Capitolul 1 

– Blaga a inceput sa comunice cu ceilalti la 4 ani, indemnat de mama sa. Acesta a venit pe
lume pentru a umple un gol, caci sora lui mai mare, Leti, a murit intr-un accident.

Capitolul 2 – Autorul descrie ograda si casa, unde se afla un ceas vechi ce canta. De asemenea, acesta
isi decrie tatal, care este un mare iubitor de literatura.

Capitolul 3 – Primii prieteni ai baiatului sunt fetele, Rafira, dar dupa adevaratii lui prieteni: Vasile,
Adam si Roman. La varsta aceea, cei patru prieteni mergeau cu gastele pe deal, dar intr-o zi, Lucian
le-a pierdut, dar tatal sau le-a recuperat, platind o suma de bani. Tot in acelasi timp, umbla un caine
turbat prin sat. Acesta a muscat cateva persoane din sat, printre care se afla si Vasile. Acesta a fost
trimis in Budapesta pentru a se vindeca.

Capitolul 4 – Tatal baiatul spera ca prin comasare sa obtina o distributie rationala a pamanturilor.
Acesta era hotarat sa dea pamanturile taranilor spre comasare, desi unii sateni nu erau de acord.
Acestia din urma au incercat sa se razbune, punand niste cartuse metalice in cocenii cu care familia lui
Lucian facea focul.

Capitolul 5 – In copilarie, Blaga credea in povestile mamei sale. El indragea o poveste pe care i-o
spune aceasta, desi il infricosa. De asemenea, era naiv, deoarece, intr-o zi, a observat ca cerul il
urmareste. Impreuna cu prietenul sau, au incercat sa rupa cerul in doua, dar nu au reusit.

Capitolul 6 – Desi parintii lui isi doreau ca Lucian sa mearga la scoala de la 5 ani, acesta refuza.
Asadar, la sase ani incepe scoala. Intr-o zi, dascalul ii anunta ca satul arde, asa ca baiatul se duca acasa
si o ajuta pe mama sa sa aiba grija de gospodarie.

Capitolul 7 – Deoarece baietii trecusera de varsta la care aveau responsabilitatea de a pazi gastele,
aveau mult timp liber vara. Lor le placea sa stea pe iarba, langa rau, goi. De Sfantul Ilie, s-au dus
calare sa vada o piesa de teatru.

Capitolul 8 – In fiecare vara, un copil murea inecat in apele Morii. Anul acesta, ei au fost martori la
ridicarea corpului de acolo. Auzind clopotele care bateau pentru acel suflet, baietii se gandeau cum ar
fi sa fi mort.

Capitolul 9 – La 1 semptembrie 1902, baiatul era din nou in clasa, dar de data aceasta la Sebes. Copii
erau asezati in banci dupa nivelul lor la invatatura. Baiatul a ajuns din ultima banca in prima, si a
ramas acolo un an intreg. Cu toate ca era interzis, Lucian pleca saptamanal sa-si viziteze parintii.

Capitolul 10 – La varsta de 10 ani, baiatul isi da seama de dragostea lui pentru religie. Cu toate ca
mama sa era preoteasa, aceasta nu se ducea prea des la biserica. Doar de doua ori pe ani : de Paste si
de Craciun. Cu toate acestea, baitul indragea foarte mult religia. Dupa un an, el nu mai era atat de
credincios.

Capitolul 11 – Intr-o zi, implinindu-se 100 de ani de la moartea lui Schiller, copii primesc carti si
brosuri despre viata acestuia. Lucian este foarte impresionat de viata lui si ii placea sa deseneze casa in
care Schiller s-a nascut.

Capitolul 12 – Datorita faptului ca era intotdeauna bolnav, Tatal lui Blaga hotaraste sa petreaca cateva
saptamani la Bistra in muntii Sebesului.
Trece prin mai multe sate pana ajunge la Bistra, dar este fascinat de locurile pe care le vede. Leaga
prietenii, desi de scurta durata. Acesta se indragosteste de fata unui ungur, Erji. De asemenea, isi
doreste sa se intoarca in acele locuri. Nu s-a mai intors acolo niciodata, totusi, fiind chemat de alte
meleaguri.

