GENUL LIRIC

I. 1. Delimitări conceptuale
Genul liric - gr. lyra - liră, instrument muzical - reuneşte operele literarecare se constituie
pe baza categoriei estetice a liricului, ca text monologic, cu intensificare a funcţiei stilistice/poetice
şi a celei emotive / expresive. Lumea sonoră şi ritmică a poeziei se alcătuieşte ca discurs autonom,
în care reprezentările, ideile, gândurile şi sentimentele autorului sunt exprimate în mod direct, fără
intermediul personajelor.
Trăsăturile intrinseci prin care se defineşte caracterul poetic al unui text sunt:
• Caracterul subiectiv al discursului;
• Organizare formală specifică (principiul versificaţiei);
• Caracter autotelic (care conţine în sine scopul comunicării);
• Caracterulficţional al referentului.
Strategiile discursive care conferă unicitate limbajului poetic sunt:
• Ambiguizarea;
• Sugestia;
• Simbolizarea;
• Devierea (de la normele limbii literare şi de la uzanţele comunicării pragmatice) ca
mecanism de metaforizare şi de producere a unor semnificaţii noi.
Imaginarul poetic este autonom în raport cu realitatea, el există numai în lumea semantică a
textului, este construit pe repere spaţio-temporale psihice (chiar şi atunci când creează iluzia
realităţii) şi reuneşte temele, motivele şi simbolurile pe care se structurează viziunea poetică, ideile,
sentimentele şi reprezentările comunicate de eul poetic.

2. Tipurile de lirism

Tipurile de lirism sunt generate de modalitatea de exprimare a ideilor poetice, a stărilor

afective asumate sau nu de eul liric. Deosebim următoarele tipuri de lirism:
a. Lirismul subiectiv este expresia cea mai directă a comunicării poetice, realizat ca lirică a eului
rostitor (poetul se identifică cu eul care vorbeşte). Tipurile discursive specifice lirismului subiectiv
sunt:
• monologul liric;

25
 • monologul adresat (invocaţia retorică);
• monologul autoadresat;
• discursul dialogat;
• discursul evocator.
• Indicii textuali ai lirismului subiectiv sunt: mărci lexico-gramaticale ale persoanei I şi/sau
a II-a (pronume şi adjective pronominale la persoana I şi/sau a II-a, singular şi/sau plural;
verbe la persoana I şi/sau a II-a); mărci ale afectivităţii (interjecţii); adverbe deictice (care
întăreşte un sens, de loc sau de timp); aserţiuni (enunţuri date ca adevărate), reflecţii,
judecăţi de valoare asumate etc.

b. Lirismul obiectiv disimulează prezenţa eului liric, substituind-o cu alte prezenţe lirice,
cum sunt:
• lirica măştilor, care presupune exprimarea ideilor şi sentimentelor sub o formă străină;
• lirica rolurilor, în care poetul, identificându-se cu un personaj, exprimă sentimente care nu
sunt propriu-zis ale sale;
• lirica gnomică, care conţine meditaţii pe teme filosofice, care pot fi formulate la persoana
a III-a sub aparenţa obiectivităţii, chiar dacă reflecţiile sunt, de fapt, ale poetului;
• lirica descriptivă (de tip tablou sau de tip portret) disimulează perspectiva subiectivă a
poetului sub aparenţa unei viziuni nonfocalizate, chiar dacă prin epitete calificative se
evidenţiază percepţia subiectivă a poetului respectiv.

c. Lirismul narativ este caracteristic liricii contemporane şi are ca premise ipostazele omului
modern, care nu mai este contemplativul romantic, izolat orgolios în himerica sferă a visului, ci o
prezenţă esenţial activă, dinamică, traversând experienţe existenţiale, aventuri ale cunoaşterii,
confruntându-se cu sine însuşi şi cu ceilalţi, cu iubirea, cu moartea.

