care doar pescarii le stiau. Am fost in extaz.

Am invatat de asemenea sa cant la harpa vecinului si am fost partas la bucuria

dansului de la festivalurile locale.

Cum ati ajuns oare la concluzia ca eu am fost un barbat sever si solemn?

"Barbatul necazurilor". Va spun acum, frati si surori, ca mie mi-a placut sa
dansez! Mi-a placut sa cant! Mi-a placut sa pescuiesc si sa inot si sa ma joc cu
prietenii mei! Mi-a placut sa urc muntele apropiat si sa plescai in paraul
curgator. Prietenii mei, eu am fost indragostit de viata. Fiecare zi a fost noua
pentru mine! Aceste lucruri ma fac special? Nu poate oare ca fiecare dintre noi
sa decida sa iubeasca viata? Pur si simplu, alegeti sa zambiti, sa radeti sa fiti ca
niste copii? Cine ne opreste sa traim viata convingator? Patronii nostri?
Partenerii nostri? Copii nostri? Facturile noastre?

Eu va spun cu o mare dragoste, mare dragoste, prietenii mei, caci noi insine
suntem cei care ne retinem de la fericirea noastra. Noi insine suntem cei care
decidem, chiar si acum, sa zambim sau sa nu zambim. Zambiti, dragii mei,
radeti, dansati, jucati, cantati si gadilati-va unul pe altul pentru a va unificati in
dragoste pasionala respirand adanc bucuriile si provocarile vietii. Eu va spun cu
adevarat, raiul nu va asteapta pe voi cand muriti, raiul este chiar aici, chiar aici.

11
Tot ce aveti de facut este sa va deschideti pentru a primi toate aceste daruri.

Dupa aceste momente a sosit! A sosit ziua mea de nastere; treisprezece ani! Nu
pot, mi-e frica, sa spun exact ce a insemnat aceasta zi pentru un barbat tanar in
credinta Hibru, in special in zilele acelea. A fost ziua cand eu am devenit barbat.
Totul s-a schimbat in acea zi. Ritualul vostru modern de astazi de a preda cheia
masinii familiei, cand copilul implineste optsprezece ani, nu se poate compara!

Mult mai important a fost ca eu am fost capabil sa particip la Sarbatoarea

Pastelui Evreiesc din Jerusalem. Şi - eu am fost capabil sa stau cu barbatii din
templu si sa particip la discutiile referitoare la textele sacre.

Astfel am inceput calatoria noastra de patru zile, alaturandu-ne multimii de

pelerini care participau la Sarbatoarea Pastelui Evreiesc din Jerusalem. Eu pot
doar ghici ca a lua parte la o parada de circ pentru prima data, poate sa se
apropie de imaginea culorilor, mirosurilor, sunetelor, rasetelor, cantecelor si
sperantei intemeiate a calatoriei. În orice caz, aceasta a fost o calatorie a inimii
sacre care ma apropiat de semnificatia spirituala a sosirii evenimentelor,
apasand ferm pe inima mea. Şi inca mintea mea tanara, inocenta a continuat sa-
si imagineze ceea ce eu credeam ca este asezat la capatul calatoriei; templele
din aur in varful dealurilor care radiau in lumina soarelui aflat pe un cer de un
albastru inchis.

Ceea ce am vazut insa mi-a frant inima. Înghesuiala oamenilor, vanzarea

marfurilor, aerul greu, sufocant, de parfumuri si tamaie. Şi sangele. Masacrul
nevinovatilor. Fiecare familie a facut sacrificiul de sange a mielului pentru a
ajunge la dumnezeul Jehova. Desigur, fiecare familie a trebuit sa cumpere mielul
de la preoti. Preotii aratau ca niste macelari si nu ca oameni sfinti, robele lor
fiind inmuiate in sangele rosu. Pardoseala templelor, treptele de piatra, pe poteci
curgea sange rosu. Plansul milos al animalelor. Caldura. Duhoarea
putreziciunilor.

Dragii mei, surori si frati iubitori, voi stiti cu siguranta acum ca Tata/Mama mea
nu au cerut niciodata sa fie facute acele acte de barbarism. Creatorul pe care il
cunosc eu celebreaza viata, respira viata. El nu cere sa va pocaiti. El nu cere

12
acte de sacrificiu. Acestea sunt notiuni umane nascute din frica. Aveti incredere
in mine cand va spun, voi v-ati nascut dintr-un Creator iubitor si traiti intr-un
Univers iubitor. Voi sunteti inconjurati si infiltrati de o iubire pe care nu v-o
puteti imagina aici, pe aceasta planeta pamanteasca, pentru ca inca va mai este
ascunsa. Dar este prezenta deja aici. Este deja in interiorul vostru acum.

Şocat si scarbit de scenele brutalitatii si lacomiei, i-am parasit pe parintii mei in

multimea convulsiva si am mers in cautarea intelegerii adevarate a Sarbatorii
Pastelui. Ghidat de inima mea, eu m-am aflat in curand in interiorul templului,
micut, un loc micut de adunare al Kaballistilor. Inima mea trista a reinviat in
prezenta oamenilor invatati.

Cine erau Kaballistii? Ei erau rabini mistici, care au invatat din sulurile lui Torah.
Dar Kaballistii erau - sunt - ca si cuvant un simplu cod al legii. In realitate este
un lucru puternic pentru accesul la constiinta interioara. Este primul program de
computer, daca doriti, pentru ca in interiorul cuvintelor si simbolurilor sunt de
fapt multiple straturi ascunse ale realitatii, multiple retele de informatii.

Cuvintele au putere, prietenii mei. Eu inteleg acest lucru exact. "La inceput a
fost Cuvantul si Cuvantul a fost cu Dumnezeu si Cuvantul a fost Dumnezeu". Ce
inseamna acest lucru? Cuvintele si simbolurile sunt mijloace prin care scoateti
din Mintea Universului, puterea pentru a va manifesta dorintele. De aceea
rugaciunea este atat de puternica. Pentru ca rugaciunea facuta din inima atrage
catre ea electronii si particulele sub-atomice ale materiei. Cuvintele, simbolurile
si cifrele unesc gandul si intentia intr-o forma, in realitate. Dar, emotia este
cheia. Spuneti o rugaciune sau un gand fara convingere si aceasta abia trece in
spatele buzelor, abia atrage un licurici. Dar daca rostiti o intentie cu forta, cu
suflet, cu iubire adanca, voi mutati intregul sistem solar mai aproape de voi.
Spuneti orice lucru cu suparare si voi atrageti spre voi energiea supararii.
Spuneti orice lucru cu dragoste si atrageti energia dragostei spre voi. Iubirea
leaga structura Universului. Iubirea este lipiciul naturii. Frica, supararea si ura
indeparteaza materia. Razboiul si crima sunt manifestari fizice ale materiei care
se desparte la cusatura. Voi credeti ca mainile voastre creeaza realitatea
voastra? Eu va spun acum ca ca gandurile si cuvintele voastre creaza, mainile nu
fac decat sa urmeza gandurile si cuvintele voastre.

13
Cuvintele, cifrele si simbolurile sunt numai expresii din afara gandurilor umane.
Gandurile emana vibratii la fel ca si cuvintele. Vibratiile atrag vibratii
asemanatoare. Asa se naste materia. Ganditi, simtiti si vorbiti cu dragoste si voi
o sa aveti materie dincolo de asteptarile voastre. Ganditi, simtiti, vorbiti cu
suparare si ura, si astfel aceste stari vor fi ale voastre.
Eu m-am simtit in elementul meu in interiorul templului. Rabinii vorbeau despre
Mintea Dumnezeului cu atata vigoare si placere incat eu am zambit cu gura pana
la urechi. În curand m-am alaturat in dialoguri, iar ei m-au acceptat mai mult
decat cu o scepticism. Cine a fost copilul care se pare ca a stiut atat de multe si
cine a putut sa articuleze si sa argumenteze atat de convingator?

Asa cum v-am spus, am fost un copil precoce. In curand rabinii au venit sa ma
imbratiseze si sa-mi imbratiseze ideile cu respect. Am iubit acele zile.

Unde au fost parintii mei in timp ce eu am fost atat de ocupat? Ei m-au cautat ca
orice parinte dragastos si ingrijorat. Trebuie sa va spun ca aceasta a fost una
dintre situatiile pe care ar fi trebuit sa le stapanesc mai bine. Desigur nu am
avut intentiea sa cauzez parintilor mei dureri de inima, dar intr-un fel eu am
inteles, ca deja am parasit grija parintilor pentru a incepe viata mea adulta. Dar
in entuziasmul tineresc, eu am uitat sa le mentionez si parintilor acest lucru. Cati
parinti de aici, si cati peste ani, au avut asemenea si vor avea asemenea
experiente? Copilaria a mai fost inca copilarie, chiar si pentru mine. Şi imi pare
rau pentru durerea ce le-am cauzat-o.

În final ei m-au gasit adresandu-ma rabinilor si celor adunati in templu. Datorita

socului prima reactia a fost supararea. Cand m-au intrebat unde am fost, le-am
spus adevarul, dar poate intr-un fel potrivit, "Ati crezut voi ca eu nu as fi fost in
Casa Tatalui meu fiind si in slujba Tatalui meu?" Dar calmul, siguranta de sine
transmise prin aceea declaratie, i-au facut pe Maria si Iosif sa stie ca timpul meu
cu ei in curand o sa ajunga la un sfarsit. Este un moment trist in viata oricarui
parinte.

Viata a fost buna. Noi am fost foarte fericiti, sanatosi, ajutandu-ne unul pe altul.
Dar cum oricine din aceasta audienta stie, pentru fiecare pendulul se leagana,

14
este mereu o intoarcere, in lumea dualitatii si polaritatii, si-n fiecare viata
bucuria va fi temperata cu durere de inima. Este natura experientei umane iar
eu nu am fost imun la aceste experiente.

Am auzit vestea ca a fost un accident in Sepphoris si ca tatal meu pamantesc a

fost foarte tare accidentat. Am vrut neaparat sa merg la el, dar Maria era
insarcinata in doua luni cu Ruth, si m-a rugat sa stau cu familia in timp ce James
a mers cu ea. Ei au ajuns acolo sperand in bine. Iosif a murit insa in timpul
calatoriei lor. Corpul lui a fost adus la Nazareth unde a fost inmormantat.

Iosif a fost o binecuvantare pe pamant. A fost o binecuvantare in viata mea. A

fost un tata puternic si un sot iubitor. A fost un om de afaceri onest si un artizan
priceput. El si-a mentinut credinta in Dumnezeu si pentru familia si comunitatea
lui. L-am iubit mult. Mi-a lipsit mult.

Dar Ruth s-a nascut dupa sapte luni, si astfel o mostenire de iubire s-a alaturat
familiei noastre. Regretabil, de asemenea, ca in anul urmator micutul Amos a
murit de febra. Şi viata continua...

Acum am ajuns la un alt moment controversat din viaţa mea. In acel moment
pur si simplu am disparut din Noul Testament! La un moment dat in Noul
Testament, sunt un copil de treisprezece ani, iar in momentul urmator - un
barbat de treizeci de ani! Ce s-a intamplat in cei saptesprezece ani? Eu
presupun, ca si Rip Van Winkle, ca am dormit, iar apoi m-am trezit...

Va intrebati poate, de ce oare autorii Bibliei au lasat pe dinafara o parte atat de

mare si de importanta din viaţa mea, si de asemenea de ce n-au mentionat
faptul ca am avut fraţi si surori? Poate ca, dupa evenimentul petrecut la
implinrea varstei de treisprezece ani, moment in care obtineam "maturitate" in
tradiţia Evreiasca, ei au simţit ca nu s-a intamplat nimic important din ceea ce se
asteptau? Sau poate au simţit ca "Fiul lui Dumnezeu" nu poate fi inconjurat de
rude, traind o viaţa mediocra? Poate au considerat ca unele din activitaţile mele
din acei ani, nu au avut reflectat ideea lor despre Mesia? Poate pur si simplu au
uitat? Aduceţi-va aminte, Biblia a fost scrisa la vreo saizeci de ani dupa moartea
mea. Chiar si apostolii pot avea o minte care greseste si uita.

15
Eu va voi oferi alte cateva experienţe din tinereţea mea, ceea ce va pune unele
din ultimele mele decizii intr-o noua perspectiva.

" A avut Jesus o prietena "

Eu nu as spune chiar adevarul daca nu as fi fost constient ca unele femei tinere

din Nazareth se pare ca au fost inclinate sa se uite la mine. Rebecca, fiica lui
Ezra, era dintr-o familie instarita de comercianţi si impreuna ne-am plimbat de
multe ori la poalele dealurilor din apropiere, discutand tot timpul. Ea a fost o
femeie cu o constiinţa profunda, cu o inima blanda si o minte ascuţita. Mi-a
placut mult sa fiu in compania ei. In cele din urma Rebecca realizand ca eu nu
spun nimic despre relaţia noastra, si-a adunat tot curajul ei si m-a intrebat
despre casatorie.