Capitolul 13 – In anul 1904, incepe o seceta cun nu se mai pomenise pana atunci. Dogoare secase
rausrile si lasese holdele pustii. De fiecare data cand zareau un nor pe cer, ieseau la poarta si se rugau
sa ploua. Intr-o zi, se raspnadeste vorba ca au sosit transporturi de porumb din America. Vestea aceea
il bucura pe Blaga, care, de atunci, a considerat America un semn al sperantei.

Capitolul 14 – Odata cu venirea veri, veni si Alexe N., un bun prieten cu Liviu, unul dintre fratii lui
Lucian. Liviu, care era acum studet, isi petrecea majoritatea tipului studiind niste carnete pline cu cifre
si formule. Dar, de asemenea, baiatul isi petrece timpul si cu Alexe. Pasiunea lui Liviu era de a discuta
cu Tatal sau despre articolele din “Semanatorul”, de multe ori existau dispute intre ei pe tema aceasta.
In clasa a IV-a, in timp ce era la scoala din Sebes, Blaga observa ca dascalul Hans Wolf, desi era
sever,
prezenta o simpatie deosbita pentru el. Acesta considera ca Lucian este cel mai stralucit elev al scolii.

Capitolul 15 – In 1906, Lucian impreuna cu fratele sau Liciniu, plecau cu trenul la Brasov, pentru a-si
urma studiile la liceul Saguna. Acestia aveau sa stea la Liviu, fratele lor care era acum profesor.
Lucian se acomodeaza repede si isi face curand prieteni, dar din clasele superioare. Gheorge Popa este,
insa, cel mai bun prieten al lui. De asemenea, baiatul ii castiga simpatia profesorului de latina si in
curand, acesta ii asculta pe ceilalti elevi, pentru ca este cel mai bun la latina. Lucian si Liciniu se muta
la Rupi, un macelar de care se teme Lucian. Dar baiatului nu ii este frica doar de gazda, ii este frica si
de ceilalti oameni de pe strada.

Capitolul 16 – Baiatul isi da seama ca parintii lui nu isi mai permit sa il tina la liceu. Acesta aude mai
multe conversatii cand ei vorbesc despre datorii si restante. Cu toate acestea, Lucian a continuat sa
citeasca. Era pasionat de problemele de stiinta, era un geograf inedit, se descurca foarte bine la
astronomie si ii placea foarte mult mitologia. S-a angajat ca preparator la colegiul Vechiul Regat,
pentru a strange niste bani de buzunar. Prima lui iarna in Brasov este cumplita, dar reuseste sa treaca
peste ea. In mai, a avut loc o petrecere a elevilor de la toate scolile romanesti din Brasov, numita
“maial”. Stiind ca este un elev bun, niste baieti mai mari il imbata pe Blaga si isi bat joc de el.

Capitolul 17 – Ajuns la facultate, in clasa a II-a, Blaga constata ca nu era in relatii atat de bune cu
ceilalti elevi. A fost batut de cei care fumau in spatele scolii, pentru ca le raspunsese cu superioritate.
Cu toate acestea, mergea la vechea lui scoala, atat pentru produsele de patiserie, cat si pentru a le da o
mana de ajutor elevilor cu hartile la geografie, in schimbul unei sume de bani.

Capitolul 18 – In primavara anului 1908, in ziua de Flori, cei trei frati se intorc acasa, chiar daca ei nu
paraseau Brasovul. Dar de indata ce au ajuns acasa, au aflat ca Tatal lor era bolnav. Acesta a fost
trimis in Muntii Boemei pentru a fi tratat, acolo sta 2 luni, dar la sfarsitul lui iunie, boala parea sa se
agraveze. Cat parintii lor sunt plecati in Oasa, Blaga descopera biblioteca Tatalui sau. Aceasta
continea diferite carti, atat despre literatura, cat si de matematica, fizica si lecturi abstracte. Intr-o zi de
august, acesta este intrerupt din lectora, de o femeie care il intreaba daca tatal sau a murit intr-adevar.
Dupa cateva ore, afla de la fratii sai, care fusesera dusi la Sebes, ca tatal lor murise. Acesta se
refugiaza pentru catva timp, sfasiat de vestea primita.