3. Clasificarea creaţiilor lirice

9

Clasificarea creaţiilor lirice în specii literare este determinată de multe criterii:

a. După criteriul tematic avem:
• lirică erotică (idilă, eglogă, romanţă, elegie erotică);
• lirică peisagistă (pastel);
• lirica cetăţii (poezia patriotică şi poezia socială:imn, odă, meditaţie, satiră);
• lirică filosofică (artă poetică, meditaţie filosofică, elegie existenţială etc.).
b. După criteriul formal avem:
• poezii fără formă fixă;
• poezii cu formă fixă (sonet, gazel, rondel, glosă, haiku etc.);
c. După criteriul dominantei afective avem: imn, odă, doină, elegie, satiră, parodie etc.

26
 Repetiţia
Rima diminuează
3. Dupăsimbolistă.
poezia sau chiar
sensul termenului
Prin suspendă epitetpauza
intermediul în divinitate,
raport de cu
simbolului, la sfârşitul
peeul tema
determinatul: versului,
condiţiei
poetic sugerează continuând
existenţiale
stări
enunţul
psihice
•
Repetiţie 4.
Epitetînde versul
Concepte natură
ornant
fonetică următor.
specifice
- afectivă
„păianjeni
aliteraţie genului
sau saude
monosilabice se numesc rime masculine (silabele finale sunt accentuate: merg /onirică, a
liric.
smarald”;
asonantă omului.
Specii
inefabile.
(vezi liriceconceptele respective);
• Segmentarea
•Exemple:
Etimologie
Repetiţie
şterg); Epitet
rimele unităţii
vulturul
necunoscută.
metaforic
lexicalăbisilabice -sintactico-lexicale
- -la„codri
D.
„Enigel, Arghezi
Cantemir
(penultima de simbolizează
Enigel, aramă”; În (atributul
/ Ţi-am
silabă literatura
adus
accentuată) sau
divinitatea; complementul
cultă
dulceaţă,
se numesc termenul
iacă./rime izolat
a fost
(I.feminine:
Barbu). de
Specia cuvântul
consideră
Acest
• căregent,
luceafărul
este
Epitetpersonificator
tip
vale / jale);Definiţia de repetiţie articolul
cuvânt - omul
poate- din ori de
„harnici
rimele bogate sunt cele trisilabiceavea prepoziţia
geniu
limba impus
nuanţă
unde”, în poezia
de V.
intensivă:
„zile substantiv)
Exempleeminesciană;
Alecsandri.
triste”; Avea
(rima în
faţă culoarea
două
roşie,
dactilică) şi cele
/ Observaţii versuri
roşie.
succesive
dacilor.
Repetiţie
•ArsEpitet
tetrasilabice În limbaare roşie,
gramaticală
hiperbolic
(valurile plumbul
ca lituaniană
efect - moartea
stilistic
- constă
/ -malurile,
„trunchi „daina” crearea
de în
vecinici”.în poezia
Au unor
repetarea
exemplu).
M. creatrime
Eminescu: bacoviană
doine
aceluiaşi etc.
rareEpigonii,
şi a unor
culte:
radical cadenţe
Eminescu,
în cuvinte
Numai
Lat sonore
înseamnă Figură poetica
neobişnuite.
deom
cântec stil- Horatiu;
deîn nivel
popular. semantic Varianta care constă
Coşbuc, în
Şt. alăturarea
O. Iosif, T. a doi
Arghezi. termeni
Doină Specie diverse:
După Fr. personnification
poziţia
a de
lor
liricii omenie,
strofă,;
filosofice, cînta
rimele un pot
care cîntec,
fi:
poetul..., la urma urmelor,
Odă(în etc.
