MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO” DIN BĂLȚI
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
CATEDRA DE DREPT

REFERAT
La DREPT PENAL. PARTEA SPECIALĂ -I

Tema:
Infracțiuni ecologice

Autor:
Grupa
Conducător:

1
 CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………………………….2
Capitolul I Infracțiuni ecologice................................................................................................3

1.1 Noțiunea,caracterizarea general a infracțiunilor ecologice ………………………………3

1.2 Tipurile infracțiunilor ecologice…………………………………………………………...5

Capitolul II Infracțiuni ecologice cu caracter general…………………………………………..6

2.1 Încălcarea cerinţelor securităţii ecologice……………………………………………………..6

2.2 . Încălcarea regulilor de circulaţie a substanţelor, materialelor și deșeurilor radioactive,

bacteriologice sau toxice………………………………………………………………………….7

2.3 Tăinuirea de date sau prezentarea intenţionată de date neautentice despre poluarea
mediului…………………………………………………………………………………………...9

2.4 Neîndeplinirea obligaţiilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice……………..11

Capitolul III Infracțiuni ecologice cu caracter special…………………………………………..12
3.1 Poluarea solului………………………………………………………………………………12
3.2 Încălcarea cerinţelor de protecţie a subsolului……………………………………………….13
3.3 Poluarea apei…………………………………………………………………………………14
3.4 Poluarea aerului……………………………………………………………………………...15
3.5 Tăierea ilegală a vegetaţiei forestiere………………………………………………………..16
3.6 Distrugerea sau deteriorarea masivelor forestiere…………………………………………..17
3.7 Vânatul illegal……………………………………………………………………………….17
3.8 . Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale apelor………………18
3.9 Încălcarea regimului de administrare și protecţie a fondului ariilor naturale protejate de
stat………………………………………………………………………………………………..19
Concluzie………………………………………………………………………………………..20
Bibliografie………………………………………………………………………………………21

2
Introducere
Protecţia mediului înconjurător constituie o prioritate naţională, care vizează în mod direct
condiţiile de viaţă și sănătatea populaţiei, realizarea intereselor economice și social-umane,
precum și capacităţile de dezvoltare durabilă a societăţii pe viitor. Pe parcursul ultimelor două
decenii, în Republica Moldova s-a reuşit atît formarea unui sistem legislativ ecologic, cît şi
dezvoltarea acestuia în corespundere cu cele mai moderne abordări şi tendinţe de protecţie
eficientă a mediului. Ca rezultat, în prezent, dispunem de un număr impunător de legi, acte
normative subordonate legilor, planuri, programe, concepţii şi strategii în domeniu. Formarea şi
dezvoltarea legislaţiei ecologice au fost şi continuă să fie influenţate puternic de o serie de factori
externi determinaţi de procesele obiective ale globalizării şi internaţionalizării problemelor
ecologice. În acest context, este de remarcat că armonizarea legislaţiei şi racordarea ei la
modelele recunoscute pe plan internaţional constituie un principiu important al procesului de
dezvoltare a legislaţiei ecologice naţionale.

Locul central şi cel mai important în procesul de protecţie a mediului îi revine legislaţiei
ecologice, ca instrument principal al politicii de mediu a statului.

Legislaţia ecologică a Republicii Moldova trebuie să constituie un sistem integru, bine ordonat şi
coordonat, care să urmărească atingerea scopului general – asigurarea, realizarea şi apărarea
dreptului fiecărei persoane la un mediu sănătos şi ecologic echilibrat.

Principalele probleme ce marchează sistemul legislaţiei ecologice a Republicii Moldova la etapa

actuală ţin de nerespectarea normelor de tehnică legislativă în procesul legiferării şi al
armonizării acesteia cu cadrul juridic internaţional şi comunitar. În prezent, sistematizarea
legislaţiei ecologice reprezintă principala exigenţă şi modalitate de asigurare a integrităţii
sistemice a sistemului legislativ dat, de natură să asigure eficienţa aplicării.

3
 Capitolul I

INFRACŢIUNI ECOLOGICE
1.1 NOŢIUNEA, CARACTERIZAREA GENERALĂ A INFRACŢIUNILOR
ECOLOGICE

Termenul mediu exprimă o noţiune cuprinzătoare și fundamentală, prin care înţelegem lumea
vie și cea neînsufleţită, în principiu tot, sau aproape tot ce înconjoară omul. În legislaţia
Republicii Moldova nu se definește noţiunea mediului, însă în art.4 al Legii privind protecţia
mediului înconjurător se descriu elementele lui – solul, subsolul, apele, flora și fauna, aflate pe
teritoriul țării, precum și aerul din spaţiul de deasupra acestui teritoriu.

Mediul nu poate fi definit în sens strict juridic, susţin părerea că prin mediu trebuie să înţelegem
totalitatea factorilor naturali și a celor creaţi prin activităţi umane, care, în strânsă interacţiune,
influenţează echilibrul ecologic, determină condiţiile de viaţă pentru om și cele de dezvoltare în
ansamblu a societăţii umane.

Principiile de bază ale protecţiei mediului sunt stipulate în art. 3 al Legii privind protecţia
mediului înconjurător:

1) obligativitatea executării legislaţiei cu privire la protecţia mediului, respectării standardelor,

normativelor și limitelor admisibile de folosire a resurselor naturale și energiei, de aplicare a
factorilor chimici, fizici și biologici asupra componenţilor mediului, de emisii și deversări
nocive, de depozitare a deșeurilor provenite din activităţile economice;

2) prioritatea scopurilor și activităţii de protecţie a mediului, în cadrul realizării intereselor de

ordin economic și social-uman ale populaţiei pentru prezent și viitor;

3) responsabilitatea tuturor persoanelor fizice și juridice pentru prejudiciul cauzat mediului;

prevenirea, limitarea, combaterea poluării, precum și recuperarea pagubei, cauzate mediului și
componenţilor lui, din contul persoanelor fizice și juridice care au admis (chiar și inconștient sau
din neglijenţă) dauna;

4) proiectarea, amplasarea și punerea în funcţiune a obiectivelor social-economice, realizarea

programelor și activităţilor care presupun schimbări ale mediului înconjurător sau ale unor
componente ale acestuia se admit numai:

– cu condiţia informării (de către autorităţile administraţiei publice locale și beneficiari) și cu

acordul populaţiei care locuiește în perimetrul zonei de protecţie sanitară a obiectivului
4
respectiv, în etapele de proiectare și amplasare a acestuia, cu cel puţin 30 de zile înainte de
întocmirea materialelor de atribuire a terenului în conformitate cu legislaţia;

– cu avizul pozitiv al Expertizei ecologice de stat asupra documentaţiei de proiect, elaborate în

modul stabilit

Pornind de la reglementările legale în vigoare, în cadrul raporturilor de dreptul mediului, poate

interveni, alături de răspunderea civilă și cea administrativă, răspunderea penală.

