Vei mai iubi cândva?

Nu știu dacă ai fost așa înainte să te cunosc,

timidă, retrasă în lumea ta cu unicorni roz

și zâne zburătoare,

dar când te-am întâlnit pot spune că mi-ai întors lumea pe dos,

de la băiatul egocentrist și plin de el

ai creat un adevărat bărbat ce a învățat să aprecieze o femeie,

sau cel puțin așa am crezut-

mă priveai nedumerită când îți aduceam o floare

fiindcă pe fiecare petală era scris motivul pentru care te iubeam,

n-ai înțeles nici până acum că îți aduceam în fiecare zi câte un trandafir

deoarece nu puteam scrie toate motivele pe unul singur,

erai șocată să mă vezi îmbrăcat elegant,

dar nicicând nu mă puteam compara cu gingășia ta.

Am încercat să-ți arăt o lume diferită,

dar nu mi-am dat seama că asta îți va frânge inima deja fragilă

nu am știut că sufletu-ți urla pentru că era rănit,

iar eu, în loc să-l vindec, l-am otrăvit

am pus sare pe rană, după care am răsucit lama adânc în miocard și ...

te-am secat de orice vlagă, de roșeața din orajii tăi pe care-i comparam cu bujorii

și brusc... totul e în ceață

lumea ta nu mai e dominată de zâne ce aruncă praf magic,

sau inorogi roz cu aripi argintii

e doar un gol

un abis plin de...nimic- doar pereți negrii

pe care se mai văd doar urmele unghiilor tale

care-au scrijelit pereții când țipai după ajutor

și nu te auzea nimeni,

ai aruncat flacări peste trandafirii pe care îi păstrasei

când ai urlat de durere

și m-ai uitat...