Literatura paşoptistă se dezvoltă sub semnul romantismului european şi

este marcată de sincronizarea manifestului romantismului francez şi al

articolului-program al lui Kogălniceanu, publicat în 1840. Articolul lui Mihail
Kogălniceanu, „Introducţia" din revista „Dacia literară" este considerat
programul romantismului românesc deoarece cuprinde câteva idei
importante: cum ar fi unificarea limbii şi a literaturii, realizarea unei critici
obiective, înlăturarea traducerilor şi crearea de opere originale româneşti,
In acest sens Kogălniceanu propune trei teme: istoria, natura şi folclorul.

Negruzzi este întemeietorul nuvelei istorice, primul scriitor care valorifică

într-o operă literară cronicile moldoveneşti. Sursa de inspiratie este
capitolul „Cându au omorât Alixandru-Vodă 47 de boieri" din cronica lui
Ureche.

Opera literară „Alexandru Lăpuşneanul” este o nuvelă romantică de

inspiratie istorică, fiind totodata si prima nuvelă istorică a literaturii române.
Este nuvelă, deoarece este o specie epică în proză, cu o construcţie
riguroasă, având un fir narativ central, un conflict concentrat, puţine
personaje care sunt evidenţiate în relaţie cu conflictul operei.
O prima trasatura a romantismului este sursa de inspiratie nationala, fiind
prezentat un moment zbuciumat din istoria Moldovei: timpul celei de-a
doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul (1564-1569). O caracteristica
specifică romantică este antiteza, vizibilă nu doar prin conflictul operei, ci şi
prin caracterul contradictoriu al personajului central sau prin personaje
create în antiteză, cum ar fi Ruxandra şi Lăpuşneanu.
O altă trăsătură romantică este şi narațiunea lineară, urmărindu-se a doua
domnie a lui Lăpuşneanu de la intrarea în ţară până la sfârşitul lui dramatic.
Personajul principal este un personaj romantic în jurul căruia gravitează
evenimentele. Culoarea epocii este redată prin descrieri amănunţite, cu
valoare documentară, cum ar fi de exemplu descrierea vestimentatiei unor
personaje, a obiceiurilor de la curtea domnească, a mesei,a ospăţului
domnesc, a slujbei religioase.
Nuvela este istorică deoarece evocă a doua domnie a lui Lăpuşneanu în
Moldova. Acţiunea are desfăşurare cronologică, se reface atmosfera epocii
şi conţine replici memorabile(,,Daca voi nu ma vreti eu va vreau…”)
Negruzzi preia imaginea domnitorului, respectiv scene, momente, fapte şi
replici, însă se îndepărtează de realitatea istorică prin apelul la ficțiune şi
prin viziunea romantică asupra istoriei. Această licenţă istorică înseamnă
de fapt transfigurarea artistică a faptelor istorice, cu scopul de a grada şi a
mări tensiunea narativă, pentru a scoate în evidenţă caracterul puternic al
eroului, pentru a-1 face un personaj memorabil. Ficțiunea auctorială este şi
aceea că Motoc nu a trăit în timpul celei de-a doua domnii a lui Lăpuşeanu,
iar Spancioc şi Stroici au fost executaţi în Polonia în timpul lui Ştefan
Tomşa.
Tema nuvelei este prezentarea celei de a doua domnii a lui Lăpuşneanu în
Moldova, temă care evidenţiază lupta pentru impunerea autorităţii domneşti
şi urmările deținerii puterii de un domnitor crud şi tiran.
Conflictul este complex, bine-conturat de la bun început, fiind vorba despre
un conflict social între boieri şi domnitor, punând în evidenţă personalitatea
puternică a protagonistului. Coexistenţa elementelor romantice cu
elementele clasice într-o operă literară este o caracteristică a literaturii
paşoptiste.
În începutul nuvelei, cu precizia şi obiectivitatea unui cronicar, Negruzzi
rezumă evenimentele care explică venirea pentru a doua oară pe tron a lui
Lăpuşneanu. Finalul este concis, rezumativ, obiectiv, autorul afirmând:
„Acest fel fu sfârşitul lui Alexandru Lăpuşneanul, care lăsă o pată de sânge
în istoria Moldovei".
Naraţiunea se desfăşoară linear, cronologic, prin înlănţuirea secvenţelor
narative şi a episoadelor, conferind nuvelei o compoziţie echilibrată şi
simetrică. Textul narativ este organizat pe patru capitole, care fixează
momentele subiectului. Fiecare capitol are câte un motto sugestiv, cu
caracter rezumativ, care este construit din replicile memorabile ale
personajelor, în primul capitol motto-ul este „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă
vreu...", care este răspunsul dat de Lăpuşneanu soliei boierilor care îl
întâmpină la graniţa ţării, la Tecuci şi îi spun să renunţe la tronul Moldovei
deoarece poporul nu-1 vrea. Motto-ul celui de-al doilea capitol este „Ai să
dai samă, doamnă!", care este replica văduvei unui boier ucis de domnitor,
o ameninţare indirectă la adresa lui Lăpuşneanu. Cel de-al treilea
motto,Capul lui Motoc vrem!" reprezintă cuvintele mulţimii de ţărani veniţi la
curte în timpul ospăţului pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de Motoc,
care îi exploata. Motto-ul celui de-al patrulea capitol „De mă voi scula, pre
mulţi am să popesc şi eu..." este ameninţarea rostită de Lăpuşneanu celor
care îl călugăriseră.
Primul capitol surprinde întoarcerea lui Alexandru Lăpuṣneanu pe tronul
Moldovei cu intenţia de a redobândi puterea pierdută din cauza
trădării boierilor. Deşi este întâmpinat de patru boieri Moţoc, Veveriţă,
Spancioc ṣi Stroici care îi transmit faptul că poporul nu îl vrea, Lăpuşneanu
nu renunţăla demersul său. El le promite boierilor răzbunare, rostind replica
devenitămotto: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu…”.