Dragii mei, casatoria este o cale minunata care aduce iubirea Mamei/Tatalui in
doua inimi. Casatoria poate fi un angajament ce-i sprijina pe amandoi
protagonisti in calatoria lor. Casatoria nu ar trebui sa fie niciodata o legatura
obligatorie, ci o bucurie ce da libertate. Casatoria nu ar trebui sa subjuge inimile
nimanui, ci sa susţina ambele inimi in cresterea lor. Casatoria, ca orice altceva in
viaţa, este sacra prin intenţia care este adusa. Doi oameni pot trai impreuna fara
o casatorie si totusi sa formeze o uniune sacra ce-L incanta pe Dumnezeu?
Absolut. Sursa nu este interesata de structuri de formule de convenţii sau de
status quo. Creatorul este interesat doar de expresia iubirii, oricat de inflorat s-
ar putea manifesta uneori aceasta. Vorbesc oare despre casatoria dintre gay si
dintre lesbiene? Da. Nu este nimic pacatos sau rusinos cand doi oameni sant
impreuna din dragoste. De fapt, fraţi si surori, voi detineti ambele polaritati,
masculinul si femininul in corpul vostru, intr-o masura sau alta. Voi cu toţii va
indreptaţi spre o lume mult mai echilibrata sexual, o lume bisexuala. Sa nu
descurajaţi niciodata dragostea, dragii mei, in orice forma s-ar manifesta, pentru
ca este singura voastra salvare. Permiteţi-mi sa adaug ceva, ca raspuns la
intrebarea formata in mintea voastra; Dragostea dintre doi sau mai mulţi poate
sa exista ca un acord reciproc, informat si responsabil. Altfel este o subjugare a
libertaţii celuilalt si aceasta nu este acceptabila in nici o circumstanţa.

16
Aţi crezut voi, fraţii si surorile mele, in inima inimii voastre, ca eu as putea sa
stau in afara iubirii neconditionate, libera de orice prejudecata si critica, pentru
orice altceva? Va rog, sa nu ma puneti intr-o stare bazata pe frica si va rog sa
nu-mi folosiţi numele pentru alte politici, care diminueaza iubirea si inţelegerea
si care restrange alegerea libera pe care fiecare inima a individului uman trebuie
sa o faca.

Deci, eu celebrez casatoria, si sexul, dar mai presus de toate celebrez iubirea.
Casatoria, pentru mine, nu ar fi servit misiunea pe care o aveam.
Responsabilitatea mea faţa de cei dragi mie m-ar fi indepartat de la invaţatura.
Eu nu am vrut sa creez o generatie de baieţi si fete care poate ar fi devenit o
"familie regala" adunand putere pentru generaţiile urmatoare. Nu este bine.

Am iubit-o pe Rebecca foarte mult. Dar nu am putut sa ma casatoresc cu ea si

nici cu altcineva. Rebecca a primit aceasta stire cu greu, decizandu-se sa nu se
casatoreasca, ramanand loiala mie si invaţaturii mele. Ea a fost o binecuvantare
in cercul meu. Ea a fost prezenta la moartea mea.

In acest timp s-a manifestat o furie generala a oamenilor din zona, care a
crescut o data cu nacesitatea platarii taxelor catre Roma si cu ocupaţia pe care
aceasta a realizat-o. Astfel in acel timp s-a nascut un grup naţionalist care s-a
autonumit Zealots, un grup mai mult politic decat religios, care nu astepta
venirea unui Mesia ca sa ii elibereze. Eu aveam saptesprezece ani cand fratele
meu James s-a alaturat acelui grup. In acelasi an fratele mamei mele Simon s-a
alaturat si el. Tot Nazarethul a fost imparţit in doua, fiecare alegand un grup sau
altul in funcţie de atitudinea faţa de Roma. Desigur, aceste diviziuni si-au gasit
calea si in casa noastra.

Maria a stiut ca eu voi juca un rol important in evenimentele timpului, si chiar a

crezut ca eu eram Mesia. Nu uitaţi ca, Mesia era considerat un conducator militar
sau politic trimis de Dumnezeu pentru a-i elibera pe Evreii si pentru a crea o ţara
a Evreilor. Desi am fost nascut ca Evreu si am celebrat sangele din mine,
eliberarea Evreilor - sau oricarei naţiuni - de ocupaţia fizica nu a fost misiunea
mea. Misiunea mea a fost sa eliberez spiritul uman de ocupaţia impusa de sine si
de iluzie. Sa trezesc spiritul uman la cucerirea lui insusi. Spaima catorva din

17
membrii familiei mele, si a multora din Nazareth, care se uitau la mine ca la
posibilul conducator, a fost evidenta, cand am refuzat sa fiu implicat. Aceasta
decizie a deschis rani adanci in familia mea, si in comunitatea mea, din care,
cateva nu s-au vindecat niciodata.

In timpul acelor ani m-am concentrat pe sustinerea suportului financiar si

material al familiei mele, angajandu-ma in eforturile zilnice pe care voi toţi le
infruntaţi. Chiar si Jesus a trebuit sa plateasca facturile.

Treptat insa am extins responsabilitaţile gospodariei printre fraţii si surorile mele

in asa fel incat eu sa-mi pot continua studiile mele. Si da, mi-au fost acordate
multe oportunitaţi sa calatoresc pe teritorii indepartate la sugestia si
ospitalitatea multor Magi si oameni sfinţi. De fapt am calatorit in Egypt, Persia si
India. Am petrecut catva timp chiar si in China.

In interiorul anticamerelor marilor piramide - va spun ca, nu a fost nicodata in

intentiee sa fie cavouri pentru regii ego-maniaci - pentru cei care trebuie sa
descopere inca un corp mumificat in una dintre anticamere.
Eu am invaţat secretul de a transcende corpul fizic, de a infrunta frica unuia, sau
controlul emoţiilor altuia in piramide. In Persia am invaţat despre relaţia stelelor
cu pamantul, si a relatiei pamantului cu barbaţii si femeile, si am fost scolit in
matematica inalta si geometrie sacra. In India am studiat cu maestrii Hindu si
am explorat multiplele dimensiuni ale constiinţei invatand sa formez materie
solida din gand pur. La reintoarcerea mea, am studiat cu fraţii Essene care m-au
ajutat la formarea tuturor experienţelor si invaţaturilor mele intr-un intreg
coeziv. Aceste invatauri au dus puterea mea mentala la nivele tot mai inalte.

Aveţi incredere in mine, fraţi si surori, eu nu am fost primul, si nici ultimul care
am avut asemenea performante, performante pe care voi le numiţi miracole. Eu
pur si simplu am invaţat iscusinţa de la cei care au invaţat inaintea mea, asa
cum voi veţi invaţa de la cei care vor veni. Si cu adevarat, aici nu sunt nici un fel
de "miracole", asa cum gandiţi voi. Exista doar legi naturale si posibilitate de a le
folosi, unele din acestea sunt legi, sunt ca si atracţia electromagnetica, stiţi voi.
Altele, pur si simplu trebuie sa le invaţaţi.

18
De ce nu este menţionata calatoria mea in acele locuri indepartate?. Nici o
menţiune despre cei de la care am invaţat, si cei care au invaţat de la mine?
Poate pentru ca, din nou, scriitorii de dinainte s-au gandit ca orice descriere
umana descreste divinitatea mea. Noi toţi invaţam unul de la altul, prietenii mei
- invaţatorii mei.

Fiind prezenţi acum cu mine, voi ma invaţaţi despre voi insiva, despre dorinţele
voastre, asteptarile voastre, frica voastra. Viaţa voastra. Nici o fiinţa din tot
Universul universelor nu cunoaste totul. Sunt fiinţe mari in spatele meu pe
drumul lor, sunt fiinţe mari in faţa mea. Dar cu adevarat, toate drumurile sunt
simultane, nici unul nu este mai mare decat celalalt. Invaţaţi unul de la altul.
Celebraţi calatoria, nu destinaţia.

A fost un timp cand in care am lasat tinereţea mea in spate si am imbraţisat din
plin ceea ce eram si misiunea care a stat in faţa mea mereu. Eu am inceput sa-i
invaţ pe cei din jur deschis ca pe copiii Mamei/Tatalui fara a avea nevoie de
intermediari ai preoţiei. Ei trebuiau sa mearga doar in liniste in interiorul lor si sa
se intrebe pentru ca totul sa vina la ei. Am spus ca nu biserica, sau templele, si
nici pesterile din munţii sacri erau necesare pentru comuniunea cu Dumnezeu. Si
oriunde am calatorit am vorbit despre un Singur Dumnezeu, Sursa Unificata,
Marele Iniţiator. Mama/Tatal. I-am invaţat despre meritul egal intre toate
femeile si toţi barbaţii. Am cerut doar un singur lucru tuturor copiilor a Tot Ceea
Ce Este; Iubiţi-L pe Dumnezeu cu toata inima voastra, cu toata mintea voastra
si cu tot sufletul vostru - pentru ca voi sunteţi o parte din Dumnezeu, si iubiţi-i
pe ceilalţi ca pe voi insiva, pentru ca voi toti sunteţi unul.

Cu aceasta invaţatura, eu am plantat samanţa morţii mele.

Iosif, tatal meu pamantesc, a fost un tamplar minunat. In mare parte

indemanarea lui considerabila a fost folosita la proiectele de constructii. Ca
rezultat a acestei munci, el a fost un pic schiop din cauza multor accidente, iar
mainile lui erau cu cicatrice, aspre si masive ca si muntele Judean. Iosif mi-a
facut un cadou, un cadou care ma luat prin surprindere; o harpa delicata pe care
a facut-o din salcie fina. Era mica si foarte usoara si perfect echilibrata pentru
umarul meu. Coardele au fost puse in Jerusalem.

19
Eu cantam la harpa intr-un mod natural, si astfel tonurile calde ale harpei au dat
o caldura casei noastre. Iosif statea in scaunul lui preferat (toti tatii sunt la fel) si
zambea cand cantam la harpa. Maria fredona usor cantecul...

Maria. Mama mea pamanteasca draga. Maria a fost o mama aspra si o femeie
puternica. Ea s-a conformat locului ei in societate, dar nu s-a predat niciodata
acesteia. Ea m-a ajutat sa-mi formez vederea mea politica. Ea a trebuit sa fie
sigura ca eu tratez toate femeile cu un respect egal. Maria a fost o tigroaica in
pustiu, intotdeauna in alerta, intotdeauna o aparatoare, intotdeauna cu un pas
inainte fata de cei care au plasat-o intr-o pozitie secundara, datorita statului de
femeie.
Iosif si Maria. Mi-a fost dor de ei, de cum am inceput faza urmatoare a vietii
mele, desi Maria a facut parte din viata mea, pana la sfarsitul vietii mele.
Inainte de a incepe, ceea ce a fost numita misiunea mea, eu am calatorit in
pustiul Muntelui Hermon pentru o perioada de meditatii si reflectie la ceea ce
urma sa vina. Din toate calatoriile mele si din educatia primita eu am aflat
despre tendinta oamenilor de a preda puterea lor personala unui conducator
seducator, de a venera persoana si de a ignora mesajul. Am facut tot posibilul
de a nu lasa sa se intample asa ceva. Acest motiv cel pentru care eu nu am scris
nimic pe hartie, doar pe nisip, si niciodata nu am mentinut un loc special de
veneratie. Nu am vrut sa devin eu mesajul. Eu nu am vrut ca oamenii sa
citeasca si sa scrie cuvintele mele, uitand sa gandeasca pentru ei insisi. Eu am
vrut sa ofer posibilitati si indrumari, nu reguli si legi. Din pacate, eu am reusit
doar partial acest lucru.

Am stiut ca o sa am nevoie de ajutor, de oameni in care sa am incredere. Ca

rezultat al acestui lucru am stiut ca trebuia sa creez un fel de structura, fara sa
creez o biserica. A fost necesar sa gasesc barbati care sa predea atunci cand eu
eram plecat. A trebuit de asemenea sa gasesc si femei, si sa fac din ei toti o
biserica vie.

Acum trebuie sa vorbesc femeilor care citesc aceste randuri. Eu stiu cat ati
suferit peste ani in interiorul unei lumi orientata spre energia masculina. Eu va
spun, chiar daca ei (barbatii) nu stiu acest lucru, ca au suferit le fel de mult. Cu

20
toate acestea, voi femeile ati fost private de vocea voastra puternica de foarte
multe ori, iar acest lucru nu a fost in intentia mea. Eu am folosit timpul in care
m-am aflat. A trebuit sa gasesc echilibrul iluminarii, in timp ce nu prea am nutrit
resentimentele. Pur si simplu nu a fost posibil pentru mine sa am sase femei si
sase barbati ca apostoli, chiar si femeia din acel timp ar fi gasit acest lucru
foarte nou, chiar dezechilibrat. Libertatea care se scutura de sclavie nu vine
bland, si nici gratios. Intotdeauna se naste prin efort. Dar eu de asemenea va
spun, dragilor, surorile mele dragi, ca eu am creat o companie a femeilor care au
calatorit cu noi oriunde am mers pentru a invata oamenii. Si lor li s-au acordat
aceleasi drepturi ca oricarui barbat in compania mea. De asemenea am acordat
dreptul ca ele sa predea invataturile mele si sa slujeasca pe oricine cu care ele
intra in contact. O sa aflati cat de importante au fost femeile in misiunea mea, in
special Maria Magdalena. O parte din dorinta mea a fost sa aduc inapoi echilibrul
dintre masculin si feminin pe aceasta planeta. Din nou, in acest eu am fost
victorios doar partial. Asa cum stiti eforturile au continuat.

