Moara cu noroc

Ioan Slavici

“Moara cu noroc" este o nuvelă scrisă de Ioan Slavici. Aceasta a fost prima
nuvelă realist-psihologică din literatura română . Publicată în anul 1881, ea a fost
inclusă în volumul “Novele din popor".
Nuvela este specia genului epic, în proză, cu un singur fir narativ și cu un
conflict unic.
Tema nuvelei urmărește consecințele nefaste pe care setea de înavuțire le
are asupra psihicului uman.
Titlul nuvelei este ironic, deoarece moara cu noroc se dovedește a fi
moara cu ghinion, pentru că aduce nenorociri întregii familii.
Personajul principal este Ghiță care ia în arendă moara cu noroc.
În incipitul textului soacra lui Ghiță afirmă că: “Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”,
prin aceste vorbe înțelepte subliniază că cea mai importantă este “liniștea colibei
“, adică armonia de familie.
O primă scenă semnificativă este redată de monologul lui Ghiță: “Ei! Ce să-
mi fac?... Așa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac dacă e ceva în mine mai tare
decât voința mea?”, din care deducem că el are un caracter slab, că nu vrea să se
schimbe, ci pune vina în seama lui Dumnezeu.
O a doua scena semnificativă este “ se gândea la câștigul pe care l-ar putea
face în tovărășia lui Lică", din care ne dăm seama că pune pe primul loc banii, iar
familia pe locul al doilea.
Modul de expunere predominant este narațiunea. Naratorul este
omniscient și omniprezent.
În concluzie, datorită elementelor prezentate, “Moara cu noroc" de Ioan
Slavici este o nuvelă.