Universitatea Transilvania

Facultatea de Sociologie şi Comunicare

Sociologie
Grupa 1

Formele de abuz asupra copilului în mediul familial

Profesor coordonator: Student:

Lect. univ. dr. Florentina Scârneci Bădescu Mihail

Braşov, 2014
Introducere

Motivul pentru care am ales această temă este datorat faptului că fenomenul de violenţă
constituie, în prezent, o problemă destul de gravă cu care se confruntă societatea. Cuprinzând toate
formele de agresiune care se exercită în cadrul căminului (maltratarea partenerei sau al partenerului
de cuplu, abuzul asupra copiilor, părinţilor, bătrânilor etc. ), acestă formă largă de violenţă se
adaugă valului de agresiuni exercitate în afara familiei, contribuind astfel la realizarea unui climat
dominat de teamă şi conflict. În această lucrare am vrut să identific principalele forme de abuz ale
copilului, motivul pentru care aceşti copii sunt abuzaţi şi care sunt consecinţele asupra dezvoltării
copiilor. Copilul poate fi o victimă directă sau indirectă, ca martor a violenţelor dintre părinţi, dar,
de asemenea, poate fi abuzat de aceştia în familie.
Copiii au nevoie de dragoste părintească pentru a se putea dezvolta psiho-afectiv pe
parcursul vieţii. Dezvoltarea psiho-afectivă a copilului depinde în mare măsură şi de persoanele care
îi înconjoară şi îi îngrijesc. Îngrijirea copilului nu constă doar în nevoile primare, cum ar fi hrană,
igienă, somn etc, ci şi de stabilirea unor bune relaţii şi comunicări cu părinţii. Totul depinde de
capacitatea mamei sau a persoanei care o înlocuieşte, de a sesiza nevoile copilului, de a se ocupa şi
se a se gândi la el, totodată comunicându-i afecţiunea şi căldura de care acesta are nevoie tot timpul.
Trăim în vremuri în care familiile au tot mai multe probleme financiare, în cele mai multe
cazuri ambii părinţi lucrează, sau în situaţii mai grave nu lucrează nici unul. Cei mai mulţi dintre
copii sunt lăsaţi să facă ceea ce vor ei, stau în faţa calculatorului sau a televizorului ore întregi iar
ceea ce văd, de cele mai multe ori, nu au un rol educativ pentru dezvoltarea lor. În cazul în care
copilul nu se ataşează de adult şi nu au o relaţie bazată pe dragoste şi încredere, copilul riscă să fie
sărăcit de anumite aspecte în dezvoltarea sa afectivă, socială şi fizică.

Copilul şi drepturile sale

Copiii trebuie să beneficieze de drepturile generale ale omului, la care suntem toţi
îndreptăţiţi încă din momentul naşterii. Drepturile omului înseamnă să îi tratezi pe ceilalţi aşa cum
ţi-ar plăcea ţie să fii tratat, şi anume cu demnitate, respect, egalitate şi dreptate, şi se aplică fără
deosebire de cetăţenie, naţionalitate, rasă, etnie, limbă, sex, orientare sexuală, abilităţi sau orice alt
statut.
 Convenţia O.N.U. cu privire la drepturile copilului este un document juridic complex ce
reuneşte, într-un sistem unitar şi indivizibil, drepturile civile, politice, economice, sociale, şi
cultural-educaţionale ale copilului. Integrarea unitară a drepturilor civile, politice, economice,
sociale, socotită una din marile reuşite ale Convenţiei, a fost înfăptuită pe fondul acordului realizat
de participanţii la elaborarea Convenţiei cu privire la interdependenţa dintre două mari categorii de
drepturi: drepturi civile şi politice. Statele părţi, printre care şi ţara noastră, s-au angajat să ia toate
măsurile legislative, administrative şi de altă natură necesare punerii în practică a drepturilor
recunoscute prin Convenţie, în ceea ce priveşte drepturile economice, sociale şi culturale, în limitele
maxime ale rezervelor de care dispune statul şi, dacă este cazul, în cadrul cooperării internaţionale.

