STIMULAREA CREATIVITĂȚII INDIVIDUALE ȘI DE GRUP PRIN

METODA PORTOFOLIULUI ȘI A MINDMAPPINGULUI

Profesor Gemescu Mariana-Pedagogie

Profesor Tătulea Nicoleta-Limba română

Rezumat

Prezenta lucrare este o încercare de a împărtăși din experiența unui profesor de

limba și literatura română și a unui profesor de psihopedagogie, de generații diferite, dar
profund empatici în ceea ce privește creativitatea didactică.

Ne-am structurat demersul pe două părți distincte, dar complementare: unul

retrospectiv asupra evoluției conceptului de creativitate și unul diagnostic și prospectiv
privind două dintre metodele de stimulare a creativității individuale și de grup - metoda
portofoliului și mind-mappingul. Am încercat mai întâi să argumentăm de ce și cum a
devenit creativitatea ”copilul răsfățat al psihologiei” ultimelor decenii și una dintre cele
mai importante valori ale societății postmoderne? Apoi am abordat cele două metode
didactice, din categoria metodelor moderne, cu o prezentare teoretică, insistând pe
valențele formative individuale și de grup, și continuând apoi cu o serie de exemple de bună
practică, în care am aplicat aceste metode, dar și altele, în cadrul unor strategii euristice la
disciplina limba și literatatura română, clasa a XII-a.

Am încheiat cu niște reflecții din care insistăm pe aceea că niciun procedeu didactic nu
poate înlocui actele creatoare propriu-zise pe care elevul trebuie să le trăiască în contextul
activităților concrete de predare-învățare- evaluare.

1
 În loc de provocare……

Course title: CREATIVITY AND INNOVATION IN TEACHING AND LEARNING FOR A BETTER
INTEGRATION IN THE EUROPEAN LIFELONG LEARNING SOCIETY
Reference number: NL-2010-215-006
Programme: Comenius
Course period: 22-26. 08. 2011
Course venue: Assen / The Netherlands
Participant name, Mariana Gemescu/ teacher of pedagogy and psychology
occupation:
Participant country: Romania
Participant organization: Nicolae Cartojan High School

Mind-mapping method

Target group: students of all ages

Number of participants: small groups (3-5 members); you can work in pairs as well

Type of activity: Workshop

Duration of the activity: 40-45 minutes

Main objective:

 To develop individual and group creative behaviours for the students

 To identify and understand the structure of a subject
 To see the way that pieces of information fit together, as well as recording the raw facts
contained in normal notes
 To generate, visualize, structure and classify ideas, as an aid to studying and organizing
information, solving problems, making decisions and writing

 To encourage a brainstorming approach for planning and organizing tasks

 To motivate collaboration in colour pen creativity sessions

Location: Nicolae Cartojan High School, Giurgiu, Romania/ Quarter Mediation, Assen, The Netherlands

2
Pedagogical methods used:

Dr. Allan Collins used menthal maps, beggining in 1960 to describe the learning human process. But the
development and popularity of mind-mapping as a learning method has its origins in the studies of the British
psychologist Tony Buzan who demonstrated that mind-mapping makes it possible for using the analytical aspect of
the left part of the brain, but also the right part, wich is responsible for the creativity. This helps you to make
associations easily, and generate new ideas. If you find out more information after you have drawn a Mind Map, then
you can easily integrate it without any disruption.

A good mind- map shows the "shape" of the subject, the relative importance of individual points and the way
in which facts relate to one another. In this way, they can be effective mnemonics - remembering the shape and
structure of a mind -map can give you the clues you need to remember the information within it. As such, they
engage much more of your brain in the process of assimilating and connecting information than conventional notes
do.

When created using colors and images or drawings, a mind- map can even resemble a work of art.

Necessary materials/products: paper, coloured pens, images

Detailed content of the activity:

Author Tony Buzan suggests the following guidelines for creating mind maps:

• Start in the centre of a blank page

• In the center, place the key word
• Combine this idea with an image or a symbol
• Build a tree, around the central idea
• Connect branches to the central image
• Connect the second and third branches to the first and the second and so on
• Establish logical relations between the key words of different branches
• Add colour, fantasy to your mind map
• Have fun!

