1. Care este diferența între indicatorii de natură brută și netă?

Indicatorii de natură brută cuprind în structura lor valorica și alocația pentru consumul de capital fix,
spre deosebire de cei de natura neta.

2. Care sunt metodele de determinare a PIB?

Metoda de productie (valorii adaugate brute), metoda productiei finale (cheltuielilor), metoda
veniturilor.

3. Care sunt metodele de determinare a PIB? Prezentati detaliat una.

Metoda de productie (valorii adaugate brute), metoda productiei finale (cheltuielilor), metoda
veniturilor.

Aceasta metoda consta in insumarea tuturor cheltuielilor efectuate in cadrul unei economii
nationale pentru achizitionarea de bunuri materiale si servicii la preturile pietei, mai putin cele
privitoare la bunurile si serviciile importate.

PIBpp = CF + (FBCF+ΔS) + EXN

unde: CF = consum final (consum privat+consum public)

FBCF = formare bruta de capital fix

ΔS = variatia stocului

EXN = export net = EX-IMP

4. Ce reprezintă productivitatea muncii?

Productivitatea, din punct de vedere economic, reprezintă expresia sintetică a eficientei utilizării
factorilor de productie in activitătile din care rezultă bunuri economice. Altfel spus, productivitatea
muncii este capacitatea fortei de munca de a crea, intr-o anumita perioada de timp, un anumit
volum de bunuri/produse si de a presta anumite servicii.

5. Consumul final. Definiție și exemplificări.

Consumul final efectiv cuprinde bunurile și serviciile achizitionate de catre unitatile institutionale
rezidente pentru satisfacerea directa a nevoilor umane, atat individuale cat și colective. Exemple:
aparate si echipamente medicale, servicii culturale, produse.

6. Care este diferența între indicatorii de tip intern și național?

Indicatorii de tip intern cuprind valorile bunurilor și serviciilor finale produse de agenții economici
care iși desfășoară activitatea în teritoriul țării indiferent de naționalitatea lor.

Indicatorii de tip national cuprind valoarea bunurilor și serviciilor finale produse de agenții naționali
indiferent daca-și desfășoară activitatea în interiorul țării sau în străinătate

7. Definirea și calculul PIB

PIB-ul este principalul indicator de măsurare a economiei naţionale şi este definit ca valoarea tuturor
bunurilor şi serviciilor produse în economie mai puţin valoarea acelor bunuri sau servicii folosite in
crearea lor. Acesta poate fi calculat utilizând diferite metode: metoda producției, metoda
cheltuielilor și metoda veniturilor.

PIBpp = CF + (FBCF+ΔS) + EXN

PIB = R + EBE + IPRI – SV

8. Consumul privat și public. Definiție și exemplificări.

Consumul privat este cea mai mare componentă a PIB, reprezentând cheltuielile gospodăriilor în
economie. Exemple: hrană, chirie, bijuterii.

Cheltuielile statului - sau consumul sectorului public, reprezintă suma tuturor cheltuielilor
guvernamentale pentru bunuri finite și servicii. Exemple: salariile angajaților din sectorul public,
servicii de sanatate publica, locuinte.

9. Care este diferența între indicatorii exprimați la prețul pieței și la prețul factorilor de
producție?

Preţurile factorilor de producţie, comparativ cu preţurile pieţei, nu includ impozitele indirecte nete
(impozitele indirecte minus subvenţiile de exploatare).

10. PIB - metoda producției. Conținut indicatori.

Metoda de producţie (valorii adăugate brute) presupune insumarea valorii adăugate brute
corespunzătoare ramurilor de activitate, evaluată la prețuri factorilor (pf) şi corectarea acesteia
pentru a ajunge la prețuri de piață (pp).

unde:

VABj – valoarea adăugată brută ale ramurii j (j = 1, r)

IP – impozitele pe produs inclusiv taxa pe valoarea adăugată;

TV – taxele vamale

Sv – subvenţiile pe produs şi pentru export

11. Ce reprezintă Valoarea Adăugată Brută? Exemplificări.

 Valoarea adăugată brută este soldul contului de producţie şi se măsoară ca diferenţa dintre
valoarea bunurilor şi serviciilor produse şi consumul intermediar, reprezentând deci valoarea
nou creată în procesul de producţie.