metru antic),
Oximoronul regională O incompatibili
„Figură „daina”
categorie• de stil în
Rimă limbajul
există
specialăde esenţă şi în
de
împerecheată comun, limba-având
repetiţie
metaforică esteşi sensuri
aabb;
Scrisoarea chiasmul,
care II; opuse:
trebuie care pusă„dureros
esteînrealizat de prin
legătură cu
transfigurează
dulce”, „ oUn în
mort imagini
frumos cuartistice
ochii vii” (M. Eminescu).
română
Strofa
repetarea
vechile este(în
•concepţii textul
unitate
încrucişată
Rimă unei
compoziţională
animiste, a
încrucişată doine).
elementelor
care constă
- specifică
abab;Al. cu în funcţii
a poeziei,
atribui
Macedonski: sintectice
unuicaracterizată
Noaptea după
obiect deinanimat ca
schema
decemvrie;sistem
AB
sau
crezul artistic al poetului, principiile
Arta poetică Denumeşte
Personificarea saleînchis,
-Gr.
unei BA:
estetice, •cântecul
care
anthitesis
„Femeie posedă
abstracţiuni,
viziunea -Rimă
întrepopular
opoziţia; stele şielegiac
coerenţă
calităţile,
îmbrăţişată
proprie gramaticală,
stea
despre şi 0. femei”.
-între
figura, abba; semantică
sentimente,
Goga: Rugăciune; şi metrică.
limbajul, modul Un de grup a de se
creaţiile
versuri
sursele Procedeu
comporta
Gr.•şi ana care
culte
Rima
actul al alcătuiesc
artistic
koluthos de
unei
înlănţuită
creaţiei, tipar
specific
persoane:”
- fără o strifă
prozodic
romantismului
- legătură;
despre aba funcţia este
(Dicţionar
- bcb - cdc delimitat
de
T. Arghezi: care
termeni
- ded etc.; deaşază alt grup
doi
literari) prin
termeni
Testament, Rugă de seară; spaţii
în albe
ei (blancuri).
folcloric.contrast
Este
cognitivă, • o figură cu
construcţie
Monorima
desprescopul
de stil de desse- întâlnită
- gramaticală
menirea
aaa pune
bbbartei reciproc
- ccc în
şigreşită
a L.
etc. în
literatura evidenţă.
datorită
Blaga: populară,
Eu lipsei Antiteză
nu atât
destrivesc poate
pentru
continuitate fi aîntre:
corola întrede
Numărul
Anacolutul artistului Doipersonifica
începutul termeni, versurilor
şi fenomene,
două
sfârşitul dintr-o
structuri:
uneiobiecte, strofă
idei „Voi cât
sau variază
şi pentru
credeaţi
construcţii
minuni între
în a crea
scrisul strofe
sintactice.
a lumii; personaje
vostru,cu
În un
noi noi
operele singur
nu din credem vers
literare
În afarăîn desocietate.
aceste rime, mai putem vorbi despre:
(monovers,
lumea monostih) alfipână la strofe cu douăzeci de versuri,
(Ion specific poeziei
Este în
anacolutul • necuvântătoarelor
nimic”
mesajul-program
Rimă (M. poate Eminescu:
5. Poezii
interioară marca
unui -maicuşi chiar
Epigonii);
artist.
două formă cuvinte afixă
oralităţii 1.inanimatelor.
Barbu:
sauunui cele Joc scriitor
douăsecund; emistihuri Creangă,
dintr-un I.L.
vers
Renaşterii
Două
Caragiale,
Gr. metaphora italiene.
personaje: Marin - Cele
emirul
Preda),
transfer, / drumeţul
sau frecvente
deplasare; mijloc pocit;
N. de strofe
de
Stănescu: sunt
caracterizare cele
Necuvintele,a alcătuite
unui din
personaj
Testament două (în
Strofa It.versuri
pastello(distih), - pictură
rimează cu
(Linele, creioane
colinele,/ moi; strîgTermenul suspatru „pastel”
luminile - L.aBlaga);
fost introdus în
Două
operele
„Figură lucruri,
lui
de stil din
Caragiale
obiecte:
prin treicare versuri
apare
drumul se (terţină),
frecvent).