Results/outcomes: mind-mapps on diverse themes and subjects

Feedback participants:

3
More information at:

You can also create mindmaps, using the following websites: http://www.mindmeister.com/ https://bubbl.us/

1. Scurt istoric al evoluției conceptului de creativitate

Psihologul Mihaela Roco, unul dintre cei mai titrați experți în psihologia și pedagogia
creativității din România, prezintă în lucrarea de sinteză ”Psihologia la răspântia mileniilor”
(2001) un sondaj realizat în peste 100 de companii și firme de mare prestigiu din SUA, Europa
de Vest și Japonia, care a urmărit atitudinea acestora față de creativitate. Astfel, una dintre
probleme s-a referit la angajarea unui nou membru în una dintre aceste organizații de top: ”Aveți
de ales între trei candidați. Pe care îl veți alege:

 pe cel care excelează în memorare, gândire și învățare?

 pe cel care excelează în relațiile interpersonale?
 pe cel care excelează în creativitate?”.

95 % dintre departamentele de resurse umane au optat pentru persoanele cu potențial

creativ înalt.

De ce și cum a devenit creativitatea ”copilul răsfățat al psihologiei” ultimelor decenii și una

dintre cele mai importante valori ale societății postmoderne? Deoarece s-a constatat că oamenii
au creat până în prezent peste 20 de milioane de obiecte, produse, tehnologii, opere de artă.
Dintre acestea, peste 90 % au fost elaborate în ultimele două decenii ale secolului XX.

Deși este responsabilă de progresul omenirii în toate domeniile (cultural, științific, tehnologic
etc.), creativitatea a pătruns târziu în aria preocupărilor psihologilor. Mai întâi a fost introdus
termenul de creativitate în vocabularul psihologiei americane de către G. Allport (1937), în urma
înțelegerii faptului că substratulușl psihic al creației este ireductibil la aptitudini (în special la
inteligență), presupunând o dispoziție generală a personalității spre nou. Au fost înlocuiți și
incluși astfel termeni precum: talent, geniu, inventivitate, dotație, nu doar din dorința de a
propune un nou termen psihologic, ci în primul rând dintr-o nouă atitudine pe care acest concept
instrumental îl creează. În consecință, se mută accentul de pe factorul ereditar, considerat ca
stând la baza talentului și a geniului, pe factorii exogeni, educația și mediul, care hotărăsc

4
dezvoltarea potențialului creativ al unui om. De asemenea, s-a mutat accentul de pe cele câteva
procente din populație (2% de supradotați din care se recrutează geniile și talentele superioare)
către media populației (60% capabili de creativitate medie sau inferioară). Cu alte cuvinte,
acceptăm ideea că toți oamenii sunt creativi, în diverse grade, și că potențialul trebuie valorificat
cu beneficii pentru societate și individ.

Însă momentul decisiv al dezvoltării cercetărilor sistematice privind creativitatea îl constituie

anii 50 când J. P. Guilford, ca președinte al Asociației Americane de Psihologie, i-a îndemnat pe
toți psihologii să studieze mai ales modul de stimulare și valorificare a potențialului creativ. Așa
au apărut primele metode de dezvoltare a creativității: brainstormingul (metodă fundamentată de
A. Osborn) și sinectica (metodă creată de W. Gordon).

După anii 70 creativitatea devine o direcție prioritară a sistemelor de învățământ și a

politicilor publice, mai ales a celor de cercetare științifică.

Astăzi, în mileniul III, creativitatea a ajuns să fie analizată dintr-o triplă perspectivă:
psihologică, socială și pedagogică.

a) Din punct de vedere psihologic, creativitatea este abordată ca o latură complexă a

personalității (latura ei transformațional-constructivă) care angajează toate resursele existente la
nivel psihic. Dimensiunile sub care poate fi analizată creativitatea sunt următoarele: produsul
creativ, procesul de creație, personalitatea creativă, mediul sau climatul social al creației; la
aceste dimensiuni Al. Roșca mai adaugă și grupul sau colectivul creativ (1981). În același sens,
S. E. Gollan (1963) propune patru categorii de criterii în abordarea fenomenului creației:

 performanța creatoare sau produsul creat, cu modalitățile de evaluare specifice;

 procesul creativ necesar pentru elaborarea noului, cu dinamica și fazele sale;
 persoana creatoare și trăsăturile de personalitate caracteristice acesteia;
 potențialul creativ sau disponibilitățile native ale persoanei creative.