Definiţii şi noţiuni introductive

Violenţa asupra copilului este o problemă gravă a societăţii româneşti, iar studiile şi
cercetările realizate în acest domeniu prezintă dimensiunea acestui fenomen. Incidenţa abuzului
fizic asupra copilului este de 75% conform unui studiu realizat de Salvaţi Copiii în 2000 şi de 84%
conform unei cercetări naţionale realizate în 2001.
Pedeapsa fizică reprezintă o formă de violenţă îndreptată asupra copiilor aplicată de adulţi în
scopul "educării copiilor". Pedeapsa fizică include lovirea copilului cu mâna sau cu un obiect (un
băţ, o curea, bici, pantof, etc); lovirea, bruscarea, trântirea copilului, ciupirea sau tragerea acestuia
de păr, forţarea unui copil să stea într-o poziţie incomoda sau jenantă, sau să facă un număr mare de
exerciţii fizice. Aplicarea unei „corecţii educative" sub forma bătăii provoacă nu doar durere fizică,
ci şi durere psihică, umilinţă, neputinţă.
Copilul care a cunoscut violenţa prin lovituri, neglijare sau pedepse stochează aceste
experienţe traumatice în memoria vieţii lui personale.Experienţele dureroase nu se pot “şterge cu
buretele”, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat. Ele persistă şi pot afecta întreaga lor dezvoltare actuală, dar
şi în viitor, ca adult.
În România, la iniţiativa Oragnizaţiei Salvaţi Copiii, au fost introduse două articole în Legea
privind protecţia şi promovarea Drepturilor Copilului, care prevăd:
- articolul 85: “Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violenţă, abuz, rele
tratamente sau neglijenţă.”
- articolul 90: „Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă..."
Creşterea violenţei îndreptată asupra copilului reprezintă una dintre problemele sociale cele
mai grave cu care se confruntă societăţile contemporane. Deşi este dificil de estimat, numărul
copiilor care sunt maltrataţi chiar de părinţii lor , datorită rezervelor fireşti ale acestora din urmă de
a răspunde la întrebărilor anchetelor, diferitele studii întreprinse şi staistici publicate indică că acest
număr este în creştere.
Pentru România, problema abuzului asupra copilului este nouă că preocupare globală.
Principalele trăsături specifice ale contextului în care se produce abuzul şi neglijarea copilului în
România sunt (Fundaţia "Salvaţi Copiii", 2000,):
-mentalitatea educativă punitivă, lipsită de empatie pentru copil, pentru nevoile şi aspiraţiile lui:
"trebuie să fii sever cu copilul"; "copilul trebuie obişnuit cu greutăţile vieţii"; "trebuie pedepsit
orice interes al copilului pentru lucruri interzise"; "bătaia este ruptă din rai"; "copilul trebuie să
asculte" etc. În acest context, putem avansa ideea că abuzul şi neglijarea copilu1ui au, o oarecare
tradiţie în România.
-tranziţia se traduce nu numai în dificultăţi economice ci şi în fenomene patologice asociate
stresului social pe care îl generează: scăderea controlului social, creşterea anomiei, a criminalităţii, a
violenţei (în familie, în şcoli, în spaţiul public). Datorită poziţiei lor de inferioritate, copii devin,
deseori, victime ale acestei patologii sociale.
-inexistenţa unui sistem eficient de protecţie a copilului : serviciile medicale, educaţionale, sociale,
juridice acţionează limitat şi dispun de resurse reduse (materiale, financiare, organizatorice, umane,
etc.).
Termenul de "abuz asupra copilului" a fost folosit pentru prima dată de Kempe, în 1962,
pentru a descrie "copilul bătut". Conceptul a fost extins în mod constant. În anii care au urmat, a
ajuns să fie folosit pentru toate formele de rele tratamente, nu doar pentru abuzul fizic, dar şi pentru
formele de neglijare şi abuz emoţional şi sexual.
Între anii 1965 şi 1985, literatura care analiza abuzurile asupra copilului s-a dezvoltat
enorm, mai întâi în America şi apoi şi în Anglia. Schimbarea denumirilor de la copilul bătut la răniri
neaccidentale, până la abuzurile actuale asupra copiilor, sugerează că descoperirile de mâine vor
face că definiţiile de astăzi să fie necorespunzătoare. De exemplu, conceptul de abuz sexual a fost
puţin menţionat până târziu, în anii 70, dar acum constituie o preocupare majoră.
În definirea noţiunii de abuz trebuie ţinut cont de situaţia copiilor din fiecare ţară, de
modelul socio-cultural, de indicatorii de sănătate ai populaţiei infantile, etc.
Indiferent de faptul că există o gamă largă de definiţii ale abuzului, toate au două elemente comune:
sănătatea fizică sau psihică a copilului este afectată; vătămarea este făcută în mod intenţionat.
 Cercetarea calitativă