Capitolul 19 – Lucian pleaca la Cugir pentru a se detasa de atmosfera trista de acasa. Intr-o incercare
de as plati datoriile, Mama lor se hotaraste sa vanda casa si pamanturile si sa se mute cu ei la Sebes.
Impreuna cu Liciniu, pleca la Brasov, in luna mai, aproape de examene. La sfarsitul lui iunie, Lucian
si Liciniu afla ca au trecut examenele, dar Login a picat, tocmai pentru ca a trebuit sa le asigure fratilor
lui mai mici masa de trei ori pe zi.

Capitolul 20 – Blaga isi petrece o parte din vacanta in satul Vinerea, si in cealalta parte a vacantei,
urma sa-l mediteze pe Remus, un prieten de familie, un copil destept, dar neglijent. Cu toate acestea,
Remus era un baiat ce se tinea de cuvant, caci in toamna aceea, il primise pe Lucian sa stea cu el in
camera, cum ii promisese. Daca Lucian era interesat de carti si de lectura, Remus traia in afara
preocuparilor lui. In primavara anului 1910, cuprins de inspiratie, creeaza si publica poezia “Noaptea”
in ziarul “Romanul”.

Capitolul 21 – Ajuns in clasa a V-a, el cunoaste multi colegi noi. Il cunoaste pe Aurel Vlaic. In prima
zi in care l-a cunoscut, acesta tinea in mana un aparat alb, mic ca o jucarie. Le explica tuturor ca este
un aeroplan, si continua prin a-l prezenta.

Capitolul 22 – Dascalul Iosif Blaga, profesor de filosofie la liceul Saguna, obisnuia sa organizeze, o
data la cativa ani, o excursie in Italia. Unchiul Iosif, Lucian, Marioara si inca cativa tineri pleaca catre
Italia. In drum spre Italia, acestia trec prin multe orase si au vizitat Constantinopolul, Atena, Messina,
Vaticanul, Roma, Florenta si Venetia. La intoarcere au trecut prin Budapesta.

Capitolul 23 – Profesor de limba greaca, Paul Budin, preda la Liceul Saguna. Desi era o persoana
instarita, el se multumea cu lucrurile pe care le primea de la copii mai slabi, in schimbul unei note de
trecere. Lucian era impresionat de acest profesor, mai ales de faptul care era mai mereu calm, chiar
daca elevii lui il puneau mereu la incercare. La intoarcerea lui din Italia, Domnu’ era bolnav. Sase luni
mai tarziu, acesta moare.

Capitolul 24 – Intr-o vara, Blaga isi petrece vacanta in satul Vinerea, in gazda la Remus. De
asemenea, o cunoaste pe Domnisoara Roma, fiica unor rude apropiate. Incep sa se intalneasca pentru a
vorbi, el chiar ii scrie scrisori pe care i le citeste. Acesta isi da seama ca, de fapt, se indragostise de ea.
Doi ani mai tarziu, Roma moare de tuberculoza.

Capitolul 25 – In clasa a VI-a, Blaga incepe a indragi cartile filozofice, dar cel mai mult ii plac cartile
lui Henri Bergson. Intr-o perioada, tanarul nu se simte bine, se imbolnaveste din ce in ce mai des. In
acele saptamani, vine Simion Lasita, un var de-al doilea, ce avusese de gand sa se inscrie la Facultatea
de filosofie. Dupa 6-7 ani de studiu, acesta a picat examenele. Lucian se duce sa-l viziteze. Acesta
avea o biblioteca foarte mare, plina cu carti de filosofie. Blaga este impresionat de aceasta colectie de
carti si in fiecare saptamana venea la Simion pentru a alte carti.

Capitolul 26 – Lucian Blaga observa ca il inceraca o raceala. Febra persista, asa ca acesta ramane in
grija Mamei sale, si in acest timp citeste tot ce doreste pentru a nu ramane in urma cu scoala. Acesta
isi revine abia dupa 3 luni. Catre inceputul primaverii, ia parte la ultima petrecere cu dans a elevilor.
Acolo o intalneste pe Domnisoara Cornelia, fiica unui om politic din Banat. Acesti fac cunostiinta si se
indragostesc. Cornelia avea sa ii devina sotie peste cativa ani.