Pe Muntele Hermon eu am realizat ca, desi am stapanit si am reusit sa

manipulez legile naturale, (dar si voi posedati aceste puteri in stare latenta), eu
nu am putut sa le folosesc, datorita fricii ca oamenii au sa ma venereze ca
lucrator de miracole, si ca astfel nu ma vor accepte ca pe unul de-al lor.

Dupa cum stiti deja, nici in acest lucru nu am fost victorios.

In final, in timpul meditatiei mele, al rugaciunii si al contemplarii, am comunicat

cu Sursa a Tot Ceea Ce Este, intreband, poate si voi ati facut acest lucru
vreodata, unde vointa mea condusa de egoul personal s-a incheiat, si unde
Vointa Divina a inceput?

Cum stiu eu daca am luat decizia cea mai buna pentru determinarea Binelui
Inalt?

Prieteni, Marele Arhitect nu v-a cerut niciodata sa va aplecati in fata Prezentei

Lui in frica sau implorare, ci doar sa permiteti Calauzire si asistenta in calatoria
voastra, o calatorie care ati inceput-o cu o binecuvantare totala a Creatorului, ca
si copiii care trebuie sa paraseasca casa si sa mearga afara in lume.

21
Angajamentul spiritual nu este o forma subtila de intemnitare cerandu-va un
devotament orb. Sursa doreste sa co-creeze impreuna cu voi. Dar cum co-creati
voi impreuna cu Divinitatea? Este ca si cum voi va prezentati la o noua
corporatie intr-o zi pentru a va incepe o slujba noua, si descoperiti ca nu stiti
nimic despre ceea ce face acea corporatie si nimic despre felul in care este
organizata. Un alt exemplu pentru a intelege mai bine suntei intr-o padure si va
pierdeti in mijlocul ei, nu stiti pe ce cale sa mergeti pentru a iesi. Un vultur
zboara in inaltul cerului deasupra voastra. El poate vedea lumea din jurul padurii
in toate directiile si astfel poate vedea cea mai usoara si mai rapida iesire. Voi
puteti merge cat vreti voi fara tinta, sau il puteti intreba pe vultur pentru a va
indruma in directia buna. Nici unul dintre aceste exemple nu va indeparteaza de
vointa voastra libera de a alege calea de iesire. O astfel relatie cere Mama/Tata
de la voi: Folositi-Ma. Permiteti-Mi sa va ajut.

Dar aici de asemenea este necesar sa va ofer un pic de comentariu. Sursa, din
punctul sau de vesnicie, are marele avantaj ca intotdeauna stie ceea ce este mai
bine pentru voi, la fel ca orice parinte iubitor. Dar de cele mai multe ori, ceea ce
este mai bun nu este ceea ce astepata egoul. Eu va promit in aceasta zi, ca orice
rugaciune rostiti, fiecare dorinta pe care o aveti, este auzita si acordata - dar
numai daca aceasta sprijina realizarea Inaltimii voastre de Sine. Un parinte
iubitor nu-i va da unui copil o masina ca sa o conduca, oricat de mult se roaga
copilul. Parintele mai intai il invata pe copil cum sa conduca si apoi
responsabilitatile care decurg din aceasta. Apoi masina soseste. Iar aici intra
energia increderii.

Deci, si eu trebuia sa cred, sa am incredere, ca Vointa Tatalui/Mamei o sa ma

instiinteze si o sa ma calauzeasca, numai daca eu intreb cu modestie si-mi ascult
inima in stare de contemplare linistita. Dragi prieteni, Tot Ceea Ce Este nu va
vorbeste prin mintea voastra, ci doar prin inima voastra. Şi eu va spun, dragi
oameni de stiinta, maestrii mintii, ca toate descoperirile voastre mari au venit
din minte, dar s-au nascut in inimile voastre.

Dupa timpul meu de stat in munti, am plecat la Capernaum unde am primit o

slujba de tamplar. Aici am auzit ca prietenul meu din copilarie si-a implinit
misiunea lui prin invatatura si prin botezare in Raul Jordan. Ritualul botezului a

22
fost luat din practica celor ce se numeau Essence, si simboloza spalarea
trecutului si primirea apei noi a renasterii spirituale. Ioan a fost un orator
inflacarat si pasionat care a adunat un grup entuziast. El spunea ca este timpul
pentru a se cai de pacate si pentru a se pregati pentru sosirea adevaratului Fiu a
lui Dumnezeu.

Un cuvant despre notiunea de "pacat". Cuvantul inseamna "a scapa semnul".

Nimic altceva. Nu are de a face nicidecum cu iadul sau cu condamnarea. Pur si
simplu, sugereaza ca, precum si un arcas, noi totdeauna dorim sa tintim in
mijlocul tintei dar scapam semnul. Acest lucru inseamna ca este necesar sa
acceptam ca nu am nimerit tinta si sa incercam din nou. Şi cu gratitudine va
spun, nu este nici o limita de cate ori noi vrem sa incercam. Şi apropo, intrebati
un arcas cum sa tintiti in mijlocul tintei, si el va va spune: "Ţinteste putin mai
sus".

Ioan, intr-adevar a pregatit drumul. In aceea Duminica din luna Ianuarie,

impreuna cu fratii mei, James si Jude de partea mea, am stiut ca a sosit timpul.
Noi am calatorit spre raul Jordan. In urmatoarea zi ne-am alaturat multimii de
oameni de la malul raului si am ascultat, la cererea pasionata a lui Ioan,
discursul in care spunea ca bogatasii sa inceapa sa-i hraneasca pe saracii, si toti
oamenii sa se trateze unul pe altul ca fratii. Atunci m-a vazut in multime si s-a
oprit. Fratii mei si cu mine am iesit din multime si ne-am bagat in apa rece
prezentandu-ne pentru a fi botezati. Ioan s-a oprit dintr-o data si a spus:
"Jesus, fratele meu, maestrul meu, tu esti cel care trebuie sa ma botezi pe
mine". Multimea a inceput sa murmure intr-o confuzie totala pentru ca multi
stiau cine sunt, auzind cateva zvonuri despre mine.

Eu i-am spus: "Ioan, toti oamenii sunt bineveniti in regatul lui Dumnezeu; nu
este unul mai bun decat celalalt; Eu supun vointa mea Vointei Tatalui". Ioan a
inteles imediat si i-a botezat pe cei doi frati ai mei, iar apoi pe mine.

Este nevoie ca cineva sa se boteze ca sa-L gaseasca pe Dumnezeu? Nu. Acesta a

fost doar un simbol potrivit acelui timp, un simbol al curatirii. Inca mai este
potrivit? Absolut, daca acest lucru va ajuta sa va conectati cu Natura voastra
Divina. Nu trebuie sa credeti in botez, sau in mine. De fapt, sa nu credeti in

23
mine. Credeti in voi insiva. Da, eu sunt copilul Dumnezeului. Şi asa este fiecare
dintre voi.

Ultimele cuvinte ale lui Ioan au ramas cu mine: "Astazi eu botez cu apa. Exista
unul intre voi care va va boteza foc".

Ce a inteles prin aceasta Ioan? El a spus, ca intr-o zi, o alta curatire va avea loc.
In Epoca Pestelui, apa era simbolul potrivit. Cand a vorbit despre foc, Ioan a
inteles focul spiritului, simbolul Epocii Varsatorului. Şi aceasta epoca a
Varsatorului este acum. Acel foc este in interiorul fiecaruia dintre voi.

O sa fie a Doua Venire? Da.

Este acum? Da.

O sa soseasca o persoana, mai mare ca viata si o sa va arate drumul?

Da.
Cine o sa fie acea persoana?

Fiecare dintre voi. O sa vina o trezire in interiorul inimii fiecaruia - celor care
sunt deschisi pentru aceasta stare. In unii dintre voi deja a inceput. Numiti-L
Christ, ceea ce inseamna Spiritul Dumnezeului din interiorul vostru. Puteti sa-l
numiti Natura lui Buddha. Puteti sa-l numiti Constiinta lui Krishna sau Marele
Spirit. Numiti-l Lumina. Numiti-l Iubire. Prorocirile in acest caz inca mai sunt
corecte. Dar voi, fratii si surorile mele, voi sunteti cei care ati asteptat acest
moment.

Eu am stiut atunci ca nu-l voi mai vedea pe Ioan.

Dupa botezul meu, eu m-am reintors in munti pentru alte patruzeci de zile sa
contemplu cursul actiunii mele urmatoare. A trebuit sa fiu atent, deoarece
aveam nevoie de timp pentru a raspandi mesajul meu, iar oamenii asteptau
nerabdatori un conducator care sa-i elibereze. Eu am fost acel barbat, dar nu in
felul in care s-au asteptat ei. Eu am vazut deja felul in care decizia mea de a nu
ma alatura lui Zealots a creat o diviziune in familia mea particulara si in

24
comunitate in care traiam. Eu a trebuit sa incep usor, pas cu pas, si sa cred ca
mesajul insusi o sa fie toata puterea de care am avut nevoie pentru a ajunge la
oameni. Ioan a fost plansul schimbarii. Eu, soapta pacii.

Eu, am fost incercat de asemenea in timpul celor patruzeci de zile, asa cum
sunteti si voi in felul vostru particular. Dar, eu nu am fost tentat de "Satan" in
forma unui leu, sau a unui sarpe sau a unor focuri consumatoare. Proba mea a
fost egoul meu uman, care mi-a dezvaluit viitorul meu, un viitor devastat de
razboi si boala, planeta fiind innegrita de focul nuclear. Şi eu am auzit cuvintele
arzatoare in urechea mea: "Misiunea ta a esuat. Nimeni nu te-a ascultat. Nu i-a
pasat nimanui. Totul a fost pentru nimic. Moartea ta a fost in zadar". Şi apoi mi
s-a aratat cum as fi putut sa am un impact direct in lume primind titlul de Mesia.
Domnind peste terenuri, folosind puterile mele pentru manifestarea raiului pe
Pamant. Tentatia a fost mare, si inima mea m-a durut pentru viziunea din urma
a pacii pe Pamant. M-am luptat cu mintea, inima si egoul meu. Care drum sa-l
aleg? Cum pot sa stiu care drum este mai bun pentru mine? Ce vointa am
ascultat eu, al Mamei/Tatalui, sau a mea? Nu. Eu voi continua sa cred in drumul
care imi este aratat in fiecare zi. Voi continua sa am incredere in vocea mica si
linistita, a inimii mele. Eu nu voi construi temple. Eu voi planta seminte. Voi
acorda oamenilor vointa libera sa experimenteze rezultatele alegerilor lor. Şi
daca alegerea lor a fost pe Pamant ca o zgura de foc mocnit in spatiu, atunci
acea alegere o sa fie onorata. "Du-te in spatele meu", i-am spus eu demonului
egoului meu. "Eu sunt in cuvantul Tatalui".

Şi prima cerere a actiunii mele a fost de a-i binecuvanta pe cei dintai care vroiau
sa ma urmeze, chiar daca ei nu au stiut in acel moment ca noi am fost
predestinati sa ne intalnim.
In loc sa intru in detalii referitoare la cei doisprezece barbati, cei care deveneau
apostolii mei si la felul in care s-au intalnit, mai bine dati-mi voie sa va
povestesc in mare de ce i-am acceptat pe ei in compania mea. Fiecare dintre ei
oferea un aspect din caracterul naturii umane. Eu am avut nevoie de acesti
indivizi, nu numai sa se unifice in unul, dar sa aiba posibilitatea de a ajunde la
un echilibru legat de diferentele dintre ei, aceleasi diferente care-i separau pe
toti oamenii. Aceasta unificare aducea starea lor din natura umana, puterile si
slabiciunile lor.

25
Ei se bateau intre ei. Au invatat insa sa ierte. Ei se jucau impreuna. Plecau in
dezgust si se reintorceau in cainta. Şi ei, in final, au plecat fiecare pe drumul sau
ca barbati mai buni.

Andrew a fost primul care s-a alaturat. El a fost priceput in organizare si

administrare. Eu am avut nevoie de el pentru a construi compania noastra.
Simon, pe care eu l-am numit Petru, a fost impulsiv si dramatic, dar si un
optimist. Nathaniel a fost un filozof, demn de incredere si a manifestat un mare
simt al umorului. James Zebedee a fost de multe ori indignat ca temperament,
dar de asemenea cu inima unui diplomat. Matthew a fost un carciumar - colector
de taxe - o profesie ce a avut un mare dispret intre oameni, si chiar in compania
noastra. El a avut responsabilitatea legata de finante; chiar si apostolii au avut
nevoie de mancare si adapost. John Zebedee a fost demn de incredere, curajos
si devotat, dar de asemenea el a posedat un ego puternic. Simon Zealotes a fost
un Zealot si o inspiratie pentru ceilalti. Phillip a avut o minte curioasa in natura
lui. Thomas a fost "Toma necredinciosul" si voi toti stiti acest lucru din viata
voastra particulara. James si Judas Alpheus au fost gemeni identici si se pot
descrie ca obisnuiti. Eu nu i-as fi descris pe ei in acest fel; pentru mine ei au fost
exemple pure de fiinte, " ca si copiii care castiga regatul raiului". Ei mi-au adus
mare bucurie si au fost folositori in a determina oamenii "obisnuiti" sa invete.
Judas Iscariot a fost de asemenea un Zealot comis judecatoresc si foarte critic
fata de el insusi si fata de altii, ceea ce a ascuns o adanca lipsa de incredere in
sine.