Se cunoaște că fiecare încălcare a legii prezintă un anumit grad de pericol social, care,
desigur, nu este uniform. Cel mai mare grad de pericol social îl prezintă tocmai ilicitul penal.
Răspunderea penală își are locul în cadrul dreptului mediului datorită tocmai faptului că dreptul
penal în ansamblu apără, în general, ordinea de drept, dar stabilește sancţiuni și pentru atingerea,
lezarea acelor valori sociale care sunt ocrotite prin normele dreptului mediului.
Răspunderea penală pentru încălcarea normelor privind protecţia mediului se înscrie în
principiile și regulile generale ale răspunderii infracţionale, dar prezintă și un anumit specific.
Specificul acestei răspunderi este determinat de natura obiectului ocrotit de lege și a cărui
atingere este adusă prin abaterea săvârșită cu vinovăţie.
Cele mai grave abateri din această categorie sunt considerate infracţiunile ecologice.

Infracţiunile ecologice sunt prevăzute în Capitolul IX al Părţii speciale a Codului penal,

intitulat “Infracţiuni ecologice”. Legislaţia penală în vigoare nu dă definiţia noţiunii de
infracţiuni ecologice. Totuși, analizând componenţele infracţiunilor ecologice, locul lor în
sistemul de infracţiuni, se poate da următoarea definiție a infracţiunilor ecologice.

Infracţiunile ecologice sunt acele fapte prejudiciabile, prevăzute de legea penală, care aduc
atingere relațiilor sociale cu privire la folosirea raţională precum și asigurarea disciplinei
ecologice și a securității populației, și care constau în folosirea nemijlocită, ilegală a obiectelor
naturale (sau în influenţarea nemijlocită asupra lor) ca valori sociale, fapte ce duc la schimbări
negative a stării și calităţii mediului înconjurător

Pericolul social al infracţiunilor ecologice nu se limitează doar la consecinţele concrete

dăunătoare, la sumele daunelor ecologice și economice cauzate, ci se referă și la dauna concretă
adusă sănătăţii oamenilor. Pericolul social al acestor infracţiuni mai constă în încălcarea
intereselor ecologice ale societăţii, în special în încălcarea drepturilor fiecărui om la un mediu
înconjurător sănătos, în cauzarea daunei sănătăţii, proprietăţii, naturii, în subminarea respec tului

5
faţă de normele de drept ce asigură și protejează mediul înconjurător, în scăderea nivelului
securităţii populaţiei, a disciplinei ecologice.

1.2 TIPURILE INFRACŢIUNILOR ECOLOGICE

Latura obiectivă a infracţiunilor ecologice de regulă, se realizează: prin acţiuni sau inacţiuni
care constau din încălcarea regulilor de protecţie a mediului înconjurător, a cerințelor securității
ecologice, folosirii raţionale a naturii; survenirea urmărilor prejudiciabile prevăzute de legea
penală (cauzarea daunelor mediului înconjurător sau sănătăţii populaţiei); legătura de cauzalitate
dintre ele. De exemplu, art. 223 din CP al RM incriminează încălcarea cerinţelor securităţii
ecologice, care a provocat: a) mărirea esenţială a nivelului radiaţiei; b) daune sănătăţii
populaţiei; c) pieirea în masă a animalelor; d) alte urmări grave.

Latura subiectivă a infracţiunilor ecologice se exprimă prin intenţie sau imprudenţă.

Cu intenţie se săvârșesc infracţiunile prevăzute de art. 231 din CP al RM

Din imprudenţă se săvârșesc infracţiunile prevăzute de art. 226 din CP al RM
Subiectul infracţiunilor ecologice poate să fie persoana fizică responsabilă, care a atins
vârsta respectivă prevăzută de legea penală

Unele infracţiuni se săvârșesc de subiecţi speciali, cum ar fi: art. 223 din CP al RM – persoanele
responsabile de proiectarea, amplasarea, construcția sau punerea în exploatare a construcţiilor
industriale, agricole, știinţifice; art. 225, 226 din CP al RM – persoana cu funcţie de răspundere
ori persoana care gestionează o organizaţie comercială, obștească sau altă organizație nestatală;
art. 231 din CP al RM, – persoana responsabilă de protecţia și paza vegetaţiei forestiere.

Persoana juridică care desfășoară activitate de întreprinzător poate purta răspundere penală
pentru oricare din infracţiunile ecologice, prevăzute la art. 223-235 din CP al RM. Răspunderea
penală a persoanei juridice care desfășoară activitate de întreprinzător nu exclude răspunderea
persoanei fizice pentru infracţiunea ecologică săvârșită (a se vedea art. 21 din CP al RM). În
funcție de obiectul juridic special, infracţiunile ecologice se divizează în 2 grupe: infracţiuni
ecologice cu caracter general și infracţiuni ecologice cu caracter special.

Din infracţiunile ecologice cu caracter general fac parte: încălcarea cerinţelor securităţii
ecologice (art. 223 din CP al RM); încălcarea regulilor de circulaţie a substanţelor, materialelor
și deșeurilor radioactive, bacteriologice sau toxice (art. 224 din CP al RM); tăinuirea de date sau
prezentarea intenţionată de date neautentice despre poluarea mediului (art. 225 din CP al RM);

6
neîndeplinirea obligaţiilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice (art. 226 din CP al
RM).

Din infracţiunile ecologice cu caracter special fac parte: poluarea solului (art. 227 din CP al
RM); încălcarea cerinţelor de protecţie a subsolului (art. 228 din CP al RM); poluarea apei (art.
229 din CP al RM); poluarea aerului (art. 230 din CP al RM); tăierea ilegală a vegetaţiei
forestiere (art. 231 din CP al RM); distrugerea sau deteriorarea masivelor forestiere (art. 232 din
CP al RM); vânatul ilegal (art. 233 din CP al RM); îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul
sau cu alte exploatări ale apelor (art. 234 din CP al RM); încălcarea regimului de administrare și
protecţie a fondului ariilor naturale protejate de stat (art. 235 din CP al RM)

Capitolul II
INFRACŢIUNI ECOLOGICE CU CARACTER GENERAL

2.1 Încălcarea cerinţelor securităţii ecologice

Relaţiile omului cu mediul sunt reglementate de: Constituţie; Legea privind protecţia mediului
înconjurător; Legea Republicii Moldova privind protecția aerului atmosferic, adoptată de
Parlamentul Republicii Moldova la 17.12.199710; Legea Republicii Moldova privind expertiza
ecologică și evaluarea impactului asupra mediului înconjurător, adoptată de Parlamentul
Republicii Moldova la 29.05.199611, și alte legi și acte normative ce prevăd protecţia mediului
și folosirea raţională a resurselor naturale.

