1.

Dacă transmiterea proprietăţii este de natura contractului de vânzare-cumpărare, atunci: a) un contract

de vânzare-cumpărare care nu cunoaşte acest efect este nul, sau, în anumite condiţii anulabil; b) contractul
încheiat fără transmiterea proprietăţii este un contract nenumit; c) putem afirma că transmiterea proprietăţii
ţine şi de esenţa contractului de vânzare cumpărare.

2. Prin contractul de vânzare-cumpărare se poate transmite un drept real, cum ar fi: a) dreptul de uzufruct
sau dreptul de abitaţie; b) dreptul de superficie sau un drept de creanţă; c) un drept din materia proprietăţii
intelectuale.

3. Prin contractul de vânzare-cumpărare: a) se poate înstrăina întregul patrimoniu al unei persoane; b) se

poate înstrăina, în mod excepţional, un patrimoniu; c) se poate înstrăina, în mod excepţional, doar o
fracţiune a unui patrimoniu.

4. Vânzătorul poate alege să înstrăineze: a) drepturi personale nepatrimoniale; b) drepturi patrimoniale cu

caracter strict personal; c) drepturi de creanţă.

5. În cazul contractului de vânzare-cumpărare: a) ţine de natura contractului ca preţul să fie exprimat sub
forma unei sume de bani; b) ţine de esenţa contractului ca preţul să fie exprimat sub forma unei sume de
bani; c) preţul poate fi stabilit de către părţile contractante şi sub forma unei prestări de serviciu.

6. Dacă A şi B îşi exprimă consimţământul în legătură cu viitoarea transmitere a proprietăţii în schimbul

unui preţ exprimat într-o sumă de bani: a) suntem în prezenţa unui contract de vânzare-cumpărare; b) nu
suntem în prezenţa unui contract de vânzare-cumpărare, ci a unei promisiuni de vânzare-cumpărare; c)
este vorba despre un contract de vânzare-cumpărare afectat de modalităţi.

7. Vânzarea-cumpărarea este: a) un contract care generează obligaţii reciproce şi interdependente între

părţi; b) un contract care generează obligaţii numai în sarcina uneia dintre părţi, întrucât transmiterea
proprietăţii care loc chiar din momentul încheierii contractului; c) un contract real, întrucât transmite drepturi
reale.

8. Întrucât obligaţiile părţilor contractante sunt interdependente şi reciproce, fiecare avându-şi cauza
juridică în cealaltă: a) în cazul în care una dintre părţile contractante nu îşi execută obligaţia ce îi incumbă,
dar va pretinde ca cealaltă parte să îşi execute obligaţia corelativă, atunci aceasta din urmă se va putea
apăra prin invocarea excepţiei de neexecutare a contractului; b) contractul de vânzare-cumpărare va putea
fi desfiinţat printr-o acţiune în rezoluţiune promovată de către partea care nu şi-a îndeplinit obligaţia ce îi
revenea sau se declară gata să îşi execute obligaţia, în cazul în care cealaltă parte, în mod culpabil, nu îşi
execută sau execută necorespunzător obligaţiile asumate; c) se justifică şi problematica suportării riscului
contractului de către debitorul obligaţiei imposibil de executat.

9. Vânzarea-cumpărarea: a) este întotdeauna un contract în care ambele părţi urmăresc să îşi procure un
avantaj în schimbul obligaţiilor pe care şi le asumă şi, prin urmare obligaţiile părţilor contractante vor fi
apreciate după criteriul culpa levis in concreto; b) poate fi, în mod excepţional, un contract în care una
dintre părţi urmăreşte să îi procure celeilalte un anumit avantaj, fără a urmări să obţină un contraechivalent;
c) poate deveni cu titlu gratuit, dacă vânzătorul alege să nu îl urmărească pe cumpărător pentru plata
preţului.
1
10. Vânzarea-cumpărarea este: a) un contract comutativ, pentru că existenţa şi întinderea prestaţiilor
datorate de părţi sunt certe şi pot fi apreciate chiar la momentul încheierii contractului; b) un contract
aleatoriu, pentru că existenţa sau întinderea prestaţiilor părţilor sau numai a uneia dintre ele nu se
cunoaşte la momentul contractării; c) deşi în mod esenţial este comutativ, poate fi şi aleatoriu.

11. Vânzarea-cumpărarea este, conform Codului civil: a) un contract consensual, dar care, prin excepţie,
poate fi şi solemn; un contract solemn, dar care, prin excepţie, poate fi şi consensual; c) un contract
consensual.

12. În ipoteza în care prin contractul de vânzare-cumpărare se transmite un drept de proprietate: a)

transmiterea proprietăţii operează din momentul în care părţile au convenit asupra bunului şi asupra
preţului; b) transmiterea proprietăţii operează din momentul în care părţile au convenit asupra bunului şi
asupra preţului, numai dacă bunul a fost predat cumpărătorului, indiferent dacă acesta a achitat sau nu
preţul; c) transmiterea proprietăţii operează din momentul în care părţile au convenit asupra bunului şi
asupra preţului , numai dacă bunul a fost predat cumpărătorului, iar acesta a plătit preţul.

