Ca manager, în şcoala mea paradigma „ Adaptarea şcolii la cerinţele şi posibilităţile de

instruire ale elevului” ţin mereu cont de nevoile elevilor. Trebuie să avem în vedere faptul că
noua generaţi este în mâinile noastre iar mai apoi viitor nostru este în mâinile a celor pe care i-
am educat.

Astfel un prim pas este valorificarea personalului didactic. Cadrele didactice trebuie să
fie bine formate şi să participe cursiv la training-uri pentru perfecţionare. Adaptarea lor cu noua
tehnologie stfel încât să o pot implementa mult mai bine şi cu succes în şcoala mea. Deoarece
suntem în era tehnologiei copiii trebuie învăţaţi să o folosească într-un mod folositor, eficient
astfel încât să nu devină deunător pentru ei dacă o folosesc excesiv acasă fară a avea beneficii.
Trebuie conştintizat faptul că această generaţie îşi va câstiga venitul cu ajutorul tehnologiei.
Elevii trebuie învăţaţi cum să înveţe încă de la început iar acest lucru nu va putea fi realiat decât
de un personal bine pregătit.

Un al doilea pas este creativitatea. Voi organiza lecţii care să le pună în valoare
creativitate iar pentru alţi chiar să o descopere, să ştie să o folosească. . Cred că se corelează cu
capacitatea de a pune întrebări bune și de capacitatea de rezolvare a problemelor.

Am observat cu tristeţe faptul că şcolile rareori își petrec timpul predând elevilor abilități
moi, inclusiv abilități cum ar fi abilitățile de management al timpului, abilitățile organizaționale,
abilitatea de a privi pe cineva în ochi atunci când vorbește cu ei sau folosind o strângere de mână
fermă. Astfel, în şcoala mea reuşesc să le dezvolt elevilor această abilitate prin cursuri şi metode
practice. Le voi arăta şi cauzele care le suportă dacă nu respectă aceaste mici trucuri.

Tot în şcoala mea le voi arăta elevilor şi le voi explica prin cadrul programelor ce
însemnă empatie. Deși această îndemânare a fost întotdeauna importantă, pare a fi una care
dispare încet. Capacitatea elevilor noștri de a se pune în pantofii altcuiva, de a-și înțelege
sentimentele și de a-și ajuta să-și rezolve problemele, încep pare să dispară iar atunci este necesar
să fac ceva pentru a efita acest lucru în şcoala mea.

Pentru a duce comunicarea la un nivel mai înalt voi crea parteneriate cu elevi din mai
multe şcoli din ţară pentru a le dezvolta şi munca în echipă. Ei vor trebui să comunice prin
intermediul tehnologiei pentru a rezolva posibile probleme.

- Strâng fonduri pentu a acoperi cheltuielile necesare şcolii fără a fi nevoie să apelăm la
părinţi
- Încurajez formarea contiună a profesorilor
- Selecţionez cu atenţie personalul din cadrul şcolii
- Realizez concursuri periodice pentu ai motiva şi stimula pe elevi
- Dotez şcoala cu noi sisteme de tehnologie care au un mare impact asupra elevilor
- Transform biblioteca într-un mediu atractiv pentru a petrece cât mai mult timp acolo
- Pe timpul pauzelor pun muzică tocmai pentru a crea un mediu liniştitor
- Cantina nu vreau să lipsească, asfel încât elevii să aibă parte de o masă caldă pe zi
 - Pentru prevenirea absentismului realizez tombole lunare şi anuale
- Voi renunţa la reguli încercând să le transmit prin alte medote şi exemple bunul mers al
şcolii şi al societăţii
- Realizez mici ateliere în care elevi să poată să se descopere singuri

