CONTRACTUL DE VÂNZARE.

NOŢIUNE, CARACTERE, INTERPRETARE

1. Dacă transmiterea proprietăţii este de natura contractului de vânzare, atunci:

a) un contract de vânzare care nu cunoaşte acest efect este nul sau, în anumite condiţii, anulabil;
b) contractul încheiat fără transmiterea proprietăţii este un contract nenumit;
c) putem afirma că transmiterea proprietăţii ţine şi de esenţa contractului de vânzare.
2. Prin contractul de vânzare se poate transmite un drept real, cum ar fi:
a) dreptul de uzufruct;
b) dreptul de superficie sau un drept de creanţă;
c) un drept din materia proprietăţii intelectuale.
3. Prin contractul de vânzare:
a) se poate înstrăina întregul patrimoniu al unei persoane;
b) se poate înstrăina, în mod excepţional, un patrimoniu;
c) se poate înstrăina, în mod excepţional, o fracţiune de patrimoniu.
4. Vânzătorul poate alege să înstrăineze:
a) drepturi personale nepatrimoniale;
b) drepturi patrimoniale cu caracter personal;
c) drepturi de creanţă.
5. În cazul contractului de vânzare:
a) ţine de natura contractului ca preţul să fie exprimat sub forma unei sume de bani;
b) ţine de esenţa contractului ca preţul să fie exprimat sub forma unei sume de bani;
c) preţul poate fi stabilit de către părţile contractante şi sub forma unei prestări de
serviciu.
6. Dacă A şi B îşi exprimă consimţământul în legătură cu viitoarea transmitere a
proprietăţii în schimbul unui preţ exprimat într-o sumă de bani:
a) suntem în prezenţa unui contract de vânzare;
b) nu suntem în prezenţa unui contract de vânzare, ci a unei promisiuni de vânzare-cumpărare;
c) este vorba despre un contract de vânzare afectat de modalităţi.
7. Vânzarea este:
a) un contract care generează obligaţii reciproce şi interdependente între părţi;
b) un contract care generează obligaţii numai în sarcina uneia dintre părţi, întrucât transmiterea
proprietăţii are loc chiar din momentul încheierii contractului;
c) un contract real, întrucât transmite drepturi reale.
8. Întrucât obligaţiile părţilor contractante sunt interdependente şi reciproce, fiecare
avându-şi cauza juridică în cealaltă:
a) în cazul în care una dintre părţile contractante nu îşi execută obligaţia ce îi incumbă, dar va
pretinde ca cealaltă parte să îşi execute obligaţia corelativă, atunci aceasta din urmă se va putea
apăra prin invocarea excepţiei de neexecutare a contractului;
b) contractul de vânzare va putea fi desfiinţat printr-o acţiune în rezoluţiune promovată de către
partea care nu şi-a îndeplinit obligaţia ce îi revenea sau se declară gata să îşi execute obligaţia,
în cazul în care cealaltă parte, în mod culpabil, nu îşi execută sau execută în mod
necorespunzător obligaţiile asumate;
1
c) se justifică şi problematica suportării riscului contractului de către debitorul obligaţiei
imposibil de executat.
9. Vânzarea:
a) este întotdeauna un contract în care ambele părţi urmăresc să îşi procure un avantaj în
schimbul obligaţiilor pe care şi le asumă şi, prin urmare, obligaţiile părţilor contractante vor fi
apreciate după criteriul culpa levis in concreto;
b) poate fi, în mod excepţional, un contract în care una dintre părţi urmăreşte să îi procure
celeilalte părţi un avantaj, fără a urmări să obţină un contraechivalent;
c) poate deveni cu titlu gratuit, dacă vânzătorul alege să nu îl urmărească pe cumpărător pentru
plata preţului.
10. Vânzarea este:
a) un contract comutativ, pentru că existenţa şi întinderea prestaţiilor datorate de părţi sunt
certe şi pot fi apreciate chiar la momentul încheierii contractului;
b) un contract aleatoriu, pentru ca existenţa sau întinderea prestaţiilor părţilor sau numai a
uneia dintre ele nu se cunoaşte la momentul contractării;
c) deşi în mod esenţial este comutativ, poate fi şi aleatoriu.
11. Vânzarea este, conform Codului civil:
a ) un contract consensual, dar care, prin excepţie, poate fi şi solemn;
b) un contract solemn, dar care, prin excepţie, poate fi şi consensual;
c) un contract consensual.
12. În ipoteza în care prin contractul de vânzare se transmite un drept de proprietate:
a) transmiterea proprietăţii operează din momentul în care părţile au convenit asupra bunului
şi asupra preţului;
b) transmiterea proprietăţii operează din momentul în care părţile au convenit asupra bunului
şi asupra preţului, numai dacă bunul a fost predat cumpărătorului, indiferent dacă acesta a
achitat sau nu preţul;
c) transmiterea proprietăţii operează din momentul în care părţile au convenit asupra bunului
şi asupra preţului, numai dacă bunul a fost predat cumpărătorului, iar acesta a achitat
preţul.
13. Transferul dreptului de proprietate este amânat atunci când:
a) se inserează o condiţie rezolutorie în contract;
b) se inserează o condiţie suspensivă în contract;
c) se inserează un termen suspensiv în contract.
14. În cazul cumpărării unui bun dintr-un magazin cu regim de autoservire:
a) contractul se încheie din momentul individualizării bunului;
b) contractul se încheie în momentul achitării preţului la casa de marcat;
c) cumpărătorul devine proprietarul bunurilor în momentul individualizării lor, conform
regulilor generale.
15. Contractul de vânzare:
a) poate fi un contract intuitu personae, numai dacă manifestarea de voinţă a părţilor este
însoţită de remiterea materială a bunului;
b) poate fi un contract intuitu personae, numai dacă încheierea sa se face în mod determinant
şi în considerarea persoanei contractante;
2
c) poate fi un contract intuitu personae, numai dacă încheierea sa se face în mod determinant
şi în considerarea persoanei contractante, aspect care trebuie să rezulte neîndoielnic din
cuprinsul contractului.
16. În ceea ce priveşte interpretarea, în materia vânzării se aplică următoarele reguli
speciale:
a) clauzele contractuale vor trebui să fie interpretate în mod coordonat, dându-se fiecăreia
sensul ce rezultă din întregul contract;
b) dispoziţiile neclare se interpretează după obiceiul locului unde s-a încheiat contractul;
c) orice clauză obscură sau îndoioasă se interpretează prin aplicarea principiului in dubio
contra stipulantem.
17. Contractul de vânzare nu poate avea ca obiect:
a) numai un drept de servitute;
b) un drept de uz;
c) o moştenire dobândită de vânzător.
18. Transmiterea proprietăţii:
a) este de esenţa contractului de vânzare;
b) este de natura contractului de vânzare;
c) operează întotdeauna odată cu încheierea contractului de vânzare.
19. Contractul de vânzare este:
a) un act juridic consensual;
b) un act juridic declarativ;
c) poate fi şi un act juridic de administrare.
20. Câteodată, vânzarea este:
a) un act juridic solemn;
b) un act juridic real;
c) un act juridic aleatoriu.
21. Transmiterea proprietăţii operează în momentul încheierii valabile a contractului de
vânzare:
a) întotdeauna;
b) doar în privinţa bunurilor individual determinate, indiferent de clauzele contractului;
c) indiferent de voinţa părţilor.
22. Clauzele neclare din contractul de vânzare se interpretează:
a) în favoarea cumpărătorului;
b) conform voinţei reale a părţilor;
c) în favoarea vânzătorului.