Capitolul 27 – La inceputul toamnei, Lionel isi deschide un birou advocatial. De asemenea, el este
ajutat de Lucian, care a fost de acord sa ramana cu el. De multe ori, Blaga ramanea la birou, si de
aceea, el era confundat cu fratele sau.
In primavara anului 1914, Blaga publica un articol in revista “Romanul”, dar sub alta semnatura,
semnatura lui Ion Albu, din dorinta de a-si vedea scrisul inflorind in litera tiparului.

Capitolul 28 – La sfarsitul lui iunie, 1914, Lucian se intoarce acasa pentru a-si anunta mama ca a
trecut bacalaureatul. In timp ce isi schimba trenul care urma sa il duca la Sebes, auzi ca Franz
Ferdinand a fost asasinat. La sfarsitul lui iunie, a pornit un razboi. Pe 20 septembrie, acesta se inscrie
la Facultatea de teologie.

Capitolul 29 – In cele doua saptamani pe care le petrece la Sibiu, Lucian isi cunoaste verisoara. Pe
timpul iernii, acesta scrie niste lucrari despre concepte de “materie” si “energie”, pe care i le trimite
acestei verisoare cu rugamintea de a le duce la Bucuresti si de a i le da directorului revistei Convorbiri
literare. Revista a publicat documetarul lui Lucian Blaga.

Capitolul 30 – Pe timp de razboi, in cursul anotimpurilor din 1915 si 1916, Lucian se duce la Andrei
Otetea, un bun prieten, la Sibiel. Acestia cutreiera prin Sibiel, Lucian bucurandu-se de ospitalitatea
mamei lui Andrei. Cat timp a stat acolo, acesta a creat piesa – poem “Tulburea apelor”.

Capitolul 31 – Cu ocazia inceperii unui nou an scolar, Lucian Blaga se vede nevoit sa-si continue
studiile la Facultatea de teologie. Fiind in anul I, el trebuie sa dea niste examene, cu care se gasea in
restanta. Studiind temeinic timp de doua saptamani , si cu toate ca la celalalte examene s-a descurcat
de minune, la Cantarile bisericesti, a intampinat anumite dificultati. Acesta a fost nevoit sa dea
corigenta pana la Craciun.

Capitolul 32 – In vara anului1916, Lionel este chemat de urgenta la Viena, si stiind ca va sta cateva
saptamani, il ia si pe Lucian cu el. Deoarece Lionel avea treaba la spitalulu militar, Lucian cutreiera
prin centrul orasului. In timp ce admira splendoare orasului, acesta se intalneste cu un vechi prieten
din liceu, Ion Clopotel. Acestia stau de vorba, iar Ion il invita pe el si pe fratele sau la o cafea a doua
zi. Acolo se mai intaneste cu cativa romani intelectuali cu care comunica. Dupa 4 saptamani de
asteptare, acestia sunt instintati ca pot pleca acasa.

Capitolul 33 – Dupa doua zile de la intoarcerea lor din Viena, acestia aud ca Romania a declarat
razboi. Lionel ii indeamna sa se duca la politie pentru a-si face o autorizatie pentru a invata in
strainatate. Dupa ce o obtine, Lucian pleaca spre Viena. Dupa cateva zile, afla cateva vesti bune in
legatura cu razboiul. Cu toate acestea, fratele sau nu vine in Viena.

Capitolul 34 – Pe timp de razboi, presa continua sa scrie zilnic detalii. Acesta nu se mai intereseaza de
carti, ci se preocupa de stirile din ziare si reviste.

Capitolul 35 – Lucian trecea foarte rar pe la apartamentul pa care il inchiriase, in schimb trecea pe la
o cafenea pe care o indragea. Seara, cand se intorcea acasa, fata gazdei, o tanara de 18 ani, gasea
mereu pretexte pentru a-l retine in cadrul usii. Era invitat uneori la ceai, iar o data cei doi s-au dus
impreuna la film. Acesta ii face avansuri, dar el nu este interesat, asa ca raman doar prieteni.