De ce am permis un "canonic imoral" ca si Judas in compania mea? Pentru ca

toti au fost bine veniti in compania noastra. Nici unul nu a fost perfect. Toti au
avut slabiciuni. Toti au fost perfecti. Creatorul nu se joaca in precizie cu copiii
lui. Şi nici eu.

Maria Magdalena de Bethany. Sora lui Lazarus si Martha. Cand am intalnit-o eu,
prima data, in casa lui Lazarus, am vazut focul din ochii ei. In timp ce Martha a
avut responsabilitatea de gazda, Maria s-a asezat repede langa mine si a
ascultat cu atentie vorbele mele. A pus intrebari directe. Ea a fost nascuta sa fie
invatatoare. Cat de mult ma bucura ca Maria primeste in final respectul pentru

26
rolul ei nepretuit pe care l-a jucat in misiunea mea. Cat de mult m-a intristat in
toti acesti ani ca unii au crezut ca ea a fost o prostituata. Eu nu am "alungat cei
sapte demoni" din Maria. Eu am vindecat-o de o boala comuna. In acel timp
bolile erau socotite ca fiind demoni. Maria a fost mana mea stanga. Ea a fost un
apostol la fel ca ceilalti din compania mea. Şi nu, noi nu ne-am casatorit, din mai
multe motive, pe care eu le-am descris deja, dar ne-am iubit. Ea nu a stat la
picioarele mele dar a stat de partea mea. A fost o invatatoare puternica a
mesajelor mele. Ea a fost o protectoare neclintita a misiunii mele. Mariei i s-a
rupt inima cand i-am aruncat ultima privire de pe cruce. Şi pentru inima pura a
Mariei, eu am aparut doar in fata ei dupa reaparitia (invierea) mea.

Maria, draga mea. Multumesc.

Nunta de la Cana.

Fata unei familii proeminente s-a casatorit, iar membrii familiei mele, eu, si
apostolii mei, am fost invitati. In acest timp deja, cuvintele invataturii mele au
ajuns afara iar zvonuri despre miracole, pana la acel moment, deoarece nu s-au
intamplat inca. Cu regret o spun, mult mai multi au venit la nunta doar ca sa ma
vada pe mine si nu sa participe la celebrarea nuntii. A ajuns la un moment cand
mama mea pamanteasca a aflat ca vinul aproape s-a terminat. Maria, convinsa
de puterea mea, a venit la mine pentru a rezolva problema. Ca toti divinii umani,
la fel ca si voi, eu am fost stresat de multele solicitari din acea zi, iar cand am
fost pus in situatia de a realiza un "miracol", eu m-am repezit la Maria si i-am
spus, "Ce, este afacerea mea?" Imediat am regretat aceasta abordare. Am vazut
socul si durerea de pe fata ei, si din adanca simpatie, in liniste am dorit ca
problema sa fie rezolvata. Şi aceasta a fost. Apa a fost schimbata in vin. Şi eu
am fost surprins ca oricare altul pentru ca doar m-am gandit la solutie, si
aceasta s-a si implinit. Puterea mea a devenit mult mai imbunatatita decat am
realizat eu ca este. Un gand iubitor, plin de compasiune a trebuit doar sa intre in
inima mea, si acesta s-a si manifestat - daca nu s-a impotrivit cu Vointa Sursei,
pe care eu am jurat ca o servesc. A fost necesar sa fiu atent la gandurile mele.

Nu am intentionat sa ma folosesc de puterea mea, ceea ce m-ar fi indepartat de

27
la cei pe care am incercat sa-i ating. Dar aceasta s-a intamplat. Aceasta a fost
facuta. Şi cuvintele s-au raspandit. Eu am continuat sa cred ca o mai mare
constienta o sa ma calauzeasca in aceasta materie. Şi au fost ocazii cand am
lucrat cu legile naturii, daca demonstratia a servit un scop inalt.

Dar cum s-au intamplat "miracolele"? Legile naturale nu au fost violate. Totul
deja exista in Mintea Dumnezeului. Sursa nu este surprinsa - niciodata. Nu
exista nimic in afara Creatorului. Nimic. Universul nu este cu nimic deosebit de
holograma voastra. Fiecare bucatica a hologramei poseda pictura intreaga. Toate
informatiile exista. Toate acestea se intampla in producerea "miracolelor", este o
"chemare la suprafata" a ceea ce deja exista in Planul Divin. Apa nu devine vin.
Vinul este "chemat la suprafata" si inlocuieste apa. In cazul mersului pe apa,
metoda cea mai simpla este de a folosi energia duplicata a corpului pentru a fi in
doua sau in mai multe locuri in acelasi timp. Din nou, stiinta sau fictiune? Nu,
dragi prieteni, voi faceti acest lucru in fiecare noapte cand dormiti. Ca si un gand
- o imagine - un cuvant - poate sa vina prinda viata instantaneu in imaginatia
voastra, acestea toate fiind deja in regatele inalte unde materia este mai putin
densa. Ceea ce voi ganditi se manifesta instantaneu.

Acesta este unul dintre scopurile acestei scoli numite Pamant, care este la
distanta fata de celelalte parti locuite ale Universului. Voi inca mai trebuie sa
invatati cum sa va controlati gandurile. In alta parte, aceste ganduri
necontrolate ar produce un mare dezastru. Fiti multumiti ca lumea voastra este
atat de densa incat fiecare gand ascuns pe care il ganditi nu se manifesta in
viata voastra.

Primul meu discurs a fost in templul din Capernaum, locul unde camera s-a
umplut pana la refuz, dupa stirea evenimentelor care au avut loc la nunta. In
timp ce m-am uitat la fetele lor curioase, in asteptare, am stiut ca ei asteptau de
la mine proclamarea mea de conducator al noii politici militare impotriva Romei.

"Frati si surori, eu am venit sa proclam regatul Dumnezeului pe Pamant. Acest

regat va imbratisa totul, pe Evreii si Arianii, pe bogati si pe saracii, pe oamenii
liberi si pe sclavi, pentru ca Tatal nostru nu este cautator de persoane. Cum se
poate castiga intrarea in acest regat? Nu prin sabie si nici prin a decreta regi.

28
Regatul raiului este aici, acum, asteptand doar dorinta voastra de a intra.
Exprimati-va doar increderea voastra, dragostea fata de voi insiva si fata de
fratii vostri, si dragostea pentru Dumnezeu. Aveti increderea copilareasca ca
`Tatal vostru va iubeste, si atunci voi sunteti in regatul lui`.

Ei s-au uitat la mine, tulburati.

Ce am spus eu? Ce au inteles ei?

Regatul lui Dumnezeu este aici si acum? Eu nu vad acest lucru. Sa iubesc doar si
sunt acolo? Dar eu mi-am iubit copiii si pe nevasta mea si tara mea si inca mai
sunt in lanturi. Schimbarea nu vine de la o mana intinsa, ci vine doar de la
pumn, au spus ei.
Eu nu m-am asteptat la mai mult. Am oferit o cale de gandire si traire care nu a
fost experimentata inainte. Aceasta samanta ia timp pentru crestere, chiar mai
mult timp decat am avut eu. Dar unul poate doar sa semene samanta. Unul
poate doar sa aiba incredere in acel vultur, sus, deasupra padurii.

Ce inseamna exact, increderea? Aceasta nu este doar o idee, este o energie, ca

orice altceva, cu influenta magnetica proprie. "Actionati cu incredere si
increderea vi se va da voua". Acesta este un adevar. Increderea este aceeasi cu
actul de a da in scopul de a primi. Aveti incredere in ceva, nu conteaza cat de
necrezut se pare, iar voi o sa atrageti acel ceva aproape de voi. Credeti in
increderea voastra si voi o sa primiti incredere. Increderea este un act de a va
preda la o stare inalta, si in aceasta predare, voi v-ati abandonat fara efort pe
un rau de iubire si intelepciune, v-ati abandonat pe voi insiva visului vostru cel
mai maret.
Dupa acel discurs public, eu i-am trimis pe apostolii mei in prima lor misiune fara
mine. I-am atentionat sa nu propovaduiasca ci doar sa ofere calauzire. Le-am
spus ca noi nu suntem impotriva nimanui, incuzand Roma, ci suntem pentru toti,
si ca nu am facut parte din nici o miscare politica. Vorbiti din inima voastra, le-
am spus eu, si sa vorbiti bine. Şi le-am cerut sa aiba incredere de asemenea:
Cand plecati, luati doar hainele de pe voi. Sa nu luati mancare, apa, bani. Aveti
incredere in Calauzirea iubitoare care intelege ca voi traiti in lumea materiala si
trebuie sa aveti mancare, haine si adapost. Aveti incredere si vi se da, asa cum li

29
se da pasarilor in aer, si florilor de liliac pe pamant. De ce nu ar avea un
Dumnezeu Iubitor grijă de Copiii Lui?

Avand incredere cat o samanta de mustar, nu inseamna sa aveti putina

incredere, inseamna sa aveti incredere absoluta, increderea pe care o are ghinda
ca o sa devina un stejar, chiar daca aceasta nu pare posibil. Este increderea care
da voie riului sa va duca pentru a nu inota impotriva curentului. Eu va promit, o
sa se aiba grija de voi, dar poate ca acea protectie nu se va arata in felul in care
egoul uman ar dori. Poate o sa primiti un iaht frumos pentru a infrunta furtuna.
Poate o sa primiti o barca solida. Şi o barca solida pentru o persoana care pare
ca se ineaca devine ca vaporul Queen Mary. Amandoua o sa va aduca la
destinatie in siguranta. Judecata de valoare nu apartine vaselor, ci voua.

Inainte de a-i trimite pe apostoli in prima lor misiune, i-am chemat si le-am dat
binecuvantarea mea: "Binecuvantati sunt cei saraci in lucruri materiale pentru ca
abundenta Regatului este a lor. Binecuvantati sunt cei carora le este foame si
sete pentru virtute, pentru ca ei o sa fie impliniti. Binecuvantati sunt cei blanzi,
pentru ca ei o sa mosteneasca pamantul. Binecuvantati sunt cei cu inima pura,
pentru ca ei sunt una cu Dumnezeu. Binecuvantati sunt cei care jelesc, pentru ca
ei o sa fie alinati. Binecuvantati sunt cei care plang, caci ei o sa se inveseleasca.
Binecuvantati sunt induratorii, pentru ca ei o sa primeasca gratie. Binecuvantati
sunt cei care sunt impaciuitorii, caci ei o sa fie numiti copiii lui Dumnezeu.
Binecuvantati sunt cei care sunt persecutati pentru dreptatea lor, ei au raiul ca
regat ". Şi apoi: "Nu bateti focul cu foc, si nu scoateti ochi pentru ochi. Daca
vecinul vostru atinge o parte a obrazului vostru, oferiti si celalalt obraz. Primiti
nedreptatea dar nu fiti sursa acesteia. Fiti buni si milosi fata de toti cei care sunt
in necaz si nevoi. Sa nu judecati ca nu cumva sa fiti judecati. Şi totusi eu va
atentionez sa va feriti de profetii falsi care au sa vina la voi in haine de miel, dar
cu inima de lup ascunsa. Nu prin forma lor ci prin faptele lor ii veti cunoaste.
Tatal din ceruri straluceste soarele pe rau si pe bine; si trimite ploaie la cei cu
dreptate si la cei nedrepti. Voi sunteti copiii Dumnezeului".

De asemenea in acest timp am aflat ca Ioan Botezatorul a fost inchis. M-a durut
faptul ca nu a facut parte din misiunea mea salvarea lui, dar onorez rolul pe care
el la jucat in Planul Divin.

30
Samaritenii si izvorul.

Numele femeii a fost Nalda iar ea era o Samariteana, care, ca femeie era
dispretuita foarte mult. Nu intru in toate amanuntele pentru a explica de ce s-a
manifestat acest lucru astfel. Metaforic vorbind, este vorba despre aceeasi apa
de la acelasi izvor. Prejudecata si rasismul, ca si alte forme de atac, sunt
nascute din frica. Oamenilor le este frica de meritul lor interior, lor le este frica
de siguranta lor intr-o lume dusmanoasa. Dar nimeni nu poate trai cu aceasta
stare de frica mult timp, si astfel gasesc o sursa in afara lor pentru ca aceasta
stare sa para ca nu le apartine: De exemplu: "Este greseala altei persoane.
Acest lucru este astfel pentru ca ceilalti arata diferit fata de mine, vorbesc si
actioneaza diferit. Voi fi din nou in siguranta, controland lucrurile, atunci cand ei
pleaca`. Desigur, si acele fiinte atacate prin aceste declaratii, au aceeasi frica si
la randul lor gasesc alte persoane pentru a-si proiecta frica. Şi asa mai
departe...