Metodologie

În acestă cercetare am cules date referitoare la abuzul asupra copiilor şi care sunt cauzele
pentru care ei sunt abuzaţi, realizând interviuri părinţilor, copiilor şi asistentului social.
„Dicţionarul metodelor calitative” defineşte cercetarea calitativă ca ”orice studiu empiric în
ştiinţele umane şi sociale care au următoarele caracteristici:
- cercetarea este concepută în mare parte dintr-o perspectivă comprehensivă;
- îşi abordează obiectul de studiu într-un mod deschis şi amplu;
- include o culegere de date efectuată cu ajutorul metodelor calitative , adică a metodelor ce nu
implică, în momentul culegerii, nici o cuantificare;
- dă prilejul unei analize calitative a datelor în care cuvintele sunt analizate direct prin intermediul
altor cuvinte, fără să fie trecute printr-o operaţie numerică;
- se termină cu o povestire sau o teorie.”
Observaţia este „o metodă ştiinţifică de colectare a datelor cu ajutorul simţurilor. Ea
înregistrează comportamentele şi evenimentele aşa cum apar ele, şi de aceea inexactitatea cauzată
de memoria defectuoasă a respondentului asupra acţiunilor trecute sau de estimare inadecvată a
celor viitoare este eliminată.” ( Scârneci, 2006, p 49.)
Interviul se foloseşte când se studiază comportamente dificil de observat pentru că se
desfăşoară în locuri private; se cercetează credinţele şi atitudinile pentru care nu există documente
scrise. În raport cu observaţia, prin interviu se accede la motivaţie, la definiţia şi semnificaţia pe
care actorii sociali le acordă acţiunilor lor. Ca metode am folosit interviul şi observaţia.

Scopul cercetării

Scopul acestei cercetări este acela de identificare a formelor de abuz asupra copilului în
mediul familial din municipiul Târgovişte şi ce consecinţe au acestea asupra dezvoltării copilului.
Obiectivele cercetării

Primul obiectiv al acestei cercetări este acela de a identifica factorii care duc la abuzul
copiilor în mediul familial. Al doilea obiectiv este acela de a afla care sunt consecinţele abuzurilor
asupra copiilor, iar cel de-al treilea obiectiv este acela de a scoate în evidenţă relaţia dintre părinte-
copil în mediul familial.

Populaţia de referinţă

Populaţia de referinţă este constituită din copiii care sunt internaţi în Spitalul Municipal din
Târgovişte, iar selecţia a fost făcută pe baza cazurilor de maltratare sesizate de medici şi asistenţii
sociali care îşi desfăşoară activitatea în această unitate.

Lotul cercetării

Lotul propus este format din 5 copii internaţi în spital care prezentau câteva semne vizibile
de abuz, dar şi neglijare, cu vârste cuprinse între 10 şi 16 ani.
Au fost realizate interviuri copiilor şi părinţilor acestora.

Instrumentul de cercetare

Având în vedere dificultăţile acestei teme, iar subiectul încă e considerat un tabu, formularea
întrebărilor a fost făcută cu mare grijă pentru a nu trezi reacţii de respingere din partea subiecţilor. O
dificultate a vizat vârstele diferite ale subiecţilor şi nivelele diferite de educaţie.
S-a optat pentru aplicarea interviului în salonul unde erau internaţi copiii. Prezenţa
nemijlocită a părinţilor ori presiunea psihică a mediului familial ar fi afectat puternic răspunsurile
copiilor. Prima impresie pe care am avut-o în momentul în care am realizat interviul a fost aceea că
aceşti copii nu aveau nici cea mai vagă idee despre abuz, ei răspunzând repede la întrebări sau unii
dintre ei încercând să ocolească unele subiecte, ceea ce mi-a dat de înţeles că o parte din aceşti copii
sunt abuzaţi şi nu vor să recunoască sau vor să treacă peste subiect.
 Interviul aplicat copiilor cuprinde 15 întrebări închise şi vizează obţinerea de informaţii
despre familiile lor. Au fost incluşi itemi pentru a identifica dacă aceştia sunt abuzaţi fizic sau
emoţional sau dacă au fost neglijaţi.
Interviul aplicat părinţilor este structurat pe aceleaşi dimensiuni ca şi interviul pentru copii,
conţinând o parte din întrebări ce au fost aplicate şi copiilor. De asemenea, cuprind întrebări
referitoare la starea materială a familiei, la relaţia din ei şi copiii acestora, cu întrebări închise. În
total sunt 22 de întrebări.

Rezultatele cercetării

Analiza datelor cercetării în urma rezultatelor obţinute prin chestionarea

copiilor :

La primul item „Cum este familia ta?” copii au descris familia lor într-o imagine negativă,
modelul dominant fiind cel al unei familii indiferente, vesele doar atunci când ei consumă alcool.
Mulţi dintre ei apreciază că familia lor este chiar prea grijulie.
În ansamblu, putem aprecia că imaginea familiei , aşa cum a fost descrisă de copii, este una
negativă, constituind un mediu care îi pune în pericol dezvoltarea fizică şi psihică.