Capitolul 36 – Pe la mijlocul lunii Octombrie, Lucian, care era la Universitate, isi cauta numele pe o
tablita, pentru a putea intra in cladire. Atunci, gaseste numele Corneliei, o prietena cu care a dansat la
o petrecere. Acesta merge des la biblioteca, si cateodata o studiaza pe Cornelia. Intr-o zi, Cornelia il
recunoaste si de atunci ei petrec foarte mult timp impreuna.

Capitolul 37 – Cei doi au incep sa se intalneasca, atat la biblioteca cat si la restaurant. Cu timpul, ei
constata ca sunt un cuplu. Cu toate acestea, Cornelia doreste sa plece la Bucuresti dupa incheierea
razboiului.

Capitolul 38 – La inceputul lui noiembrie, Blaga primeste o scrisoare de la fratele sau prin care este
anuntat ca scoala teologica de la Sibiu s-a redeschis la Oradea si el trebuie sa vina imediat acasa pentru
a nu pierde inscrierile.
Desi ii este greu, el se desparte de Cornelia, dar ii promite ca ii va scrie zilnic.
La examene se duce nepregatit, dar de data asta profesorii nu mai sunt indulgenti. Fratele lui decide sa
plece la Viena, iar Lucian ii spune ca veni de Craciun pe la el pentru a se intalni cu o fata si astfel ii
spune despre Cornelia.

Capitolul 39 – Pe 20 decembrie, acestea pleaca la Viena. Stiind ca fratele sau

nu este atat de incantat de vizita sa la Viena, acesta isi petrece tot timpul cu
Cornelia. Intr-o zi, ii spune ca ar vrea sa locuiasca impreuna cu ea, acolo, in
Viena, intr-o vila. De asemenea, se gandesc cum ar fi sa locuiasca si in
Romania.

Capitolul 40 – Pe 15 ianuarie 1917, acesta se intoarce in tara. Acesta termina Facultatea de teologie, si
se intoarce acasa cu licenta teologica. Acasa il asteapta trei scrisori, una de la Cornelia, una de la
mama ei si una de la un frate de-al ei. Fratele Corneliei il invita pe acesta in august, in Banat, pentru a
se cunoaste mai bine. In august, acesta pleaca la Banat, dar acolo face impresie proasta, iar dupa
cateva zile primeste o scrisoare de la mama ei prin care este rugat sa intrerupa corespondenta cu
Cornelia. In octombrie, acesta pleaca la Viena, unde se intalneste cu Cornelia. Ei continua sa-si
vorbeasca.

Capitolul 41 – La Viena, Lucian intampina multe greutati, mai ales se confrunta cu lipsa mancarii. Isi
petrece doua luni acasa si doua doua luni la Viena. Dupa Craciun, il viziteaza un prieten, dupa care
acesta se intoarce in tara .

Capitolul 42 – Acesta isi scrie lucrarile pentru doctorat. Intre timp, Cornelia ii trimite scrisorile cu
poeziile unu profesor de la Cernauti, care apreciaza lucrarile acestuia si le publica.

Capitolul 43 – Auzind de la Doamna Roman ca articolul sau a fost publicat in “Glasul Bucovinei”, se
hotaraste sa publice cele doua volume, unul cu poeme si altul cu aforisme.

Capitolul 44 – Odata ce volumele sale au fost tiparite, numele sau apare unde in multe ziare
importante. El a aparut prima oara mentionat asfel : “un dar facut de Ardeal Romaniei”.

Capitolul 45 – Lucian primeste o scrsoare, prin care Cornelia il anunta ca pleaca la Paris, iar acesta
pleaca la fratele sau, Liciniu. Tot in ziua aceea, se duce la Academia Romana si acolo ii intalneste pe
Nicolae Iorga si Sixtil Puscariu.

Capitolul 46 – Acesta il viziteaza pe Alexandru Vlahuta, care, impresionat de lucrarile sale, iar a doua
zi, il invita sa ia pranzul cu el. Acolo se intalneste cu alti scriitori mai tineri pentru un schimb de
experiente. In toamna aceluiasi an, Alexandru Vlahuta moare.

Capitolul 47 – Lucian Blaga incearca sa obtina o bursa pentru studii in strainate. Pe timpul vizitei lui,
acesta se familiarizeaza cu orasul. Dupa o discutie indelungata cu Nicolae Iorga, acesta se intoarge la
Sebes. Este foarte dezamagit sa vada ca nu a primit nici o veste de la Paris.