Surori si frati, eu va spun ca nu este posibila iubirea in exterior pana ce nu va

treziti in interiorul vostru, pana ce nu invatam sa ne iubim pe noi insine.
Reamintiti-va ca sunteti iubiti de Sursa, ca nu ati facut nimic rau, ca nu ati iesit
din Gratie niciodata. Nu sunteti singuri. Voi sunteti doar copii care invata sa
gaseasca drumul in lume facand greselile inerente cautarii. Intelepciunea este
obtinuta doar prin experiente, si experientele sunt obtinute doar cand sunt
facute greseli. Desigur, asumati-va responsabilitate pentru greseli si indreptati-
le, dar apoi continuati in iubirea pentru voi insiva si pentru cei care merg pe
drumul lor spre aceeasi destinatie.

Nu conteaza ce culoare are pielea voastra, nu conteaza istoria, nu conteaza care

este credinta, eu va spun ca inimile fiecaruia dintre voi cauta acelasi lucru.

Asa a fost cu femeia de la izvor, cu care am vorbit mult despre reamintirea

spiritului apelor, femeie pe care am rugat-o sa-mi dea un pahar de apa, si care
mi l-a dat cu bucurie. Un schimb uman atat de simplu, desi atat de primejdios
pentru acel timp. Chiar si apostolii s-au straduit sa ma indeparteze de femeie
pentru ca vorbeam cu o femeie care era Samariteana, si pentru am acceptat un

31
pahar de apa de la ea. Dar totul este o oportunitate pentru o lectie de iubire, la
fel ca un izvor in mijlocul desertului.

Eu am petrecut mult timp in desert si pe dealuri, meditand si comunicand. La un

moment dat apostolii m-au intrebat cum ma rog, iar eu le-am oferit urmatoarea
rugaciune: "Tatal nostru din ceruri, sfintit este numele tau. Imparatia ta vine;
Voia ta va fi facuta pe pamant la fel ca si in ceruri. Da-ne azi painea cea de toate
zilele. Şi iarta datoriile noastre asa cum noi iertam pe datornicii nostri. Sa nu ne
duce pe noi in ispita, si ne izbaveste de cel viclea, pentru ca a ta este Imparatia,
puterea si gloria pentru totdeauna. Amin".

Poate ar trebui sa va ofer o noua rugaciune pentru o noua era, o rugaciune ce va

pune, ca o manifestare directa a Dumnezeului, in centrul responsabilitatii
spirituale: "Draga Mama/Tata/Dumnezeu, sfintita este Prezenta Ta in interiorul
meu. Imparatia ta este nascuta prin mainile mele. Vointa ta este facuta prin
inima mea. Tu esti pe Pamant, cu mine, precum sunt eu in ceruri cu tine. Eu
sunt in aceasta zi donatorul painii Tale zilnice pentru toti. Eu in aceasta zi iert
totul, asa cum eu ma iert pe mine insa-mi. Impreuna Noi ne calauzim unul pe
altul de la toate distragerile. Noi ne eliberam unul pe altul de la fiecare conditie
intunecoasa. Pentru ca Noi suntem imparatia, Noi suntem puterea, Noi suntem
gloria Ta, Mama/Tata/Dumnezeu. Toate acestea noi suntem ".

In acelasi an in luna Ianuarie, am auzit ca Ioan Botezatorul a fost executat din

ordinul lui Herod Antipa. Am plans pentru un prieten drag care a sacrificat totul
pentru ceva mai mare decat el insusi.
Intr-o dimineata in timp ce ma relaxam in plimbarea mea de dimineata pentru
a-mi clarifica gandurile, o femeie batrana a venit la mine, fiind acoperita din
crestetul capului pana la degetele picioarelor cu o zdreanta murdara. O leproasa,
care s-a furisat afara din comunitatea ei mica, ascunsa in interiorul unei vai
adanci sau intr-o pestera intunecoasa. Ea si-a tinut zdreanta si mi-a mana
spunandu-mi ca a auzit de mine si ca a mers cateva zile pentru a ma intalni. Am
vazut ca avea dureri, dar nu mi-a spus nimic despre acest lucru. A scos un
suvenir de familie, o bratara mica, si m-a intrebat daca pot sa ating acest
suvenir, sa-si atinga fiica cu el dupa aceea, pentru a se reantoarce la tineretea si
frumusetea ei de odinioara, pentru a se marita si a avea copii. Ea mi-a spus ca

32
nu cere vindecare pentru ea insasi pentru ca a trait deja o viata lunga, si are
multe amintiri frumoase la care sa se gandeasca. Ea a avut increderea ca din
imparatia cerului nu va fi intoarsa pentru schimbarea sentimentelor.

Creatorul meu, mi-a acordat posibilitatea ca eu sa simt demnitatea, gratia, si

modestia acelei femei. Ca eu sa pot impartasi puterea si intelegerea ei. Ca eu
intr-o zi sa fiu egal cu divinitatea ei.

Am intins mana spre mana ei dar ea si-a retras-o. Cu blandete am pus bratara in
palma ei si am tinut-o astfel. Ea a inceput sa planga, pentru ca uitase cand a
fost ultima oare tinuta de mana fara frica si fara critica. Dragostea Dumnezeului
a curs in ea, si a trezit aceea iubire in interiorul ei, iubire care era inchisa intr-o
viata de suferinta. Şi bubele au disparut, si ranile au disparut, carnea distrusa a
fost refacuta. Viata, tineretea si vitalitatea au inflorit inca odata in ochii, pe
buzele si in inima ei.
Eu cu blandete am tras salul de pe fata ei si am privit expresia Mamei si Tatalui
in plina glorie. "Intoarce-te acasa, sora mea frumoasa, si afla ca si fiica ta a fost
onorata de iubirea Dumnezeului, si a fost vindecata". Ea s-a pus in genunchi in
gratitudine si lacrimi. Eu am ingenunchiat si am tinut-o in brate. Şi amandoi am
plans pentru frumusetea si darul vietii eterne.

Un cuvant legat de vindecare fizica. Imprejurul corpului vostru fizic, exista un

corp de energie care dubleaza acest corp, lucru despre care am vorbit deja.
Acesta este un corp de energie care sustine in parametrii perfecti corpul fizic in
interiorul lui, din punct de vedere energetic. In interiorul acestui corp de energie
exista planul perfect de sanatate. Acest plan perfect exista in interiorul fiecarei
suvite ADN din corpul vostru fizic. Toate bolile incep cu o stare emotionala care
este transferata in timp le nivel de corp fizic. Simtamantul de bucurie si iubire
produce sanatate. Simtamantul de stres, frica, suparare si ura produce boala.
Desigur, drumul karmic al fiecarei persoane este diferit, iar boala devine astfel
un mare invatator al acestor lectieii ale vietii. Fiecare caz este unic. Dar cum de
exista boala la copii si bebelusi? Asemenea situatii sunt intr-adevar greu de
inteles, in special pentru parinti. Dar eu va asigur ca, de cele mai multe ori acei
copii dragalasi sunt printre noi ca sa ne invete o dragoste, o intelegere, si un
sacrificiu mai profund. In starea lor plapanda, ei sunt vindecatori tot atat de

33
puternici ca si mine. Puternici ca si voi. Onorati-i. Iubiti-i. Iubiti-va si iubitii si pe
altii iar atunci boala o sa devina o amintire trecuta pe aceasta planeta. Dar va
rog, dragii mei, sa nu va simtiti vinovati pentru ca sunteti bolnavi, si nici sa va
fie rusine crezand ca voi nu sunteti persoane destul de iubitoare pentru a fi
sanatosi. Iubirea Sursei este mai subtila. Poate ca suferinta voastra va aduce
vindecarea pe care voi nici nu v-o puteti imagina, si de asemenea aduce
vindecarea pentru toti cei aflati jurul vostru. Fiti blanzi cu voi insiva. Voi sunteti,
fiecare dintre voi, fiinte divine, experimentand o lume mai putin divina, plina cu
o multime de provocari fizice si emotionale. Voi sunteti, fiecare dintre voi, foarte
mult onorati straduintele voastre, pentru ca in vindecarea voastra, fratii si
surorile voastre sunt vindecate, si asa este si lumea si universul din jurul
acesteia. Nu stiti cat de puternici sunteti. Eu sunt onorat ca ma aflu printre voi.

Dorinta mea de a-mi vedea toti fratii si surorile mele vindecate a ridicat o
problema dificila. Am stiut ca nu aceasta a fost misiunea mea, sa vindec fiecare
om care a venit la mine. Nu a fost planul meu de a lua puterea fiecarui individ.
Misiunea mea a fost sa reamintesc fiecaruia cat de puternici sunt, acest fapt
aducand recunoasterea propriului spirit. Eu nu am putut sa ma abat de la scopul
meu.

In acest timp vorbele despre "miracolele" s-au imprastiat repede mele, la fel si
invataturile mele. Multimea care m-a urmat a devenit tot mai mare Astfel am
inceput sa atrag atentia celor care erau la putere in interiorul bisericilor, in
interiorul Romei, si celor care guvernau din puncte de vedere religios, acele
timpuri.

Nu am sa intru acum in explicatii despre cine si ce a inceput, sau cine a vrut ca

eu sa fiu plecat, sau cine a lucrat si in numele cui. A fost destula varsare de
sange legata la aceste intrebari. Soarta mea nu a fost niciodata in mainile
oamenilor sau guvernelor. Eu mi-am ales propria mea soarta, asa cum si voi va
alegeti actiunile si deciziile pe care le luati zilnic. Ati crezut voi ca eu intr-adevar
nu am stiut ce o sa mi se intample daca-mi urmez drumul? Nu a contat cine a
fost in putere. Eu am tulburat serviciul statal. Mai devreme sau mai tarziu eu as
fi devenit dusmanul statului. Acest lucru a fost inevitabil. Intr-adevar singura
intrebare era, cand?

34
In inlantuirea evenimentelor care soseau ferme in miscare, a fost timpul sa fac o
adaugare. Din compania femeilor, eu am ales douasprezece femei care nu aveau
doar grijă de bolnavi si de scopurile zilnice ale misiunii, ci aveau si rolul de a-i
invata pe cei prezenti in jurul lor, in numele meu. Eu acum va spun numele
acelor femei nerecunoscute, care si-au asumat poverile si au impartasit bucuriile
misiunii noastre in egala masura cu barbatii: Nasanta, fata unui doctor Syrian;
Milcha, verisoara lui Thomas; Rachel, cumnata lui Jude; Susanna, fiica unui
rabin al Synagogi din Nazareth; Joanna, nevasta lui Chuza, care a lucrat pentru
Herod Antipas; Elizabeth, fiica unui industrias bogat; Martha, sora mai mare a lui
Andrew si Petru, fiica mai mare a lui Matthew, Celta, fiica un gardian Roman, si
Agaman, o vaduva. Maria Magdalena, si Rebecca, fiica lui Iosif si Arimathea au
completat grupul. Permiteti-mi sa va reamintesc ca in acel timp, femeilor nu le
era permis sa mearga nici macar pe dusumeaua sinagogii impreuna cu barbatii.
Nici una dintre ele nu au stat impreuna cu apostolii, care erau pana la urma
urmei tot barbati in acel timp. Daca li s-ar fi permis sa stea cu mine, ar fi trebuit
sa fie pregatite sa auda orice fel de injurii adresate lor. Fiecare dintre ele.

Apoi, eu am trimis apostolii in grup de cate doi sa-i invete pe oameni, si astfel
femeile au avut destul timp sa vorbeasca intre ele si sa decida daca vor contiuna
cu mesajele mele. Fiecare dintre ele s-a reintors.
Inca un lucru: Aceste femei au fost cu mine pana la ultimele zile si ore, cand toti
ceilalti au plecat.Daca voi credeti ca eu am fost scutit de critici din partea
multimii care venea sa ma vada, atunci voi ati uitat firea umana.

Au fost cautatorii adevarati si au fost si curiosi, si apoi au fost cei care atatau
multimea. In timp ce vorbeam, ei ma intrerupeau intrebandu-ma cu voce tare
daca pot sa fac miracole; si de ce familia mea din Nazareth a suferit din punct de
vedere financiar. Şi de ce nu am facut in asa fel incat Romanii sa dispara? Şi
cum de eu nu am o infatisare deosebita fata de alti zeci care au strabatut
provinciile si care si-au proclamat credinta ca au auzit Cuvantul Dumnezeului.
Sincer, cine sunt eu sa vorbesc pentru Dumnezeu? Şi; "Nu vine nimic bun din
Nazareth".
Iata cateva exemple.

35
Nu exista un raspuns pe care as fi putut sa-l dau. Exista cei care sunt pregatiti si
sunt cei care sunt adanc inca in interiorul experientei iluziei. Nimeni nu este mai
bun decat celalalt. Toti sunt pe drumul lor particular. Eventual toti au sa ajunga
la aceeasi destinatie.

Critica preotilor insa, atunci cand am vorbit in templu, a fost de o natura diferita.
Intentia lor a fost de a ma prinde in capcana cu argumentele lor, facandu-ma
astfel sa le dau dovada blasfemiei mele lagata de Dumnezeu. Vedeti voi, religia
acelui timp era o adeziune stricta la coduri de conduita foarte rigida, coduri care
dictau cum si cand se putea manca, cum si cand puteau sa-si faca curatenia,
cum si cand puteau sa se conduca in credinta. Toate acestea nu au de a face cu
increderea ci au de a face cu puterea.