12. PIB - metoda cheltuielilor. Conținut indicatori.

PIBpp = CF + (FBCF+ΔS) + EXN

unde:

CF – consumul final 
FBCF – formarea brută de capital fix 
VS – variaţia stocurilor 
EXN – export net = EX - IMP
EX – exportul de bunuri şi servicii 
IMP – importul de bunuri şi servicii

13. Ce reprezintă indicatorii în termeni nominali și cei în termeni reali?

Indicatorii nominali se exprimă în preturi curente în perioada pentru care se face calculul.
Indicatorii reali se exprimă în prețuri constante sau prețuri comparabile.

14. PIB - metoda veniturilor. Conținut indicatori.

PIB = R + EBE + IPRI – SV

unde:

R – remunerarea muncii (salarii, impozite pe salarii, contribuţia la fondul social, contribuţii la fondul
de şomaj, prime., etc.) ;

EBE – excedentul brut de exploatare;

IPRI – impozitele legate de producție şi de import;

SV – subvenția de exploatare

15. Ce reprezintă Indicele-deflator al produsului intern brut?

Indice de preţ care măsoară variaţia preţurilor tuturor bunurilor şi serviciilor cu destinaţie finală nou
create într-o economie, într-o perioadă de timp determinată. Se calculează ca raport procentual
între PIB nominal din perioada curentă şi PIB din perioada curentă exprimat în preţuri constante.

16. Care sunt indicatorii de rezultate. Enumerați și definiți unul dintre ei.

Produsul Intern Brut (PIB), Produsul Intern Net (PIN)

Produsul Național Brut (PNB), Produsul Național Net (PNN)

Venitul Național (VN), Venitul Național Disponibil (VND)

Venitul Personal (VP), Venitul Personal Disponibil (VPD)

Produsul Naţional Net (PNN) -reprezintă valoarea netă a bunurilor și serviciilor finite produse de
către agenții economici naționali (indiferent daca-și desfășoară activitatea în interiorul tarii sau în
străinătate) într-o perioadă de un an.

17. Conținutul sistemului de indicatori macroeconomici.

Indicatorii evidentiaza marimea si structura productiei nationale si asigura posibilitatea caracterizarii

evolutiei in timp a economiei nationale. Principalii indicatori care se calculeaza si care reflecta
marimea rezultatelor macroeconomice sunt: PGB – produsul global brut, PIB – produsul intern brut,
PIN – produsul intern net, PNB – produsul national brut, PNN – produsul national net, VN – venitul
national. De asemenea, pe baza acestor indicatori se efectueaza comparatii internationale privind
potentialul economic, eficienta si competitivitatea bunurilor economice produse in diferite tari.

18. Enumerati principalele clasificari statistice interne si internationale utilizate in prezent.

In SCN - sistemul conturilor nationale, agentii economici sunt denmumiti unitati institutionale. Intr-o
economie nationala, deoarece este un numar mare de astfel de unitati, pentru a putea reflecta
activitatea acestora este necesara gruparea lor intr-un numar de categorii cu putere de informare
mare. Aceste grupe sunt considerate omogene dpdv al compartimentului economic si sunt denumite
sectoare institutionale:

- Sectorul “Societati, cvasisocietati”

- Sectorul “Administratia publica”
- Sectorul “Administratia privata”
- Sectorul “Institutii financiare”
- Sectorul “Societati de asigurare”
- Sectorul “Gospodariile populatiei”

19. Explicati continutul criteriilor care stau la baza elaborarii unui sistem de indicatori ai
statisticii macroeconomice.

Elaborarea unui sistem de indicatori macroeconomici, ca obiect al statisticii economice a fost

necesar pentru a putea evidentia marimea si structura productiei nationale si a asigura posibilitatea
caracterizarii evolutiei in timp a economiei nationale.

Indicatorii trebuie sa exprime cantitativ categoriile definite de activitatea economica. Scopul este
gasirea unor metode de masurare care sa se apropie cat mai mult de continutul activitatii masurate.

Trebuie masurat continutul dupa sfera de cuprindere unitara si agregare unitara pe toate tipurile
organizatorice. Sfera de cuprindere unitara este ceea ce da posibilitatea agregarii successive pana la
nivelul macroeconomic.

