(IX)

Notele melodice efectiv disonante

Întârzierea și apogiatura efectiv disonante

Vom aborda concomitent cele două formule - întârzierea și apogiatura - deoarece, cea de-a doua provine din prima,
apogiatura fiind o întârziere nepregătită, la care se mai adaugă și faptul că aceasta se produce foarte des și pe diviziuni de
timp.

Ne amintim că în capitolul precedent, notele melodice parțial disonante, acordul nu conținea note disonante, structura
acestuia fiind bazată pe terțe suprapuse (cu permutările în cadrul răsturnărilor acordului). În acest capitol vom aborda
formulele cu note melodice - întârzierea, apogiatura, broderia, pasajul, anticipația, echapee-ul - cu note străine de acord,
considerate efectiv disonante. Trebuie să spunem că prin aceste “libertăți”, pe care marii creatorii din istoria muzicii le-au
abordat, au creat o extindere a posibilităților de dezvoltare a melodiei în cadrul sistemului muzical bazat pe viziunea
vertical-armonică.
• După cum știm, întârzierile/apogiaturile erau în majoritate rezolvate
descendent. Vom vedea că aceste tipuri de întârzieri pot fi rezolvate și
ascendent (cu mențiunea că rezolvările descendente sînt mai firești și, din acest motiv,
mai frecvente în practică)
• Cifrajul întârzierilor se realizează precum în exemplul de mai jos (conf.
Armonia de A. Pașcanu)
 Există 3 tipuri de întârzieri în funcție de elementul pe care îl intârzie : întârzierea terței, a fundamentalei
și a cvintei :
Întârzierea fundamentalei creează o confuzie
cu acordul treptei a III-a cu septimă
• Rezolavarea ascendentă a întârzierii terței

O situație atipică se poate produce prin întârzierea ascendentă a terței prin interval de ton. Atfel,
prin inversarea intervalului (2dă =7mă mică) se poate realiza saltul se septimă la sopran :
• Apogiaturile pot fi :
- ascendente sau descendente
- simple și duble
(A. Pașcanu)

Există situații în care nona mică și septima mare sînt acceptate dacă au valori mici :
 O altă situație interesantă o reprezintă apogiatura septimei micșorate și a nonei de dominantă în
minor acolo unde sensibila și subtonul coexistă în acord. Dacă apogiatura nu era abordată ca
notă melodică disonantă, atunci aveam de-a face cu o falsă relație (intonarea suscesivă sau
concomitentă a aceleiași note cu accidenți diferiți).
Amintim că falsa relație - cunoscută și ca acord cu terță dublă în practica lui Bartok - a fost
deoseori folosită de către G. Gerswin ca și practică curentă în muzica de jazz.
TEMĂ :
1. Realizați progresia armonică de mai jos respectând cifrajul.
2. Adăugați încă 2 măsuri în care să folosiți întârzieri /apogiaturi.
1 2

3 / 4

V/ I /
(X) Anticipația și anticipația indirectă (Echappee)
După cum am studiat la capitolul note melodice parțial disonante anticipația este aducerea anticipată a elementelor
străine de acord, anticipând astfel următorul acord. Dacă în capitolul precedent acordul anticipat era parțial disonant
( de fapt, tot consonant) ,

sau varianta anticipație consonantă indirectă - Echappee (consonant)

! aici rezolvarea se face prin salt → ↓↓↓↓
acum vom avea disonanțe reale plasate pe acord consonant al treptelor principale :
a. anticipație indirectă b. echappee (propriu-zis)
(nota mi se repetată în ac. următor la altă voce) (la nu face parte nici din acordul
inițial, nici din cel următor)
Echapee -ul cu salt .
Tendința de eliberare de regulile stricte aduce în practica muzicală două forme de utilizare ale
echapee-ului :

• 1. Echapee -ul adus prin • 2. Echapee -ul adus și

salt și continuat cu notă continuat prin salt
treptată
• Ex. nr.1 = dublă apogiatură
cu schimbarea stării
acordului păstrând treapta

• Ex.nr 2 = triplă apogiatură

cu păstrarea stării acordului
! aici avem posibilitatea de a
cifra în două variante
O situație ceva mai specială o constituie apogiatura care se realizează la bas.
Problema apare atunci când trebuie să cifrăm. În unele situații complexe, se poate
renunța la cifrajul complet (de stare) subliniind grafic disonanța. Ca principiu de
cifrare vom avea în vedere intervalele care se formează cu nota din bas.
• Alături avem două exemple de apogiatură
a fundamentalei care aparțin lui A.
Pașcanu, dar nu au fost cifrate în tratatul
de Armonie. Într-adevăr, cifrajul poate fi
ambiguu în această situație. Din acest
motiv, nici Pașcanu nu a indicat cifrajul.
În această situație, cifrajul poate fi :
Exemplul nr. 1 = IV / I
5/3 - 2-1 sau 5 sau 9 -10
2-1 4 -5

Exemplul nr. 2 = IV 5 / I 6
3 2 -3
Nota de pasaj efectiv disonant

• Exemplul din dreapta aparține lui A.