Capitolul 48 – Starea lui de tristete nu se risipeste, decat in momentul cand primeste o scrisoare de la
Cornelia, care ii spune ca va veni in septembrie la Viena. Lucian decide sa pleca la Viena pentru a se
intalni cu tanara.

Capitolul 49 – Acesta ajunge la Viena si incepe sa o caute, dar nu o poate gasi. Acesta incearca sa dea
de ea, ii trimite scrisori, dar aceasta nu ii raspunde. Pe 7 octombrie, acesta gaseste o scrisoare de la
Cornelia, si decid sa se intalneasca in Biblioteca. Aceasta ii spune ca doreste sa se casatoreasca.

Hronicul si Cantecul Varstelor de Lucian Blaga 

-Comentariu literar-

Scrisa intre 10 noiembrie 1945 si inceputul lui iulie 1946, « Hronicul si Cantecul Varstelor
» reprezinta pentru literatura romana ceea ce reprezinta pentru Goethe si pentru
literatura germana celebra sa lucrare cu caracter autobiografic : « Aus meinem Leben ».
George Ivascu afirma ca : »« Hronicul… » releva totodata un Blaga prozator liric, dincolo
de prozatorul ideologic din scrierile sale teoretice ».

In farmecul original al “ Hronicului...” cititorii vor descoprii ei insisi dincolo de elemental

documentar-biografic pe poetul dintotdeauna. Lucrare cu un pronuntat caracter biografic
“ Hronicului...”se deschide cu fabuloasa lume a copilariei. Blaga patrunde in profunzimea
amintirilor, dar cauta in zadar urmele absentei cuvantului, pe care acum privind cu
maturitate nu o poate intelege.

Copilaria autorului a fost dominata de absenta cuvantului, pe care insusi poetul o

explica ,acum, ca fiind o prelungire a unei stari embrionare dincolo de firesc sau o
nefireasca luciditate ce s-a asezat intre el si cuvant.

Desi fiinta vie, copilul Blaga de atunci inca mai dorea stagnarea in pantecele mamei,
asemanate cu un scut protector, de lumea care urma sa il izbeasca. Pentru el pasirea in
viata o insemna cuvantul, dar frica frica era stapana sufletului infantil, astfel prefera sa
aspire la mutenie. Desi , intelegea tot ce i se spunea, copilul tacea, ci doar executa, fiind
el insusi un « prizonier » al muteniei, prizonier pentru ca isi dorea asta, dar putea oricand
sa paraseasca sfera captivitatii, insa frica de lume isi spunea intotdeauna cuvantul.

Teama pe care mama copilului o simte, o determina sa il duca la doctor. De acum urma
sa se afle adevarul de aceea poetul afirma : « Nu mai era nimic de spus ». Mama
copilului urma sa afle adevarul : Lucian putea sa vorbeasca, dar se temea sa faca. Pana
acum a preferat sa se creada ca este mut, dar doctorul va spulbera orice teama a
mamei.

Ajungand acasa femeia incearca sa-si convinga odrasla ca vor cunoaste rusinea daca
nu va incepe a vorbi, insa stradaniile acesteia au fost in zadar, caci cuvantul nu voia sa
se aleaga numaidecat. Ca rasplata pentru protectia oferita de mama, Lucian se vede
nevoit sa vorbeasca, dominat si acum de un aspru sentiment de frica. Ii era rusine si
teama. Cauta un sprijin, cauta un paravan intre el si cuvant si « de sub strasina degetelor
si a palmei incepe a vorbi ». Inca incerca sa se apere de lumea cuvantului ca si cum s-ar
di aparat sa nu ia in primire pacatul originar. Vorbea intocmai ca oamenii locului cu
cuvinte dialectale.