b) Din punct de vedere social, se analizează nu numai impactul produsului creativ asupra
societății (a se vedea criteriul relevanței care permite evaluarea în termeni de utilitate socială,
alături de criteriul originalității produsului creat). De asemenea, există un ”specific social al

5
creativității”, concretizat în faptul că ”fiecare societate stimulează și reflectă un tip aparte de
creativitate” (M. Roco, 1979).

c) Din punct de vedere pedagogic, creativitatea definește, pe de o parte, activitatea

creatoare a cadrului didactic în vederea proiectării, realizării și evaluării acțiunii educaționale, iar
pe de altă parte vizează provocarea comportamentelor creative individuale și de grup la nivelul
educaților.

2. Metoda portofoliului și mindmappingul ca metode moderne de stimulare a

creativității – exemple de bună practică

Într-o societate modernă, aflată în plină evoluţie, caracterizată prin mobilitate economică,
politică şi culturală, avem nevoie de o educaţie dinamică, formativă, orientată spre formarea și
dezvoltarea unei personalități creative în plan cultural-profesional-etic. Conceptul de creativitate
didactică trebuie astfel corelat cu cel de învățare creativă. Din acest motiv, este vizibilă
necesitatea unei reforme a mişcării pedagogice teoretice şi a praxisului educaţional în zona
creativității didactice, mai ales în planul metodologic, oarecum prăfuit și dominat de metodele
tradiționale.

Metodele moderne de învăţământ coexistă cu cele tradiţionale şi se străduiesc să ia locul

celor impuse de nevoile educaţionale ale secolului trecut, în speranţa că, în acest mod, educaţia
va reuşi să răspundă cerinţelor societăţii, implicit în educarea și stimularea creativității
individuale și de grup a elevilor.

Viziunea şcolii moderne, adaugă noi accepţiuni termenului de metodă, astfel putând
însemnând calea prin care profesorul îşi propune să-i determine pe elevii săi să descopere singuri
adevărurile, să găsească soluţii noi la problemele cu care se confruntă în procesul instructiv-
educativ.

Dintre metodele moderne vom analiza două dintre ele: metoda proiectului și mindmappingul.
Vom face mai întâi o prezentare teoretică, insistând pe valențele formative individuale și de grup,
continuând apoi cu o serie de exemple de bună practică, în care am aplicat aceste metode, dar și
altele, în cadrul unor strategii euristice la disciplina limba și literatatura română, clasa a XII-a.

6
 Proiectul se constituie atât într-o metodă de învăţare prin acţiune practică cu o finalitate
reală, aplicativă, cât şi într-o metodă alternativă de evaluare.

Spre deosebire de alte metode, metoda proiectului presupune anticiparea mentală a unei
acţiuni, precum şi executarea ei, prin cercetare concretă.

Elevul sau grupul de elevi este plasat în centrul acţiunii, oferindu-i-se posibilitatea să-şi
afirme independenţa în gândire şi acţiune, dar şi să-și însuşească direct tehnicile de cercetare,
prin efort, cooperare, autocontrol, după îndrumarea iniţială.

Proiectul începe în clasă, prin definirea şi înţelegerea sarcinii de lucru, eventual şi prin
începerea rezolvării acesteia, se continuă acasă pe parcursul a câtorva zile sau săptămâni, timp
în care elevul are permanente consultări cu profesorul şi se încheie tot în clasă, prin
prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra rezultatelor obţinute şi dacă este cazul, a
produsului realizat1.

Proiectul este o metodă activ-participativă ce presupune transfer de cunoştinţe, dezvoltare de

deprinderi şi capacităţi, abordare interdisciplinară, precum şi consolidarea unor abilităţi sociale
ale elevilor.

Prin această metodă, profesorul estompează limita dintre teorie şi practică, prin caracterul
activ elevii putând să asimileze cunoştinţe prin propriile lor experinţe de viaţă, să acţioneze şi să
rezolve sarcini, autotestându-şi capacităţile cognitive, sociale şi practice.

Confruntându-se cu situaţii veridice, elevul este pus în situaţia să caute, să cerceteze, să emită
ipoteze, să găsească soluţii, toate acestea ducând la întărirea spiritului de răspundere proprie, la
maturizarea gândirii, la o pregătire pentru depăşirea situaţiilor complexe din viaţa reală.