Cum este familia ta? „părinţii sunt veseli doar atunci când
beau.”

La cel de-al doilea item „Cum ţi-ai dori să fie familia ta?”, unii copii au răspuns că : „mi-
aş dori ca părinţii să se poarte mai frumos cu noi”, ceea ce denotă lipsa de afecţiune de care
aceştia au parte.

Cum ţi-ai dori să fie familia ta? „mi-aş dori ca părinţii să se poarte mai
frumos cu noi”

La itemul numărul 3 „Vrei să schimbi ceva la familia ta?”, majoritatea subiecţilor au

răspuns că vor să schimbe, vor „mai multă iubire şi să se înţeleagă bine în familie.”
Vrei să schimbi ceva la familia ta? „ vrem mai multă iubire şi să se înţeleagă
bine în familie.”

Itemul numărul 4 „Cât de des se întâmplă la tine în familie să se consume alcool?”

jumătate dintre copii au răspuns că: „se consumă destul de mult alcool la mine în familie, dar
numai atunci când au bani.”

Cât de des se întâmplă la tine în familie să „se consumă destul de mult alcool la mine
se consume alcool?” în familie, dar numai atunci când au bani.”

Majoritatea subiecţilor au răspuns la itemul numărul 5 „Care sunt momentele în care

părinţii îţi vorbesc urât?” că părinţii le vorbesc şi se poartă urât atunci când aceştia consumă
alcool şi sunt supăraţi din diverse motive.

Care sunt momentele în care părinţii îţi „ei vorbesc urât şi atunci cand beau, dar şi
vorbesc urât? când nu beau sau când sunt nervoşi că nu
au bani.”

Itemul numărul 6: „Cine se ocupă cel mai mult de tine?” unii copii au spus că: ” mama
este cea care are cea mai mare grijă de noişi majoritatea timpului tot cu noi stă.” iar alţii au spus
că „şi tata se mai ocupă de noi din când în când.”

Cine se ocupă cel mai mult de tine? ” mama este cea care are cea mai mare
grijă de noi şi majoritatea timpului tot cu
noi stă” iar alţii au spus că „şi tata se mai
ocupă de noi din când în când.”
 Itemul 7 ” Cu care dintre părinţi te înţelegi cel mai bine ?” tot mama este în preferinţele
copiilor, ea fiind alături de ei şi ajutându-i tot timpul. Aceste familii nu se înţeleg prea bine, ceea ce
duce la ideea de imposibilitate de a crea un climat favorabil copilului. Atât timp cât nici ei, adulţi
fiind, nu pot păstra relaţii de armonie, este imposibil să crească un copil în aşa mod încât să nu-i fie
pusă viaţa în pericol.

Cu care dintre părinţi te înţelegi cel mai „cu mama mă înţeleg bine.”
bine ?

La itemul 8, întrebaţi dacă „Părinţii îţi urmăresc notele?”, din răspunsurile lor reiese
faptul că părinţii nu sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă cu copii lor la şcoală şi nici care este
situaţia lor şcolară. Aceştia nu verifică notele, nu îşi petrec timpul cu copilul lor pentru a-i
perfecţiona abilităţile şi deprinderile acestora.

Părinţii îţi urmăresc notele? „nu prea se interesează ei de notele

noastre”

La itemul numărul 9, „De ce nu îţi verifică situaţia şcolară?” majoritatea părinţilor „nu
au timp” pentru a urmări evoluţia şcolară a copiilor sau nu „îi interesează”, ceea ce conduce la o
slabă dezvoltare psihică a celor mici.

De ce nu îţi verifică situaţia şcolară? „nu au timp sau nu îi interesează”

Itemul 10 ” Ţi s-a întâmplat să ţi se interzică de către părinţi anumite lucruri?”

majoritatea părinţilor au interzis copiilor lor, de foarte multe ori să facă anumite lucruri, lucruri care
erau importante pentru ei, cum ar fi jocul, relaţiile cu ceilalţi copii sau vizionarea unor emisiuni la
televizor.

Ţi s-a întâmplat să ţi se interzică de către „da câteodată nu mă lăsau să ma joc cu

părinţi anumite lucruri? alţi copii sau să mă uit la televizor.”
La itemul 11 „Părinţii ţi-au vorbit vreodată urât? ” unii copii se confruntă de foarte multe
ori cu situaţii în care părinţii le vorbesc urât, dar nu numai atunci când aceştia consumă alcool, ci şi
când nu consumă, lucru care îi afectează în mod negativ.

