ROMÂNIA ȘI STRATEGIA UE 2020.

OBIECTIVE ȘI REALIZĂRI
ROMÂNIA ȘI STRATEGIA UE 2030

STRATEGIA UE 2020

Strategia Europa 2020 reprezintă un program pe zece ani (2010 – 2020) prin
care Uniunea Europeană își propune să creeze condiții pentru o creștere
economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Strategia a fost
dezvoltată și adoptată în cadrul Consiliului European din 17 iunie 2010, pe
fondul unei crize economice profunde şi al intensificării provocărilor pe termen
lung, precum globalizarea, presiunea asupra utilizării resurselor şi îmbătrânirea
populaţiei. Europa 2020 ține cont de particularitățile fiecărui stat membru,
urmărind în acelaşi timp un program de reforme coerente, având scopul
general de a crește competitivitatea Europei, bazându-se pe atuurile UE – piață
unică, monedă comună, politici comune.
Lansarea oficială a Strategiei Europa 2020, a avut loc la Bruxelles, la data de 3
martie 2010, prin intermediul Conferinţei „Europa 2020”, fiind prezentată de
preşedintele Comisiei Europene José Manuel Barroso. Documentul oficial al
strategiei se numeşte „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creştere
inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii ”, punând accent pe necesitatea
de a investi în domeniul economic, ecologic şi social. Noua strategie este ceea
ce are nevoie Uniunea Europeană pentru a se întoarce înapoi pe pista marilor
actori economici mondiali. José Manuel Barroso a declarat că „Strategia
Europa 2020 este ceea ce trebuie să facem astăzi și mâine pentru a reașeza
economia UE pe drumul cel bun. Criza a scos la lumină probleme fundamentale
și tendințe lipsite de viabilitate pe care nu le mai putem ignora” .
Înainte de această prezentare, în articolul său Let’s give Europe a Vision,
Barroso a remarcat un bun sau probabil cel mai bun motiv pentru crearea unei
noi strategii pentru Europa: „Potențialul nostru economic a avut de suferit.
Prea mulți oameni și-au pierdut locurile de muncă și prea mult timp a fost irosit

1
pentru investiții prețioase” . Ambele argumente ale președintelui Barroso se
bazează pe situația reală din Europa. Așadar, un prim motiv este criza
economică. Criza economică, cu care încă se mai confruntă economia
europeană, a debutat în 2008, evoluând ulterior într-un ritm accelerat,
căpătând o amploare eficient de mare pentru a determina apariția unei
perioade de recesiune europeană, ceea ce a pus capăt progreselor în materie
de creștere economică și de creare de locuri de muncă înregistrate în ultimii 10
ani: - PIB-ul european a scăzut cu 4% în 2009;
-producția europeană industrială a scăzut la nivelurile din anii ’90
-23 de milioane de persoane (10% din populația activă a UE) nu au în
prezent un loc de muncă.

In acest sens, Comisia Europeana a adoptat 7 initiative emblematice , menite

să impulsioneze creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă:

1. „O agendă digitală pentru Europa” – inițiativă menită să permită

cetățenilor și mediului de afaceri să beneficieze la maximum de
avantajele tehnologiei digitale prin acces sporit la internet de mare
viteză, securitate informatică, servicii de guvernare electronică mai
eficiente etc.

2. „Tineret în mișcare” – program ce urmărește să îmbunătățească

performanța sistemului de educație european, să îi pregătească mai bine pe
tinerii din UE pentru piața muncii prin programe de studii, de învățare și de
formare finanțate de UE, precum și prin platforme menite să îi ajute să își
găsească un loc de muncă.

3.„O Uniune a inovării” – scopul acestei inițiative este consolidarea

legăturii dintre cercetare și inovare, pe de o parte, și crearea de locuri de
muncă, pe de altă parte. În acest sens, UE propune orientarea proiectelor
de cercetare, dezvoltare și inovare către domenii cu impact major asupra
societății, precum și îmbunătățirea legăturii dintre etapele procesului de
dezvoltare – de la cercetarea fundamentală la comercializare.

2
 4. „O politică industrială integrată pentru era globalizării” – acest program
vizează mediul antreprenorial, în special IMM-urile (întreprinderile mici şi
mijlocii), pe care urmărește să le sprijine în procesul de adaptare la
fenomenul de globalizare, simplificând, de exemplu, procedurile
administrative sau facilitându-le accesul la credite. Se are în vedere, de
asemenea, creșterea competitivității și eficienței întreprinderilor europene.