Legea penală (art. 223 din CP al RM) incriminează încălcarea cerinţelor securităţii ecologice
la proiectarea, amplasarea, construcţia sau punerea în exploatare, precum și la exploatarea
construcţiilor industriale, agricole, știinţifice sau a altor obiective de către persoanele
responsabile de respectarea lor, dacă aceasta a provocat: a) mărirea esenţială a nivelului
radiaţiei; b) daune sănătăţii populaţiei; c) pieirea în masă a animalelor; d) alte urmări grave.

Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la respectarea

cerințelor securității ecologice.

Obiectul ei material sunt resursele naturale: solul, subsolul, apele, flora și fauna, aflate pe
teritoriul țării, precum și aerul din spaţiul de deasupra acestui teritoriu, ce formează patrimoniul
naţional al Republicii Moldova.

7
Latura obiectivă a infracţiunii include: 1) fapta prejudiciabilă care se exprimă prin acţiuni sau
inacţiuni de încălcare a regulilor de protecţie a mediului și de încălcare a cerinţelor securităţii
ecologice la proiectarea, amplasarea, construcţia sau punerea în exploatare, precum și la
exploatarea construcţiilor industriale, agricole, știinţifice sau a altor obiective de către
persoanele responsabile de respectarea lor; 2) urmările prejudiciabile constând în: a) schimbarea
esenţială a fondului radioactiv; b) daune sănătăţii populaţiei; c) pieirea în masă a animalelor; d)
alte urmări grave; 3) legătura cauzală între fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
Regulile de protecţie a mediului și cerinţele securităţii ecologice la proiectarea, amplasarea,
construcţia sau punerea în exploatare, precum și la exploatarea construcţiilor industriale,
agricole, știinţifice sau a altor obiective se conţin în legile indicate și în alte acte normative.

Elaborarea proiectelor diferitelor obiecte, amplasarea, construcţia sau punerea în exploatare,

exploatarea construcţiilor industriale, agricole, știinţifice sau a altor obiective constituie
infracţiune doar în cazul încălcării regulilor și cerinţelor legilor indicate și ale altor acte
normative (instrucţiuni, regulamente, hotărâri, ordine etc.).

Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenție sau imprudență față de fapta
prejudiciabilă, și imprudență față de urmările prejudiciabile.

Subiectul infracţiunii este special: persoana fizică responsabilă, care a atins la momentul
săvârșirii infracţiunii vârsta de 16 ani și care este învestită prin lege, act normativ sau ordin, cu
atribuția de asigurare a respectării regulilor și cerinţelor, indicate în dispoziţia articolului 223 din
CP al RM, ori care este o altă persoană ce efectuează sau execută proiectarea, amplasarea,
construcţia sau punerea în exploatare, precum și exploatarea construcţiilor industriale, agricole,
știinţifice sau a altor obiective. Condiţia existenţei acestei componenţe de infracţiune constă în
cunoașterea de către persoana responsabilă a faptului că ea este învestită cu asemenea
obligaţiuni. În cazul punerii în exploatare a construcţiilor industriale, agricole, știinţifice sau a
altor obiective, subiecţi ai infracţiunii pot fi și membrii comisiei de luare în primire, în limitele
sarcinilor lor de profil. Subiect al infracţiunii poate fi și persoana juridică ce desfășoară
activitatea de întreprinzător.

2.2 . Încălcarea regulilor de circulaţie a substanţelor, materialelor și

deșeurilor radioactive, bacteriologice sau toxice

Legea penală (art. 224 din CP al RM) incriminează activităţile ilegale sau încălcarea regulilor
stabilite ce ţin de fabricarea, importul, exportul, îngroparea, păstrarea, transportarea sau

8
utilizarea substanţelor, materialelor și deșeurilor radioactive, bacteriologice sau toxice, precum
și a pesticidelor, erbicidelor sau a altor substanţe chimice, dacă aceasta creează pericolul cauzării
de daune esenţiale sănătăţii populaţiei sau mediului.

Scopul acestei norme penale constă în neadmiterea producerii tipurilor de

deșeuri interzise și asigurarea respectării regulilor stabilite cu privire la circulaţia substanţelor și
deșeurilor ecologic periculoase.
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la respectarea
regulilor de circulație a substanțelor, materialelor și deșeurilor radioactive, bacteriologice sau
toxice.
Latura obiectivă include: 1) fapta prejudiciabilă care se exprimă prin acţiune sau
inacţiune, și anume: în desfășurarea activităţilor ilegale sau încălcarea regulilor stabilite ce ţin de
fabricarea, importul, exportul, îngroparea, păstrarea, transportarea sau utilizarea substanţelor,
materialelor și deșeurilor radioactive, bacteriologice sau toxice, precum și a pesticidelor,
erbicidelor sau a altor substanţe chimice; 2) urmările prejudiciabile constând în pericolul
cauzării de daune esenţiale sănătăţii populaţiei sau mediului; 3) legătura cauzală între fapta
prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
Infracțiunea dată este formal-materială. Ea se consideră consumată din momentul creării
pericolului cauzării de daune esențiale sănătății populației sau mediului.
Acest pericol constă în existenţa unor situaţii și împrejurări care puteau cauza apariţia unor
consecinţe dăunătoare sănătăţii populaţiei sau mediului. Existenţa pericolului iminent e apreciată
de către organele de urmările penală sau de către instanţa de judecată.
Un element obiectiv care confirmă existenţa unui asemenea pericol îl constituie înaltul grad
de probabilitate a survenirii consecinţelor periculoase, a cauzării de daune esenţiale sănătăţii
populaţiei sau mediului, care în alte împrejurări n-ar fi existat.
Conţinutul pericolului constă în posibilitatea cauzării de daune esenţiale sănătăţii populaţiei,
prin care se înţelege, minimum, cauzarea unei daune periculoase pentru viaţa și sănătatea
persoanei (îmbolnăvirea, cauzarea de vătămări de diferite grade ale integrității corporale sau
sănătății etc.), sau posibilitatea cauzării de daune esenţiale mediului, adică înrăutăţirea calităţii
mediului și a stării resurselor naturale, legate de poluarea, otrăvirea sau impurificarea lui, sau
înrăutăţirea condiţiilor ecologice, sau îmbolnăvirea și pieirea în masă a animalelor.
În cazul survenirii daunelor esențiale sănătății populației sau mediului, exprimate în
impurificarea, otrăvirea sau infectarea mediului, pieirea în masă a animalelor, cele săvârșite vor
fi calificate în temeiul alin. (2) al art. 224 din CP al RM; provocarea din imprudenţă a
îmbolnăvirii în masă a oamenilor, decesul persoanei vor fi calificate în temeiul alin. (3) al art.

