ANEXA III-a

Noul aşezământ între Târgul Folticeni şi Târgoveţi, din 29 Martie, 1826, după care s’a

schimbat numele Târgului Şoldăneşti în acel de Târgul Folticeni.

Prin noul aranjament se îndatorează târgoveţii să plătească proprietarului Başotă, câte :

30 paraşe de vadra de rachiu şi 5 parale de vadra de vin. Câte 30 parale de vadra de rachiu sau
horilcă (holercă)1 şi 5 parale de vadra de bere, ce se vor fabrica în velinţele din localitate.
Orânda2 dohotului3 aparţine stăpânului târgului, căruia i se mai plătesc câte 10 lei pe an pentru
fiecare dugheană la uliţă ; iar „osebit beazmăn pentru locul dughenelor să nu fie volnic a lua dela
dânşii”.

Pentru casele dela mahala să dea „2 lei pe stânjen de faţă cât va ţinea bineaua 4 casei şi
lungul locului să fie de 15 stânjeni” ; iar pentru locurile sterpe, ce ar ocupa cineva alături cu
binaua, să plătească 20 parale de stânjen, păstrând lungul tot de 15 stânjeni. Fără ştirea stăpânului
moşiei, n’are voie să-şi vândă acaretele, fără să-l facă cunoscut.

Pentru înlesnirea norodului şi eftinătate, căsăpiile să fie neoprite, volnic fiind şi stăpânul
a ţinea scaune de căsăpie. Pentru vită mare să se plătească proprietarului un leu, de oaie 4 parale
şi de mel 2 parale.

La iarmaroace, negustorii streini să plătească câte 40 parale de toată taraba 5, iar în zilele
de târg 20 parale.

Pentru cei ce vor aduce cherestele şi zaherele6 de vânzare să dea 4 parale de jug7.

Să se facă patru iarmaroace. A se vedea capitolul XXV „Iarmarocul”.

1
Polonez horilca.
2
Orândă = soarta, norocul, câştigul. Rutean orenda. De aici, arendă.
3
Dohot = păcură groasă de uns osiile carălor.
4
Bină = clădire, construcţie. Ture = bina.
5
Tarabă = masp de întins marfa. Turceşte Tarab, tejghea.
6
Zaharea- proviziune de hrană. Turc Zahire, proviant.
7
Jug- cât se poate pune pe o căruţă ori pe un car.
 Târgoveţii din mahala au voie să ţină pe imaş doi boi şi o vacă, iar cel dela uliţă un cal ;
peste acest număr să se plătească câte un leu de vita mare.

În fine „mahalii şi cotarii8 să fie sub ascultarea stăpânului târgului ; iar folosul dela aceste
două bresle să fie a bisericii din târg”.

Vodă Ioan Sturza, la 6 Aprilie, acelaş an, întăreşte aceste ponturi, făcând osebire, în acest
chip : „Oricare târgoveţ dela uliţă sau dela mahala va vinde rachiu cu deriticata9 sau cu oca să
dea stăpânului moşiei, câte 20 parale de vadră, asemenea şi vânzătorii de vin să dea câte 5 parale
de vadră. Casapii să plătească câte 6 lei pe lună fieştecare, pentru trunchiul ce va avea ; stăpânul
târgului fiind liber a avea ori câte trunchiuri10

Acest aranjament se urmă, cu toate gâlcevirile necurmate, până la legea comunală11.

8
Cotar – cel ce coţeşte vasele, butoaiele ; cel ce supraveghează măsurătoarea cu cotul.
9
Cu deriticata- cu toptanul, în opoziţie cu deamăruntul ; cu gramada.
10
V. Uricarul de Teodor Codrescu vol. XIX, pag. 78-88.
11
V. „Dicţionar geografic” op. cit., pag. 128-129.