20. Indicatori de rezultate la nivel macroeconomic – relatii intre indicatori.

Pe baza informatiilor oferite de SCN se calculeaza, in principal, urmatorii indicatori care reflecta
marimea rezultatelor macroeconomice:

- PGB – valoarea totala a bunurilor si serviciilor create in subsistemele economiei nationale

intr-o perioada determinata (1 an).
- PIB – marimea valorii adaugate brute a bunurilor economice ajunse in ultimul stadiu al
circuitului economic, care au fost produse in interiorul tarii de catre agentii economici
autohtoni si straini, intr-o perioada determinata de timp (1 an) PIB=PGB-CI
- PIN – marimea valorii adaugate nete a bunurilor economice destinate consumului final, care
au fost produse in interiorul unei anumite tari, de catre agentii economici autohtoni si
straini, intr-o perioada determinata de timp (1 an) PIN=PIB-A
- PNB – expresia baneasca a productiei finale brute, obtinute de agentii economici autohtoni,
care actioneaza in interiorul tarii ori in afara acesteia , intr-o perioada determinata de timp
(1 an) PNB=PIB +- SVAB (soldul valorii adaugate brute)
- PNN – expresia baneasca a valorii adaugate nete a bunurilor si serviciilor finale obtinute de
agentii economici autohtoni, care activeaza in interiorul tarii si in afara acesteia, intr-o
perioada determinate de timp (1 an) PNN=PNB-A
- VN – exprimat in pp reprezinta PNN, in pf PNB - venit national brut VNpp=PNB-A;
VNpf=VNpp-Iin (impozite indirecte nete)

21. Continutul, componentele si metodologia de calcul a avutiei nationale.

Avuția naționala (A.N) - reprezintă totalitatea resurselor materiale şi spirituale existente în societate
la un moment dat. In esența avuția națională este rezultatul acumulării făcute de popor în timp, ea
găsindu-se într-o strânsă legătură cu producția.

- Avutia nemateriala – include avutia social-politica, capitalul uman, avutia nemateriala

reproductibila
- Avutia materiala – are doua componente: nereproductibila (pamantul, resursele solului,
padurile) si reproductibila care se imparte in:
o Avutie de consum – bunuri de consum durabile care apartin menajelor private
o Avutie productive – stocuri de bunuri care servesc scopurilor productive.

In calculul avutiei nationale sunt considerate bunurile nete material accumulate, rezervele de devize
si creantele asupra altor tari. Astfel, avutia nationala calculate cuprinde deci valoarea tuturor
bunurilor material reproductibile corectata cu pozitia neta in raport cu strainatatea.

22. Continutul indicatorilor statistici ai avutiei materiale.

Caracterizarea statistica a avutiei nationale accumulate presupune calcularea si analiza unor

indicatori cu ajutorul carora sa se evidentieze marimea, structura, dinamica, eficienta
componentelor acesteia. Capitalul fix constituie principala componentă a avuţiei naţionale
acumulate. Bunurile de capital fix pot fi exprimate în valoare iniţială completă, valoare rămasă sau
valoare de înlocuire.
Valoarea iniţială completă (VIC) (valoare de inventar sau de înregistrare) – reprezintă totalitatea
cheltuielilor făcute cu construirea sau achiziţionarea, transportul şi punerea în funcţiune a capitalului
fix.

Valoarea rămasă (VR) exprimă partea din valoarea iniţială care nu a fost încă transferată asupra
producţiei prin intermediul amortizării. Se stabileşte ca diferenţă între valoarea iniţială şi
amortizarea calculată până în momentul calculului.

Valoarea de înlocuire (VI) se stabileşte cu ocazia reevaluării capitalului fi x, acţiune efectuată

periodic, pentru a pune de acord valoarea la care figurează în evidenţă şi preţurile în vigoare în
momentul reevaluării.

23. Aplicarea conceptului brut si net in calculul avutiei de capital.

Avuţia de capital se poate calcula după conceptul brut când mijloacele fixe figurează pe toată
perioada de funcţionare cu valoarea lor integrală (la preţuri de achiziţie şi/sau la preţuri constante
şi/sau la preţuri actuale) şi din conceptul net. Dacă din valoarea determinată după conceptul brut se
scade suma valorilor cumulate corespunzătoare amortizării rezultă avuţia netă de capital fix
(mijloacele fixe la valoarea rămasă), corespunzătoare celor trei modalităţi de evaluare a mijloacelor
fixe.

Aplicarea conceptului net presupune, aşa cum s-a menţionat să se scadă din valoarea brută,
amortizarea aferentă mijloacelor fixe.