5. „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă” – securitatea și

flexibilitatea mediului de lucru, facilitarea dobândirii de noi competențe
care să permită cetățenilor să se reorienteze profesional și modernizarea
piețelor de muncă se numără printre obiectivele acestei inițiative.

6. „Platforma europeană împotriva sărăciei și a excluziunii sociale” –

această inițiativă are trei scopuri principale: (i) realizarea coeziunii
economice, sociale și teritoriale la nivelul UE, (ii) garantarea respectării
drepturilor fundamentale ale persoanelor care suferă de pe urma sărăciei și
a excluziunii sociale, asigurându-le totodată un trai demn și un rol activ în
societate și (iii) sprijinirea integrării acestora în comunitate, formarea și
inserția profesională, precum și accesul la protecție socială. Astfel, măsurile
principale în acest domeniu vizează accesul pe piața muncii, societatea,
educația și serviciile de bază, cum ar fi asistența medicală și condițiile de
locuit.

7. „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” –

această inițiativă emblematică îşi are originea în necesitatea de a decupla
creșterea economică de utilizarea resurselor, printr-o tranziție substanțială
către o utilizare mai eficientă a resurselor naturale de către consumatorii și
producătorii din toate domeniile relevante.

STRATEGIA UE PRIVIND ROMÂNIA

În elaborarea obiectivelor Europa 2020, UE a ținut seama de eterogenitatea
membrilor săi, astfel încât obiectivele propuse să fie relevante pentru toate

3
cele 27 de state, câte erau în 2010, respectiv 28 în prezent. În acelaşi timp, a
fost aleasă o abordare flexibilă, obiectivele europene fiind transpuse în
obiective naționale, care să reflecte particularitățile fiecărei țări.
În martie 2010, România a stabilit, sub coordonarea Departamentului pentru
Afaceri Europene din cadrul Guvernului României, țintele naționale Europa
2020, pornind de la concluziile din același an ale Consiliului European.
Principalele domenii de acţiune vizate de România sunt:
1. Creșterea eficienței energetice cu 20% – obiectivul României în acest
domeniu vizează scăderea consumului de energie primară, sector în care există
un potențial mare de economisire.
2. Creșterea cu 20% a ponderii energiei din surse regenerabile în consumul
final – ținta se traduce, pentru România, prin creșterea acestei ponderi per
total cu 24%, ceea ce înseamnă cu 6,2% mai mult decât în 2005 (când
ponderea acestei categorii de energie în consumul final era de 17,8 %).
3. Reducerea emisiei de gaze cu efect de seră (GES) – în acest domeniu
România își poate propune în mod realist doar scăderea cu 20% a GES din
cauza actualelor posibilităţi, în comparație cu 30%, cât prevăd normele
europene.
. Pentru atingerea ţintei asumate vor fi întreprinse următoarele 5 măsuri
integrate:
a) Reducerea emisiilor de GES din sectorul energetic, prin retehnologizarea
unor instalaţii mari de ardere, investiţii pentru grupuri noi cu emisii reduse de
GES şi stimularea producerii de energie din surse regenerabile - finanţare prin
Programul Operaţional Sectorial Mediu şi Programul Operaţional Sectorial
Creşterea Competitivităţii Economice;
b) Reducerea emisiilor de GES din domeniul transporturilor, prin creşterea
gradului de utilizare a transportului public, îmbunătăţirea infrastructurii şi a
echipamentelor din domeniul feroviar şi prin programul anual de stimulare a
înnoirii parcului auto şi retragerea din uz a vehiculelor poluante- finanţare prin
Administraţia Fondului de Mediu-AFM (Programul RABLA) şi Programul
Operaţional Sectorial Transporturi (POS T);
c) Captarea şi stocarea carbonului (CCS), prin elaborarea Programului Naţional
pentru captarea şi stocarea carbonului, cu orizont de timp 2020, care are ca
principal obiectiv evaluarea potenţialului de stocarea carbonului şi dezvoltarea