Proiectul se constituie şi într-o metodă alternativă de evaluare deoarece elevii au posibilitatea

de a demonstra nu doar ceea ce știu, şi, mai ales, ceea ce ştiu să facă, punându-şi în valoare
deprinderile, priceperile şi abilităţile, el putând lua forma unui proiect individual sau de grup.
Realizarea unui proiect presupune parcurgerea mai multor etape:

 Pregătirea proiectului:

1
SNEE, Ghid de Evaluare Limba şi Literatura Română, Editura Aramis, Bucureşti, 2001

7
  identificarea unei teme (tema poate fi propusă de către profesor, de către elevi sau
negociată cu elevii);

 conturarea obiectivelor;

 formarea echipelor de lucru;

 stabilirea sarcinilor de lucru şi a timpului alocat ;

 precizarea cadrului necesar dezvoltării proiectului (cunoştinţe teoretice

necesare) ;

 resurse materiale şi de timp ;

 alegerea modalităţii de prezentare: în cadrul disciplinei de limba şi literatura

română proiectele se pot concretiza în lucrări ştiinţifice, referate, culegeri de
folclor, monografii, reviste, mape tematice, albume, culegeri de texte,
prezentări PowerPoint, wiki etc.

 Implementarea proiectului:

 Stadiu de pregatire - stabilirea rolurilor în cadrul echipei :

o secretarul – notează ideile membrilor grupului şi planifică întâlnirile echipei;

o moderatorul – facilitează comunicarea în cadrul grupului şi răspunde de

multiplicarea materialelor bibliografice;

o raportorul – prezintă concluziile, soluţiile finale ale grupului.

 Implementarea propriu-zisă:

o culegerea, organizarea şi prelucrarea informaţiilor legate de tema aleasă;

o elaborarea unui set de soluţii posibile ale problemei;

o evaluarea soluţiilor şi deciderea către cea mai bună variantă;

o executarea proiectului;

8
 o dirijarea acţiunii de către profesor;

o finalizarea acţiunii;

o prezentarea proiectului/produsului final.

 Evaluarea proiectului

Pentru o evaluare cât mai obiectivă trebuie avute în vedere câteva criterii generale de
evaluare2, criterii care vizează:

 calitatea proiectului/produsului:

o validitatea: nivelul la care proiectul reuşeşte să acopere unitar şi

coerent, logic şi argumentat, câmpul tematic propus;

o completitudinea: modalitatea în care au fost valorizate

conexiunile şi perspectivele interdisciplinare, competenţele
teoretice şi practice;

o elaborarea şi structurarea: vizează acurateţea şi rigurozitatea

demersului ştiinţific, logica şi argumentarea ideilor, coerenţa,
corectitudinea ipotezelor şi concluziilor;

o calitatea materialului utilizat: relevanţa conţinutului ştiinţific,

semnificaţia şi acurateţea datelor colectate, strategia de prelucrare
şi colectare a datelor;

o creativitatea: gradul de noutate pe care îl aduce proiectul în

abordarea tematicii, măsura în care elevul optează pentru o
strategie originală, inedită.

 calitatea activităţii elevului:

o raportarea elevului la temă: măsura în care elevul a făcut ceea ce trebuia sub
aspectul validităţii şi relevanţei abordării temei proiectului;
2
vezi Evaluarea curentă şi examenele. Ghid pentru profesori, coord. Adrian Stoica, Ed. Pro Gnosis, Bucureşti,
2001.

9
 o performarea sarcinilor: nivelul de performanţă pe care îl atinge elevul în
realizarea diferitelor părţi componente ale proiectului;

o documentarea: modalitatea în care a fost realizată documentarea (în totalitate de

către elev sau cu sprijinul profesorului);

o nivelul de elaborare şi comunicare: nivelul de comunicare pe care îl atinge

elevul în momentul prezentării proiectului, accesibilitatea informaţiei etc;

o greşelile: nivelul la care se manifesta greșeli (științific sau prezentare), tipul de

greşeli (scuzabile, acceptabile sau fundamentale), frecvenţa greşelilor;

o creativitatea: originalitatea stilului elevului;

o calitatea rezultatelor: utilitatea proiectului în sine şi a activităţii desfăşurate de

către elevi.