24. Ce exprima si cum se calculeaza marimea resurselor de munca, populatia activa si populatia
ocupata.

Pentru a putea determina mărimea, structura şi utilizarea resurselor de muncă de care dispune
societatea la un moment dat sau pe o perioadă, este necesar să luăm în discuție o serie de indicatori
care se folosesc în economie.

Mărimea resurselor de muncă la un moment dat se obține printr-o egalitate de balanță.

Total resurse = Total populație în varsta de munca - Populația în vârstă de munca cu

incapacitate de munca + Populația în afara limitelor varstei de munca si care lucreaza

Populația activă (PA) din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste
care în perioada de referință au constituit forța de muncă disponibilă (utilizată sau neutilizată)
pentru producerea de bunuri şi servicii în economia națională. Populația activă cuprinde populația
ocupată şi şomerii.

Încadrarea populaţiei pe categorii, după participarea la activitatea economică, se face conform

principiului priorităţii ocupării faţă de şomaj şi a şomajului faţă de inactivitate.

Populația ocupată (PO) în mod curent (de moment) cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste
care au desfăşurat în perioada săptămânii de referință o activitate economică sau socială
producătoare de bunuri sau servicii de cel puțin o oră2), în scopul obținerii unor venituri sub formă
de salarii, plata în natură sau alte beneficii.
 25. Potentialul uman ca factor de productie. Categorii si particularitati.

Un factor determinant al dezvoltării economico-sociale a unei țări îl constituie potențialul uman de

care dispune. Pentru a putea determina mărimea, structura şi utilizarea resurselor de muncă de care
dispune societatea la un moment dat sau pe o perioadă, este necesar să luăm în discuție o serie de
indicatori care se folosesc în economie.

Resursele de munca este un concept statistic complex, care exprima totalitatea persoanelor apte de
munca, respectiv a acelor persoane care poseda aptitudini fizice si intelectuale care sa le permita sa
desfasoare o activitate utila în societate.

Populația activă (PA) din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste
care în perioada de referință au constituit forța de muncă disponibilă (utilizată sau neutilizată)
pentru producerea de bunuri şi servicii în economia națională. Populația activă cuprinde populația
ocupată şi şomerii.

Încadrarea populaţiei pe categorii, după participarea la activitatea economică, se face conform

principiului priorităţii ocupării faţă de şomaj şi a şomajului faţă de inactivitate.

Populația ocupată (PO) în mod curent (de moment) cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste
care au desfăşurat în perioada săptămânii de referință o activitate economică sau socială
producătoare de bunuri sau servicii de cel puțin o oră2), în scopul obținerii unor venituri sub formă
de salarii, plata în natură sau alte beneficii.

26. Indicatori ce caracterizeaza resursele de munca. Categorii si particularitati.

Din perspectiva analizei economice, indicatorul populatie, reprezinta doar baza de pornire pentru
determinarea indicatorilor statistici ce reflecta marimea, structura si utilizarea resurselor de munca.

Resursele de munca este un concept statistic complex, care exprima totalitatea persoanelor apte de
munca, respectiv a acelor persoane care poseda aptitudini fizice si intelectuale care sa le permita sa
desfasoare o activitate utila în societate.

Rezultă că stabilirea resurselor de muncă dintr-o societate la un moment dat nu este o operaţie
simplă. Ea se poate realiza folosind datele de la ultimul recensământ şi completate cu date curente
privind intrările şi ieşirile din sistem, precum şi estimări privind evoluţia posibilă a populaţiei pe
grupe de vârstă. Ca atare, la calculul resurselor de muncă trebuie să se pornească de la următorii
indicatori; populaţia în limitele de vârstă aptă de muncă dar incapabilă de muncă; populaţia cuprinsă
în afara limitelor de vârstă ale populaţiei apte de muncă dar care mai lucrează.

27. Indicatorii eficientei fondurilor fixe si a productivitatii muncii, calculul acestora. Contributia
factorilor.

Indicatorii eficienței pot fi: globali (tuturor resursele folosite) și parțiali (pe categorii de resurse).

