2.4.5.

2 Efecte dinamice ale acțiunii vântului

Modificarea distri buţiei presiu nilor în zona de form are

a vârtejurilor ca urmare a form ării şi dispariţi ei alt ernative a
acestora det ermină apariţi a unei forţ e fl uctuante F d care
acţionează în cent rul de greu tat e al tronsonului şi este
perpendi culară pe dir ecţia de curgere a vântului. Forţ a
fluctuant ă, F d , se cal culează cu rel aţia (2.17) :

F = C  q  A  sin  t (2.17)
d p h i

În relaţi a (2.17) mărimile au urm ătoarea semnifi caţi e:

▪ C p - coefi cient ul de portanţ ă sa u coefi cientul dinami c
al fluctuaţiei l ateral e;
▪ q h - presiunea dinamică pe t r onsonul H i ;
▪ A i are semnifi caţi a din rel aţia (2.15);
▪ ω viteza unghiulară
Aşadar, form area alternativă a vârtejurilor în spat ele
corpului cilindri c provoacă forţ e transversale car e determină
oscilaţi a coloanei. Datorită durat ei foart e mici a acţiuni i
acestor forţ e, efectul lor are caracterul unui impul s.
Vârt ejurile, aproxi mativ uni form distribuite în curentul de
lichid s e det aşează în int ervale cvasi -regulat e şi provoacă
impulsuri lat erale, periodi ce, asupra cili ndrului, făcându -l să
oscileze. Dacă frecvenţa acest ei oscil aţii provocat e υ v est e
egal ă cu frecvenţa propri e a corpului , are loc fenomenul de
rezonanţă, ceea ce poate conduce la vi brarea în amplit udi ni
peri culoase a st ruct urii.
Considerând frecvenţa vântului υ v – determinat ă cu
rel aţia (2.18),
V
 = cr  Sh (2.18)
v D

egal ă cu frecvenţa propri e υ p , se obţine vit eza critică V c r la

care st ructura intră î n rezonanţ ă.

 D
V = v (2.19)
cr Sh

În rel aţii le (2.18) şi (2.19), mărimil e au urm ătoarea

semnifi caţi e:
▪ v r – vit eza unei rafa l e;
▪ D – di amet rul struct urii cilindrice;
▪ Sh – criteri ul lui Strouhal.
Forţ a rezultant ă, care apare în timpul fenom enului de
rezonanţă la fiecare nivel h i , se obţ ine prin compune rea
vectorial ă a compone nt elor forţelor statice ş i di nam ice
conform rel aţiei (2.20)

( Fs' )
2
R= + F2 (2.20)
d
unde,
F ' reprezintă forţ a statică corect ată cu un factor  care
s
ţine seam a de efectul dimensiunilor util ajelor (  =0,8)

F' =  F (2.21)
s s

În eventualit atea dezvoltării fenomenu l ui de rezonanţ ă,

structura vibrează cu o am plitudine extrem de peri culoasă.
Din acest motiv, est e de preferat ca viteza vântul ui să fi e m ai
mică decât vit eza critică (ν v <ν c r ). Dacă acest lucru nu poat e fi
evitat, t rebuie l uat e una dint re urm ătoarele măsur i:
1. Mări rea vitezei criti ce pentru st ruct ura dată – aceast a se
poate obţine conform rel aţiei (2.19), prin mărirea
frecvenţei , deci prin micşorarea perioadei de vibraţi e
propri e a st ructurii. Aceast a înseamnă, mărirea rigidit ăţi i
structurii, fapt care se po at e reali za prin mărirea
 grosimii peretelui, event ual a diam etrului, însă de cele
mai multe ori , soluţ ia nu est e avant ajoasă din punct de
vedere economi c sau tehnologi c ;
2. Să s e realizeze ancorări speci ale, astfel încât structur a să
poată trece pri n zona de rezonanţ ă fără nici un peri col.

2.4.6. Efectul structurilor învecinate

În cazul în care st ru ctura se afl ă în zona de si aj (zona

de curent turbional ) a altei structuri, efectul dinami c al
vântului asupra sa se modifică.
În acest caz, frecvenţa de form are a vârt ejurilor este
diferită de cazul sol icitării asupra unei structuri i zolat e. Di n
acest motiv, nu este recom andată ampl asarea prea apropiat ă a
utilajelor înalte pe direcţi a de acţi une preponderentă a
vântului. Pent ru a evi ta interferenţa efectelor eoli ene est e
necesar ca distanţ a dintre axele st ructurilor învecinate afl at e
pe direcţi a vântului să fie de 8 ori mai mare decât diam etrul
structurii.
Oscilaţiil e produse de vânt î n stânga şi dreapta poziţiei
de echilibru, solici t ă o anumit ă fibră, alternativ , l a întindere
şi compresiune. C a urmare, structura poate fi soli citat ă la
oboseală dat orit ă acţiunii vântului , m otiv pentru care l a
dimensionarea struct urilor expuse acţiuni i v ântului, se impune
şi calcul ul num ărului posibil de oscilaţii pe întreaga durat ă de
viaţă, precum şi determinarea t ensiunii admisibil e
corespunzăt oare.