9
224 din CP al RM, iar în cazul survenirii decesului a două sau mai multor persoane – în temeiul
alin. (4) al art. 224 din CP al RM.
Impurificarea mediului constă în schimbările dăunătoare fizice, chimice sau biologice ale
acestuia, ca rezultat al contactului lui cu materialele sau substanţele indicate în acest articol:
substanţele, materialele și deșeurile radioactive, bacteriologice sau toxice, precum și pesticidele,
erbicidele sau alte substanţe chimice.
Otrăvirea mediului constă în răspândirea în mediu a unor microorganisme care pot provoca
epidemii sau epizootii.
Infectarea sau altă poluare a mediului constă în introducerea în sol a deșeurilor medicale
contagioase sau a altor substanţe infectante, în schimbarea fondului radiaţional etc.

Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie sau imprudență faţă de fapta
prejudiciabilă, și imprudenţa faţă de urmările prejudiciabile.

Subiectul infracţiunii este special: persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârșirii
infracţiunii a atins vârsta de 16 ani și are drept obligaţiune respectarea regulilor de
comportament cu substanţele, materialele și deșeurile radioactive, bacteriologice sau toxice,
precum și cu pesticidele, erbicidele sau alte substanţe chimice. Subiect al infracțiunii poate fi și
persoana juridică ce desfășoară activitatea de întreprinzător. În cazul săvârșirii infracţiunii în
mod repetat, în zona situaţiei ecologice excepţionale sau în zona unei calamităţi naturale,
acţiunile făptuitorului vor fi calificate în temeiul alin. (2) al art. 224 din CP al RM. Poluarea
mediului în asemenea zone sporește și mai mult dauna gravă, cauzată mediului și populaţiei.

2.3 Tăinuirea de date sau prezentarea intenţionată de date neautentice despre

poluarea mediului
Legislaţia penală (art. 225 din CP al RM) incriminează tăinuirea datelor sau prezentarea
intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care
gestionează o organizaţie comercială, obștească sau altă organizaţie nestatală, precum și de către
o persoană juridică, a datelor neautentice despre avariile cu poluare excesivă a mediului, cu
poluare radioactivă, chimică, bacteriologică sau cu alte urmări periculoase pentru viaţa sau
sănătatea populaţiei, precum și despre starea sănătăţii populaţiei afectate de poluarea mediului,
dacă aceasta a provocat din imprudenţă: a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor; b) pieirea în masă
a animalelor; c) decesul persoanei; d) alte urmări grave.

10
Includerea acestui articol în legislaţia penală este dictată de agravarea situaţiei ecologice în ţară,
situaţie strâns legată de încălcarea cerinţelor securităţii ecologice, de poluarea excesivă a
mediului, de poluarea radioactivă, chimică, bacteriologică sau de alte urmări periculoase pentru
viaţa sau sănătatea populaţiei.
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la informarea
despre poluarea mediului.
Latura obiectivă a infracţiunii constă în: 1) fapta prejudiciabilă constând în acţiunile sau
inacţiunile de tăinuire a datelor sau prezentarea intenţionată de către o persoană cu funcţie de
răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obștească sau altă
organizaţie nestatală, precum și de către o persoană juridică a datelor neautentice despre avariile
cu poluare excesivă a mediului, cu poluare radioactivă, chimică, bacteriologică sau cu alte
urmări periculoase pentru viaţa sau sănătatea populaţiei, precum și despre starea sănătăţii
populaţiei afectate de poluarea mediului; 2) urmările prejudiciabile care se exprimă în: a)
îmbolnăvirea în masă a oamenilor; b) pieirea în masă a animalelor; c) decesul persoanei; d) alte
urmări grave; 3) legătura cauzală între fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
În temeiul dispoziţiei art. 225 din CP al RM, putem deduce că această infracţiune are două
modalităţi de realizare: a) tăinuirea datelor despre avariile cu poluare excesivă a mediului, cu
poluare radioactivă, chimică, bacteriologică sau cu alte urmări periculoase pentru viaţa sau
sănătatea populaţiei, precum și despre starea sănătăţii populaţiei afectate de poluarea mediului și
b) prezentarea intenţionată a unor date neautentice despre avariile cu poluare excesivă a
mediului, cu poluare radioactivă, chimică, bacteriologică sau cu alte urmări periculoase pentru
viaţa sau sănătatea populaţiei, precum și despre starea sănătăţii populaţiei afectate de poluarea
mediului.
Tăinuirea datelor poate fi exprimată prin inacţiuni de neprezentare a unor date în organele
respective sau prin acţiuni de ascundere a consecințelor avariilor sau poluărilor, fără a se lua
măsuri pentru preîntâmpinarea survenirii urmărilor prejudiciabile.
Latura subiectivă se exprimă în următoarele: persoana tăinuiește în mod intenţionat sau
prezintă date neautentice despre avariile cu poluare excesivă a mediului, cu poluare radioactivă,
chimică, bacteriologică sau cu alte urmări periculoase pentru viaţa sau sănătatea populaţiei,
precum și despre starea sănătăţii populaţiei afectate de poluarea mediului, și are atitudine de
imprudenţă faţă de urmările prejudiciabile.
Subiectul infracţiunii este special: persoana fizică responsabilă, care a atins la momentul
săvârșirii infracţiunii vârsta de 16 ani și este persoană cu funcţie de răspundere ori persoana care
gestionează o organizaţie comercială, obștească sau altă organizaţie nestatală. Subiect al
infracţiunii poate fi și persoana juridică ce desfășoară activitatea de întreprinzător.
11
2.4 Neîndeplinirea obligaţiilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor
ecologice
Legislaţia penală (art. 226 din CP al RM) incriminează eschivarea sau îndeplinirea necorespunză
toare de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează o
organizaţie comercială, obștească sau altă organizaţie nestatală, precum și de către o persoană
juridică, a obligaţiunilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice, dacă aceasta a
provocat din imprudenţă: a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor; b) pieirea în masă a animalelor;
c) decesul persoanei; d) alte urmări grave.
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la îndeplinirea
obligațiilor de lichidare a consecințelor încălcărilor ecologice.
Latura obiectivă a infracţiunii include: 1) fapta prejudiciabilă care se exprimă prin acţiunile sau
inacţiunile de eschivare sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu funcţie de
răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obștească sau altă
organizaţie nestatală a obligaţiunilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice; 2)
urmările prejudiciabile constând în: a) îmbolnă virea în masă a oamenilor; b) pieirea în masă a
animalelor; c) decesul persoanei sau d) alte urmări grave; 3) legătura cauzală între fapta
prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
Îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiunilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor
ecologice constă în îndeplinirea parţială sau în executarea neglijentă a obligaţiunilor de lichidare
a consecinţelor încălcărilor ecologice.
Această infracţiune este materială. Pentru consumarea ei este necesară survenirea urmărilor
prejudiciabile: a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor; b) pieirea în masă a animalelor; c) decesul
persoanei sau d) alte urmări grave.
Latura subiectivă se exprimă prin următoarele: persoana, intenţionat sau din imprudenţă, se
eschivează sau îndeplinește necorespunzător obligaţiunile de lichidare a consecinţelor
încălcărilor ecologice și are atitudine de imprudenţă faţă de consecinţele survenite: îmbolnăvirea
în masă a oamenilor; pieirea în masă a animalelor; decesul persoanei; decesul a două sau mai
multor persoane; alte urmări grave.
Subiectul infracţiunii este special: persoana fizică responsabilă, care a atins la momentul
săvârșirii infracţiunii vârsta de 16 ani și este persoană cu funcţie de răspundere ori o persoană
care gestionează o organizaţie comercială, obștească sau altă organizaţie nestatală. Subiectul
infracţiunii poate fi și persoana juridică ce desfășoară activitatea de întreprinzător.