Eficienta se determina conform relației:

A)𝒆𝒍𝒂ț𝒊𝒂 = 𝑬𝒇𝒆𝒄𝒕/𝑬𝒇𝒐𝒓𝒕 - exprimă eficienta utilizării mijloacelor fixe și indică rezultatul obținut la

1 lei sau 1000 lei mijloace fixe

B) 𝑹𝒆𝒍𝒂ț𝒊𝒂 = 𝑬𝒇𝒐𝒓𝒕/𝑬𝒇𝒆𝒄𝒕 - exprima necesarul de mijloace fixe si indică mijloacele fixe necesare
pentru a obține 1leu sau 1000 lei producției

Productivitatea muncii exprimă eficiența utilizării forței de muncă. Indicatorii:

1. Productivitatea muncii - metoda directă: efect/efort: w=q/T , de unde: q=w*T

2. Productivitatea muncii – metoda inversă: efort /efect: t=T/q, de unde: T=t*q

28. Principiile care stau la baza alcatuirii SCN si calcularii indicatorilor macroeconomici.

În rezultatele activității economice se cuprind numai bunurile și serviciile care se realizează pe piață,
deci dau naștere Tranzacțiilor.

În indicatorii de rezultate se cuprind numai Tranzacțiile cu bunurile produse și serviciile realizate în

perioada de calcul. Trebuie de avut în vedere și modificarea stocului).

În indicatorii de rezultate se cuprind numai bunurile și serviciile finale.

Indicatorii de rezultate pot fi calculați ca indicatori de tip intern sau de tip national
Indicatorii de rezultate pot fi calculați ca indicatori de natura bruta și ca indicatori de natura netă.
Indicatorii de natură brută cuprind în structura lor valorica și alocația pentru consumul de capital fix.

Indicatorii de rezultate pot fi exprimați la prețul pieței și la prețul factorilor de producție.

Indicatorii de rezultate pot fi calculați ca indicatori nominali și indicatori reali.

29. Categoriile de conturi care alcatuiesc SCN, caracterizare lor.

Pentru a analiza aspectele esențiale ale vieții economice din societate, în statistica macroeconomică,
conform metodologiei SCN, se alcătuiesc următoarele grupe de conturi naționale:

Grupa (A). Conturi naționale care stau la baza calculării indicatorilor sintetici ai

producției de bunuri. În acest scop, se elaborează două conturi:

1) Contul sintetic de bunuri (contul 0);

2) Contul de producție (contul 1).

1. Contul sintetic de bunuri (contul 0) se elaborează la nivelul economiei naționale după conceptul
intern. În el, se evidențiază, pe de o parte, dimensiunea și proveniența bunurilor materiale și
serviciilor pe sectoare și activități economice, iar pe de altă parte, utilizarea acestora în scopuri
productive, pentru consum și dezvoltare, elemente evidențiate, de asemenea, pe activități și
sectoare economice.

2. Contul de producție (contul 1).

Prin acest cont se sintetizează tranzacțiile ce caracterizează activitatea de producție a subiectelor

interne.

Grupa (B). Conturile naționale care, prin conținutul lor, stau la baza calculării indicatorilor ce permit
analiza formării veniturilor, repartiției și utilizării acestora. În acest scop, în SCN se alcătuiesc:

Contul 2 - contul de exploatare sau de creare a veniturilor;

Contul 3 - contul de repartiție primară a veniturilor;

Contul 4 - contul de redistribuire secundară a veniturilor;

Contul 5 - contul de redistribuire a veniturilor în formă naturală;

Contul 6 - contul de utilizare a veniturilor disponibil ajustat;

Contul 7 - Contul de capital - Contul de finanțare a modificării patrimoniului

Contul 8. - Contul străinătatea sau restul lumii

30. Ce reprezinta sistemul conturilor nationale al unei tari.

Elementul central al statisticii macroeconomice îl constituie măsurarea rezultatelor activității

economice care se realizează în cadrul Sistemul Conturilor Naționale (SCN), sistem folosit de
organismul internațional de majoritatea țărilor lunii inclusiv de România.

SCN cuprinde un: „set coerent, consistent şi integrat de conturi macroeconomice, bilanţul economiei
naţionale şi tablouri bazate pe un set de concepte internaţionale, definiţii, clasificări şi reguli
contabile“.

31. Sistemul de indicatori care caracterizeaza rezultatele activitatii economice ca urmare a

utilizarii potentialului economic.

Elementele potențialului economic le regăsim în componenta avuției naționale. În avuția națională

sunt cuprinse bunurile materiale existente în societate, rezervele de devize și creanțele nete asupra
altor țări și, din acest punct de vedere, adăugând și resursele naturale care vor intra în circuitul
economic dau posibilitatea unei aprecieri reale a perspectivelor de evoluție.

Pentru a cuantifica, avuția națională acumulată a unei țări, partea principală a acesteia, există o serie
de indicatori care dau esență volumului avuției economiei naționale.