Prieteni. Mamei/Tatalui - Dumnezeu, nu-i pasa cum va conduceti viata voastra

spirituala. Daca anumite reguli va fac sa gasiti iubire, atunci urmati acele reguli.
Dar daca libertatea de reguli va ajuta sa-l gasiti pe Dumnezeu, atunci aruncati
orice fel de regula in vant. Aduc eu argumente pentru nelegiuire? Da, daca puteti
trai unul cu altul, respectand viata fiecaruia, daca va puteti iubi unul pe altul asa
cum va iubiti pe voi insiva. Daca aceasta este cauza pentru a trai fericiti, atunci
nu este nevoie de legi. Dar asa cum putem vedea cu totii acest lucru, acesta nu
este inca adevarul. Şi de aceea voi inca mai aveti nevoie de legi care sa
guverneze firea voastra slaba. Acest lucru este asa cum trebuie sa fie. Dar legile
si regulile conduitei va duc mai aproape de Sursa? Nu. Dumnezeu este in
interiorul vostru. Cat puteti sa-I fiti de aproape? Ritualurile si ceremoniile va
amintesc ca exista o cale. Dar preotii nu sunt Calea. Voi sunteti singurii preoti,
singura biserica, singura biblie de care aveti nevoie vreodata.

Eu nu am aderat la codurile stricte ale timpului - pentru ca acestea m-au

distantat de la mesajele mele si de adeptii mei. Mesajul a fost totul. Desi nu a
fost in credinta mea particulara, eu am mancat carne impreuna cu altii daca
acest lucru a ajutat la impartasirea mesajului meu. Daca vreti sa conduceti
oamenii, atunci voi trebuie sa ii urmati in primul rand acolo unde locuiesc ei.
Este necesar sa vedeti lumea prin ochii lor. Este necesar sa mergeti in pantofii
lor. Şi in primul si in primul rand trebuie sa-i invatati prin exemplul vostru.

36
Şi astfel, da, referitor la regulile timpului, eu am fost acuzat de acte de
blasfemiei. Asa sa fie. Pana la urma acest fapt nu a contat; ei ar fi gasit, sau ar
fi inventat oricum ceva care sa ma incrimineze pentru a ma distruge.

Totusi, eu va voi prezenta una dintre acuzatiile indreptate impotriva mea.

Unul dintre Farisei m-a acuzat ca lucrez cu Satana.

Demon. Iad. Pucioasa.

Permiteti-mi sa va explic intelesul antic in Hibru al Satanului, care era pronuntat

"Say-Taan". Acest cuvant nu a insemnat demon, ci iluzia materiei, iluzia lumii
materiale si seductia acesteia prin indepartarea de la lumea spirituala.

Dragii mei. Daca nu ati auzit nimic altceva in aceasta seara, auziti macar acest
lucru: Nu exista demon, sau drac, doar daca-l creeam noi insine. Nu este iad,
doar iadul pe care il creati voi. Nu a existat niciodata. Nu exista purgatoriu unde
suflete meritoase sunt separate de cele nemerituoase. Daca Tot Ceea Ce Este,
este iubire, atunci doar aceasta este Ceea Ce poate fi. Mama/Tatal meu nu
pedepseste. Eu repet. Dumnezeu nu pedepseste. Niciodata. Niciodata. Pedeapsa,
iad, razbunare, acestea sunt creatii umane pentru a va tine subjugati. "Ochi
pentru ochi" O notiune umana de justitie. Eu va ofer o simpla analogie: Voi stiti
despre oamenii din istorie - si chiar din ziarele si stirile voastre zilnice - care
demonstreaza acte de iertare si intelegere extraordinare. Parintii care au iertat
barbatul care le-a violat si le-a ucis fiica lor draga. Soldati care au salvat viata
celor care i-au torturat. Copii adulti care i-au iertat pe parintii lor pentru abuzul
fizic si emotional. Daca acesti copii ai unui Dumnezeu razbunator pot sa fie atat
de iubitori si intelegatori, atunci ei trebuie ca sunt mult mai puternici decat
Dumnezeu. Dar este acest lucru acceptabil? Sau acesti oamnei mai degrba
exprima firea adevarata a Sursei, pur si simplu? Eu va spun din nou: Voi traiti
intr-un Univers iubitor. Voi sunteti copiii Dumnezeului iubitor. Dumnezeu nu este
niciodata razbunator indiferent ce lucruri dureroase faceti - chiar impotriva
voastra.
Acest lucru inseamna lucru ca Hitler si Stalin sunt in ceruri? Da, asa este. Dar
acest lucru nu inseamna ca Hitler sau Stalin nu pot intelege intreaga suferinta pe

37
care au provocat-o. Dar ei nu experimenteaza focul iadului, experimenteaza doar
plansetele celor devastati. Ei simt chinul sufletelor celor devastati. Ei simt
ramificatia actiunilor lor. Ei ajung astfel sa cunoasca celelalte alegeri pe care ar fi
putut sa le faca. Aceste revelatii vin prin iubirea calauzitoare de pe partea
cealalta a voalului, nu prin actiune fortata.

Surori si frati. Eu va spun ca in lunga voastra calatorie pe aceasta planeta, toti

ati fost ucigasi si toti ati fost ucisi. Voi toti ati fost sfinti si toti ati fost pacatosi.
Voi toti ati fost maestri si voi toti ati fost sclavi. Acest lucru este asa cum trebuie
sa fie. Cum poate o entitate sa invete lectia cresterii spirituale? Doar prin
experiente directe. Nu exista vindecatoare pentru o prostituata decat cea care
este prostituata. Nu este un invatator mai bun pentru cel abuzat si pierdut decat
cel care a fost deja abuzat si pierdut. Intr-o zi, dragii mei, prietenii mei dragi, voi
o sa vedeti, din nou, cat de mare este Universul si cat de iubitor este Planul. Cat
de perfect functioneaza acest Plan. Cat de frumos este destinul acestuia.

Acest fapt inseamna ca nu exista un lucru rau? Nu, exista rau. Este suma totala
a durerii adanci, ratacirea cea mai dureroasa, abandonarea cea mai trista.
Aceasta este consecinta unei rani ce a fost lasata nevindecata. Este plansul
pentru ajutorul nebagat in seama. Prietenii mei, eu pot sa stau aici si sa va
descriu profunzimi brutale care au fost puse pe seama unor surori si fratii care in
aparenta au sfidat intelegerea umana. Unii ar spune ca este vorbe de o
persoana, sau de o tara, sau de karma acelei rase care trece printr-un cosmar
pentru a se regasi in interiorul. Dar karma exista pentru ca, intr-un anumit
moment, frica a fost aleasa in locul iubirii. Poate ca este karma unei persoane sa
experimenteze saracie. La fel poate fi karma altei persoane sa ii hraneasca pe
cei in saracie.

Exista acel rau, sau acea care poate fi impusa de aceasta lume si care intristeaza
Inima Sursei? Numai daca aceasta durere sau rau intristeaza inima voastra.

In acel timp Simon Petru m-a intrebat: "De cate ori trebuie sa iert un om care
continua sa greseasca impotriva mea?" Şi raspunsul meu a fost: "Nu de sapte
ori, si nici de saptesprezece ori, dar de saptezeci de ori sapte". De ce trebuie sa
iertati pe cineva care v-a ofensat sau va brutalizat? Pentru ca acest fapt va

38
asigura vindecarea voastra emotionala. Persoana care va facut ceva rau a adus
in joc legea cauzei si a efectului, sau karma, si va invata eventual si lectia lui
despre pacate. Asa este Legea naturii. Legile oamenilor sunt rare. Iertarea este
grea, si toti ar trebui sa aiba timpul de care au nevoie ca sa lucreze prin propria
lor experienta. A fi necajit nu poate grabi procesul. Onorati procesul. Şi cand
sunteti pregatiti, incercati sa-l iertati pe infractor. Voi nici nu trebuie sa intalniti
persoana. Asa cum voi cu totii sunteti impreunati energetic in interiorul
"hologramei" universale, nu este necesar decat sa trimiteti un gand din inima
voastra catre cel care v-a ranit, iar acest lucru este "inregistrat" instantaneu,
daca doriti, in Mintea lui Dumnezeu, si veriga energiei negative dintre voi si
persoana care a pacatuit va fi stearsa - instantaneu si pentru totdeauna. Dar
daca ramane in voi ura, supararea si razbunarea, veriga energiei ramane legata
de voi, iar forta de viata din voi se usuca. Dar inainte ca sa puteti ierta pe
cineva, iertati-va pe voi insiva. Ce inseamna iertare? Pur si simplu dati mai
departe. Ce sa dati? Singurul lucru pe care-l posedati cu adevarat, caci restul
este iluzie. Dati iubire mai departe. Iertati-va pentru ca nu ati fost atat de
puternici cum ati fi vrut, sau atat de spirituali, iubitori si sinceri. Eliberati totul,
dragilor. Vinovatia si rusinea servesc egoul uman. Iubirea leaga universul
impreuna. Iubirea poate sa calauzeasca pasii vostri gresiti. Iertarea este un act
dezinteresat. Eu va recomand mult sa iertati si sa iubiti.
Era o adunare tinuta intre Herod Antipas si membrii lui Sanhedrin. Ei au proprus
Sarestarea mea pentru scopuri evidente, dar Herod, care nu si-a asumat
niciodata un risc, a refuzat. Membrii propriului sau guvern i-au transmis mesajul
meu si l-au asigurat ca de fiecare data cand mi se spune Mesia si sunt indemnat
sa vorbesc impotriva regulilor, eu reafirmat nu este misiunea mea. Herod m-a
considerat mai mult ca un religios fanatic. Dar vorbe despre mine au ajuns si la
Roma. Şi astfel Herod a fost pus sa-si reconsidere decizia. El a facut acest lucru.
A fost emis un mandat de arestare impotriva mea.

In aceea noapte eu am vorbit cu apostolii mei care inca se mai straduiau sa

inteleaga adevarul mesajului si misiunii mele. Unii dintre ei inca mai credeau ca
eu am fost Mesia, si ca la un moment dat voi avea dreptul la tronul lui David. Şi
pentru apostolii mei nu a fost posibil intr-adevar sa inteleaga de ce am mers in
Jerusalem, stiind ca voi fi arestat. Ei nu au putut intelege de ce am facut acest
gest stiind ca-mi voi sacrifica viata.

39
Cum as fi putut sa le cer sa inteleaga ceea ce chiar si astazi foarte putini inteleg:
La un moment dat eu am stiut ca doar invataturile mele nu au sa fie suficiente.
Ca miracolele nu au sa fie suficiente. Ca un mare exemplu al iertarii si ca
puterea Tatalui/Mamei trebuiesc manifestate. Ca o profunda demonstratie a
puterii si Iubirii a fost necesar acest sacrificiu...

In acea noapte Judas s-a furisat afara din locul in care erau fratii lui mergand la
preotii Jerusalemului pentru a ma oferi lor drept captura.

De ce a facut acest lucru Judas? Dupa cum a fost cu totii cei care au participat in
misiunea mea, si cu Judas a fost un acord pe partea cealalta a voalului ca fiecare
sa-si joace rolul pe care-l aveau pe Pamant. Judas a ales un rol dificil.

A fost tradarea mea pre-destinata? Nimic nu este pre-destinat, surorile si fratii

mei. Vointa libera totdeauna impartaseste scena. Dar odata ce alegerile sunt
facute, atunci drumurile sunt parcurse drumuri de la care de multe ori este greu
sa dai inapoi. Şi asa destinul este atins. Iar daca Judas nu m-ar fi tradat, un alt
drum ar fi adus moartea mea.

Este posibil ca misiunea mea sa fi continuat si sa fi inflorit iar eu sa fi murit in

patul meu ca un om batran? Poate chiar inconjurat de sotie si copii? Da. De fapt,
exista o lume in Mintea lui Dumnezeu unde exact acest drum a fost ales. Dar in
scurt timp mi-a fost destul de clar ca acel drum nu era sa fie cel ales. Şi astfel
eu a trebuit sa fiu tradat. Judas, zealotul, a devenit nemultumit si intr-un fel s-a
simtit tradat de mesajul meu. El a vrut o schimbare. O schimbare politica. Cand
a vazut ca nu m-am proclamat Mesia in Jerusalem, a fost nemultumit. Astfel a
facut alegerea de a o lua pe un alt drum, un drum care nu stia unde o sa-l duca.

Joi inainte de Pastele Evreiesc, le-am spus apostolilor ca o sa avem cina Pastelui
in acea seara, in loc de Vineri, asa cum era datina. Nu le-am spus ca stiu ca voi
fi arestat Vineri.

Ne-a fost oferita camera de sus a casei parintesti a lui John Mark. Nu ne-a fost
servit miel. Desi, in diferite ocazii, am mancat si carne acest lucru a servit

40
scopului meu, iar eu insumi nu am dat niciodata binecuvantarea mea pentru
taierea mielului.