4
tehnologiilor CCS, precum şi prin realizarea unui proiect demonstrativ CCS şi
prin pregătirea infrastructurii necesară investiţiei CCS;
d) Atenuarea efectelor emisiilor de GES, prin Programul naţional de
îmbunătăţire a calităţii mediului, precum şi prin realizarea de spaţii verzi în
localităţi, prin creşterea suprafeţelor împădurite şi extinderea spaţiilor verzi în
mediul urban - finanţare prin AFM şi PNDR. e) Întărirea capacităţii
administrative pentru susţinerea creşterii durabile în România, prin
constituirea unui Comitet interministerial (task force, în coordonarea viceprim-
ministrului României) care să impulsioneze dezvoltarea instituţională la nivelul
tuturor structurilor care administrează domenii cu impact asupra schimbărilor
climatice.
4. Alocarea a 3% din PIB cercetării și dezvoltării – acesta reprezintă un
obiectiv dificil de realizat în România, deoarece structurile actuale ale
cercetării-dezvoltării din ţara noastră reflectă o intensitate foarte scăzută a
domeniului. Ponderea cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare ale României în
PIB-ul anului 2008 a fost de 0,45 %, dar, din cauza crizei, aceasta a scăzut la
0,30% în anii 2009 şi 2010, ceea ce a produs grave distorsiuni şi prejudicii
proiectelor de cercetare aflate în curs.
5. Creșterea la 40% a ponderii populației sub 30 de ani care a absolvit
învățământul terţiar – în acest scop sunt necesare reforme nu doar în
educație, ci și în economia menită să susţină cheltuielile cu educaţia.
6. Abandonul şcolar timpuriu – în acest domeniu s-au înregistrat progrese, în
parte datorită implementării unor programe sociale (scăderea ratei
abandonului şcolar de la 22,9% în anul 2000 la 15,9% în 2008, dar indicatorul a
crescut din nou în 2009 la 16,6%, ca efect al crizei economice).
Principalele direcţii de acţiune pentru atingerea ţintei vizează: asigurarea
accesului egal la educaţie şi formare profesională; asigurarea calităţii şi
creşterea eficacităţii sistemului naţional de învăţământ; asigurarea unui sistem
de educaţie echitabil, stabil, predictibil şi sustenabil; stimularea învăţării pe tot
parcursul vieţii; deschiderea şcolii spre comunitate şi mediul de afaceri şi
dezvoltarea de parteneriate cu toţi actorii interesaţi. Măsurile concrete
abordează:
a) extinderea cadrului de aplicare a reformei educaţiei timpurii prin
implementarea de programe şi activităţi specifice acestei forme de educaţie;

5
 b) asigurarea participării la o educaţie de calitate pentru şcolarii proveniţi din
grupurile dezavantajate, inclusiv prin derularea programelor de tip suport
pentru combaterea sărăciei şi excluziunii sociale;
c) susţinerea şi dezvoltarea învăţării pe tot parcursul vieţii prin implementarea
şi diversificarea programelor în domeniu;
d) dezvoltarea învăţământului profesional liceal (filiera tehnologică) şi al şcolii
post-liceale; e) revizuirea sau, după caz, elaborarea standardelor de calitate
pentru învăţământul preuniversitar precum şi a standardelor ocupaţionale, de
formare şi de pregătire profesională.
7. Obiectivul creşterii incluziunii sociale – acest obiectiv are în vedere, în
principal, asigurarea coeziunii sociale şi teritoriale. În acest scop, România
urmează să crească fondurile destinate asistenței sociale și să continue
reforma în domeniul sănătății.
8. Obiectivul creșterii ratei de ocupare la 75% – pentru atingerea acestui
obiectiv este nevoie de realizarea unor reforme în ceea ce privește cadrul legal
de stimulare a ocupării și formării continue a forței de muncă, de dezvoltare a
instrumentelor relevante în domeniul ocupării și de creștere a investițiilor în
formarea profesională. România şi-a asumat doar 69-70%, în condiţiile în care,
la nivelul anului 2008, rata ocupării la nivel naţional era de 64,4%.
Rata de ocupare asumată de România trebuie să ajungă la 70% pentru grupa
de vârstă 20 – 64 la orizontul anului 2020. Măsurile prioritare vizate în acest
sens sunt grupate pe 4 direcţii de acţiune:
a) Îmbunătăţirea funcţionării pieţei muncii prin: - flexibilizarea relaţiilor de
muncă în contextul abordării naţionale a principiilor flexisecurităţii -
flexibilizarea relaţiilor de muncă, a sistemului de negociere a contractelor
colective, elaborarea Codului Dialogului Social, modificarea legislaţiei privind
sindicatele şi patronatele şi cea privind soluţionarea conflictelor de muncă; -
dezvoltarea sistemelor complementare de pensii private - constituirea
Fondului de garantare a pensiilor private, organizarea şi funcţionarea
sistemului de plată a pensiei pentru pilonii II şi III administraţi privat,
introducerea pensiilor în regim ocupaţional.
b) Facilitarea tranziţiilor de la şomaj sau inactivitate către ocupare prin: -
asigurarea tranziţiei rapide de la perioadele de şomaj sau inactivitate către
ocuparea unui loc de muncă - modificarea cadrului legal privind sistemul

