Competenţa în

asistenţă socială

Adina Rebeleanu
Conf. dr.
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială
UBB, Cluj-Napoca
 A avea capacitatea de
a se pronunţa într-o
problemă sau/şi de a
exercita anumite
atribuţii (DEX)
Definiţie
 Îmbinare a elementelor teoretice, practice
şi valoric-motivaţionale solicitate pe
parcursul exercitării profesiei
Competenţă
 Identificarea standardelor pentru practica
profesională
 Cunoaşterea modelor teoretice
 Cunoaşterea limitelor practice profesionale
 Cunoaşterea legislaţiei care guvernează
practica
 Îmbunătăţirea serviciilor şi abilităţilor de care
dispune
Cerinţe necesare asistentului social
Aptitudini

Cunoştinţe Valori
Competenţă culturală
 Competenţă culturală – dobândirea cunoştinţelor
privind dezvoltarea unui anumit grup cultural
într-un context social dat

 Sensibilitate culturală – setul de valori al

grupului cultural respectiv

 Practica asistenţială culturală – receptivitate

culturală (deprindere)
Modele teoretice – nevoia de
cunoaştere
 Explicarea cauzalităţii
 Stabilirea ipotezelor explicative
 Metodologia generală de intervenţie
 Raportarea la legităţile generale ale
domeniului
 Posibilitatea de comparare
 Înţelegerea consecinţelor intervenţiei
Fundamentarea teoretică a
asistenţei sociale
 Interdisciplinară
 Psihologia, sociologia, antropologia, psihologia
socială
 Medicina, ştiinţele juridice, economia

Interdisciplinaritatea  are modele teoretice

proprii focalizate pe elaborarea unor strategii de
intervenţie în viaţa individuală, familială, de grup,
comunitară
 Utilitatea unei concepţii
teoretice
 În observarea situaţiei teoria
informează asistentul social în legătură cu
ceea ce trebuie să caute şi să vadă
 Descrierea situaţiei  oferă cadrul
conceptual, care permite sistematizarea şi
organizarea celor observate
 Explicarea situaţiei  oferă indicii
pentru a putea face legături între datele unor
observaţii, pentru a găsi relaţii cauzale dintre
evenimentele care apar în evoluţia cazurilor
 Permite predicţii, privind evenimente
viitoare sau consecinţe ale unor situaţii
prezente
 Intervenţia  sugerează posibilităţi şi
direcţii de schimbare a situaţiei date
Bibliografie
 Roth-Szamoskozi, Maria, 2003, Perspective teoretice
şi practice ale asistenţei sociale, Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca, p: 71-117
 Roth, M., Rebeleanu, A., 2007, Asistenţa socială.
Cadru conceptual şi aplicaţii practice, PUC, p: 50-54,
75-102
 Howe, D., 2001, Introducere în teoria asistenţei
sociale, Unicef, Bucureşti, P: 41-123
 Hoffman, K.S., Sallee, L.A., 1994, Social Work
Practice: bridges to change, USA MA: Allyn and
Bacon
 Miley, K., O’Melia, M., DuBois, B. (2006), Practica
asistenţei sociale, Iaşi: Polirom, p: 77-105
 Participanţii sunt rugaţi să se ridice mâna dacă SUNT
DE ACORD cu fraza citită

Copiii care se plâng că au fost bătuţi de părinţi sau profesori

exagerează şi nu îşi recunosc propria vinovăţie.

O persoană cu handicap psihic sever este un client care are

aceleaşi drepturi ca oricine altcineva.

Adolescenţilor nu ar trebui să li se vorbească despre

contracepţie deoarece acest lucru îi încurajează să îşi
înceapă viaţa sexuală.

Şomerii sunt persoane care nu vor să muncească pentru că

altfel şi-ar găsi un loc de muncă.

Bătrânii singuri nu ar trebui instituţionalizaţi deoarece se pot

îngriji singuri.
 Participanţii vor ridica mâna dacă NU SUNT DE ACORD

O rudă a directorului instituţiei în care lucraţi vă devine client. Dacă

directorul vă cere detalii asupra cazului, dvs. îi povestiţi totul.