trece drept de /
la din
drumul
semnificaţia ocolit;versuri
obişnuită (catren),
a unui dincuvântcinci
Termenul
versuri • denumeşte
Rimă-ecou numai
(concentrică) - înse literatura
realizează română
prin reluarearomână unui de
cuvânt către în
Specia
Antiteza literatura sau a (cvinarie),
Două aspiraţii:
unei
română
rimă expresii
(plumb o
din
idealullaşase
specie la a/versuri
o Bacovia);
altă lipsa (sextină),
Caracteristici
de
semnificaţie
genului ideal,
Vasile
prin
din
toate
peAlecsandri.
rimarea care şaptenu
unorîn oversuri
poezia
poate
El
omonime a
(septima),
„Noaptea
aveapublicat
/ decât
omofone
din
de
înîn
Pastel optdecemvrie”
Numărul versuri
virtutea total (octava),
alde versurilor din nouă
A. /Macedonski; este versuri
14 care (nona),
pot din zece
fi grupate: versuri (decima).
liric,
- Strofa
după
o poezie (unei
safică
modelulcuvântul comparaţii
descriptivă
(de la
italian cunumele subînţelese”
în
vântul);
(Petrarca)
care prin:se2rimarea
poetei
(Gheorghe
„Convorbiri
Sapho
catrene unor
+ din2
Crăciun).
literare”
cuvinte
Lesbos)
terţine;
în
dintre esteanii
care 1868-1869
un cuvânt
utilizată de
Metafora conturează Două
Metafora lumi,un
face două
poate
tablou
parte idei:
fi:
din din - în poeziile
naturăîntr-
structura celuilalt „Luceafărul”
un ciclu
cuvânt de de
„Pasteluri”.
(cristalină M. / Eminescu
alină). şi „Riga
Sonet Eminescu -
Crypto după în
şi poezia
modelul
lapona
Metaforă „Odă(în
englez:
Enigel”
plasticizantă 3 metru
catrene
de - Ion cândantic)”
şi 1
Barbu şi
distih
între termenul conţine
final
avem (cu trei versuri
valoare
antiteza
propriu de
dintre
şi cel lungi lumea (11
o viziune
silabe)
concluzie). • •şirelativ
Rimă
un vers
Shakespeare
obiectivă
imperfectă
scurt declasică.
şi-a -cinci
numită
scris silabe şi asonanţă
sonetele (vers fără adonic - constă
izolarea în diferenţe
/ pentametru).
strofelor prin de
blancsunete
Lat. infinită
elegia - a metaforic
omului
cântec
(mai ales dedede nu geniu
doliu; există
consoane) şi viaţa
un în raport
efemeră
În
segmentele de
lirica analogie:
a omului
modernă
acustice „corola
de
care rând.
(după de
constiuie minuni
modelul rima a (Şi
lui
Discursul
(spaţiu alb dintrepoetic
lumii” modern
strofe),
(L. este
scriind
Blaga); alcătuit
doar frecvent
distihul final dinîntr-o strofe inegale
altă aliniere. sau sunt
Specie Antiteza a poate
liricii
pentru în să apară
care
cine vreicontinuu). şi
sentimente
să la nivelul Charles unor opere literare,
Baudelaire) relevândelegia de la
se
Elegie
poezii
Numărul
Măsuraînceput
astrofice
•total
este Metaforă
opoziţia
(discurs
altotalitatea
versurilor estemori?
silabelor
explicită
compoziţională presupune
/ apelează
13 cedintr-un Întoarce-te,
adiversifică
operei: vers,
prezenţa
te-ndreaptă
la refren grupate
„Ultimaambilor şi are / doar
în Spre-acel
unităţi
termeni:
noapte dedouă pământ
rime,
ritmice.
dragoste,
dominante sunt
rătăcitor./ tristeţea,) melancolia, şi se nuanţează, exprimând
dispuse
Versurile după cu modelul
măsură
„Leoaică abba
scurtă
tânără, //baab (până
deiubirea” // abab//;
la opt primele
silabe) două
conferă versuri
untu,ritm apar în
precipitat
Rondel nostalgia,întâia
Gr.•metonymia noapte
regretul,
Semirima de-dorul
război”
înlocuirea
- după
reprezintă Camil
unui
ceva.un nume o(N.