6
asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă şi a Legii nr.
279/2005 privind ucenicia la locul de muncă pentru a facilita inserţia tinerilor
pe piaţa muncii, focalizarea pachetului de măsuri de stimulare a ocupării pe
consolidarea capacităţii individuale de a căuta un loc de muncă,
operaţionalizarea sistemului de investigare periodică a pieţei muncii; -
dezvoltarea capacităţii instituţionale a Serviciului Public de Ocupare - creşterea
calităţii serviciilor de ocupare, dezvoltarea parteneriatelor cu instituţii de
învăţământ, furnizori de servicii deocupare şi formare, mediul asociativ,
modernizarea sistemului informatic al ANOFM; - asigurarea unei interacţiuni
eficiente între sistemul de asistenţă socială şi cel de ocupare - condiţionarea
mai fermă a acordării ajutoarelor sociale de disponibilitatea beneficiarilor de a
ocupa un loc de muncă şi de a participa la programe de dezvoltare a
competenţelor profesionale; întărirea controlului cu privire la acordarea
ajutoarelor sociale.
c) Consolidarea competenţelor profesionale ale forţei de muncă prin: -
dezvoltarea instrumentelor în domeniul calificărilor - definitivarea Cadrului
Naţional al Calificărilor; revizuirea Clasificării Ocupaţiilor din România;
elaborarea analizelor ocupaţionale, standardelor şi calificărilor; - stimularea
formării profesionale continue (FPC) - sprijinirea formării profesionale a
angajaţilor, facilitarea accesului persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile
la FPC, implicarea partenerilor sociali în planificarea ofertelor de educaţie şi
formare pentru a realiza convergenţa între sistemul educaţional şi cerinţele
pieţei muncii.
d) Integrarea pe piaţa muncii a persoanelor rezidente în mediul rural, a
tinerilor şi a femeilor prin: - diversificarea activităţilor economice în mediul
rural şi modernizarea sectorului agricol - dezvoltarea activităţilor economice,
îmbunătăţirea infrastructurii fizice în spaţiul rural şi a accesului populaţiei la
serviciile publice de bază; - promovarea antreprenoriatului în rândul tinerilor şi
femeilor - dezvoltarea infrastructurilor de afaceri, înfiinţarea de întreprinderi
de către tineri şi promovarea antreprenoriatului în rândul femeilor.

Scopul acestor obiective strategice a fost de a se oferi niveluri ridicate de locuri

de muncă, cu productivitate ridicată şi de a îmbunătăţi coeziunea socială în
statele membre, simultan cu reducerea impactului asupra mediului
înconjurător. Cele cinci domenii (rata ocupării, cercetare-dezvoltare, schimbări
climatice şi energie, educaţie şi reducerea sărăciei) au fost transpuse,
7
particularizat la nivelul fiecărei ţări, în obiective concrete ce trebuie atinse la
finele deceniului în curs. Situaţia României în acest proces de upgradare social-
economică a fost prezentată de Eurostat.

Încă din anul 2014, România şi-a depăşit angajamentul de a avea o cotă-parte
de 24% a energiilor regenerabile şi a rămas peste acest prag deși a mai slăbit
ritmul în ultimii ani.Una peste alta, datele statistice se prezintă destul de bine
la consumul de energie și structura de producție din acest domeniu.
Spațiul rămas la dispoziție pe partea de schimbări climatice și energie în
raport cu cerințele ar putea părea chiar spectaculos dar ar trebui să fim atenți
la faptul că nu eficientizarea consumurilor a fost principalul factor ci
diminuarea considerabilă a unor capacități de producție, îndeosebi din sectorul
petrochimic, care concentrează nu mai puțin de trei sferturi din deficitul
comercial.

