Meningita meningococica

Meningita meningococica este manifestare clinica cea mai importanta ai mai cunoscuta a
infectiei cu Neiseria meningitidis. Meningita meningococica a fost denumita si meningita
cerebrospinala epidemica, denumire care subliniaza caracterul transmisibil al infectiei
meningococice.

Istoric : Intre anii 1800 si 1805 s-au descries primele epidemii de meningita cerebrospinala cu o
mortalitate foarte mare 70-90 ‘/,. Meningococul a fost descoperit in annul 1887 de catre
Weichselbaum. In anul 1906 a fost introdus serul antimeningococic, mortalitatea scazand la 30-
50 ‘/,. In tara noastra cu serul antimeningococic mortalitatea a scazut intre anii 1930-1936 la
23 ‘/, si chiar la 15 ‘/,. Sulfamidele si penicilina au scazut apoi mortalitatea la 14’/, si chiar 5 ‘/,.

Etiologie : Menigococul , Neisseria meningitides este un diplococ gramnegativ de 0,6-1 micron

cu asezare caractersitica “ in boabe de cafea”care se privesc prin partea concava. CAUTA POZE
CU EL !
Meningococul este un germene pretentios: el se dezvolta numai pe medii cu sange, mediul
universal utilizat este Muller- Hinton care cuprinde aminoacizi. Meningococul este extrem de
fragil in mediul exterior fiind distrus rapid la frig, caldura, uscaciune. Temperatura optima de
dezvoltare este 36-37 ‘.
Clasificare : Dupa structura antigenica ( polizaharidul capsular) au fost identificate 12 serotipuri
: A, B, C, 29 E, H, I, K, L, X, Y, Z si W 135. Cel mai frecvent boala meningococica este determinate
de A, B, C si Y. Meningococii contin endotoxine puternice cu rol patogenic in purpura
meningococica si alte manifestari clinice.
Sensibilitatea la antibiotice: Meningococii sunt foarte sensibili la : penicilina G, rimfapicina,
tetracicline, sulfamide.

Epidemiologie : Infectia meningococica este raspandita pe tot globul. Infectiile meningococice

apar sporadic, in tot timpul anului cu o incidenta mai mare iarna si primavara. Epidemii mai
mari apar la interval de 5-10 ani, afectand mai ales colectivitatile de copii si cele militare. In tara
noastra au evoluat 3 epidemii : in 1951, apoi in 1970-1971 si cea mai recenta in 1986-1987.
Letalitatea a fost de 6,3 ‘/,.Ca sex , barbatii sunt mai afectati decat la femeile ( 2 : 1 ). Infectiile
respiratorii virale, uscaciunea mucoaselor, oboseala, alcoolismul scad rezistenta si predispun
mai frecvent la infectia meningococica. Sursa de infectie este reprezentata numai de om:
purtatorii de meningococi si bolnavii cu rinofaringite meningococice . Transmiterea se face prin
contact direct , prin picaturile Flugge ( aerogen) provenite cel mai frecvent de la purtatorii
sanatosi sau de la bolnavi cu rinofaringita meningococica. Calea indirecta ( obiecte recent
contaminate este posibila dar exceptionala.
Poarta de intrare a meningococilor este nazofaringele si in general mucoasa respiratorie.
Rezulta de obicei o infectie inaparenta dar la 1 din 1000 de cazuri urmeaza o imbolnavire
generala , septicemie sau meningita.
Tabloul clinic: Manifestarile clinice ale infectiei meningococice sunt variate :

A. Rinofaringita meningococica :
- Cea mai frecventa 90 ‘/,,
- Se izoleaza meningococul prin examenul bacteriologic
B. Septicemia meningococica :
- Debut brusc cu febra, frisoane, mialgii si artralgii
- In 50 ‘/, din cazuri apare eruptie purpurica, sub forma de pete rosii-inchise
raspandite neuniform pe trunchi si membre ( VEZI FOTO ).
C. Meningita meningococica :
- Incubatia 2-3 ( 1- 5 ) zile
- Debut brusc cu frisoane, febra mare , cefalee , greata , varsaturi, delir, agitatie
psihomotorie, hiperestezie cutanata , fotofobie, somnolenta pana la coma. Bolnavul
sta in pozitie antalgica in “ cocos de pusca”. Copiii mai ales au un strigat plangator
numit “ tipatul meningitic”. La copii apar frecvent convulsii.
- Exista o forma supraacuta sau fulgeratoare in care de la debut ( extrem de brutal) si
pana la intrarea in coma se scurg doar cateva ore. Aceasta forma se insoteste de
sindrom Waterhouse- Friderichsen cu purpura extinsa, colaps, varsaturi si convulsii,
fiind o mare urgneta ca diagnostic cu internare intr-o sctie de terapie intesiva.

Complicatii si sechele :

- Hidrocefalia interna cu atrofia scoartei cerebrale si sechele psihice;

- Afectarea unor nervi cranieni cu surditate prin afectarea perechii a VIII a de nervi
cranieni, strabism prin lezarea perechii a III a
- Sechele psihice
- Complicatii alergice.

Tratament : trebuie inceput extrem de urgent. Bolnavul trebuie tratat in spital in conditii de
izolare, de preferinta in sectia de terapie intensiva. Se administreaza antibiotic , Penicilina G
este antibioticul de electie , in doze mari , administrat intravenos in perfuzie pe o durata de 7-
10 zile. Ampicilina da rezultate asemanatoare. Cloramfenicolul sau sulfamidele se utilizeaza la
cei alergici la peniciline.
Tratament adjuvant : sedative, vitamine, antiinflamatorii , analgetice sau corticoizi pentru
complicatiile alergice.

Profilaxie : Meningita meningococica face parte din lista de boli transmisibile de declaratie
obligatorie nominala si din lista bolilor de internare obligatorie. Contactii se supravegheaza.
Profilaxia specifica se face prin vaccinuri eficace :
- Bexero , vaccin meningococic grup B (VEZI TABEL)
- Nimenrix, vaccin meningococic conjugat pentru serotipurile A, C, W 135 si Y:
Nimenrix trebuie utilizat conform recomandărilor oficiale. Sugari cu vârsta de la 6 la 12
săptămâni Schema de imunizare recomandată constă din trei doze, fiecare a câte 0,5 ml.
Schema primară de imunizare la sugar constă în două doze, cu prima doză administrată
 începând cu vârsta de 6 săptămâni și cu un interval de 2 luni între administrarea dozelor. A
treia doză (de rapel) este recomandată la vârsta de 12 luni . Copii cu vârsta începând de la
12 luni, adolescenţi şi adulţi Trebuie administrată o singură doză de 0,5 ml. În cazul anumitor
persoane, administrarea unei a doua doze de Nimenrix poate fi considerată adecvată . Copii
cu vârsta începând de la 12 luni, adolescenţi şi adulţi, vaccinați anterior Nimenrix poate fi
administrat ca doză de rapel la persoanele cărora le-a fost administrat anterior în cadrul
schemei de vaccinare primară un vaccin meningococic polizaharidic simplu sau conjugat .

Bibliografie :
1. Boli infectioase – Marin Gh. Voiculescu vol II;
2. Aspecte epidemiologice in evolutia meningitei in Bucuresti 1951-1973- Bordeianu P
3. Particularitatile evolutiei ultimului val epidemic de meningita in Bucuresti – Ionescu Valeria
4. Nasopharingeal Carriers of Neisseria meningitides, 1966 – Farrell M, Dahl E