Relieful deșertic din America de Nord

Ioan Florin Voicu – An II, Grupa ID

Deserturile din America de Nord sunt o zona vasta de teren neospitalier care se intinde de la nord
la sud in partea de vest a continentului nord-american, din sudul statelor Oregon si Idaho pana
in nordul Mexicului. Deserturile corespund aproximativ regiunii dintre Muntii Stancosi la est si
coastele fertile ale Oceanului Pacific la vest. Regiunea este estimata a avea o intindere intre 1.3-
1.9 milioane km2.
Geografia fizica a regiunii este variata, dar ariditatea, asociata cu un exces de evaporare a
precipitatiilor, extreme mari de temperatura, vanturi frecvente, furtuni localizate si o
preponderenta de peisaje erodate ii dau totusi unitate.
Diferentele in latitudine, inaltime, clima, topografie, vegetatie si soluri au permis divizarea
Desertului Nord-American in regiuni desertice de latitudine medie reci si calde. Deserturile
majore sunt cele din Basin and Range Province din vestul SUA, nordul Mexicului, Platoul Colorado
din Arizona de Nord, sud-vestul statului Colorado, nord-vestul statului New Mexico si sud-estul
statului Utah.
Clasificat ca un desert rece de latitudine medie este Great Basin Desert, care acopera aproape
intreg statul Nevada, vestul statului Utah si portiuni din statele inconjuratoare. Este cea mai mare
sectiune din Basin and Range Province si include desertul Great Sandy din sud-estul statului
Oregon, campiile Snake River din sudul statului Idaho, desertul vulcanic Black Rock din nord-
vestul statului Nevada si desertul Great Salt Lake din vestul statului Utah. Cu toate ca nu sunt in
mod normal incluse in Great Basin, desertul Red din sudul statului Wyoming si desertul Painted
(prezentat in imaginea urmatoare) din nordul statului Arizona sunt uneori considerate extensii
ale Great Basin Desert.
In partea sudica Great Basin Desert se continua cu desertul Mojave si deserturile mai calduroase
de latitudine medie. In California, in apropierea granitei Great Basin–Mojave sunt peisajele arse
de soare din Death Valley, care la -86m altitudine este cel mai jos punct al continentului. Desertul
Mojave se continua la sud-est cu desertul Sonora, care acopera mare parte din Baja California si
se continua de-a lungul coastei Golfului Californian pana in statul mexican Sonora. Are ca
subdiviziuni deserturile Yuma si Colorado, in timp ce la est este marele desert Chihuahua, care se
intinde din sudul statului New Mexico (unde se gasesc celebrele dune ale White Sands National
Monument – prezentate in imaginea urmatoare) si vestul Texasului pana in muntii din centrul
Mexicului.
Mare parte din Desertul Nord-American (si toate ramasitele lacurilor sarate) ocupa zone
acoperite de depozite cuaternare recente din punct de vedere geologic (cu varste de mai putin
de 2.6 milioane ani) si munti care s-au inaltat in urma miscarilor din Paleogen si Neogen (avand
intre 65 si 2.6 milioane ani vechime), existand si unele campii si platouri care contin sedimente
de pana la 225 milioane ani vechime.
In lungile perioade de eroziune, formele de relief produse de aceste stanci au devenit in mod
caracteristic ascutite si unghiulare (cu exceptia celor puternic erodate din regiunile „badlands”)
si contin printre cele mai spectaculoase peisaje din America de Nord. Actiunile vantului,
schimbarile de temperatura, izvoarele efemere si inundatiile, combinate cu lipsa generala de
vegetatie densa sau soluri adanci au contribuit cu toate la acest proces de modelare. Deserturile
individuale sunt caracterizate de platouri, chei, ravene si aluviuni depozitate la baza muntilor.
Unele deserturi contin „playas” (ramasite uscate de lacuri) si zone noroioase sau saturate de sare.
Deserturile de tip „hammada” sunt caracterizate prin suprafete stancoase extinse, cu straturi de
pietris si bolovanis, uneori innegrite si batute de vant, cu forme de relief celebre precum „buttes”
sau „mesas” si alte ramasite izolate de munti care se inalta deasupra terenului altfel plan.
Juxtapunerea zonelor topografice inalte si joase au creat premizele existentei unor bazine
inchise, care in situatii pluviale intense au continut lacuri de marimi semnificative. Notabile sunt
zone precum Lacul Bonneville (in imaginea urmatoare) sau Lahontan.

Regiuni cu nisipuri in continua miscare („ergs”) se gasesc la latitudini inferioare, dunele

Algodones din desertul Colorado-Yuma fiind un exemplu notabil, in care se termina numeroase
izvoare intermitente care curg prin jgheaburile cunoscute drept „arroyos”.
Solurile Desertului Nord-American au origini similare cu cele din zone mai umede, dar sunt mai
putin imbogatite de organisme.
Indiferent de latitudine, longitudine si inaltime, temperaturile sunt aspre si extreme, cu o
frecventa mare de zile fara nori si radiatie solara intensa, furtuni rare dar puternice, vanturi care
transporta praf si nisip, umiditate mica si evaporare sau sublimare rapida a precipitatiilor.
Per total, aceasta zona nu este una in care procesele eoliene sunt dominante, gravitatia si apa
dand reliefului aspectul cunoscut in prezent.

Bibliografie:
Goudie, A. S. (2009). Global Deserts and Their Geomorphological Diversity
Parsons, A. J., & Abrahams, A. D. (Eds.). (2009). Geomorphology of Desert Environments
https://www.britannica.com/place/North-American-Desert