Petrescu.
model Stănescu);
cu
tristeţe altul;
combinat ontologică „Lună,
între (trăsături
versul stăpâna
clasic generale
şi cel
poziţie
textului mediană
Figurăpoetic, de stil (ca iar versurile
cele semantic 7
cuînmăsură - 8), poezia
mediană încheindu-se
(8 exagerarea
- 12şisilabe) cu versul
şi măsurainiţial (sunt
lungă
modern, stil de nivel
constând înlocuirea care aleconstă
numelui
existenţei)în unui obiect
metafizică. dimensiunilor,
cu numele altuia a
deci(peste identice
proporţiilor12 versurile
silabe) reale impun 1=7=13
ale poeziei
unui şi 2o=8).
obiect, cadenţă’
persoane, ritmică fenomen, gravă, solemnă,
eveniment liturgică.
pentru a
Hiperbola
Glosa Lat. cu care se află
meditatio - Figurile într-o gândire;
reflecţie, relaţie logică. Cultivată mai ales de romantici; temele
EsteAcestemărialcătuităversuri 7.dintr-o
expresivitatea sunt de
strofă-temă
marcate stil (tropi)
imaginii oşi
deartistice. tot atâtea
pauză „În strofe
ritmică turbarea-i mediane
numită cezură,
furtunoasăcâtecare versuri împarte
a cuprins are
Măsura
Meditaţie Specie Metonimia a liricii înlocuieşte:
filosofice în care preferate fiind: timpul, istoria, iubirea,
strofa-
versulpământ temă;
în două fiecare
şiridică strofă
emistihuri,
mare”(M. mediană
de obicei se încheie
egale (de cu
exemplu,câte un vers din
alexandrunul strofa- - versul
lirismul • Cauza se custrofă
efectul la este oEminescu:
treaptă
- Iarna „ a Scrisoarea
de
gonit cântările”
moartea, III).divinul, (păsările demonicul.au fost gonite);
temă,
Prin figură din deiar ultima
stil
12litotes,
silabe, înţelegem
fr.cu ritm reluarea
modalitatea
- iambic strufei-teme
prin
-modestie;
are două se(strofei
careemistihuri modifică I) în
de ordinea
expresiv
căte 6 silabe). inversă
sau se
Gr.
contemplaţie
a versurilor. • Efectul litotes
intelectuală. prin micime,
cauză - „Codrul Lamartine:
clocoti de Meditaţii
zgomot şi de arme şi de Un
Metonimia
îmbogăţeşte sensul efect
unuiFigură de mare
cuvânt,debucium” ori
stil modernitate
se produce
de poematic;
nivel este
o plasarea
abatere
semantic care da
Vergiliu: la cezurii
constăo în
construcţie interiorul
gramaticală
în diminuarea exagerată
Bucolice unui cuvânta
uzuală
Fr. idylle - mic tablou (M. Eminescu);
pentru Litota sau descompunerea versului prin mai multe cezuri.
a spori forţa
Idilă Specie •dimensiunilor,
imaginii artistice.
a liricii
Opera aCele
pastorale,
cu numele proporţiilor
mai
autorului frecvente
având reale
- ca
Am ale
figuri
Temaadmiratunui stilobiect,
denaturii un sunt ale unei
următoarele:
campestre
Gauguin sepersoane,
original. asociază ale cu
Măsura variabilă 6. a versurilor din poezia modernă marchează grafic
subiect •unuiConţinutul
fenomen
viaţa cuElemente
cu
rusticăscopul
numelesporirii de prozodie
(bucolică,
conţinătorului expresivităţii.
tema iubirii,
- Am băut ca în unidilele
pahar. lui Eminescu.