12
 Capitolul III
INFRACŢIUNI ECOLOGICE CU CARACTER SPECIAL
3.1 Poluarea solului
Legislaţia penală (art. 227 din CP al RM) incriminează poluarea solului prin impurificarea,
otrăvirea, infectarea sau altă poluare a lui cu produse nocive ale activităţii economice ori de altă
natură, ca urmare a încălcării regulilor de manipulare cu substanţe nocive, îngrășăminte
minerale, stimulenţi de creștere a plantelor și cu alte substanţe chimice sau biologice în timpul
transportării, utilizării sau păstrării lor, dacă aceasta a cauzat daune: a) sănătăţii populaţiei; b)
mediului; c) producţiei agricole.
Protecţia și folosirea raţională a solului este reglementată de anumite legi nepenale și de alte
acte normative, principalul dintre acestea fiind Codul funciar.
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la nepoluarea
solului.
Obiectul material îl constituie toate terenurile, indiferent de destinaţie și tipul de proprietate,
care constituie, în ansamblu, fondul funciar al Republicii Moldova. Fondul funciar, în funcţie de
destinaţia principală, este constituit din următoarele categorii de terenuri: cu destinaţie agricolă;
din intravilanul localităţilor; destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor și cu alte
destinaţii speciale; destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative, terenurilor
de valoare istorico-culturală, terenurilor zonelor suburbane și altor terenuri verzi; ale fondului
silvic; ale fondului apelor; ale altor fonduri de rezervă.
Latura obiectivă a infracţiunii include: 1) fapta prejudiciabilă care se exprimă prin acţiuni sau
inacţiuni alternative: a) de impurificare; b) de otrăvire; c) de infectare sau altă poluare a solului
cu produse nocive ale activităţii economice ori de altă natură, ca urmare a încălcării regulilor de
comportament cu substanţe nocive, îngrășăminte minerale, stimulenţi de creștere a plantelor și
cu alte substanţe chimice sau biologice în timpul transportării, utilizării sau păstrării lor; 2)
urmările prejudiciabile care constau în daunele: a) sănătății populației; b) mediului; c) producției
agricole; 3) legătura între fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile
Impurificarea solului constă în schimbările dăunătoare fizice, chimice sau biologice ale
solului, din cauza contactului lui cu materialele sau substanţele indicate în acest articol:
substanţe nocive, îngrășăminte minerale, stimulenţi de creștere a plantelor și alte substanţe
chimice sau biologice, introduse în sol cu depășirea normelor sau concentraţiilor prevăzute.
Otrăvirea solului constă în introducerea în sol a unor microorganisme care pot provoca
epidemii sau epizootii.

13
 Infracţiunea se consideră consumată din momentul survenirii uneia sau a tuturor urmărilor
prejudiciabile enumerate în alin. (1) al articolului examinat și anume: daunele a) sănătăţii
populaţiei; b) mediului; c) producţiei agricole.
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin intenție față de fapta prejudiciabilă și
imprudență față de urmările prejudiciabile.
Subiect al infracţiunii poate fi atât persoana fizică responsabilă, care la momentul comiterii
faptei a atins vârsta de 16 ani, cât și persoana juridică ce desfășoară activitatea de întreprinzător.

3.2 Încălcarea cerinţelor de protecţie a subsolului

Legislaţia penală (art. 228 din CP al RM) incriminează încălcarea cerinţelor de protecţie a
zăcămintelor minerale sau a altor resurse ale subsolului, construcţia neautorizată sau amplasarea
deșeurilor toxice pe terenurile cu zăcăminte minerale, precum și deversarea nesancţionată a
substanţelor nocive în subsol, dacă aceasta a provocat: a) prăbușiri sau alunecări de proporţii ale
terenului; b) poluarea apelor subterane, creând pericol pentru sănătatea populaţiei; c) decesul
persoanei din imprudenţă; d) alte urmări grave.
Relaţiile ce apar în procesul exploatării, folosirii sau protecţiei subsolului sunt reglementate
de Codul subsolului.
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la respectarea
cerințelor de protecție a subsolului.
Obiectul material al infracţiunii îl constituie subsolul care reprezintă partea scoarţei terestre,
situată mai jos de stratul de sol și de fundul bazinelor de apă și se întinde până la adâncimi
accesibile pentru studiere și valorificare geologică.
Latura obiectivă a infracţiunii include: 1) fapta prejudiciabilă exprimată prin acţiuni sau
inacţiuni diverse, cum ar fi: a) încălcarea cerinţelor de protecţie a zăcămintelor minerale sau a
altor resurse ale subsolului; b) construcţia neautorizată pe terenurile cu zăcăminte minerale; c)
amplasarea deșeurilor toxice pe terenurile cu zăcăminte minerale; d) deversarea nesancţionată a
substanţelor nocive în subsol; 2) urmările prejudiciabile care constau în: a) prăbușiri sau
alunecări de proporții ale terenului; b) poluarea apelor subterane creând pericol pentru sănătatea
populației; c) decesul persoanei; d) alte urmări grave; 3) legătura cauzală între fapta
prejudiciabilă și urmările prejudiciabile. Încălcarea cerinţelor de protecţie a zăcămintelor
minerale sau a altor resurse ale subsolului se săvârșește prin acţiuni sau inacţiuni.
Folosirea subsolului pentru îngroparea (depozitarea) substanţelor nocive și a deșeurilor toxice se
efectuează în condiţiile determinate printr-o autorizaţie specială, eliberată de Departamentul de
Stat pentru Protecţia Mediului și Resurse Naturale, în limitele perimetrului minier repartizat.
Folosirea subsolului pentru îngroparea (depozitarea) substanţelor nocive și a deșeurilor toxice se
14
înfăptuiește numai după efectuarea expertizei ecologice de stat a proiectelor și a altei
documentaţii.
Infracţiunea examinată este una materială și se consumă din momentul survenirii urmărilor
prejudiciabile expres indicate în dispoziţia articolului: a) provocarea prăbușirilor sau
alunecărilor de proporţii ale terenului; b) poluarea apelor subterane, creându-se pericol pentru
sănătatea populaţiei; c) decesul persoanei din imprudenţă; d) alte urmări grave.
Latura subiectivă se exprimă prin intenție sau imprudență față de fapta prejudiciabilă și
imprudență față de urmările prejudiciabile.
Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins, la momentul săvârșirii
infracţiunii, vârsta de 16 ani sau persoana juridică ce desfășoară activitatea de întreprinzător.