Unei persoane imobilizate într-un scaun cu rotile nu ar trebui să i se ia

în considerare înscrierea la un curs de reconversie profesională
deoarece e doar o risipă de bani; oricum nu va găsi un loc de muncă.

Un tânăr condamnat în trecut pentru furt din magazine trebuie acceptat

ca persoană asistată dacă vine să ceară ajutorul asistentului social.

Plângerea unei femei că este bătută foarte des de către soţul ei –

familia având un nivel economic ridicat şi fiind bine văzută în
comunitate- nu ar trebui luate în considerare pe motiv că nu este o
problemă serioasă.

Părinţii unei adolescente nu trebuie înştiinţaţi dacă se află că aceasta

este consumatoare de droguri.
Valorile noastre vs. valorile
clientului

 Lucrurile pe care noi le considerăm

importante NU sunt în mod
obligatoriu şi cele pe care persoana
asistată le consideră importante
Valorile noastre ca model
 Valorile noastre pot influenţa persoana asistată şi,
de cele mai multe ori
 Profesionistul reprezintă un model
 Impactul - determinat de poziţia noastră de
persoană care, se presupune, cunoaşte foarte
bine situaţia.

 !!!! foarte important să ne cunoaştem valorile şi să

ajutăm persoana asistată să-şi înţeleagă propriile
valori, modul în care acestea influenţează deciziile
luate
Valorile noastre vs. valorile
instituţiei/societăţii/profesionale
 Sistemul personal de valori poate
intra în conflict direct
- cu cel al instituţiei în care ne
desfăşurăm activitatea,
- cu normele societăţii
- cu codul etic profesional.
Valorile fundamentale ale
profesiei
1. Afirmarea individualităţii proprii.
2. Lupta împotriva tiparelor şi a clişeelor în a-i percepe pe
ceilalţi. Lupta împotriva prejudecăţilor.
3. Dreptul persoanelor de a avea acces la resursele necesare.
4. Respectul demnităţii şi încrederea în valoarea fiinţei umane.
5. Încrederea în capacitatea de autodeterminare şi în
capacitatea de rezolvare a problemelor persoanelor
asistate. Încrederea în capacitatea de învăţare şi dezvoltare
a acestora.
6. Păstrarea confidenţialităţii informaţiilor primite de la
persoanele asistate şi în legătură cu aceştia.
Empowerment
 Extinderea abilităţii personale de a lua decizii
 Indivizii, grupurile, comunităţile să aibă controlul
circumstanţelor şi realizarea propriilor scopuri, să fie
capabili să-şi maximizeze calitatea propriei lor vieţi
 Să permită persoanelor care se confruntă cu probleme
să-şi controleze propria viaţă, să aibă un cuvânt
important în legătură cu instituţiile, serviciile, situaţiile
care-i afectează, să înveţe să-şi găsească şi utilizeze
eficient propriile resurse
 Practicianul în asistenţă socială trebuie să
demonstreze că:

 Identifică propriile valori şi înţelege implicaţia acestora

în practica de asistenţă socială;
 Recunoaşte şi respectă unicitatea şi diversitatea fiecărei
persoane, înţelegând posibilităţile de dezvoltare a
aspectelor pozitive ale vieţii persoanelor asistate;
 Înţelege modalităţile de promovare a dreptului persoanei
de a alege, dreptul la viaţa privată, confidenţialitate şi
protecţie, putând acţiona pentru respectarea dreptului la
competiţie
Practicianul în asistenţă socială trebuie
să demonstreze că:
 Înţelege formele de asistare a persoanelor aflate în
nevoi în demersul de îmbunătăţire a nivelului de
trai;
 Poate identifica şi acţiona împotriva discriminării,
inegalităţilor şi injustiţiei folosind metode adecvate
rolului asistentului social şi contextului în care
persoana trăieşte;
 Poate practica asistenţa socială într-un mod care să
nu stigmatizeze sau dezavantajeze persoanele,
grupurile sau comunităţile asistate.
 Relaţia valori – etică profesională
 Etica profesională  codificare a obligaţiilor
speciale pentru cei care au aderat la o anumită
profesie

 Responsabilităţile asistentului social:

1. Faţă de clienţi
2. Faţă de profesie
3. Faţă de instituţia angajatoare
4. Faţă de colegi
5. Faţă de societate
DILEME ETICE
Dilema etică apare atunci când asistentul
social se confruntă cu o situaţie în care
trebuie să decidă între două alternative
conflictuale cum ar fi conflictul între
valorile personale/ valorile profesionale,
valorile personale/valorile persoanei
asistate,
valorile personale/valorile instituţiei în care
lucrează etc.
Dilemele etice
 Datorate loialităţilor competitive
 Loialităţi multiple

Întrebări:
1. Cum este corect să acţionăm într-o
situaţie practică dată?
2. Cum poate asistentul social să evite
comportamentul neetic în această
situaţie?
STUDIU DE CAZ - DILEMĂ ETICĂ
Părinţii unui adolescent de 16 ani, A., îl întreabă
pe asistentul social dacă fiul lor consumă
droguri. Asistentul social ştie că tânărul
consumă droguri.

Adeseori asistenţii sociali care lucrează cu minorii se

confruntă cu situaţii în care părinţii solicită informaţii
despre copiii lor. De asemenea, asistentul social trebuie
să decidă dacă este cazul să transmită anumite
informaţii confidenţiale , chiar dacă nu au fost solicitate.
LUAREA UNEI DECIZII ETICE
1. Identificarea problemei.
2. Examinarea valorilor şi normelor etice
necesare pentru rezolvarea dilemei.
3. Imaginarea cursurilor posibile şi
probabile ale acţiunii.
4. Care sunt implicaţiile alternativelor
dvs.? Ce se va întâmpla?
5. Alegerea celui mai bun curs al acţiunii.
 CODUL DEONTOLOGIC
 Codul deontologic nu reprezintă un set de
reguli care prescriu toate tipurile de
comportament pentru toate situaţiile în care
poate fi implicat asistentul social.
 Codul oferă principii generale prin care
asistentul social se orientează în acţiunile
întreprinse şi furnizează cadrul în care
asistentul social poate lua decizii privitoare
la relaţia sa cu persoana asistată , colegii şi
agenţia în care lucrează.
 CODUL DEONTOLOGIC
 Codul deontologic al profesiei de asistent social oferă
un set de valori, principii şi standarde profesionale
pentru a-l ajuta pe asistentul social să ia deciziile
adecvate persoanei asistate şi contextului său social
 Asistentul social - să utilizeze şi alte surse de
informare pentru delimitarea a activităţilor sale:
legislaţia, metodologia cercetării sociale, politica
agenţiei în care lucrează, alte coduri etice relevante,
consultarea supervizorului sau consilierului legal al
agenţiei, consultarea colegilor.
 Codul deontologic nu privează pe nici un asistent
social de libertatea practicii cu condiţia ca acţiunile
sale să fie în consens cu principiile etice
Dileme etice – studii de caz
Studiu de caz
Fiul adult vrea să-şi plaseze tatăl vârstnic
într-un cămin de bătrâni, dar acesta nu
doreşte internarea; preferă să locuiască
acasă, deşi are dificultăţi din ce în ce mai
mari în a se întreţine singur

Dilema:
fiul solicită un serviciu social ce poate afecta
nefavorabil un membru al familiei sale – tatăl
 Studiu de caz
O femeie îl întreabă pe asistentul social al
logodnicului ei dacă este adevărat că
acesta este infectat cu virusul HIV

Dilema:
Loialităţi diferite faţă persoanele implicate în
caz: respectarea dreptului la confidenţialitate
versus protejarea sănătăţii celor din jur
Responsibilitatea etică a asistentului
social faţă de asistaţi
 Primatul intereselor clienţilor în raport cu
interesele profesioniştilor, respectiv instituţiilor
 Nici o formă de discriminare
 Obligaţia de a informa clar şi complet clienţii în
privinţa naturii şi limitelor serviciilor, riscurilor,
drepturilor, posibilităţilor, obligaţiile legate de
utilizarea unui serviciu social
 Încurajarea autodeterminării clienţilor
 Confidenţialitatea şi secretul profesional
Limite ale confidenţialităţii
Motive justificate profesional – situaţii în
care asistentul social are obligaţia legală şi
morală de a dezvălui informaţiile primite de
la clienţi