Prin „O metru
lume înţelegem
mică deunui schemacu
se măsura unei pozii, care se realizează independent de
Metrul
arcadică), • naiv
Numele sentimentală produs cucotul”, numele„microscopicelocului de provenienţă: popoare’” (M. băut un
Am
Conceptul
Elementele construcţia
Lat.de Gr.
hymnusallegoria
prozodie ei lingvistică.
(gr.- vorbire
- cântec Definiţie
de biruinţă;
prosodia Metrul
figurată; / denotă
caracteristici
- intonare, accentuare) numărul
La origineauera / exemple silabelor versurilor,
o invocaţiepână
fost considerate felul
mistică,
în
Murfatlar.
picioarelor
Specie Figură
Este unde
solemnă metrice,
stilaunui
procedeu de nivel
genului locul
artistic fonetic cezurii,
complex,
liric, care
cântec alcătuirea
constă
de nivelul
adresată frazei,divinităţi
în selectarea
viziunii
unei poziţia
cuvintelor
poetice, şicare felul
(Imnuri rimei,
înapelează
care cătrese
epoca modernă
Imn semne referiri• Numele
obligatoriila forma ale lucru
poeticităţii,
poeziei. cu
iar simbolul
metrica lui:
(prozodia) Semiluna
a devenit a
o cotropit
ştiinţă mult multe
Ritmul
repetă
la o poetic
un
suită sunet,
de reprezintă
o alăturare
metafore, o succesiune
de
comparaţii, sunete. recurentă
personificări,
Apollo); Imnuri către noapte de de unităţi
hiperbole prozodice
prin care
Aliteraţia /deechivalente.
slavă
popoare.
Gr. consacrat
synekdoke unui eveniment
Alegoria
apreciată în Antichitate şi în
uneiAsonanţa
sau •scriitorul
perioada
personalităţi Aceste- -clasicizantă
comunică
cuprindere
este unităţi
repetarea
o viziune
exemplare.
la un
(Renaşterea,
prozodice loc;
vocalelor
proprie,
Novalis;sunt picioarele
(„Argint
utlizând e pemetrice
termeni definite
apeceşi desemnează
aur în aef’, ca
asonanţa
Iluminismul, Clasicismul,unităţi Figură în de
ritmice
perioadastil în prin
care care
manierismului
silabele întregul accentuate
şi îndenumeşte
cea parnasiană),
(_/) partea,
şi cele dar partea
neaccentuate
a denumeşte
constituit (U) un se
a,e,);
lucruri, obiecte, fenomene concrete, o Se dar având
asociază conotaţii
cucumuzica, abstracte.
muzica: imnuri
Sinecdoca Specie succed
a genului
întregul, după un
liric,
singularul anumit
careexprimă
model.
exprimă pluralul,
Unităţile
Nu separticularul
asociază
metrice (picioarele generalul: precum
metrice) „Ochii pot tăi
fi:
subiect de controverse
stareEste pentru • Aliteraţia
teoreticienii
de utilizată
jubilare -
înspirituală,este
fabule,şirară” repetarea
poeţiiepopei,
un ultimelor consoanelor
poeme.
elan două Incipitul
imnul. veacuri. („Prin vulturi vântul viu
Odă
Onomatopeea caută-n
Bisilabice -frunza
troheul cea ( reguli,
/ U, silabă (M. Eminescu);
accentuată +utilizareaeste poate
elsilabă un Cresus fi o invocaţie,
neaccentuată); (om iambulfoarteca
Prozodiaadmirativ Figură
studiază de
de vuia"
ansamblul
pentru stil
stil de oconsoana
nivel
retorică
de idee, fonetic
ce
o v).
constă
procedee
persoană care constă
în şi
în tehnici
imn. în
interpelarea formale
Pindar: unuiOdepecuvintelor
personaj
baza
triumfale cărora care
V.esteprin
imaginar,
bogat); el este un Matusalem (om foarte bătrân)
creat discursul sau (Ucorpulori_/);real
pentru lor sonor
unabsent,
eveniment. sugerează
utilizată sunete,
cu scop zgomote expresiv.