MODEL PROIECT

Unitatea de învățare: ORIENTĂRI AVANGARDISTE

Clasa: a XII-a

Pe parcursul acestei unități de învățare, elevii vor identifica trăsăturile avangardismului,

orientările avangardiste europene și românești, se vor familiariza cu procedeele de creație
avangardiste și vor analiza texte avangardiste prin raportare la propria sensibilitate.

Standarde de performanţă - obiective de referinţă/ competenţe specifice

2.1. Adecvarea strategiilor de lectură la specificul textelor literare studiate, în vederea înțelegerii
și interpretării personalizate;

2.2. Compararea, pe baza unor criterii clar formulate, a unor viziuni despre lume, despre condiția
umană sau despre artă reflectate în textele studiate;

10
2.3. Compararea propriei interpretări a textelor studiate cu altele, realizate de colegi sau de
critici și istorici literari;

3.1. Analiza relațiilor dintre o operă studiată și contextul cultural în care a apărut aceasta;

3.2. Integrarea cunoștințelor privind limba și literatura română într-o viziune coerentă asupra
culturii românești;

3.3. Analiza unor conexiuni între literatura română și cea universală;

3.4. Selectarea unor tehnici adecvate de documentare și cercetare a unei teme.

Obiective operaţíonale/rezultate aşteptate

O1-să precizeze orientările avangardiste europene în literatură și artă, realizând o prezentare

Power Point;

O2-să prezinte specificitatea avangardismului românesc în contextul european;

O3-să identifice etapele avangardismului românesc;

O4-să analizeze texte poetice avangardiste prin raportare la doctrina avangardistă și propria
sensibilitate;

O5-să realizeze o antologie de texte avangardiste europene, realizând o publicație;

06- să realizeze o antologie de texte avangardiste românești, realizând o publicație;

O7- să susțină oral prezentarea unuia dintre produsele realizate;

O8- să realizeze un wiki despre avangardă.

Se prezintă elevilor întrebarea esenţială Cum influențează arta, literatura și filozofia evoluția
societății?, aceştia reflectând la realităţile din viaţa lor.

Se alocă timp pentru a prezenta faptul ca va fi folosită metoda proiectului si avantajele acesteia.
Este prezentat elevilor site-ul wiki http://avangardaxiic.wikispaces.com/ unde vor afla sarcinile
de lucru şi cerinţele proiectului:

11
 - Realizarea unei prezentări PowerPoint despre orientările avangardiste în literatură și artă.

- Realizarea unei prezentări PowerPoint care să cuprindă o antologie de texte avangardiste

europene.

- Realizarea unei prezentări PowerPoint care să conțină o antologie de texte avangardiste

românești.

- Realizarea unui wiki despre fenomenul avangardei romanești și europene.

Evaluarea inițială se face prin brainstorming, fiecare elev trebuind să dea câte un
sinonim pentru termenul de avangardă, astfel realizându-se o rețea și printr-un test inițial.
Începând cu prima lecție, elevii vor completa în jurnalul de reflecție informațiile pe care le au
despre avangardă, ce își doresc să afle, ce abilități si aptitudini au și cum se pot pune în slujba
realizării proiectului.

Se pun la dispoziția elevilor bibliografia, jurnalul de reflecție, produsul realizat din perspectiva
elevului, șablonul necesar pentru publicație, grila de evaluare a produsului, grila de
autoevaluare.

Lecţiile 3-4 (2 ore)

Profesorul va pune la dispoziția elevilor fișe de lucru ce au ca scop identificarea trăsăturilor

avangardei prin experimentarea unor procedee de creație avangardiste. Profesorul va indica
sursele de documentare, elevii se vor organiza pe grupe si vor realiza o prezentare PowerPoint
despre orientările avangardiste în literatură și artă. Produsul va fi postat pe wiki și se va practica
interevaluarea prin postarea unui comment de catre fiecare elev referitor la produsul final
realizat.

Lecţiile 5-6 (2 ore)

Vor constata specificitatea avangardismului românesc prin studierea unei prezentari PowerPoint
Etapele avangardismului romanesc postate de către profesor pe wiki. Elevii vor raspunde la
întrebarea Care sunt orientările avangardiste ale literaturii interbelice românești? Prin postarea
unui comment.

12
 Elevii se vor documenta , folosind motorul de căutare Google asupra descoperirii
importanților poeți și artiști avangardiști europeni și români. Vor selecta texte/imagini
reprezentative cu ajutorul cărora vor realiza doua publicații: una destinată antologiei de texte
avangardiste europene, iar alta antologiei de texte românești. Vor răspunde la întrebarea Ce poeți
avangardiști români cunoașteți? Dar europeni?