Pe baza acestor indicatori cuantificați prin relații de calcul se poate calcula pe total economie
națională și în structura economiei naționale elementele importante care definesc partea acumulată
a avuției naționale.

32. Comparatii conceptuale si metodologice intre indicele preturilor bunurilor de consum (IPBC)
si indicele costului vietii (ICV). Definire si exemplificare.

Costul vieții - este indicatorul nivelului de trai ce exprimă nemijlocit mărimea consumului de bunuri
materiale și servicii de către un individ, grup social-profesional și în total de către populație.
Mărimea costului vieții depinde de nivelul cheltuielilor curente efectuate într-o anumită perioadă de
timp, de regulă un an, pentru procurarea de bunuri alimentare, nealimentare și servicii necesare
consumului de către populație. Evoluția costului vieții este exprimată prin indicele costului vieții
(Icv), ce exprimă modificarea medie a prețurilor la bunurile materiale și a tarifelor la serviciile pentru
populație (p).

Indicele preturilor de consum (IPC) măsoară evoluția de ansamblu a preturilor mărfurilor cumpărate
si a tarifelor serviciilor utilizate de către populație într-o anumita perioada (perioada curenta), fata
de o perioada anterioara (perioada de baza sau de referință).

Indicele preturilor de consum se calculează numai pentru elementele care intra in consumul direct al
populației, fiind excluse: consumul din resurse proprii, cheltuielile cu caracter de investiții si
acumulare, dobânzile plătite la credite, ratele de asigurare, amenzile, impozitele etc., precum si
cheltuielile aferente plății muncii pentru producția agricola a gospodăriilor individuale.

33. Salariul real: ce exprima elementele necesare calcularii salariului real si dinamica acestuia.
Exemplificare.

Principala sursa de venit a populație reprezintă salariul. In practica economică acesta este de două
tipuri brut si net. Salariul Net - reprezintă salariul brut diminuat cu totalul reținerilor salariale

În statistică însă ne întâlnim cu doua denumiri:

a) Salariul nominal brut – care reprezinta totalitatea sumelor și avantajelor primite de angajați în

contrapartida muncii depuse

b) Salariul real din perioada curenta exprima puterea de cumpărare a salariului nominal într-o

perioada de referință (0)

Pentru a observa modificările puterii de cumpărare a salariului nominal aplicam IPC (indicele
preturilor de consum).

Indicele castigului salariului real reprezinta raportul dintre indicele castigului salarial mediu

nominal net si indicele general al preturilor de consum.

Castigul salarial real exprima contravaloarea marfurilor si a serviciilor care pot fi cumparate,
respectiv utilizate, cu castigul salarial mediu net lunar, intr-o anumita perioada de timp, de obicei un
an, comparativ cu alta perioada, avand in vedere preturile marfurilor si a tarifelor serviciilor.

34. Definirea indicilor de pret in masurarea inflatiei. Exemplificare.

IPC este, așa cum s-a menționat, unul din cei mai cunoscuți indici de prețuri. Indicele preturilor de
consum (IPC) măsoară evoluția de ansamblu a preturilor mărfurilor cumpărate si a tarifelor
serviciilor utilizate de către populație într-o anumita perioada (perioada curenta), fata de o perioada
anterioara (perioada de baza sau de referință).

IPPI–Indicele prețurilor producției industriale. Acesta exprimă evoluția sau schimbările medii ale
prețurilor produselor fabricate și livrate de producătorii interni, practicate efectiv, în primul stadiu al
comercializării acestora.

IVU–Indicele valorii unitare a exportului/importului caracterizează dinamica prețurilor din

contractele de export/import, extinderea variației prețurilor mărfurilor considerate reprezentative și
permite deflatarea prin intermediul său a indicatorilor ce caracterizează schimburile externe și chiar
calcularea „raportului de schimb”;

ICV –Indicele costului vieții măsoară care este costul la prețurile pieței în perioada curentă, pentru
menținerea standardului de viață atins în perioada de bază. Este utilizat, în principal, în
determinarea salariilor, respective a veniturilor reale

IPAM–Indicele prețurilor cu amănuntul măsoară modificarea prețurilor la mărfurile vândute prin

rețeaua comerțului cu amănuntul;

ICC –Indicele costului construcțiilor măsoară modificarea prețurilor în construcții