- obligaţia de a informa clienţii asupra

limitelor confidenţialităţii în situaţia dată,
scopului şi modului în care informaţia va fi
utilizată
Responsibilitatea etică a asistentului
social faţă de asistaţi
 Asistentul social va permite accesul clienţilor
la toate documentele care îi privesc
 Va solicita acceptul clientului în vederea
înregistrării, fotografierii, filmării oricăror
activităţi
 Nu are voie să promită alte beneficii decât
cele oferite prin serviciul de AS
 Nu are voie să perceapă taxe suplimentare
pentru servicii care nu sunt incluse în
programul social
Responsabilitatea etică faţă de colegi

 Respect, corect, politicos, cooperant şi de

încredere
 Munca în echipă – medierea conflictelor,
extinderea relaţiilor de colaborare şi respect
faţă de colegii aparţinând altor profesii
 Dacă are responsabilitatea angajării şi
evaluării performanţelor angajaţilor – criterii
clar formulate şi enunţate
Responsabilitatea etică faţă de agenţie şi
conducătorul acesteia
 Respectarea angajamentelor asumate
 Îmbunătăţirea procedurilor şi practicilor din
instituţie (creşterea eficienţei)
 Să nu accepte angajarea sau colaborarea
în organizaţii în care sunt violate drepturile
clienţilor
 Utilizarea cu atenţie a resuselor instituţiei
 Responsabilitatea etică faţă de calitatea
sa de profesionist
 Să ştie să distingă între afirmaţii şi acţiuni
făcute ca persoană particulară şi cele făcute în
calitate de reprezentant al profesiei
 Să nu participe ori să nu fie asociat cu frauda,
înşelăciunea
 Să devină şi să rămână competent în practica
sa
 Participarea la cercetări ştiinţifice (! Obţinerea
consimţământului voluntar şi informarea
participanţilor la cercetare)
Responsabilitatea etică faţă de profesie
 Menţinerea integrităţii şi a standardelor
etice ridicate ale profesiei
 Serviciul social accesibil unui public cât mai
larg
 Politici publice favorabile profesiei
 Responsabilitatea pentru dezvoltare şi
utilizarea cunoştinţelor teoretice în practica
profesională
 Responsabilitatea etică faţă de societate
 Să contribuie la bunăstarea generală prin:
- Prevenirea şi eliminarea discriminării
- Să acţioneze astfel încât resursele societăţii să fie
accesibile în cât mai mare măsură (egalitatea
şanselor)
- Să susţină schimbări legislative care promovează
dreptatea socială şi conduc la îmbunătăţirea protecţiei
sociale
- Buna informare a publicului + încurajarea acestora şi
a societăţii civile de a participa la elaborare politicilor
sociale
Alternativa deontologică – studiu de caz
(tânăr 16 ani....)
 Din punct de vedere deontologic, asistentul social are obligaţia
de a respecta dreptul tânărului la confidenţialitate. Încălcarea
confidenţialităţii ar produce mai mult rău decât bine şi ar
putea crea chiar un precedent în ceea ce priveşte deciziile
asistentului social (dacă decide să transmită părinţilor secretele
copiilor).
 Dar păstrarea confidenţialităţii asupra informaţiilor obţinute
de la minori în cadrul unei relaţii bazate pe încredere poate fi
respectată atâta timp cât nu e necesar să protejezi minorul de
posibilitatea de a/ - şi face rău, lui sau altora.
 În acest caz, asistentul social ar trebui să împărtăşească
informaţiile numai dacă el consideră că tânărul îşi poate face
rău, lui sau altora ca urmare a consumului de droguri.
Oricum, dacă asistentul social consideră că tânărul doreşte să
fie tratat, atunci transmiterea informaţiilor nu se justifică.
Deontologie în context naţional
 Legea nr. 466/2004 privind Statutul asistentului
social
 Legea 292/2011 a asistenţei sociale
 Codul deontologic al profesiei de asistent social
(art. 27 lit. a) din Legea nr. 466/2004 privind
statutul asistentului social şi art. 7 alin. (2) lit. g)
din Regulamentul de organizare şi funcţionare a
Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali,
adoptat de Consiliul Naţional al Colegiului
Naţional al Asistentilor Sociali )
 ! Domeniile specifice asistenţei sociale