Lecţia 7 (1 oră)

Se va verifica prezența tuturor materialelor realizate pe wiki

http://avangardaxiic.wikispaces.com/; fiecare elev se va loga și va răsfoi publicațiile, urmând
apoi să răspundă prin postarea unui comment la întrebarea De ce sunt considerați
nonconformisți avangardiștii? Evaluarea produselor se va realiza prin aplicarea grilei de
evaluare a produsului.

Lecţia 8 (1 oră)

Este destinată realizării produsului final: realizarea finală a site-ului

http://avangardaxiic.wikispaces.com/ și evaluarea finală prin aplicarea grilei de evaluare a
produsului final, prin autoevaluarea realizată prin impresiile finale postate sub forma unor
commenturi pe wiki de către fiecare elev, privitoare la experiența de predare-învățare-evaluare
de pe parcursul derulării proiectului și prin aplicarea aplicarea unui chestionar final, elevii având
posibilitatea de a se interevalua prin aplicarea grilei de scorare a chestionarului.

Pe parcursul derulării proiectului, profesorul le va monitoriza activitatea printr-o fișă de

evaluarea a activității și comportamentului elevilor in cadrul grupului. Treptat, vor fi supuse
analizei produsele de grup realizate și vor fi evaluate conform grilei de evaluare a produsului.
De asemeanea, evaluarea se va realiza prin feedbackul postat pe wiki și prin grila de verificare
wiki.

Evaluarea finală presupune interevaluare de către elevi prin postarea de commenturi pe wiki,
prin aplicarea chestionarului de autoevaluare. Produsul final va fi evaluat conform grilei de
evaluare a produsului final, iar evaluarea activității elevului va fi expusă sub forma unui
comment pe wiki pt fiecare elev. De asemenea, conținutul va fi evaluat prin aplicarea unui

13
chestionar final, elevii având posibilitatea de a se interevalua prin aplicarea grilei de scorare a
chestionarului.

O metoda de stimulare a creativitatii individuale, dar si de grup, mai ales datorita softurilor
de gen, este mindmappingul.

Dr. Allan Collins a folosit hărţi mentale, incapând cu 1960 pentru a descrie procesul de
învăţare la om. Dar dezvoltarea şi popularizarea mindmappingului ca o metodă de învăţare şi de
stimulare a creativitații își are originea în studiile și tezele psihologului britanic Tony Buzan.

Iată care sunt principiile generale propuse de Tony Buzan pentru construirea eficientă a unei
hărți mentale:

1. Luați o foaie de hartie, preferabil A3.

2. În centru plasați ideea inițială- cuvântul cheie- de care se va organiza harta mentală.
3. Combinați această idee cu o imagine, o pictogramă sau un simbol care îl rezumă cel
mai bine. În acest sens, se va stimula emisfera dreaptă a creierului, adică sediul
creativității. De asemenea, acestă imagine va concentra mai bine atenția.
4. Începeți apoi construirea unui copac in jurul ideii centrale, plasând conceptele care va
trec prin cap și le asociați cu ideea centrală. Pentru a identifica cu ușurință aceste
concepte, răspundeți la șapte întrebări despre ideea centrală: cine, ce, unde, de ce,
pentru cine, când, cum.
5. Creați ramurile copacului pentru a conecta fiecare concept/temă majoră de ideea
centrală a hărții mentale.
6. Adaugă un al doilea nivel de copaci, apoi al treilea, al patrulea etc.
Odată ce sunt trasate ramurile între ideea centrală şi fiecare temă majoră, este timpul
pentru a adăuga un al doilea nivel al copacului dumneavoastră.
Pentru a face acest lucru încercați să aflați ce caracterizează fiecare temă majoră şi /
sau ceea ce ar trebui să fie implementat pentru a realiza tema majoră.
7. Adaugă culoare, fantezie în harta ta mentală
Nu desenați o harta în alb si negru, utilizarea culorilor este importantă, deoarece
facilitează asocierea de idei. Imaginile, pictogramele și simbolurile pe care le utilizaţi

14
 pentru a construi un cuvânt cheie sau o temă majoră, va ajută să realizați o hartă
mentală mult mai eficientă.
8. Stabiliți relaţiile logice dintre cuvintele cheie ale diferitelor ramuri, folosind săgeţile
care să evidențieze relaţiile logice dintre cuvintele cheie situate pe diferite ramuri de
ale copacului dumneavoastră.
9. Îmbunătăţiți vizualizarea de relaţii semantice prin crearea de noi de idei, adică a
câmpurilor sematice.
10. Distrați-vă! Credem că acest ultim punct este cel mai important: luați-o ca pe o joacă,
dați frâu liber imaginației, organizându-vă creativ mintea!