Atmosfera a fost sobra, aerul a fost greu. Linistea a fost groasa. Am incercat sa-
mi inveselesc prietenii prin reamintirea aventurilor pe care le-am impartasit
impreuna, durerea, bucuria, stradaniile, rasetul, cantecul si dansul pe care le-am
impartasit. Acest fapt a adus usurarea incordarii lor.

Vinul a fost servit. Am ridicat paharul si am spus. "Cand beti acest pahar de vin,
beti in amintirea mea. Acesta curge printr- Un Spirit care ne leaga pe toti". Apoi
painea a fost rupta. "Cand mancati aceasta paine, amintiti-va ca aceasta este
painea vietii. Mancati in binecuvantarea Unu-i Dumnezeu pentru tot ce ati primit
in aceasta lume materiala". Dupa aceea, eu am umplut un lighean cu apa si m-
am pregatit sa le spal picioarele apostolilor. Cu totii au fost socati. La inceput au
refuzat, dar eu i-am linistit. "Fratii mei, noi am trecut prin atat de multe
impreuna. Eu v-am observat in toti acesti trei ani si v-am iubit mult si v-am
admirat pe fiecare dintre voi. Şi fiecare dintre voi in felul lui a incercat sa fie de
partea mea dreapta. V-ati intrebat unde o sa fiti plasati in interiorul regatului ce
sosea. V-ati intrebat de rasplata care va astepta slujindu-ma pe mine?" Eu m-
am mutat la un alt apostol, si i-am spalat picioarele si am continuat sa vorbesc:
"Dragul meu, toti sunt egali in Regatul lui Dumnezeu. Fiecare il serveste pe
celalalt cu bucurie". Cand am terminat le-am spus: "Daca continuati sa predati
invataturile mele, voi trebuie sa va eliberati de ceea ce va tine de lumea
materiala: Onorati lumea materiala, celebrati aceasta lume, dar nu o nu lasati sa
va posede, pentru ca totul este o mare iluzie care ce va retine de la marele
adevar. Aveti incredere In Acel Unu Care M-a Trimis pe Mine sa am grija de
nevoile voastre. Aveti incredere. Fiti un exemplu al acelei increderi, ce va va fi
incercata in zilele care vin. Slujiti-va cu bucurie unul pe altul. Slujiti cu o inima
plina si o mana deschisa. Şi eu voi fi langa voi. Intotdeauna. Acest lucru, vi-l
promit dragii mei".

Apoi m-am intors spre Judas si i-am spus: "Ce trebuie sa faci, fa repede". L-am
speriat pe Judas care statea la masa, iar el a fugit afara. Toti ceilalti priveau
inspaimantati.

41
Apostolii erau oameni buni, unii mai buimaci decat ceilalti in ceea ce priveste
viata lor, altii poate putin pierduti. Fiecare dintre ei s-a bucurat de prezenta mea
fara sa stie ce urma sa vina. Fiecare dintre ei s-a sacrificat - asa cum au facut
nevestele si familiile lor - pentru ceva ce nu a fost vazut sau auzit pana atunci.
Ei s-au indoit. S-au intrebat. De multe ori au fost furiosi. Fiecare dintre ei aveau
puteri minunate si slabiciuni umane. Dar fiecare, in felul lor, a avut o incredere
profunda.

Lor le era frica pentru mine. S-au gandit sa ma protejeze. Ei m-au iubit. Şi dupa
moarte mea, au plans pentru mine. La reintoarcerea mea, lor le-a fost din nou
frica, apoi s-au inveselit. Dupa aceea, fiecare dintre ei, separat, au mers si au
oferit invataturile mele celor care nu aveau incredere si care urau, si de multe
ori apostolii au fost supusi umilintei si ridiculizarii. Dar in acelasi timp au atins
multe suflete dand speranta, celor setosi pentru cunoastere. Au facut acest lucru
cu placere si fara nici un interes. Şi mai multi decat pot eu enumera aici au murit
printr-o moarte brutala in mainile altora.

Şi totusi ei m-au iubit mult. Eu i-am iubit profund.

Reintorcandu-se la tabara din Gethsemane, apostolii inca au mai discutat

evenimentul din aceea seara, in special plecarea neasteptata a lui Judas si
ultimele cuvinte pe care i le-am spus. L-am luat pe John, James si Petru si am
plecat intr-un loc unde ne-am rugat de multe ori. Eu am plecat de langa ei ca sa
fiu cu mine insumi, atunci cand ei dormeau adanc.

Pana in aceasta zi eu nu sunt sigur de ce i-am luat cu mine, poate doar in afara
faptului ca o tristete ma patruns, iar eu m-am simtit singur si am avut nevoie de
tovarasie. Cu toate ca drumul meu a fost clar iar decizia luata, nu am privit
inainte la ceea ce a fost pregatit pentru mine. Sa fi spirit in carne este un dar
maret, dar si o sarcina dificila. Bogatia vietii se gaseste in influenta reciproca a
bucuriei si tristetii iar eu nu am fost imun la dureri de inima.
Deci am plecat de unul singur sa cer calauzire simtindu-ma plin de emotii pentru
tot ce s-a intamplat si pentru tot ce m-a astepta. Am simtit povara lumii si
povara mea pe mine, poveri personale si multe intrebari: "Am avut oare succes?
Am plantat destule seminte? Oare cineva o sa-si aminteasca de ceea ce am
incercat sa fac? Oare totul a fost in zadar? Si eu la randul meu, am avut
momentele mele de neincredere in Planul Divin. Şi asa eu am intrebat pe
Mama/Tatal: Daca aceasta nu este Vointa Ta, te rog sa iei paharul acesta amar
de la mine inainte de a-l bea. Daca este o alta cale de a te servi, te rog sa-mi
spui". Am intrebat inca de doua ori in timp ce aerul noptii parfumate a susurat

42
pe langa mine, in timp ce stelele de deasupra au luminat intunericul, in timp ce
pamantul cald s-a odihnit sub mine. Şi raspunsul m-a linistit ca o manta
confortabila. Pacea mi-a umplut inima si mi-a linistit mintea. Iar eu m-am dus in
interiorul meu, ochii mei s-au inchis, si am vazut totul. Planul. Drumul meu.
Rolul pe care l-am jucat. Rolul pe care noi toti l-am jucat. Am vazut vesnicia ce
s-a largit in afara, in fata mea. Am vazut interconexiunile subtile si fine, umbrele
luminate de o lumina stralucitoare, lumina cea mai stralucitoare innodata cu
intunericul. Eu am simtit din nou durerea care s-a transformat in bucurie si pace.
Eu am vazut straduinta transformandu-se in echilibru si in unire. Eu am vazut
perfectiunea imperfectului perfect al creatiei. Şi din moarte a venit nasterea. Şi
din intuneric a iesit Lumina. Şi din neliniste a venit Iubire.

M-am trezit. Judas a venit cu garda Romana. Ochii nostri s-au intalnit. Ochii lui
Judas erau umpluti de frica, spaima, regret si suparare. Eu l-am intampinat cu
ochii mei pasnici in timp ce el venea inaintea mea sovaitor, si m-a sarutat pe
obraz, si astfel tradarea a fost completa. Apoi s-a furisat afara si a disparut in
intuneric iar capitanul a venit in fata mea si a spus: "Esti tu Jesus din Nazareth?"
Şi am spus: "Eu sunt omul pe care il cauti".

Modestul Judas, care si-a luat rolul de tradator, copilul infricosat din noi toti,
care, se simtea fara putere neinteles si tradat de aceasta lume, zbatandu-se in
zadarnicie, si devenind astfel tradatorul sinelui. El a plecat sa-si primeasca
rasplata, deja cu gustul victoriei salivand in gura, insistand ca gestul lui nu a fost
facut pentru bani ci pentru cauza in care el a crezut foarte mult. Busola morala
s-a sfaramat in fata fricii care la impirit. Mergea impleticindu-se pe strazile
intunecoase, mormaindu-si lui insusi ceva incoerent. S-a oprit la marginea unei
rape.S-a spanzurat de un copac vestejit. Cu ultima lui rasuflare el si-a cerut
iertare.

Poate Judas a inteles ca iertarea lui trebuia asigurata. poate daca ar fi realizat
iubirea din interiorul lui si iubirea care i s-a oferita, ar fi ales o alta cale, nu
spinzuratoarea.

Judas a fost fratele meu. El inca mai este.

In timp ce plecam cu garda, Petru si-a ridicat sabia. Eu l-am oprit. "Petru, cei
care traiesc folosind sabia, mor strapunsi de sabie. Crezi tu ca acesti soldati au
putere peste mine? Nu stii tu ca eu pot sa chem toata Legiunea Tatalui meu si
pot sa fiu eliberat pe data?

Ceea ce fac, fac prin liberul meu acord. Acum, Petru, fa ceea ce trebuie sa faci,
esti liber" Iar eu am plecat. Lacrimi au inceput sa curga din ochii lui Petru, Petru
care urma sa se lepede de trei ori de mine pana la cantatul cocosilor in zori.
Nu voi spune ca nu m-am intristat din cauza ca Petru a ales sa-si implineasca
destinul spunand de trei ori ca el nu m-a cunoscut. Acesti doisprezece apostoli
au fost mai mult decat fratii pentru mine, ei au fost prietenii mei. Dar

43
dezamagirea este o alta forma de judecata. Nu a fost scopul lor de a-mi implini
asteptarile. Scopul lor a constat in a face cum au putut ei mai bine in acel timp
pentru a se gasi pe ei insisi. Scopul lor a fost simplu, constand in incercarea de a
se gasi pe ei insisi. Acesta a fost lucrul care s-a asteptat de la ei.

Pentru ca, dragii mei, caderea nu este doar o optiune, nu este posibila sa fie
doar o optiune. Cu totii o sa va indepliniti destinele. Cu totii o sa va intoarceti
acasa cu Spiritul vostru satisfacut. Voi toti o sa fiti salutati si sarbatoriti. Şi
acesta este un mare, si un minunat adevar.

In acest punct, eu ma rog ca voi sa ma iertati, dar eu aleg sa nu intru in nici un

detaliu despre diversele evenimente ale "proceselor", despre felul in care am fost
dus dintr-un loc in altul, de la judecata la judecata. O mare parte din voi
cunoasteti deja ceea ce este real. Nu serveste scopului meu de a pune sare pe
ranile inca nevindecate legate de moartea mea si legate de acei pe care voi ii
credeti inca responsabili. Din nou, eu va spun fiecaruia dintre voi. Evreii nu m-au
omorat. Romanii nu m-au omorat. Multimea care striga pe strada, nu m-au
omorat. Corpul meu a fost distrus de o putere mai mare a coruptiei. Este vorba
despre nasterea prin puterea fricii. Nasterea prin frica si uitare, acea uitare a
faptului ca voi nu sunteti singuri niciodata. Uitarea ca sunteti iubiti dincolo de
orice masura. Uitarea ca nu exista moarte, ca exista doar viata.

Şi cu un mare regret va spun un adevar simplu, chiar daca va cauzez o

neplacere, poate chiar suparare, acest fapt nu este in intentia mea; Eu nu sunt
acum un Evreu. Eu nu sunt un Crestin. Eu nu am fost niciodata un Crestin.
Aceasta este religia care s-a nascut din inimile si mintea celorlalti. Eu nu accept
nici o eticheta care separa. Eu nu accept diviziuni. Eu nu accept ziduri si garduri,
indiferent de forma pe care o au.

Şi dragii mei, iubite si dragi surori si frati, eu nu am murit pentru pacatele

voastre. Ceea ce voi numiti pacate sunt cele mai mari instrumente pe care le
folositi pentru a invata si pentru a creste, pentru a compara experientele si
pentru a face alegeri mai bune. "Pacatele" voastre - stradaniile, provocarile si
slabiciunile voastre - sunt cele mai mari daruri pentru ca prin aceste experiente
fiicele si fiii Dumnezeului devin Co-Creatori cu Sursa a Tot Ce Este. In felul
acesta va cereti dreptul vostru la nastere.

Şi da, eu am fost judecat pe nedrept si am fost batut nejustificat de mana

altora, asa cum sunteti si voi de multe ori de societatea voastra, cultura voastra,
mostenirea voastra si de voi insiva. Şi da, eu am sangerat, asa cum sangerati si
voi. Şi da am simtit intepatura durerii pentru ca a fi uman inseamna a simti
durerea. Da, eu mi-am carat crucea mea exact asa cum o carati voi pe a
voastra, crucea noastra de vinovatie si de rusine a lipsei meritului de sine si a
fricii. Şi da, ca si voi, eu am fost ajutat pe drum de strainii care mi-au dat de
baut, si care m-au ajutat sa-mi car povara. Şi ca si voi, eu am ajuns in
intunericul sufletului meu, unde am fost rastignit pe iluziile lumii materiale,

44
rastignit alaturi de altii pe care nu i-am intalnit niciodata in viata, si care au trait
la marginea intunericului, dar care, in acel moment, au fost pe partea mea ca
egali, ca frati, rastigniti de propriile lor iluzii proprii. Fiecare dintre fiind insetati
de adevar, iubire si pace pe care insa nu le-am primit in aceasta lume a iluziilor.
Apoi, ca fiecare dintre noi, treptat, treptat intorcandu-ne spre interiorul nostru,
cand am simtit ca lumea din exterior ne abandoneaza, patrunzand regiuni
neexplorate ale inimii noastre unde lumina se iveste precum zorile peste
intuneric. Şi da, murim in fata fricii noastra, pentru a fi luati eventual de pe
cruce si carati pe umerii familiei noastre si pe umerii prietenilor nostri pentru a fi
pusi la odihna. Şi noi ne odihnim. Şi in odihna noastra noi ne predam unei stari
mai mari decat noi insine, eliberand tot ceea ce am crezut ca a fost real. Noi ne
asteptam sa vina intunericul mortii. Dar acesta nu vine. Din contra, o Lumina
mare strapunge norii si noi suntem incalziti si suntem treziti. Şi vedem - nu raiul
inchipuit de noi - ci pe noi insine asa cum suntem cu adevarat: Lumina pe
Lumina, Culoare pe Culoare, Iubire pe Iubire. Noi imbratisam si suntem
imbratisati. Noi cantam si ni se canta. Noi ne uitam la Mintea lui Dumnezeu si
vedem - nu pe Dumnezeu - ci pe noi insine reflectati, si suntem orbiti de maretia
noastra.