8
Realizare notabilă, ne-am încadrat lejer la cerința de reducere față de situația
din anul 2008 a numărului persoanelor cu risc de sărăcie sau excluziune
socială, respectiv circa 2,76 milioane persoane mai puțin între 2008 şi 2018,
ţinta la nivel national fiind atinsă încă din anul 2013.
Rata de ocupare a urcat sistematic spre ținta de 70%, pe care mai avem foarte
puțin să o atingem. Trebuie subliniate însă două aspecte. Primul, nivelul de
referință la nivel european a fost stabilit la 75%, adică mult mai sus. Al
doilea, diferența dintre bărbați și femei este deosebit de mare, inclusiv din
perspectiva uzanțelor din statele membre UE.
Țara noastră a făcut progrese importante în creşterea ratei de participare în
învăţământul terţiar, care s-a majorat cu peste zece procente între 2008 şi
2017, când se părea că vom atinge nivelul-țintă la acest indicator. Din păcate, a
urmat un recul în 2018, care va fi greu de recuperat până în 2020.Proporţia
celor care au abandonat timpuriu sistemul de educaţie a crescut până la 19,1%
în 2015 după care a intrat pe un trend descendent dar valoarea din 2018
(16,4%) rămâne peste cea de plecare din 2008 (15,9%) și foarte departe de
obiectivul stabilit (11,3%).Practic, este puţin probabil să mai atingem această
ţintă.
În fine, performanţa cea mai slabă  se regăseşte la capitolul de intensitate a
sectorului de cercetare-dezvoltare, care a bătut pasul pe loc undeva în jur de o
jumătate de punct procentual din PIB, foarte departe de cele 2% din PIB
stabilite la nivel național ca obiectiv prin strategia Europa 2020 (3% la nivelul
Uniunii).

ROMÂNIA ȘI STRATEGIA UE 2030

România s-a alăturat liderilor celor 193 state membre ale ONU la Summit-ul
privind dezvoltarea din septembrie 2015 adoptând Agenda 2030 pentru
dezvoltare durabilă, un program de acţiune globală în domeniul dezvoltării cu
un caracter universal şi care promovează echilibrul între cele trei dimensiuni
ale dezvoltării durabile – economic, social şi de mediu. Pentru prima oară,
acţiunile vizează în egală măsură statele dezvoltate şi cele aflate în curs de
dezvoltare.

9
 Agenda 2030 cuprinde cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD),
reunite informal şi sub denumirea de Obiective Globale. Prin intermediul
Obiectivelor Globale, se stabileşte o agendă de acţiune ambiţioasă pentru
următorii 15 ani în vederea eradicării sărăciei extreme, combaterii inegalităţilor
şi a injustiţiei şi protejării planetei până în 2030.
1. Fără sărăcie – Eradicarea sărăciei în toate formele sale şi în orice
context.
2. Foamete „zero” – Eradicarea foametei, asigurarea securităţii alimentare,
îmbunătăţirea nutriţiei şi promovarea unei agriculturi durabile.
3. Sănătate şi bunăstare – Asigurarea unei vieţi sănătoase şi promovarea
bunăstării tuturor la orice vârstă.
4. Educaţie de calitate – Garantarea unei educaţii de calitate şi
promovarea oportunităţilor de învăţare de-a lungul vieţii pentru toţi.
5. Egalitate de gen – Realizarea egalităţii de gen şi împuternicirea tuturor
femeilor şi a fetelor.
6. Apă curată şi sanitaţie – Asigurarea disponibilităţii şi managementului
durabil al apei şi sanitaţie pentru toţi.
7. Energie curată şi la preţuri accesibile – Asigurarea accesului tuturor la
energie la preţuri accesibile, într-un mod sigur, durabil şi modern.
8. Muncă decentă şi creştere economică – Promovarea unei creşteri
economice susţinute, deschise tuturor şi durabile, a ocupării depline şi
productive a forţei de muncă şi a unei munci decente pentru toţi.
9. Industrie, inovaţie şi infrastructură – Construirea unor infrastructuri
rezistente, promovarea industrializării durabile şi încurajarea inovaţiei.
10.Inegalităţi reduse – Reducerea inegalităţilor în interiorul ţărilor şi de la o
ţară la alta. 
11.Oraşe şi comunităţi durabile – Dezvoltarea oraşelor şi a aşezărilor
umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente şi
durabile. 
12.Consum şi producţie responsabile – Asigurarea unor tipare de consum şi
producţie durabile.