Părinţii ţi-au vorbit vreodată urât? „păi vorbesc urât şi când beau şi când nu
beau”

La itemul 12 „Atunci când greşeşti, cum îţi spun părinţii?” , părinţii folosesc apelativele
de „prost ” sau expresia „nu eşti bun de nimic” pentru a-şi certa copii atunci când greşesc, ei nu
încercă să le explice copiilor ceea ce s-a întâmplat.

Atunci când greşeşti, cum îţi spun părinţii? „spun că sunt prost” sau „nu sunt bun de
nimic”

La itemul numărul 13, „Ce pedepse primeşti atunci când greşeşti?” reseie faptul că
pedepsa pentru greşeala copiilor e bătaia, apoi cearta şi jicnirea, precum şi pedeapsa. Acestea sunt
modalităţile prin care un părinte îşi „educă” copilul.

Ce pedepse primeşti atunci când greşeşti? „mă bat, ceartă sau mă pun la colţ şi imi
dau peste palme cu linia.”

Itemul 14 „Ce faci în timpul liber?” „Timpul liber ” pentru copii este un termen
necunoscut. În timpul lor liber aceştia fac curăţenie în casă sau îngrijesc fraţii mai mici, iar dacă nu
fac acest lucru ei sunt bătuţi.
Ce faci în timpul liber? „când am liber de la şcoală, am grijă de
fraţii mei, iar dacă nu o fac mă cam bate
mama.”

Iar la itemul 15 „Cât timp petreci pe zi jucându-te? ” jocul, care este cea mai importantă
activitate a unui copil, prin care are posibilitatea să relaţioneze cu ceilaţi, prin care îşi formează
deprinderi, îşi face prieteni, lipseşte cu desăvârşire din programul lor.
Cât timp petreci pe zi jucându-te? „nu mă joc prea mult timp, pentru că mai
am teme şi alte lucruri de făcut.”

Analiza datelor în urma rezultatelor obţinute prin chestionarea părinţilor :

La primul item „Cât de bine vă înţelegeţi cu copilul dumneavostră? ” din răspunsurile

părinţilor reiese faptul că relaţia dintre părinte şi copil nu este bună, existând neînţelegeri tot timpul.

Cât de bine vă înţelegeţi cu copilul „nu mă înţeleg câteodată cu ei, nu sunt

dumneavostră? ascultători.”

La itemul numărul 2, „Care este gradul de rudenie cu copilul?” majoritatea sunt părinţi ai
copiilor, dar şi bunici care îi au în grija lor.

Care este gradul de rudenie cu copilul? „sunt mama copilului”

„sunt bunica lui şi am grijă de el căci e
orfan”

Itemul 3 „Din câte persoane este formată familia dumneavoastră? ” unele familiilor
sunt formate dintr-un număr mare de membri, ceea ce îngreunează situaţia lor, iar creşterea copiilor
este dificilă.
Din câte persoane este formată familia „familia noastră e formată din 5
dumneavoastră? persoane”

Itemul 4 „Locuinţa dumneavoastră este?” cele mai multe familii locuiesc în case sociale
primite de la primărie, unde sărăcia este predominantă.

Locuinţa dumneavoastră este? „noi avem o casă de la primărie dată, abia

încăpem în ea, dar e bună şi aia.”
 Itemul 5 „Câte camere are locuinţa dumneavoastră? ” locuinţa acestor familii este
compusă dintr-o singură cameră unde convieţuiesc toţi membrii familiei, foarte rar locuinţa are
bucătărie sau baie.

Câte camere are locuinţa dumneavoastră? „avem 2 camere,fără baie, dar ne

descurcăm noi.”

Itemul 6 „Cu aproximaţie, ce fel de situaţie materială aveţi dumneavoastră?” reiese

faptul că situaţia financiară a acestor familii este proastă, majoritatea familiilor având un venit de
500 lei pe lună.

Cu aproximaţie, ce fel de situaţie materială „bani nu prea avem noi, ne descurcam cu

aveţi dumneavoastră? alocaţia copiilor şi ajutorul social, ce mai
lucrează bărbatul, să zic vreo 500 lei pe
lună, dar nu întotdeauna.”

Itemul 7 „Cum apreciaţi veniturile dumneavoastră, comparativ cu necesităţile? ”

veniturile mici ale acestor familii nu ajung nici măcar pentru satisfacerea strictului necesar sau
pentru achiziţionarea altor lucruri.

