Ioan Botezătorul (în ebraică ‫יוחנן‬, Yoḥanan, uneori Yoḥanan ben Zaḫariya, Ioan fiul lui Zaharia) este

una din figurile centrale ale creștinismului și islamului; predicator și botezător pe malurile râului
Iordan; înainte-mergătorul, vestitorul și botezătorul lui Iisus; [3] este numit de către Iisus „cel mai
mare dintre cei născuți din femei”, [4] iar Biserica Creștină îl cinstește ca pe cel mai mare dintre sfinți [3]
(având nu mai puțin de 3 sărbători dedicate lui).

Nașterea
Un înger îi vestește lui Zaharia

Evanghelia după Luca relatează că, în zilele lui Irod Antipa, împăratul Iudeii, un înger îl
anunță pe dreptul Zaharia, preot din tată-n fiu și înaintat în vârstă, pe când era în Templul
Domnului pentru tămâiere, că rugăciunea sa a fost ascultată: Elisabeta, stearpă și înaintată ei
în vârstă, descendentă din preoți, va naște un copil al cărui nume trebuia să fie Ioan.[3] Îngerul
îl vestește pe Zaharia astfel: El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie, și mulți se vor
bucura de nașterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură
amețitoare, și se va umplea de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale. El va întoarce pe
mulți din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul
și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii, și pe cei neascultători la umblarea
în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.
(Lc1.14-17)

Lui Zaharia nu-i vine să creadă iar îngerul -continuă Evanghelia- îl pedepsește făcându-l mut,
până în ziua în care urmau să se adeverească acestea. Peste un timp, nevasta sa Elisabeta
rămâne însărcinată și se ține ascunsă cinci luni.

Fecioara Maria vine la Elisabeta

Evanghelistul Luca relatează cum îngerul Gavriil o anunță pe fecioara Maria că îl va naște pe
Iisus, dar și că Elisabeta, rudenia ei, va zămisli un fiu căci este însărcinată în a șasea lună.
Maria se scoală chiar în zilele acelea și pleacă în grabă spre munți, spre cetatea lui Iuda, unde
locuiau Zaharia și Elisabeta. Intră în casa lui Zaharia și urează de bine Elisabetei. Atunci,
continuă evanghelistul, pruncul Ioan săltă de bucurie în pântece iar Elisabeta se umple de
Duh Sfânt, strigând cu glas tare că fecioara Maria și rodul pântecelui ei sunt binecuvântați!
Maria stă cu Elisabeta cam trei luni, după care pleacă acasă.

Primirea numelui de Ioan

Evanghelia lui Luca istorisește cum Elisabeta naște un fiu, iar vecinii și rudele ei care
auziseră că Domnul a arătat mare îndurare față de ea, se bucurau împreună cu ea. În ziua a
opta, au venit să taie pruncul împrejur, și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui
său, dar Elisabeta se opune, spunând că numele noului născut va fi Ioan. Ei îi spun Elisabetei
că nimeni dintre rubedeniile ei nu poartă acest nume și îl întreabă apoi și pe Zaharia, care
scrie pe o tăbliță același lucru (numele pe care i-l spusese îngerul). Și toți se minunară, căci
nu se înțeleseseră unul cu altul despre nume. În clipa aceea, continuă Evanghelia lui Luca, i s-
a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu. Pe toți vecinii
i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri.
Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor și ziceau: Oare ce va fi pruncul acesta? Zaharia,
tatăl lui, umplându-se de Duh Sfânt, începe să proorocească despre Iisus iar despre Ioan
astfel: Și tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea
Domnului, ca să pregătești căile Lui, și să dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în
iertarea păcatelor lui; datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a
cercetat Soarele care răsare din înălțime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunerecul și în
umbra morții, și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii! (Lc1.76-79)