Abilități tehnologice: Aproape fiecare afacere cu care am vorbit a spus că angajatorii vor trebui
să fie calificați în utilizarea tehnologiei. În era digitală, tehnologia este peste tot. Școlile, totuși,
s-au adaptat lent la această schimbare. Rareori, elevii sunt obligați sau învățați să învețe eficient
tehnologia. Acest lucru trebuie subliniat.
Creativitate și inovare: această abilitate este menționată des. Cred că se corelează cu capacitatea
de a pune întrebări bune și de capacitatea de rezolvare a problemelor. Angajatorii vor căuta din
ce în ce mai mult angajații pentru soluții creative și inovatoare pentru problemele care există.
Abilități Soft: Școlile rareori își petrec timpul predând elevilor abilități moi, inclusiv abilități
cum ar fi abilitățile de management al timpului, abilitățile organizaționale, abilitatea de a privi pe
cineva în ochi atunci când vorbește cu ei sau folosind o strângere de mână fermă. Am auzit de
mai multe ori, de către lideri de afaceri diferiți, că aceste abilități par să dispară.
Empatia și Perspectiva: Deși această îndemânare a fost întotdeauna importantă, pare a fi una care
dispare încet. Capacitatea elevilor noștri de a se pune în pantofii altcuiva, de a-și înțelege
sentimentele și de a-și ajuta să-și rezolve problemele.
Actiunea
Deși este important ca studenții noștri să învețe un set de cunoștințe de bază, nu îi ajutăm să-și
dezvolte aceste 10 abilități prin simpla solicitare a acestora să regurgizeze faptele în încercarea
de a câștiga note pentru un curs. Avem nevoie ca studenții să aplice ceea ce învață prin angajarea
lor în proiecte. Trebuie să le angajăm în abilități de gândire mai înalte, pentru ca aceștia să-și
dezvolte abilitățile care vor fi esențiale pentru reușita lor viitoare. Taxonomia lui Bloom oferă o
ilustrare excelentă a diferitelor niveluri de gândire. În calitate de educatori, trebuie să ne oprim în
funcție de competențele de nivel inferior, cum ar fi memorarea și rechemarea, și să îi ajutăm pe
elevi să dezvolte abilități de gândire de ordin mai înalt, cum ar fi aplicarea, analizarea, evaluarea
și crearea.

Apoi, și numai atunci, vom ajuta studenții să dezvolte aceste abilități. Majoritatea educatorilor cu
care am vorbit sunt de acord cu această analiză. Există totuși o întrebare care pare să apară
mereu: Pentru a ajuta elevii să dezvolte aceste abilități, ce tipuri de proiecte și evaluări le putem
implica?

Această întrebare va fi în centrul următorului meu post pe această temă.

Gândirea adaptivă: În era digitală, lucrurile se schimbă la rate exponențiale. Până când angajații
învață cel mai nou software sau program, o versiune mai bună se apropie. Viitorii angajatori vor
trebui să se adapteze continuu la condițiile în schimbare, precum și să poată învăța lucruri noi
rapid și eficient. Avem nevoie de studenții noștri să învețe cum să învețe. Abilități de
comunicare: Continuă să se pună accentul pe capacitatea de a comunica. În era digitală, cu toate
acestea, avem acces la o mare varietate de noi modalități de a comunica de la videoconferințe la
media socială. Viitorii angajatori trebuie să poată comunica cu oamenii din cadrul echipei lor,
precum și cu persoane din afara echipei și organizației. Abilități de colaborare: Cele mai multe
săli de clasă promovează o cultură a concurenței și a independenței, mai degrabă decât una de
colaborare în echipă și colaborare. Viitorii angajatori vor trebui să se adapteze rapid la o cultură
de colaborare. Ei vor trebui să colaboreze cu alții în cadrul și în afara organizației, adesea
utilizând o serie de tehnologii noi. Gândirea critică și abilitățile de rezolvare a problemelor:
Există un accent scăzut asupra angajatorilor care urmărește direcțiile și accentul pus pe
angajatorii care gândesc critic și rezolvă problemele. Într-o lume în schimbare rapidă, angajatorii
au nevoie de angajați care pot rezolva probleme, pot oferi idei și pot ajuta la îmbunătățirea
organizației. Gestiunea personală: aceasta include abilitatea angajatorilor de a planifica,
organiza, crea și executa în mod independent, mai degrabă decât să aștepte pe cineva să facă
acest lucru pentru ei. Abilități de căutare: Marea majoritate a evaluărilor academice îi cer elevilor
răspunsuri. Rareori evaluăm studenții cu privire la cât de bine pot pune întrebări. Abilitatea de a
pune întrebări mari este, totuși, o aptitudine critică, care este cu disperare necesară într-o cultură
care necesită inovații constante