Cum apreciaţi veniturile dumneavoastră, „nu prea ne descurcăm. Mai plătim apa,
comparativ cu necesităţile? gazul, lumina, avem nevoie de mâncare si
rechizite pentru copii, e foarte greu.”

La itemul numărul 8, „Ce părere aveţi despre copiii dumneavoastră?” unii părinţi au o
părere foarte proastă despre copii lor, îi consideră răi şi neascultători, dar sunt şi alţi părinţi care au
copii ascultători şi foarte cuminţi.

Ce părere aveţi despre copiii „ai mei sunt răi tare, neastâmpăraţi.”
dumneavoastră? „sunt cuminţi,dar câteodată mă mai
supără.”
 Itemul 9 „Care dintre dumneavoastră este cel mai mult în apropierea copilului? ” cei
mai mulţi au răspuns că mama stă cel mai mult timp împreună cu copilul, ea este mai apropiată
sufleteşte de acesta .

Care dintre dumneavoastră este cel mai „păi eu ca mamă stau mai mult cu băiatul,
mult în apropierea copilului? mă înţeleg binişor cu el.”

La întrebarea numărul 10, „Cine se ocupă de educaţia copiilor?”, mama este cea care se
ocupă de educarea copilului, având în vedere că majoritatea bărbaţilor merg la muncă pentru a
întreţine familia.

Cine se ocupă de educaţia copiilor? „soţul e la muncă toată ziua plecat, aşa că
tot eu mă ocup de ei.”

La itemul 11 „Stiţi care este situaţia şcolară a copilului dumneavoastră?” majoritatea

părinţilor nu au cunoştiinţă de ceea ce se întâmplă cu copilul lor la şcoală şi care este situaţia şcolară
a copilului.

Stiţi care este situaţia şcolară a copilului „nu prea ştiu ce note are, dar dacă îl întreb
dumneavoastră? imi spune ca a luat notă mare.”

La itemul 12, „De ce nu aveţi cunoştiinţe despre situaţia şcolară a copilului?” părinţii
sunt prea ocupaţi sau nu îi interesează şi au alte probleme pe cap şi toate acestea îi împiedică să se
intereseze de situaţia şcolară a copilului.

De ce nu aveţi cunoştiinţe despre situaţia „eu nu am cum să ajung la şcoală pentru

şcolară a copilului? că am copil mic acasă şi mai trebuie să fac
şi mâncare.”
 Potrivit itemului 13, întrebaţi ”Ştiţi ce fac copii în în timpul în care aceştia nu sunt
acasă?” , majoritatea părinţilor nu ştiu unde sunt, ce fac sau cu cine umblă.

Ştiţi ce fac copii în în timpul în care aceştia „ei se duc la şcoală dar se mai duc la
nu sunt acasă? joacă dar nu ştiu exact unde.”

Itemul 14 „Cunoaşteţi prietenii copiilor?” părinţii au spus că: „nu cunosc prietenii
copilului meu” sau „doar vreo doi copii dacă îi ştiu”.

Cunoaşteţi prietenii copiilor? „nu cunosc prietenii copilului meu” sau

„doar vreo doi copii dacă îi ştiu”.

La itemul 15, „Recurgeţi la pedepse pentru a vă educa copilul?” răspunsurile părinţilor

sunt afirmative, ceea ce denotă faptul că părinţii mai cred că acesta este o formă de educare a
copiilor.

Recurgeţi la pedepse pentru a vă educa „îi pedepsesc din când în când iar atunci
copilul? când fac prostii mari îi mai bat căci altfel
ei nu înţeleg cu vorba bună.”

La itemul 16 „Care este deviza după care vă ghidaţi în educarea copiilor?” deviza
„bătaia este ruptă din rai” şi „eu l-am făcut, eu îl omor”, ele sunt ghidurile părinţilor în educarea
copiilor, cearta şi pălmuirea fiind şi ele prezente ca şi modalităţi de educare.

Care este deviza după care vă ghidaţi în „ştiţi cum e vorba aia...bătaia e ruptă din
educarea copiilor? rai!”
 Potrivit itemului 17 „Care este situaţia financiară a familiei?”, situaţia financiară a
acestor familii este precară, neputând satisface dezvoltarea normală a copiilor.

Care este situaţia financiară a familiei? „nu prea avem aşa bani, dar sunt şi unele
familii care stau şi mai rău decât noi, aşa
că ne mulţumim cu puţin.”

Întrebaţi dacă „Se consuma alcool în familie ?”, în fiecare dintre aceste familii există
consumatori de alcool, ceea ce duce la un comportament negativ asupra membrilor familiei şi la o
percepţie negativă pe care copilul şi-o atribuie despre ceea ce înseamnă o familie adevărată.