Dacă ar fi să rezumăm principiul general de cartografiere mentală, acesta se bazează pe

trei momente succesive:

- Sintetizarea unui concept, unei idei, justificarea unui proiect de către o serie de cuvinte cheie şi
imagini simple şi puternice ca impact;

- Organizarea acestor cuvinte-cheie în inima unui copac.

- Conectarea acestor cuvinte-cheie , evidențiindu-se legăturile semantice, logice dintre ele.

Mindmapping face posibilă utilizarea simultană a naturii analitice a emisferei cerebrale

stângi, dar şi creativitatea de care este responsabilă emisfera dreaptă.
Din punct de vedere pedagogic, metoda mindmappingului este utilă pentru:
- analiza şi sintetiza în acelaşi timp a unei perioade istorice, sociale, literare sau a unei opere
literare;
- restrângerea eficientă a informaţiilor complexe, cu intrări multiple;

- creşterea sensului şi percepţia vizuală a documentului.

Cu alte cuvinte, această metodă permite gândirea clară asupra unui subiect, structurarea
ideilor acestuia pentru a facilita reflecţia, organizarea, comunicarea şi învăţarea.
Valoarea adăugată de mindmappind predării și învățării are loc la diferite niveluri şi momente ale
procesului de învăţare, permițând astfel: organizarea cunoștințelor, stimulând în acelaşi timp și
memoria, dezvoltarea următoarele competenţe: înţelegere, analiza de ansamblu, cunoaştere
organizaţională, sinteză, gândire critică, evaluare; stimularea creativităţii elevilor şi a

15
profesorilor;

3. Reflecții

Fenomen multidimensional, creativitatea apare deci, ca o activitate hipercomplexă ce se

finalizează într-un produs de o valoare individuală, dar mai ales socială, superioară. Până
nu de mult se considera că o persoană este fie creatoare, fie necreatoare și că în acest sens
nu este nimic de făcut. Toate cercetările și studiile recente de psihologia creativității au
demonstrat că, fără a ignora doza de ereditate, creativitatea este o latură a personalității
care se învață și care se dezvoltă în sistemul educațional formal, nonformal și informal.

S-a constatat că sunt sisteme educaționale care încurajează comportamentele creative

ale elevilor și ale profesorilor, după cum sunt și sisteme care descurajează, chiar frânează
creativitatea, accentul căzând pe comportamentele rutiniere, reproductive, pe stocarea de
informații și pe gândirea conformistă.

Trebuie să recunoaștem de asemenea că un elev creativ este mai greu acceptat de către
cei din jur, profesori și colegi, pentru că acesta ridică probleme, este nonconformist,
incomod. Totuși ceea ce trebuie să domine este climatul deschis, în care profesorul nu mai
este doar o sursă de informații, ci un mediator între copil și lumea înconjurătoare, în care
metodele moderne, de tip euristic, îl pun pe elev în situația de a experimenta, a descoperi și
a propune soluții. Nici un procedeu didactic nu poate înlocui actele creatoare propriu-zise
pe care elevul trebuie să le trăiască în contextul activităților concrete de predare-învățare-
evaluare. Metodele propuse de noi creează acest climat al învățării creative iar IAC
(instruirea asistată de calculator) facilitează și exploatează valoarea metodologică a
acestora.

16
 Bibliografie

1. Cristea, S., Dicționar de termeni pedagogici, EDP, RA, București, 1998.

2. Roco, M., Creativitatea individuală și de grup, Ed. Academiei, București, 1979.

3. Stoica, A., Evaluarea curentă și examenele. Ghid pentru profesori, Editura Pro Gnosis,
București, 2001.

4. Zlate, M., Psihologia la răspântia mileniilor, Ed. Polirom, Iași, 2001.

17
Harta mentală

18
19