IPPA –Indicele prețurilor produselor agroalimentare măsoară evoluția prețurilor produselor

agroalimentare pe ”piața românească”. Se utilizează atât distinct, cât și în determinarea IPBC;

Indicele deflator al PIB– numit și indice «implicit» al prețurilor Produsului Intern Brut, nu se
calculează în mod direct prin modificarea prețurilor ci ca rezultat al raportului între PIB nominal (deci
în prețuri curente) și PIB real (deci exprimat în prețuri comparabile).
Deflatorul PIB are o sferă de cuprindere mai mare ca a IPC-ului, cuprinzând, modificarea prețurilor în
întreaga economie națională, dar este un indicator “tardiv”, având în vedere perioada de timp după
care informațiile privind mărimea PIB-ului sunt disponibile, cât și variantele succesive de calcul din
punct de vedere al preciziei (provizorie, semidefinitivă și respectiv definitivă).

35. Nomenclatoarele utilizate in calculul IPC. Particularitati si exemplificare.

Măsurarea evoluției prețurilor de consum prin IPC, presupune construirea unor nomenclatoare prin
care se definesc produsele și serviciile pentru care se urmărește evoluția prețurilor, localitățile și
punctele de vânzare a mărfurilor și serviciilor. Nomenclatoarele produselor și serviciilor, localităților
și al punctelor de vânzare nu sunt "liste" exhaustive ci reprezintă eșantioane reprezentative pentru
colectivitățile generale respective.

l. Nomenclatorul de mărfuri și servicii reprezentative este de cea mai mare importantă pentru
construirea IPC. La construirea nomenclatorului de mărfuri și servicii se pornește de la câteva cerințe
de bază, din care menționăm:

- grupele de mărfuri să fie cât mai omogene din punct de vedere al utilizării, destinației, variației de
prețuri;

- sortimentele unui produs să aibă prețuri relativ apropiate astfel încât să poată fi sub substituite;
sortimentele cuprinse să se găsească în mod curent pe piață.

2. Nomenclatorul localităților se stabilește pornind în principal de la volumul vânzărilor de mărfuri și

servicii, numărul populației din aceste localități, respectarea raportului urban/rural și
reprezentativitatea zonelor geografice.

3. Nomenclatorul punctelor de vânzare are la bază câteva criterii fundamentale și anume:

- dacă același produs se găsește și se vinde la prețuri diferite la magazine de stat și particulare, de
același tip, înregistrarea se va face la unitatea unde se vând cantitățile mai mari din sortimentele
reprezentative;

- dacă volumul vânzărilor la un anumit sortiment într-o unitate privată este aproximativ același cu cel
al unei unități de stat, se va include în eșantion unitatea particulară;

- punctele de vânzare unde se culeg date privind prețurile respectiv tarifele sunt fixe, pentru a putea
asigura continuitatea și comparabilitatea datelor.

36. Deflatorul PIB vs IPC. Particularitati si exemplificare.

Deflatorul măsoară preţurile tuturor bunurilor şi serviciilor produse în timp ce IPC măsoară doar
preţurile bunurilor şi serviciilor cumpărate de populaţie; o creştere a preţurilor bunurilor cumpărate
de firme sau guvern (ex. ale preţurilor bunurilor de producţie sau echipamentelor militare) apare în
deflator dar nu şi în IPC;

Deflatorul include doar preţurile produse intern, nu şi pe ale celor importate. Ex. Creşterea preţului
unui auto Toyota fabricat în Japonia şi cumpărată la noi afectează IPC dar nu şi deflatorul PIB;
IPC asociază preţurilor bunurilor nişte ponderi fixate, în timp ce deflatorul asociază ponderi care se
modifică în timp. IPC se calculează pe baza unui coş fixat de bunuri, în timp ce deflatorul permite
modificarea în timp a acestuia pe măsură ce componenţa PIB se modifică.

37. Particularitati in masurarea inflatiei si comparatii intre indicele preturilor de tip Laspeyres si
indicele preturilor de tip Paasche.

Principiul Laspeyres constă în utilizarea ponderilor constante ale unei perioade considerate de bază,
în timp ce

Principiul Paasche presupune utilizarea ponderilor variabile referitoare la perioadă curentă.

Problema în cazul celor două principii este ca deşi sunt considerate acceptabile aplicarea lor duce la
obţinerea de rezultate diferite, mai ales atunci când ponderile aplicate suferă modificări rapide şi
considerabile.

38. Prezentati un subiect de interes personal din tematicile disciplinei.