Se consuma alcool în familie? „din când în când bem, dar numai dacă
avem ceva bani.”

La itemul 19 „Cum reacţionează cei care consumă alcool? ” membrii familiei care se află
sub influenţa alcoolului se comportă agresiv faţă de restul familiei, reacţionează negativ iar în cele
mai multe cazuri se ajunge la scandal.
Cum reacţionează cei care consumă alcool? „soţul ne bate când e beat şi înjură.”

La itemul numărul 20 „Ce înţelegeţi prin abuz?” majoritatea părinţilor nu au ştiut să

definească abuzul, iar foarte puţini dintre ei au răspuns că înseamnă „bătaie” sau „pedepse”.
Majoritatea nu pot da o definiţie a abuzului, dar din nefericire o folosesc asupra copilului, fără să îşi
dea seama cât rău pot face prin asta.

Ce înţelegeţi prin abuz? „abuzul e atunci când ne batem copilul,”

„nu prea ştiu să explic aşa, dar cred că e
atunci când ne pedepsim copilul sau îl
certăm.”
 La itemul numărul 21, „Care sunt consecinţele abuzului ?”toţi au răspuns că nu poate fi
nici o consecinţă negativă ci doar una pozitivă, şi anume „prin bătaie se educă”.

Care sunt consecinţele abuzului? „nu are nici o consecinţă, căci dacă nu îi
batem nu au educaţie.”

Întrebaţi dacă aceştia cunosc drpturile copilului, majoritatea părinţilor nu cunosc care sunt
drepturile copiilor şi mai grav este că nici nu sunt interesaţi să afle.

Care sunt drepturile copilului? „nu cunoaştem noi toate drepturile

copilului.”
Concluzii

Cu toate că lumea s-a schimbat şi s-a modernizat, cu toate că societatea ne oferă astăzi mai
multe posibilităţi ca altădată, cu toate acestea, mulţi părinţi încă mai folosesc bătaia pentru a-şi
educa copilul şi „a-şi face din el un om”. Bătaia, cearta sau injuriile la adresa copilului sunt
conduite frecvente, iar părinţii consideră că este un lucru benefic pentru copil.
Prin această lucrare am vrut să evidenţiez faptul că în unele familii din ţara noastră violenţa
e prezentă, mulţi copii sunt abuzaţi zilnic iar ei nu ştiu că au anumite drepturi care i-ar putea apăra.
Un factor care influenţează părinţii să-şi abuzeze copilul e situaţia precare a familiei, deoarece banii
nu ajung nici pentru strictul necesar şi creează stress. Un alt factor important e consumul frecvent
de alcool în familie.
Lipsa de informare, pregătire şi educare în exercitarea rolului de părinte conduce la abordări
neadecvate ale relaţiei cu copilul şi la greşeli care pot avea repercursiuni grave asupra dezvoltării
copilului. Încă părinţii cred că pedepsele fizice sunt forme de educare a copiilor, comunicarea şi
vorba bună neexistând în regulile de educare pentru aceşti părinţi.
Specialistul este de părere că principalul factor declanşator al comportamentelor abuzive a
părinţilor este sărăcia. Lipsa resurselor financiare îi determină pe unii părinţi să îşi exploateze copii
şi să îi abuzeze Ceea ce determină comportamentele abuzatoare este incapacitatea adulţilor de a face
faţă problemelor sociale zilnice, apelând de cele mai multe ori la consumul de alcool.
În acord cu valorile societăţii şi a legislaţiei în vigoare în domeniul protecţiei copilului,
copiii au dreptul să fie îngrijiţi, respectaţi, au dreptul la opinie şi dreptul de a fi trataţi în egală
măsură de către toţi oamenii şi de a-i ajuta când aceştia au nevoie. Pentru ca un copil să se dezolte
în mod normal , părinţii ar trebui să îndeplinească aceste condiţii mai sus menţionate iar astfel
copilului îi va fi mult mai bine când el îşi va da seama că a avut lângă el numai persoane care i-au
vrut binele şi l-au ajutat, în loc să îl certe sau să folosească violenţa fizică.
ANEXE

ANEXA NR 1 INTERVIU PENTRU COPII

1. Cum este familia ta?

a) veselă;
b) severă;
c) prea grijulie.

2. Cum ţi-ai dori să fie familia ta?

a) să se poarte frumos;
b) să mă iubească;
c) tot aşa.

3. Vrei să schimbi ceva la familia ta?

a) da;
b) nu;
c) nu ştiu;
d) poate.