3.3 Poluarea apei

Legislaţia penală (art. 229 din CP al RM) incriminează infectarea sau altă impurificare a apelor
de suprafaţă ori subterane cu ape uzate sau cu alte deșeuri ale întreprinderilor, instituţiilor și
organizaţiilor industriale, agricole, comunale și de altă natură, dacă aceasta a cauzat daune în
proporţii considerabile regnului animal sau vegetal, resurselor piscicole, silviculturii, agriculturii
sau sănătăţii populaţiei ori a provocat decesul persoanei.
Regulile de securitate și de folosire raţională a apelor în Republica Moldova sunt reglementate
de: Codul apelor al Republicii Moldova, Legea Republicii Moldova cu privire la apa potabilă
Obiectul juridic special al infracțiunii de nepoluare a apei are un caracter multiplu. Infracţiunea
prevăzută de art. 229 din CP al RM are ca obiect juridic principal relațiile sociale privitoare la
nepoluarea resurselor de apă din Republica Moldova. Obiectul juridic secundar al infracţiunii îl
constituie relaţiile sociale privitoare la sănătatea publică prin menţinerea igienei, purităţii și
securităţii surselor și a reţelelor de apă, ca folosirea lor să fie posibilă fără nici o primejdie
pentru sănătatea oamenilor, animalelor și plantelor.
Obiectul material îl constituie sursele sau resursele de apă asupra cărora se răsfrânge activitatea
ilicită a subiectului infracţiunii (de exemplu, izvor, fântână, rezervoare, conducte, jgheaburi de
adăpare, canale de irigaţie, bazine etc.)
Latura obiectivă a infracţiunii include: 1) fapta prejudiciabilă care se exprimă prin acţiuni de
infectare sau altă impurificare a apelor de suprafaţă ori subterane cu ape uzate sau cu alte deșeuri
ale întreprinderilor, instituţiilor și organizaţiilor industriale, agricole, comunale și de altă natură;
2) urmările prejudiciabile care se concretizează fie în daunele în proporții considerabile cauzate
regnului animal sau vegetal, resurselor piscicole, silviculturii, agriculturii sau sănătății
populației, fie în decesul persoanei; 3) legătura cauzală între fapta prejudiciabilă și urmările
prejudiciabile.
15
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin intenție față de fapta prejudiciabilă și
imprudență față de urmările prejudiciabile. În cazul în care infractorul acţionează cu intenţie
directă, în scopul slăbirii bazei economice a ţării, acţiunile lui fiind îndreptate spre exterminarea
oamenilor, vătămarea sănătăţii lor, provocarea unor otrăviri sau răspândirea unor epidemii sau
epizootii, acţiunile lui vor fi calificate în temeiul art. 343 din CP al RM ca diversiune.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care la momentul săvârșirii
infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. Subiect al infracţiunii poate fi, de asemenea, persoana
juridică care desfășoară activitatea de întreprinzător.

3.4 Poluarea aerului

Legislaţia penală (art. 230 din CP al RM) incriminează poluarea aerului cu depășirea normelor
stabilite, ca urmare a emisiei în atmosferă a poluanţilor sau a încălcării regulilor de exploatare,
sau a neutilizării utilajului, aparatajului, instalaţiilor de purificare și control al emisiilor în
atmosferă, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile mediului, regnului animal sau
vegetal, sănătăţii populaţiei ori a provocat decesul persoanei.
Regulile de păstrare a purităţii și ameliorare a calităţii aerului atmosferic, de prevenire și
reducere a efectelor nocive ale factorilor fizici, chimici, biologici, radioactivi și de altă natură
asupra atmosferei sunt reglementate de Legea privind protecția mediului înconjurător, Legea
privind protecţia aerului atmosferic, Hotărârea nr. 477 din 19.05.2000 a Guvernului Republicii
Moldova
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la nepoluarea
aerului. Aerul este un amestec de azot și oxigen de necesitate vitală pentru organismele aerobe,
care conţine și mici cantităţi de alte gaze (argon, heliu, neon, cripton, xenon, radon, bioxid de
carbon, hidrogen), vapori de apă și diverse particule. Protecţia acestui mediu are ca scop
păstrarea echilibrului ecologic, susţinerea și ameliorarea calităţii factorilor naturali, dezvoltarea
valorilor naturale ale ţării, asigurarea unor condiţii de viaţă și de muncă tot mai bune pentru
generaţiile actuale și viitoare.
Latura obiectivă a infracțiunii include: 1) fapta prejudiciabilă care se exprimă prin acţiuni de
poluare a aerului, cu depășirea normelor stabilite, ca urmare a emisiei în atmosferă a poluanţilor
sau a încălcării regulilor de exploatare, sau a neutilizării utilajului, aparatajului, instalaţiilor de
purificare și control al emisiilor în atmosferă; 2) urmările prejudiciabile care constau în daune în
proporţii considerabile mediului, regnului animal sau vegetal, sănătăţii populaţiei ori în decesul
persoanei; 3) legătura cauzală între fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin intenție față de fapta prejudiciabilă și
imprudență față de urmările prejudiciabile. În cazul în care infractorul acţionează cu intenţie
16
directă, în scopul slăbirii bazei economice a ţării, acţiunile lui fiind îndreptate spre exterminarea
oamenilor, vătămarea sănătăţii lor, provocarea unor otrăviri sau răspândirea unor epidemii sau
epizootii, acţiunile lui vor fi calificate în baza art. 343 din CP al RM ca diversiune.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care la momentul comiterii
faptei a atins vârsta de 16 ani, sau persoana juridică care desfășoară activitatea de întreprinzător.
De cele mai multe ori persoana fizică este subiect al infracţiunii în cazul îndeplinirii sau
neîndeplinirii de către ea a obligaţiunilor funcţionale cu privire la respectarea regulilor de emisie
în atmosferă a poluanţilor sau în cazul încălcării regulilor de exploatare sau utilizare a utilajului,
aparatajului, instalaţiilor de purificare și control al emisiilor în atmosferă.