Alecsandri: dinOdă natură.
Invocaţia
ostaşilor„Pupăza, este
şiromâni zbârrr
incipitul
Invocaţiapoetic, reguli
Gr.
Trisilabice
metrice
symbolon - fr. -relativ
dactilul semn stabile,
de recunoaştere;
(_/UU),
utilizate
amfibrahul
în construcţia
(U_/U),
versurilor
anapestul (UU_/);
a strofelor.
Lat.Gr. epitheten
epopeilor,
satura, când - care
satire e
autorul pus
- lângă;
cere
mustrare; ajutorul
Este o figură de stil prin care se exprimă o idee abstractă cu ajutorul unei Elemente divinităţii,
definitorii. al muzei în alcătuirea
TermenulEste
Tetrasilabice
creaţiei
imagini o figură
are - de
artistice.
două
concrete custil unpe de
accepţii: nivel
singurbaza accent:semantic
unei analogii care secu
peonul,
Atitudine realizează
deindice
dintre 1,prin
dezaprobare,
obiect 2, şi3,alăturarea
4semnificaţie.
după locul
marcată de
Interogaţia retorică silabei
1. OperăunuiFigură
Termenul accentuate
adjectiv
de stil
literarăsymbolon sau
retorică(ex:
cu caracter adverb Vân
care
desemna, -
pe tu
constă -
lâng ri
satiric. în limba -
un
înle, va
cuvânt, -
formularea
dispreţul lu
greacă, -
cu ri - le
scopul
autorului;unei
un : peon
de a 1;
exprima
întrebăricare
semn de recunoaştere
Ritmul
Conceptul
Satiră însuşiri
2. Specie conţine în
deosebite.
sine în răspunsul Funcţiile Caracteristici
însau artistice U
la careseoU U Use Uironic
/ Observaţii
ale
nu Ulegătură,
epitetului
aşteaptăSom -răspuns.
suntno -variate:
roa - seobiect
pă -pentru
apreciază,săcare-
pentrulirică persoane versuri,
între care care
exista Limbaj
anumită sau chiar
fiind sarcastic
un
re
Este evocă,
ridiculizează - le
„Astfel o: peonde 3.)
noapte
individualizează,
suprastructură
se rupea în două, sau fiecare bogată a
se condamnă /Cine
personifică,
unei pe
poezii,
dintre persoane ea n-ar
împodobeşte.
este
exprimarea da un viaţa
păstrând rând lui
atitudinii toată?”
din (M.
discursul
de distanţare
câte o jumătate poetic.
pentrua
Inversiune vehement
Izolarea aUdemonstra
U Ufenomene
Eminescu)
Clasificare:
Figură U
deUstilUlegătura
fiecărui devers nivel
negativesesintactic
realizează
dintre aleele. ce constă
vieţii sonor
autorului. (prin
în modificarea
pauză) şi topicii grafic, obişnuite
prin spaţiul
sauTetrasilabice
alb 1. cu cescopul
Din
defecte
Analogia punct
urmeazăumane.
pe cu
măririi
de două
după
care vedere silabe
expresivităţii
o ultimulgramatical
exprimă accentuate:
unimaginii
cuvânt epitetele
simbol coriambul
al rândului.poetice.
pot fi:
poate (_/UU_/)
fiVersul
convenţională,se caracterizează consacrată în
Simbolul
Epitetul Slavona:(ex.
