Mi-e dor...

Acum, când plouă mărunt, în loc de ninsoare,

când cerul albastru şi-un soare,
e sus, mult prea sus, peste inimi şi doruri,
nostalgii am de tine, de visări, şi de zboruri.
Acum, când frigul tăcut, în loc de căldură,
când singură sunt şi tristeţea mă fură,
dor mi-e de tine şi de plimbările noastre,
dor mi-e de stele cu nopţile-albastre.
Doresc într-o zi să te ţin iar de mână,
paşii vii, în lentoarea plimbării să-mi spună,
că unde iubire nu e şi om minunat,
nimic nu mai e, e vis spulberat.
Acum, când ploaia mă udă în prag de Crăciun,
privesc cu ardoare spre tine, om bun,
şi-ţi spun dar, iubire, că timpul doar trece,
mi-e dor iar de tine şi-afară e rece.