3.5 Tăierea ilegală a vegetaţiei forestiere

Legislaţia penală (art. 231 din CP al RM) incriminează tăierea ilegală a arborilor și arbuștilor din
fondul silvic sau din fondul ariilor naturale protejate de stat, săvârșită: a) de persoane
responsabile de protecţia și paza vegetaţiei forestiere; b) în proporţii mari. Relaţiile ce apar în
cadrul folosirii fondului forestier (silvic) sunt reglementate de: Constituţia Republicii Moldova,
Codul silvic; Hotărârea nr. 106 din 27.02.1996 a Guvernului Republicii Moldova cu privire la
măsurile de asigurare a ocrotirii pădurilor
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la integritatea
fondului silvic și a fondului ariilor naturale protejate de stat. Fondul silvic cuprinde toate
pădurile, indiferent de tipul de proprietate și forma de gospodărire. Pădurea reprezintă un
element al landșaftului geografic, o unitate funcţională a biosferei, compusă din comunitatea
vegetaţiei forestiere (în care domină arborii și arbuștii), păturii vii, animalelor și
microorganismelor. Sunt considerate păduri terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră cu o
suprafaţă de peste 0,1 ha.
Obiectul material îl constituie arborii și arbuștii din fondul silvic sau din fondul ariilor naturale
protejate de stat, a căror valoare este de proporții mari. Dacă subiectul infracțiunii este o
persoană responsabilă de protecția și paza vegetației forestiere, atunci valoarea arborilor și
arbuștilor tăiați ilegal nu contează.
Latura obiectivă a infracțiunii include fapta prejudiciabilă constând în acțiunea de tăiere ilegală
a arborilor și arbuștilor din fondul silvic sau din fondul ariilor naturale protejate de stat. Tăierea
arborilor sau arbuștilor constă în separarea de la rădăcină; în scoaterea din pământ a copacului în
creștere sau uscat, arbuștilor sau lianelor cu ajutorul diferitelor instrumente, aparate sau
agregate.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă.

17
Subiectul infracţiunii examinate poate fi: a) persoana responsabilă de protecţia și paza
vegetaţiei forestiere; b) orice persoană fizică responsabilă, care a atins la momentul săvârșirii
infracţiunii vârsta de 16 ani. În ultimul caz, este obligatoriu ca valoarea arborilor sau arbuștilor
tăiați ilegal să se cifreze în proporții mari. Subiect al infracţiunii poate fi și persoana juridică
care desfășoară activitatea de întreprinzător

3.6 Distrugerea sau deteriorarea masivelor forestiere

Legislaţia penală (alin. (1) al art. 232 din CP al RM) incriminează distrugerea sau deteriorarea în
proporţii mari a masivelor forestiere în urma folosirii imprudente a focului sau a unor surse de
pericol sporit
Obiectul juridic special al infracțiunii date îl reprezintă relațiile sociale cu privire la substanța,
integritatea și potențialul de folosire a masivelor forestiere.
Obiectul material al infracțiunii îl constituie masivele forestiere a căror valoare atinge proporții
mari.
Latura obiectivă a infracţiunii include: 1) fapta prejudiciabilă care se exprimă prin acţiuni sau
inacțiuni de distrugere sau deteriorare a masivelor forestiere în urma folosirii imprudente a
focului sau a unor surse de pericol sporit; 2) urmările prejudiciabile constând în distrugerea sau
deteriorarea masivelor forestiere; 3) legătura cauzală între fapta prejudiciabilă și urmările
prejudiciabile
Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute de alin. (1) al art. 232 din CP al RM se exprimă prin
imprudenţă; a celei prevăzute de alin. (2) al art. 232 din CP al RM – prin intenţie directă sau
indirectă.
Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârșirii infracțiunii
a atins vârsta de 16 ani. De asemenea, subiect al infracțiunii date poate fi persoana juridică care
desfășoară activitatea de întreprinzător.

3.7 Vânatul ilegal

Legislaţia penală (art. 233 din CP al RM) incriminează vânatul fără autorizaţia corespunzătoare
fie în perioada interzisă, fie în locurile interzise, fie cu unelte și metode nepermise (braconajul),
fie cu folosirea situaţiei de serviciu, dacă acesta a cauzat daune în proporţii mari. Scopul
articolului constă în protecţia cu mijloace juridico-penale a lumii animale îmăpotriva vânatului
ilegal, care se realizează de către diferite persoane și în scopuri diferite, prin prinderea sau
nimicirea animalelor care se află în starea lor naturală. Cadrul juridic pentru asigurarea protecţiei

18
eficiente și folosirii raţionale a resurselor regnului animal este reglementat de Legea cu privire la
regnul animal, precum și de alte acte normative
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la protecția și
folosirea rațională a animalelor și păsărilor sălbatice.
Obiectul material al infracţiunii îl constituie animalele și păsările sălbatice ce se află în starea
lor de libertate naturală, existenţa cărora nu este determinată de către om.
Latura obiectivă a infracţiunii include: 1) fapta prejudiciabilă concretizată în acțiunea de vânat
ilegal; 2) urmările prejudiciabile care constau în daunele în proporții mari; 3) legătura cauzală
între fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
Vânatul se consideră ilegal în condiţiile și împrejurările prevăzute de art. 233 din CP al RM,
când el se efectuează fără autorizaţia corespunzătoare fie în perioada interzisă, fie în locurile
interzise, fie cu unelte și metode nepermise (braconajul), fie cu folosirea situaţiei de serviciu.
Se consideră vânătoare ilicită (braconaj) vânatul fără autorizaţie; fără autorizaţia de deţinere
și de folosire a armei de vânătoare sau a carnetului de vânătoare; cu depășirea normelor de
recoltare a vânatului; în locurile și în termenele interzise; cu arme de vânătoare ce aparţin altor
persoane fizice sau juridice; cu folosirea arbaletelor, arcurilor, armelor cu ţeava ghintuită, fără
zgomot, precum și a armelor de model militar, de calibru mic, cu excepţia folosirii în modul
stabilit a armelor de vânătoare cu ţeava ghintuită pentru împușcarea animalelor copitate în scop
de selecţie sau dobândire a trofeelor;
Infracțiunea este materială. Ea se consideră consumată din momentul survenirii daunelor în
proporții mari.
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.
Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins la momentul săvârșirii
infracţiunii vârsta de 16 ani sau persoana juridică care desfășoară activitatea de întreprinzător. În
cazul săvârșirii infracţiunii cu folosirea situaţiei de serviciu, subiectul este special, fiind
persoana care are în atribuţiile ei de serviciu exercitarea controlului de stat asupra protecţiei și
folosirii resurselor regnului animal.

3.8 . Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale

apelor
Legea penală (art. 234 din CP al RM) incriminează îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul
sau cu alte exploatări ale apelor, cu utilizarea substanţelor explozive și otrăvitoare sau a altor
mijloace de nimicire în masă a faunei, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari.