10
 13.Acţiune climatică – Luarea unor măsuri urgente de combatere a
schimbărilor climatice şi a impactului lor.
14.Viaţa acvatică – Conservarea şi utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor şi
a resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă.
15.Viaţa terestră – Protejarea, restaurarea şi promovarea utilizării durabile
a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea
deșertificării, stoparea şi repararea degradării solului  și stoparea
pierderilor de biodiversitate.
16.Pace, justiţie şi instituţii eficiente – Promovarea unor societăți pașnice și
incluzive pentru o dezvoltare durabilă, a accesului la justiție pentru toţi şi
crearea unor instituţii eficiente, responsabile şi incluzive la toate
nivelurile. 
17.Parteneriate pentru realizarea obiectivelor - Consolidarea mijloacelor
de implementare și revitalizarea parteneriatului global pentru dezvoltare
durabilă.

Dezvoltarea durabilă este elementul central al politicilor europene pentru

perioada 2021-2024 și ulterioară, cel puțin până în anul 2050. Cele 17 obiective
în vederea eradicării sărăciei și realizării dezvoltării durabile în întreaga lume
sunt integrate în acțiunile interne și externe ale Uniunii Europene, în toate
sectoarele, iar implementarea Agendei 2030 a Națiunilor Unite este crucială
pentru întărirea rezilienței și pregătirea pentru viitoarele șocuri. Prioritățile
actualei Comisii Europene sunt grupate în șase obiective majore care
înglobează toate cele 17 obiective de dezvoltare durabilă:
(1) Pactul Ecologic European,
(2) o Europă pregătită pentru era digitală,
(3) o economie în serviciul cetățenilor,
(4) o Europă mai puternică pe scena internațională,
(5) promovarea modului nostru de viață european și
(6) un nou elan pentru democrația europeană.

11
 Celor șase priorități le corespund numeroasele politici, strategii și acțiuni,
toate atent monitorizate în ceea ce privește progresul realizat în atingerea
țintelor de dezvoltare durabilă. Un set de indicatori stabiliți printr-un amplu
proces consultativ la nivel european măsoară acest progres la nivel european,
acesta fiind raportat de Eurostat – instituția statistică a Uniunii Europene.
În 2019, România a înregistrat un progres la toate cele 17 obiective, dar
valorile indicatorilor rămân scăzute pentru 15 obiective și doar la obiectivele
privind „energia curată la prețuri accesibile” și „viața terestră” a obținut valori
într-un registru peste medie.
Pornind de la ţintele strategice pentru anul 2038, ţinte menite să asigure
României poziţia a 10-a în rândul ţărilor membre UE în ceea ce priveşte
educaţia şi poziţia a 7-a în ceea ce priveşte economia, prin strategie se
identifică acţiunile, resursele şi metodologiile necesare atingerii acestor
obiective. La baza strategiei se află datele statistice referitoare la situaţia
existentă în anul 2015, prognoza pentru anul 2020, Strategia Educaţiei şi
Formării Profesionale din România pentru 2016‒2020 [1]. Ca procedură de
lucru, se propun ţintele pentru anul 2038 în cadrul a trei scenarii posibile: A)
optimist, B) realist, C) pesimist:
A. Ţinte propuse în condiţiile în care economia românească va menţine un
ritm de creştere de cel puţin 5% anual, migraţia s-ar reduce la 3%, rata de
reîntoarcere ar fi de cel puţin 15%, natalitatea ar creşte cu cel puţin 3%, iar per
ansamblu, populaţia şcolară va creşte cu 10% faţă de anul 2016. În aceste
condiţii, cu o creştere a nivelului de trai de 2‒3 ori faţă de nivelul actual, cu un
salariu minim de 1200 euro în anul 2038, România va reprezenta un pol de
atracţie şi un mediu excelent pentru dezvoltare şi consolidare economică.
Industrializarea României va contribui la poziţionarea economiei pe locul 10 la
nivel european.
B. Cel de-al doilea scenariu posibil ia în calcul o evoluţie moderată a economiei
(creștere 3%), o reducere a migrării, o creştere moderată a natalităţii (1%), o
îmbunătăţire a nivelului de trai cu cel puţin 30% şi o creştere a salariului minim
la 700 euro.
C. Scenariul pesimist presupune o reducere a populaţiei cu 10%, economia va fi
afectată de criză, nivelul de trai va fi puternic afectat, va creşte sărăcia,
abandonul şcolar se va menţine la cote alarmante, iar evoluţia salariului minim
va duce la o creştere de cel mult 30% faţă de anul 2016.

12
În tabelele următoare sunt prezentaţi sintetic o serie de indicatori de
performanţă pentru atingerea obiectivelor globale:

13