Mama mea pamanteasca, Maria; Ruth si John au fost acolo cu mine. M-am
intristat ca ei au putut fi acolo ca martori. Cat de dureros a fost pentru o mama.
O sora. Un frate. Un prieten. Eu le-am oferit un zambet, pentru a le consola
inimile, dar nu a fost posibil.

Cerul a devenit intunecos, plin cu nisip foarte fin care a venit din desert. Şi s-a
facut o liniste profunda. Intregul Pamant a fost in tacere si suparare, pur si
simplu nu datorita sosirii mortii mele, ci datorita oportunitatilor si posibilitatilor
pierdute pentru omenire, oportunitati si posibilitati care au fost amanate pentru
realizari viitoare.

De ce am spus, "Tata de ce m-ai parasit?" Pentru ca chiar si eu, ca si voi toti,

trebuia sa simt intr-un anumit moment profunzimea singuratatii, acel intuneric al
sufletului, cand fiecare gand intunecos este rechemat si fiecare frica este
infatisata. Este absolvirea finala prin care fiecare suflet pamantesc trebuie sa
treaca ca sa se elibereze pe el insusi de dependenta fata de materie, si de iluzia
fricii. Şi acest lucru trebuie trait singur. In realitate de fapt, voi nu sunteti singuri
cu adevarat. In curand noaptea se ridica, si zorile apar, iar ingerii din rai canta,
bucurandu-se de reintoarcerea acasa a unui alt copil al lui Tot Ceea Ce Este.

Permiteti-mi sa va ofer doar o nota de consolare referitor la aceste evenimente:

Eu nu am suferit. Eu am invatat cu mult inainte sa-mi stapanesc mintea si
corpul. Eu puteam sa plec la dorinta mea.

Moartea si durerea nu erau scopurile mele. Invierea insa era.

Şi ce ofer eu acum, eu ofer cu o dulceata blanda, si nicidecum cu jignire, desi

45
aceste cuvinte pot sa va faca sa simtiti acest lucru. Incercati sa simtiti dincolo de
cuvinte, in iubirea din interiorul acestora.

Dati-ma jos de pe cruce, surorile si fratii mei. Prietenii mei. Aceasta a fost un
simbol a ceea ce a fost, si nu a ceea ce este. Dati-ma jos de pe cruce si puneti-
ma in inimile voastre. Aratati spatele intunericului si mortii. Intoarceti-va spre
Lumina si Iubire si Intelegere. Priviti un nou simbol al Vietii. Priviti cercul care se
completeaza pe el insusi si totdeauna se reinnoieste. Cercul ce contine totul, si
care nu se sfarseste niciodata si intotdeauna incepe.

Dati-va pe voi insi-va jos de pe cruce.

"Tata, in mainile tale eu ma asez pe mine insumi".

Iosif al lui Arimathea si Nicodim, au plecat la Pilate sa primeasca permisiunea de
a ma inmormanta. Acest lucru a fost acceptat. Corpul meu a fost inmormantat
intr-un cavou cioplit din piatra, care apartinea familiei lui Iosif. In dimineata
duminicii, Maria Magdalena, Martha, Joanna, si Rebecca s-au furisat pe langa
cavou cu ierburi speciale si ulei ca sa-mi unga corpul. Spre uimirea lor, au gasit
piatra masiva data la o parte si camera mormantului goala. Maria a plecat de la
intrare si s-a dus suparata intr-o parte a cavoului, cand o voce a chemat-o,
"Maria",ea s-a intors spre persoana care credea ca este un necunoscut, pentru
ca eu nu m-am aratat ca ceea ce ea cunoastea. Dar ea a mi-a recunoscut vocea,
privirea mea si zambetul meu. Şi a plans de fericire cazand in genunchi. "Ridica-
te, Maria. Sa nu plangi. Eu m-am inaltat asa cum am spus ca voi face. Şi asa
cum voi toti o sa faceti". Ea statea in picioare tremurand, dorind sa ma atinga.
"Tu nu trebuie sa ma atingi. Eu nu m-am urcat inca". Corpul meu energetic era
intr-o stare de vibratie inalta, iar atingerea putea fi daunatoare pentru ea. "Du-
te la apostolii mei si spune-le ca m-am inaltat. Spune-le ca ma voi alatura lor in
curand". Lacrimi de fericire au curs pe obrazul ei, si draga mea Maria a fugit sa
le spuna acest lucru si celorlalti.

Desigur, apostolii mei nu au crezut-o. Dar in curand eu am aparut in fata fiecarui

apostol si le-am spus ca moartea nu este un sfarsit ci o usa. "Eu sunt Usa, fratii
mei. Eu v-am aratat calea. Acum voi trebuie sa deveniti Usa, si sa aratati
celorlalti calea, ca apoi ei, sa devina Usa.

Şi eu spun fiecaruia dintre voi acum: Voi sunteti Usa. Deschideti-va larg

Eu am venit in toti acei ani sa va ajut sa va aduceti aminte de acest lucru.

Dumnezeu a creat Omul din iubire. Dumnezeu reprezintă întregul, tot ce există
şi chiar ceva în plus, iar oamenii sînt picăturile de aur ale acestui întreg. Oamenii
reprezintă materia care trebuie şlefuită pentru a scoate la iveală capodopera
divină perfectă a întregii creaţii. Scopul vieţii pe Pământ este desăvârşirea în
Dumnezeu şi unul dintre cele mai autentice mijloace de a înfrunta valurile
vanităţii şi egoului, de a păşi dincolo de aparenta formă a realităţii şi de a deveni

46
una cu Supremul Absolut este iubirea profundă, transfiguratoare şi
necondiţionată.

De-a lungul generaţiilor, prea implicat în procesul dezvoltării tehnologice, prea

ocupat să acumuleze bunuri şi să creeze un standard de viaţă cât mai ridicat
material, omul a început să neglijeze cea mai preţioasă avere a sa. Niciodată
până acum în istoria omenirii nu au existat mai multe cazuri de imbolnaviri,
divorţ, sinucideri sau crime cu toate descoperirile si progresele din medicina sau
alte domenii. Într-o epocă în care omul se consideră atât de civilizat şi religios,
oare ce determină fiinţa umană să ia astfel de hotărâri? Oare ce îi lipseşte
omului pentru a redeveni parte a armoniei universului? Răspunsul la aceste
întrebări se găseşte în sufletul fiecăruia. Iubirea nesfârşită, creatoare şi divină
este calea pacii interioare, sanatatii, frumusetii, armoniei şi uniunii cu
Dumnezeu.

"Averea" cu care am venit pe pământ este ascunsă în sufletul fiecăruia. Noi

sîntem "pământul" care creşte iubirea, o înfloreşte şi o menţine vie sau,
dimpotrivă, o poate distruge. Depinde doar de eforturile noastre dacă vom înflori
această floare sau o vom pierde. Am auzit pe mulţi spunând că iubirea răneşte şi
că nu există un scop al vieţii. Iubirea este un drum plin de trepte şi întortocheat.
Nu este uşor să mergi pe acest drum. Dumnezeu Însuşi a dat un exemplu clar în
acest sens trimiţându-şi pe pământ propriul fiu. Iisus niciodată nu a posedat nici
un bun material, nu a condus oştiri, nu a frecventat nici o facultate, nu a scris
cărţi dar a reuşit să transforme umanitatea. Iisus, la fel ca şi Buddha, a fost un
reformator. El a deschis braţele sale şi a îmbrăţişat în compasiune şi dragoste
toate categoriile de oameni, de la colectori de taxe până la prostituate şi oameni
fără castă. El a fost acela care a arătat că prin iubire poţi să muţi şi munţii din
loc. El nu a impus nimănui ce să facă sau ce să creadă. El a trezit doar în oameni
adevărata lor natură, i-a ajutat să vadă iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu şi
datoria fiinţei umane de a lăsa această iubire să se manifeste prin ea către
ceilalţi. El ne-a predat Iubirea Neconditionata.Şi de ce încă mai trebuie să
învăţăm despre iubire? De ce ne rămâne încă, oamenilor secolului XX, datoria de
a descoperi că în interiorul atomului stă însăşi energia care a născut întreg
Universul? De ce mai trebuie să învăţăm că pentru a elibera această energie
trebuie să acţionăm din interior când acest exemplu a fost dat deja cu mii de ani
în urmă?

Iubirea este sămânţa noastră şi noi sîntem aceia care trebuie să o facem să
încolţească, să crească şi să dea rod. Ea nu poate fi cumpărată pentru că nu se
vinde şi nici nu poate fi găsită în exterior. Nici un bun material nu poate înlocui
ceea ce valorează dragostea. Ea este exerciţiul fiecărui om în şcoala vieţii. Şi
dacă ştii cu adevărat că porţi iubire în suflet, nu te mai întreba dacă eşti pe
drumul cel bun sau nu. Dacă iubeşti, Dumnezeu se află în inima ta şi te va
călăuzi în fiecare clipă.

Iată cum ne este descrisă veritabila iubire de către purtătorii de început ai

47
mesajului divin: "Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş
avea dragoste, sânt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Şi
chiar dacă aş avea darul proorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată
ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii din
loc, şi n-aş avea dragoste, nu sînt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi
toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie
ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea este
îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte,
dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă
necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
nu se bucură de nelegiuire ci se bucură de adevăr. Dragostea nu va pieri
niciodată... Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi
dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea." (1 Corinteni
13:1-13)

Iubirea nu cunoaşte diferenţieri de rasă, religie sau clasă. Iubirea nu ucide în

numele lui Dumnezeu aşa cum oamenii multor religii au făcut de-a lungul
secolelor. Iubirea nu este doar catolică, evreică sau hindusă. Iubirea doar ESTE
şi ne-a fost dată fiecăruia ca semn al recunoaşterii că sîntem copiii lui
Dumnezeu. Şi ce altceva ne-ar putea mântui mai uşor? Putem noi oare să ne
imaginăm, fără să simţim lacrimi în ochii noştri, cât de mare este Graţia Divină,
cât de grandios este Dumnezeu? De câtă iubire a fost nevoie pentru ca
Dumnezeu să pună acest strop de nemurire în fiecare dintre noi şi să ne
mângâie în parte? Putem să ne imaginam oare câtă muncă a fost pusă în fiecare
strop de iubire pe care-l purtăm în pieptul nostru şi de câtă complexitate a fost
nevoie pentru a îmbina forţa necesară trezirii din ignoranţa şi rutina de zi cu zi
doar într-o singură picătură?

Şi dacă în final înţelegem acest sacrificiu imens, de ce să mai pierdem timp şi

energie în ură, egoism, suparare, gelozie şi minciună? Toate acestea nu fac
decât să se întoarcă împotriva noastră mai devreme sau mai târziu, înlănţuindu-
ne şi făcându-ne viaţa greu de suportat. Aceste energii de joasa vibratie
acumulate cu fiecare gest, cuvant, gand sau fapta ne vor impovara treptat pana
vom uita adevarata noastra natura si nu vom mai cunoaste ce e bucuria,
fericirea, pacea si armonia de a TRAI.De ce să nu alegem aici şi acum IUBIREA?
Aici şi acum avem şansa să devenim nemuritori, pentru că o inimă plină de
iubire nu îmbătrâneşte niciodată, ci ne poartă întotdeauna într-o beatitudine
supremă spre Dumnezeu.

Impacarea cu tine insuti, iertarea de tine, este cel mai anevoios drum de
parcurs. Asta se datoreaza faptului ca, ontogenetic, am ajuns un Mare Arc Reflex
Conditionat. Cand rupem legaturile sinaptice sarguincios constituite de-a lungul
“evolutiei” personale, ca orice amputatie, procesul va fi nu numai dureros in
fapt, dar si vechile structuri vor persista o vreme asemenea membrului fantoma,
amintindu-ne la ce am renuntat. De fapt, tocmai aceasta perioada tranzitorie
este adesea cea mai greu de depasit, necesitand, adesea, un veritabil travaliu de

48
doliu. Apoi de-abia, daca integram si acceptam separarea de Ego, suntem liberi
sa iubim neconditionat, tot ce fiinteaza, incepand cu noi, Infinitul Mic, spre toti si
toate, Infinitul Mare.

49