Cel de-al doilea capitol debutează cu instalarea la tron a lui Alexandru

Lăpuṣneanu, urmată de persecutarea boierilor. Îndurerată, soţia unui boier
decapitat de Lăpuṣneanu o acuzăpe doamna Ruxanda, nevasta
domnitorului,de faptul cănu ia măsuri împotriva acţiunilor soţului să,
avertismentul fiindmotto-ul capitolului:„Ai sădai samă, Doamnă!”. Doamna
Ruxanda îl roagă pe Lapusneanu sa puna capat sirului de vrime, iar el ii
promite un ,,leac pentru frica”

Capitolul al treilea conţine mai multe scene romantice cu caracter

memorabil şi exceptional, conținând punctul culminant al operei Simulând
împăcarea, Lăpuşneanu merge la biserică, se roagă, apoi invită la masă
boierii ca să se împace cu ei. Spancioc şi Stroici îşi dau seama că e o
capcană şi fug din ţară. La ospăţ sunt tăiate capetele celor 47 de boieri, din
care Lăpuşneanu face o piramidă, aceasta fiind leacul de frică promis
doamnei Ruxandra. Mulţimea adunată în curtea domnească, auzind cele
întâmplate, cere pedepsirea lui Motoc, strigând,, capul lui Moţoc vrem...!".
Lăpuşneanu, profitând de ocazie, îl aruncă pe boier mulţimii, care va fi
sfâşiat şi capul lui va ajunge în vârful piramidei.
în capitolul al patrulea este înfăţişat deznodământul, care prezintă sfârşitul
domniei lui Lăpuşneanu. După patru ani de la fapta sângeroasă, se retrage
la cetatea Hotinului şi fiind bolnav, cere să fie călugărit. Trezindu-se din
starea de inconştienţă, devine din nou ameninţător, spunând călugărilor: de
mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu...". La sfatul lui Spancoic şi
Stroici, întorşi între timp în ţară, doamna Ruxandra îl otrăveşte pe
Lăpuşneanu.

Imitând stilul cronicăresc, perspectiva narativă a nuvelei impune o

narațiune obiectivă, la persoana a ill-a şi un narator omniscient, distanţat
de evenimente, dar care uneori intervine direct prin câteva cuvinte prin care
îşi caracterizează personajele („tiran", „mişelul boier", „deşănţată
cuvântare"). Perspectiva spaţială este reală, acţiunea se desfăşoară în
Moldova secolului al XVI-lea, iar perspectiva temporală este lineară, are o
desfăşurare cronologică, acţiunea fiind situată într-un trecut istoric mai
îndepărtat.

Titlul, format dintr-un substantiv propriu, anticipă caracterul istoric al scrierii

lui Negruzzi. Astfel, titlul reprezintă numele unui domnitor al Moldovei,reperabil
în cronici şi documente istorice, devenit personaj principal şi eponimal nuvelei. De
asemenea, titlul evidenţiază încă de la început faptul căLăpuşneanu este
personajul care influenţează destinele celorlalte personaje.

Costache Negruzzi prin această nuvelă, conform principiilor paşoptiste,

valorifică o epocă istorică şi transfigurează adevărul istoric. Autorul face din
Alexandru Lăpuşneanul un domnitor crud, sugerând astfel caracterul
exceptional al domniei sale, deşi comportamentul său seamănă cu
comportamentul celorlalți domnitori medievali. Nuvela nu aduce un model
de patriotism, ci un antimodel de conducător şi reconstituie culoarea de
epocă, în aspectul ei documentar.