13. Transferul dreptului de proprietate este amânat atunci când: a) se inserează o condiţie rezolutorie în
contract; b) se inserează o condiţie suspensivă în contract; c) se inserează un termen suspensiv în
contract.

14. În cazul cumpărării unui bun dintr-un magazin cu regim de autoservire: a) contractul de încheie în
momentul individualizării bunului; b) contractul se încheie în momentul prezentării bunului la casă pentru a
fi achitat; c) cumpărătorul devine proprietarul bunurilor în momentul individualizării lor, conform regulilor
generale.

15. Contractul de vânzare-cumpărare: a) poate fi un contract intuitu personae, numai dacă manifestarea
de voinţă a părţilor este însoţită de remiterea materială a bunului; b) poate fi un contract intuitu personae,
numai dacă încheierea sa se face în mod determinant şi în considerarea persoanei contractante; c) poate fi
un contract intuitu personae, numai dacă încheierea sa se face în mod determinant şi în considerarea
persoanei contractante, aspect care trebuie să rezulte neîndoielnic din cuprinsul contractului.

16. În ceea ce priveşte interpretarea, în materia vânzării-cumpărării se aplică următoarele reguli speciale:
a) clauzele contractuale vor trebui să fie interpretate în mod coordonat, dându-se fiecăreia sensul ce
rezultă din întregul contract; b) dispoziţiile neclare se interpretează după obiceiul locului unde s-a încheiat
contractul; c) orice clauză obscură sau îndoioasă se interpretează prin aplicarea principiului in dubio contra
stipulantem.

17. În materia vânzării-cumpărării: a) este aplicabilă regula capacităţii; b) este aplicabilă regula
incapacităţii; c) incapacităţile reprezintă prohibiţii de a vinde ori interdicţii de a cumpăra, normele care le
instituie fiind de strictă interpretare şi aplicare.

18. Vânzarea-cumpărarea: a) ca regulă, reprezintă un act de dispoziţie raportat la patrimoniul părţii

contractante; b) ca regulă, reprezintă un act de administrare sau de conservare raportat la obiectul
contractului; c) este întotdeauna un act de dispoziţie.
2
19. Prin instituirea incapacităţii soţilor de a încheia contracte de vânzare-cumpărare se urmăreşte
asigurarea unei triple protecţii: a) a soţului donatar; b) a intereselor moştenitorilor rezervatari ai soţului
donator; c) a intereselor creditorilor soţului cumpărător.

20. Incapacitatea soţilor de a încheia contracte de vânzare-cumpărare: a) se aplică şi foştilor sau viitorilor
soţi; b) se aplică şi concubinilor; c) în cazul nerespectării sale, sancţiunea care intervine este nulitatea
relativă a contractului de vânzare-cumpărare.

21. Incapacitatea tutorilor de a încheia contracte de vânzare-cumpărare cu persoanele aflate sub tutela lor:
a) este o incapacitate de a vinde şi a cumpăra; b) este o incapacitate de a vinde; c) este o incapacitate de
a cumpăra.

22. Articolul 1309 Cod civil: a) face referire la noţiunea de drept litigios, prin care trebuie să înţelegem
numai drepturile care fac obiectul unui proces aflat pe rolul instanţelor de judecată; b) dispune în legătură
cu o incapacitate a cărei încălcare se sancţionează cu nulitatea absolută; c) dispune în legătură cu o
incapacitate a cărei încălcare se sancţionează cu nulitatea relativă.

23. Pentru a fi în prezenţa incapacităţii persoanelor fizice de a dobândi terenuri agricole în proprietate, prin
acte juridice între vii, peste limita de două sute de hectare teren în echivalent arabil, de familie, trebuiau
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) contractul de vânzare-cumpărare să aibă ca obiect derivat un
teren agricol, situat în extravilan; b) prin contract să se dobândească un drept de proprietate asupra
terenului agricol; c) incapacitatea privea pe toţi membrii unei familii care deţinea în proprietate două sute de
hectare teren agricol în echivalent arabil.

24. Incapacitatea persoanelor fizice de a dobândi terenuri agricole în proprietate, prin acte juridice între vii,
peste limita de două sute de hectare teren în echivalent arabil, de familie, se sancţiona cu: a) nulitatea
relativă; b) nulitatea totală; c) nulitatea parţială.

25. Nu pot fi cumpărători, nici direct, nici prin persoane interpuse : a) persoanele insolvabile în privinţa
bunurilor imobile care se vând prin licitaţie publică; b) cetăţenii străini şi apatrizii, în privinţa terenurilor şi
construcţiilor; c) persoanele juridice străine, în privinţa terenurilor.

26. Nu pot fi cumpărători, nici direct, nici prin persoane interpuse: a) executorii judecătoreşti, cu privire la
bunurile ce au făcut obiectul activităţii de executare silită; b) funcţionarii publici, cu privire la bunurile statului
sau ale unităţilor administrativ-teritoriale care se vând prin intermediul lor; c) administratorii bunurilor
statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, cu privire la bunurile pe care le administrează.