Pașcanu și conține :
a. pasaj disonant diatonic la bas
b. pasaj disonant cromatic la sopran
 Un alt exemplu de pasaj disonant
cromatic

Deoarece capitolul note melodice efectiv disonante este unul complex, fiind deosebit de
ofertant în cadrul creației componistice, vom insista în continuare pe diversele posibilități
de aducere a disonanțelor ca soluții tehnice provenite din practica creativă, de natură
componistică.
Temă parțial rezolvată cu aplicarea notelor echappee (atât ca anticipații indirecte,
cât și ca note efectiv disonante străine de ambele acorduri). Continuați armonizarea
conform indicațiilor din cifraj.
(XI) Broderia efectiv disonantă
• Broderia poate fi realizată :
- la oricare dintre voci
- ascendent și descendent
- la ton sau la semiton
- diatonic sau cromatic Observăm aceste exemple ale lui A. Pașcanu în care nu
apare niciun cifraj. Astfel, dacă ex (a) poate fi cifrat I 8-9-8
ex.(b) I 3-2b-3 etc ; ex(e) este varianta în care se
combină minorul natural cu armonic, cifrajul : VII 7-8becar -7
iar ex.(F) = V 9-10becar -9 .
 În practica contrapunctică
instrumentală, barocă, întîlnim des
broderia dublă :

De asemenea, întâlnim așa numita “broderia

broderiei”

*observăm că nu există cifraj ci doar semnalarea cu

asterisc a disonanțelor din formula de broderie dublă
 Dan Buciu propune o variantă de cifraj pentru
broderiile disonante (observăm că la brodarea basului (ex.M4) cifrajul se realizează conform intervalelor care
se produc în cadrul structurii disonante)
 Tot Dan Buciu propune un cifraj original pentru formulele în care basul efectuează formule
disonante : folosirea unor liniuțe ascendente sau descendente care elimină cifrajul complet
(considerat greoi) folosindu-se doar treapta și liniuța pentru nota melodică disonantă și cifrajul
complet pentru acordul real.
 Curs Nou

•↓ •↓↓
 Curs nou Modulația
• Modulația se referă, în principiu, la procesul • Modulația se clasifică după mai multe criterii :
de schimbarea a tonalității dar unii autori au a. sistemul intonațional :
făcut distincția între schimbarea tonicii - modulație diatonică
(tonulație), schimbarea modului (modulație)
- modulație cromatică
și schimbarea ambilor parametri (tono-
modulație). - modulație enarmonică

• Un aspect foarte important în evoluția b. după caracteristica stabilității :

istorică a sintaxei muzicale este acela că în - pasageră (inflexiune modulatorie)
sintaxa polifonică de tip modal - definitivă
( p a l e st r i n i a n ă ) n u ex i stă p ro c e s u l d e c. după sensul tonlității în cadrul axei :
modulație. Acest procedeu tehnico-expresiv
- asendentă (cu diezi)
este propriu sistemului tonal (în sintaxa
p o l i fo n i că b a ro că to n a l ă ș i î n s i ntaxa - descendentă (cu bemoli)
omofonă a clasicismului muzical d. după distanța dintre tonalități
- apropiate ( la distanță de max. două cvinte sup. sau
inf. și relativele acestora)
- depărtate ( la mai mult de două cvinte)
Modulația diatonică
• Se referă la procesul de modulație • Cu cât distanța dintre cele două tonalități
printr-un acord care poate să este mai mare cu atât numărul acordurilor
comune este mai mic, astfel :
î n d e p l i n i e a s că m a i m u l te f u n c ț i i
(funcțiuni) în tonalitate fără să i se - între două tonalități majore aflate la distanță
modifice structura diatonică. de o cvintă, există 4 acorduri comune
- între două tonalit. aflate la dist. de două
• Astfel, vom vedea că procedeul de cvinte, există doar două acorduri comune
modulație se va realiza printr-un acord
-
punte sau acord de corespondență
care este comun ambelor tonalități, dar
îndeplinește funcții diferite.
Procesul modulatoriu propriu-zis
• În cadrul procesului modulatoriu • Modulația la o cvintă superioară :
distingem 3 zone: Do major către Sol major
1. tonalitatea inițială I - V / VI /
2. zona de tranziție (Sol) II - V7/ VI - II7 / V / I
3. stabilirea (afirmarea) noii tonalități

! În creația artistică, aceste faze nu există întotdeauna

strict delimitate (în mod mecanic) ci ele se
întrepătrund. A Pașcanu afirmă că, uneori, analizele
mecanice stricte riscă să altereze intenția artistică a
autorului.
• Modulația la o cvintă
inferioară :
Do maj. către Fa maj.
Cea mai simplă variantă
este prin ac. tr. I care devine
tr. a V-a pentru Fa maj.
• Varianta nr. 2 de modulație din Do maj în Fa maj :
I - IV / V - I / II - /
(Fa) VI - IV / II -V / I - IV /
(Do) I / II - V / I //
Acesta este un exemplu de modulație pasageră. În M3 apare acordul punte (re
min. este tr. II în Do și tr. VI în Fa). În M6,t4 ac. Fa maj. devine tr, a IV și acord
punte pentru revenirea în Do maj.
 Temă :

• Realizați această tranziție către Sol

major :
Do major către Sol major
I - IV / V -I / VI /
(Sol)→ II - V7/ VI - II7 / V / I /

Opțional : realizați retranziția către Do major,

adăugând două măsuri acestui circuit armonic.