19
Reglementările juridice ale folosirii obiectivelor acvatice pentru necesităţile piscicole sau
vânătorești se conţin în Codul apelor precum și în alte legi și acte normative. Cadrul juridic
pentru asigurarea protecţiei eficiente și folosirii raţionale a resurselor regnului animal este
reglementat de Legea cu privire la regnul animal
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la protecția și
folosirea rațională a peștilor și altor viețuitoare acvatice.
Obiectul material al infracțiunii îl formează peștii sau alte viețuitoare acvatice, aflate pe
teritoriul Fondului Unic de Stat al Apelor sau în spațiul aerian deasupra acestuia
Latura obiectivă a infracţiunii include: 1) fapta prejudiciabilă care se exprimă prin acţiuni de
îndeletnicire ilegală cu pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale apelor, cu utilizarea
substanţelor explozive și otrăvitoare sau a altor mijloace de nimicire în masă a faunei; 2)
urmările prejudiciabile concretizate în daune în proporţii mari; 3) legătura cauzală între fapta
prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
Infracțiunea este materială. Ea se consideră consumată din momentul producerii daunelor în
proporții mari
Latura subiectivă a infracţiunii se realizează cu intenţie directă sau indirectă.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care la momentul săvârșirii
infracţiunii a atins vârsta de 16 ani sau persoana juridică care desfășoară activitatea de
întreprinzător. Promisiunea dinainte de a procura produsele pescuitului sau vânatului ilegal în
condiţiile expuse, procurarea mijloacelor sau oferirea lor pentru îndeletnicirea ilegală cu
pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale apelor constituie complicitate la infracţiunea
prevăzută de art. 234 din CP al RM.

3.9 Încălcarea regimului de administrare și protecţie a fondului ariilor

naturale protejate de stat
Legislaţia penală (art. 235 din CP al RM) incriminează încălcarea regimului de administrare și
protecţie a fondului ariilor naturale protejate de stat, dacă aceasta creează pericolul cauzării de
daune în proporţii mari sau a cauzat daune în proporţii mari. Scopul acestei norme constă în
asigurarea protecţiei unor teritorii și obiecte protejate de stat, prevenirea cauzării unor daune lor,
lumii animale care le populează, pădurilor sau altor vegetaţii de pe aceste teritorii, protejarea
diversităţii biologice.
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la respectarea
regimului de administrare și protecție a fondului ariilor naturale protejate de stat.

20
Latura obiectivă a infracţiuni include: 1) fapta prejudiciabilă care se exprimă prin acțiunea sau
inacțiunea de încălcare a regimului de administrare și protecție a fondului ariilor naturale
protejate de stat; 2) urmările prejudiciabile constând în: a) pericolul cauzării de daune în
proporții mari; b) daunele în proporții mari; 3) legătura cauzală între fapta prejudiciabilă și
urmările prejudiciabile.
Încălcarea regimului de administrare și protecţie a fondului ariilor naturale protejate de stat se
realizează prin săvârșirea de acţiuni sau inacțiuni strict interzise de legislaţia și de actele
normative respective, cum ar fi pătrunderea fără permisiune specială pe aceste teritorii,
efectuarea unor activităţi de gospodărire în zonele rezervaţiilor naturale și ale parcurilor
naţionale, activităţi de exploatare și extragere, dobândire a mineralelor, construirea și
dezvoltarea pe teritoriile parcurilor naţionale a vilelor și grădinilor, mișcarea și parcarea
mijloacelor de transport care nu sunt legate de funcţionarea parcurilor naţionale, colectarea
plantelor și a altor elemente ale florei, împrăștierea gunoiului sau depozitarea lui pe aceste
teritorii etc.
Latura subiectivă a infracţiunii se realizează atât prin intenţie directă (persoana înţelege că prin
acţiunile sale încalcă regimul de administrare și de protecţie a fondului ariilor naturale protejate
de stat, dorește survenirea acestor urmări), sau prin intenţie indirectă (persoana înţelege că prin
acţiunile sale încalcă acest regim și admite în mod conștient cauzarea de daune în proporţii mari
fondului ariilor naturale protejate de stat sau are o atitudine indiferentă faţă de urmările
survenite).
Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârșirii infracţiunii
a atins vârsta de 16 ani, sau persoana juridică care desfășoară activitatea de întreprinzător.

Concluzie
În baza cercetării mai multor aspecte ale legislaţiei ecologice a Republicii Moldova, ca sistem de
reglementări juridice a protecţiei mediului, putem generaliza următoarele concluzii importante:
- Legislaţia ecologică a Republicii Moldova reprezintă o ramură complexă a legislaţiei
naţionale, constituită din totalitatea actelor normative (legi şi acte subordonate legilor) care
conţin norme juridice ecologice şi reglementează relaţiile sociale ce ţin de folosirea raţională a
resurselor naturale şi protecţia factorilor naturali şi artificiali ai mediului, cu scopul prevenirii şi
combaterii influenţei negative a activităţilor economice şi de altă natură a omului asupra
mediului şi a sănătăţii populaţiei (faţă de poluarea chimică, fizică şi biologică). Respectiv,
importanţa covârşitoare a legislaţiei ecologice în reglementarea relaţiilor din societate este
determinată de faptul că ea are menirea să asigure atît protecţia mediului, cît şi nemijlocit fiinţa
umană.
21
- Caracterul complex al legislaţiei ecologice este determinat, într-o anumită măsură, de
ecologizarea normelor juridice din alte ramuri ale legislaţiei naţionale, fapt deosebit de necesar
pentru asigurarea realizării eficiente a politicii naţionale de mediu, în general, şi a procesului de
protecţie a mediului, în mod special.
- În cadrul sistemului de norme juridice ecologice, un loc prioritar îl au principiile, care, prin
conţinutul lor, ridică şi impun protecţia mediului la rang de interes general şi preocupare majoră
în raport cu interesele şi preocupările de altă natură. Principiile legislaţiei ecologice, având rolul
de a orienta reglementările juridice spre atingerea scopurilor prestabilite, asigură echilibrul şi
coerenţa sistemului normativ-juridic ecologic, păstrează stabilitatea, structura şi ordinea juridică
prestabilită, precum şi contribuie la realizarea eficientă a reglementărilor juridice în domeniul
ocrotirii mediului.
- Caracterul sistemic al legislaţiei ecologice presupune funcţionarea componentelor sale în baza
unor raporturi de subordonare şi coordonare. Subordonarea presupune ajustarea normelor legilor
ecologice speciale faţă de normele Constituţiei şi a legii-cadru în scopul dezvoltării şi detalizării
acestora, iar coordonarea priveşte evitarea reglementărilor repetate a unora şi aceloraşi raporturi
sociale în domeniu şi, respectiv, asigurarea unei reglementări oportune şi complete. De
asemenea, funcţionarea cadrului normativ-juridic ca sistem este materializată, într-o anumită
măsură, prin mecanismele de asigurare a aplicării şi respectării legislaţiei ecologice.

Bibliografie
-LEGE Nr. 1515, din 16-06-1993 privind protecţia mediului înconjurător
-Codul funciar
-Codul apelor
-Codul silvic
-Codul subsolului
-www.mediu.gov.md
-Monitorul Oficial al Republicii Moldova
-Drept penal,partea specială,volumul II, autor Sergiu BRÂNZĂ
-Legea privind securitatea biologică
-LEGE privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura
-Legea cu privire la apa potabila
-Legea privind protecţia aerului atmosferic
-Legea cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor, râurilor şi bazinelor de apă
-Legea regnului animal
22