funcţie prin Sa •-tradiţie
Figură derade
psalmu pe
stildeal
Adjectivale
patru -de
sau // originală,
elemente
nivel
cântec bureligios;
(cu -funcţie
ciu
sintactic - mul
structurante: // Cei
gramaticală
ce constă
rodul suunei - ritm,
nă cu
în creaţii
151 //atribut):
modificarea
derimă,
de jaPsalmi
-personale,
le pasăre
măsură afectivă
ai şiregelui
pauze
cernită,
aşa a topicii
(pauza
cum David se
Dislocarea Specie U obişnuite,
de UtipUacezură
întâmplă Uliricii
Uprivire
Uîn U).
generând
şi pauza
creaţia
religioase, receambiguizarea,
etc;
de la sfârşitul
literară.O
cu caracter sporirea expresivităţii
versului).
interpretare
constituie a unui
una din simbol
cărţile limbajuluinu poateale
canonice fi
sintactică
Versul Ritmul poetic.
deÎnrugăciune funcţie
considerată poeziei
• Adverbiale
desau moderne
existenţa
de -odă
niciodată nureligioasă,
„Flori
/absenţa mai
albastre
absolută, urmează
celor tremur
patru
deoarece
Vechiului succesiunea
ude
elemneteîn văzduhul
acelaşi
Testament. formală
structurante,
simboltămâiet” apoate
picioarelor
versul
(M.
avea
metrice.
poate
sacră. „Lacul
conotaţiifi: În acest caz
codrilor
diferite,
Eminescu). accentele
albastru”
benefice (lacul de albastru
(bune) intensitate
sau
În limba al sunt
malefice codrilor); înlocuite
(rele),
română: „Păsări,cu cele
înPsaltirea
funcţie cade afective
îngeri
în context
versurideşi
Psalm
Enumeraţia stilistice,
apă” cadenţele
(păsări de apă, sunt construite contrapunctic, prin contrastul dintre
• 2. şi După
în funcţie
Figură
Vers de
alb stil
formă, de
- păstrează nivelca
cultura
deepitetele îngeri).
în
potcare
sintactic
ritmul, este
ce
fi: măsura constă
deutlizat.
şi în Multă
realizarea
pauza,
Dosoftei. darvreme uneisimbolul
renunţă coordonări
la rimă; a avut o
•cuvintele-cheie
valoare
•sintactice Simple
Vers ontologică
în- scop
aritmic accentuate
„văzduhul are rimă şi contextul
şi religioasă.
- expresiv: tăiet”; „Căci
şi pauză eu cu
Mentalitatea
T.iubesc/şi fluxulflori,
Arghezi:
finală, firesc
arhaică
ciclul
dar al ritmului
şiPsalmi.
ochi,
ritmul utiliza
şi buze,
măsuravorbirii.
simbolulşi sunt ca
Rima,
•modalitate
Constă
variabile; caînelement
Duble - de
reluarea
„palidă alde
a exprima faţăversificaşiei
două delumea sau defizică:
marmură”; clasice
În
trei ori a(tradiţionale),
miturile,
lirica aceluiaşi legendele
modernă sunet, estesunt
psalmiiconsonanţa
radical, rezultatul sunt
sunetelor
•gândirii
cuvînt •Triple finale
sau
Versul simbolice.
-grup
„Cu
libera două
de
doi În sau
cuvinte.
- se ochi Evul a Repetiţia
ca
caracterizează mai
douăMediu,multor
basme poate
prin versuri,
simbolul
meditaţii mistice,
ritm începând
revela
fi:filosoficeadânce,
variabil, pe cu ultima
misterele
tema
dalbe”;
măsură inegală, silabă
creştine:
raportului
porumbelul, crucea, fecioara.
absenţa rimei, având însă pauză la sfârşitul versului; dintre om şi

33
30
31
32
28
27
29