Ultimul copil al Anei si al lui Isidor Blaga, Lucian de acum incepea sa paseasca pe
cararile vietii. Privea viata ca o lupta pe care doar daca esti cu adevarat puternic poti sa
razbati. Autorul isi aminteste de cea mai lunga fraza alcatuita dintr-o pura intamplare cu
soda si berea.
Pe parcursul intregii copilarii Blaga traieste pe fondul rural si arhaic, deoarece,
permanentele liricii lui Lucian Blaga isi trag radacinile cele mai adanci din solul satului
romanesc, de unde ii vin ispitele miturilor populare, interpretate personal si intregite de
fantezia sa. Astfel poetul prozator Blaga descrie casa parinteasca asa cum o stie el si
cum si-o aminteste, ca o cladire veche, masiva in stilul celorlalte case din sat.

Fiind mediul copilariei sale, locul unde a invatat sa vorbeasca, sa gandeasca , Blaga se
leaga de orice amanunt, fiecare avand o semnificatie mai mult sau mai putin importanta.
Alcatuieste un arbore genealogic al familiei Blaga precizandu-l pe Simion Blaga -;preot in
sat-.
Casa amintirilor este mai veche decat insusi poetul, care intelege ca si stramosii sai au
avut amintiri legate de locul acesta.

Uriasul castan din gradinita este considerat de Blaga un protector al familiei, un duh
ocrotitor si care a slujit neamul Blaga de-a lungul timpului. Sufletul copacului se stinge o
data cu sufletul lui Isidor Blaga. In asa zisul salon de lux, au ramas vii in amintirea
poetului cele doua dulapuri cu usi ce luceau in jocuri ca de apa si o comoda Biedermeier,
pe care un ceas auriu canta cand este « tras » melodii vieneze inspirand astfel aerul
clasic al timpului si sugerand tipul familiei adaptate vremii.

Copilaria lui Blaga este formata din mai multe parti care cuprind ineputurile cuvantului,
descrierea casei parintesti si un rol important parintii.
Cuvintele « mama » si « tata » sunt scrise cu litera majuscula sugerandu-se astfel
sentimentele de venerare, de respect, de admiratie, multumindu-le pentru viata pe care i-
au facut-o drept dar.
Descrierea tata ;ui se rezuma doar la aspiratiile sale : un pasionat al cartilor, devotat
bisericii si satului, uitand de propria gospodarie pentru alte fumuri ale satului.
Din pasiunea pentru carti se desprinde totodata dorinta de cunoastere, preotul fiind un
om cu carte.
Mama este pentru poet fiinta primara, aducatoare de viata si de speranta, mereu
iubitoare, fara scoal, dar cu instincte materne foarte bine dezvoltate.
Ana Blaga este tipul femeii mature, intreprinzatoare , egoista, insa egoista doar din
dragoste pentru familie ,caci femeia nu se gandeste decat la familie si niciodata asupra
ei insisi.
Asemanata cu o fiinta mareata, fara de pacat, puternica precum o stanca in marea
involburata si in acelasi timp o fire blanda, o zana coborata din taramul basmelor pentru
a-i fi alaturi, este imaginea mamei iubitoare, ocrotitoare.

Mihai Dragan e de parere ca « Hronicul… lui Blaga este nu numai un document, ci mai
ales un cantec al varstelor fara comparatie , de o poezie fermecatoare care destrama
uneori datele biografice si sobrietatea observatiilor si le transforma in pagini vibrante de
poem.

Opera de compozitie restransa, deliberat organizata, aceasta autobiografie literara

rememoreaza momentele importante ale copilariei si adolescentei scriitorului cu tendinta
de a surprinde nuantat evolutia unui spirit multilateral inzestra, in imprejurimile istorice
agitate si contradictorii ale acestui secol. Mihai Dragan insista asupra calitatii literare a
rememorarii. Lucian Blaga nu-si descrie viata launtrica la modul sentimental, cu inflorituri
romantice, ci cu o oarecare detasare, care-l fereste de precipitari, ducandu-l spre o
atitudine oarecum obiectiva, de prozator analist care desprinde gesturile si semnificatiile
mari din meditatii lucide asupra miscarilor psihice mai greu detectabile. Coborarea in
zonele adanci ale sufletului, prin evitarea amanuntelor nesemnificative, surprinderea
zbaterilor interioare specifice unui proces exemplar de formare a unei constiinte e o
creatie inalta de prozator care ajunge sa sublimeze metaforic « propria » experienta de
viata, ca si Goethe in « Poezie si adevar », intr-un mare simbol al devenirii unei
personalitati ».