4. Cât de des se întâmplă la tine în familie să se consume alcool?

a) frecvent;
b) foarte des;
c) rar;
d) niciodată.

5. Care sunt momentele în care părinţii îţî vorbesc urât?

 a) când consumă alcool;
b) când sunt supăraţi;
c) când nu au bani
6. Cine se ocupă cel mai mult de tine?
a) mama;
b) tata;
c) fraţii;
d) nimeni.

7. Cu care dintre părinţi te înţelegi cel mai bine?

a) mama;
b) tata;
c) nici unul;
d) amandoi.

8. Îţi urmăresc părinţii notele?

a) nu;
b) da;
c) câteodată;
d) foarte puţin.

9. De ce nu îţi verifică situaţia scolară?

a) nu au timp;
b) nu îi interesează şcoala;
c) au alte probleme.

10. Ţi s-a întâmplat să ţi se interzică de către părinţi anumite lucruri?

a) da;
b) nu;
c) niciodată;
d) câteodată.

11. Părinţii ţi-au vorbit vreodată urât?

 a) tot timpul;
b) niciodată;
c) câteodată;
d) prea puţin.

12. Atunci când greşeşti, cum îţi spun părinţii?

a) prostule;
b) nu eşti bun de nimic;
c) iar ai greşit;
d) toată lumea greşeşte.

13. Ce pedepse primeşti atunci când greşeşti?

a) bătaie;
b) jicnire;
c) ceartă;
d) vorba bună.

14. Ce faci în timpul liber?

a) curăţenie;
b) am grijă de fraţii mai mici;
c) mă joc;
d) citesc.

15. Cât timp petreci pe zi jucându-te?

a) deloc;
b) foarte mult;
c) foarte puţin;
d) tot timpul.
 ANEXA NR 2 INTERVIU PENTRU PĂRINŢI

1. Cât de bine vă înţelegeţi cu copilul dumneavoastră?

a) foarte bine;
b) bine;
c) nici bine, nici rau;
d) rău.

2. Care este gradul de rudenie cu copilul?

a) părinte;
b) bunici;
c) unchi/mătuşă;
d) frate/soră.

3. Din câte persoane este formată familia dumneavoastră?

a) 3 persoane;
b) 4 persoane;
c) 5 persoane;
d) mai mult de 5 persoane.

4. Locuinţa dumneavoastră este?

a ) casă individuală;
b) apartament social;
c) apartament proprietate personală.
5. Câte camere are locuinţa dumneavoastră?
a) una singură;
b) două;
c) o cameră şi o bucătărie.

6. Cu aproximaţie, ce fel de situaţie materială aveţi dumneavoastră?

a) situaţie bună;
b) foarte proastă;
c) situaţie proastă.

7. Cum apreciaţi veniturile dumneavoastră, comparativ cu necesităţile?

a) nu ajung nici pentru strictul necesar;
b) ajung doar pentru strictul necesar.

8. Ce părere aveţi despre copiii dumneavoastră?

a) sunt răi;
b) neascultători;
c) cuminţi;
d) obraznici.

9. Care dintre dumneavoastră este cel mai mult în apropierea copilului?

a) mama;
b) tata;
c) fraţii;
d) bunicii.

10. Cine se ocupă de educaţia copiilor?

a) mama;
b) tata;
c) fraţii;
d) bunicii.
11. Stiţi care este situaţia şcolară a copilului dumneavoastră?
a) nu;
b) da;
c) deloc;
d) prea puţin.

12. De ce nu aveţi cunoştiinţe despre situaţia şcolară a copilului?

a) nu mă interesează;
b) am probleme mai importante;
c) nu am timp;
d) nu vreau să ştiu.

13. Ştiţi ce face copilul atunci când el nu este acasă?

a) nu;
b) da;
c) deloc;
d) prea puţin.

14. Cunoaşteţi prietenii copiilor?

a) nu;
b) nu i-am văzut niciodată;
c) prea puţin;
d) doar unul.

15. Recurgeţi la pedepse pentru a educa copilul?

a) da;
b) nu;
c) câteodată;
d) foarte rar.

16. Care este deviza după care vă ghidaţi în educarea copiilor?

a) bătaia este rupă din rai;
 b) eu l-am făcut, eu îl omor;
c) cerata;
d) pălmuirea.
17. Care este situaţia financiară a familiei?
a) precară;
b) foarte rea;
c) satisfăcătoare;
d) bună.

18. Se consumă alcool în familia dumneavoastră?

a) da;
b) nu;
c) rar;
d) prea puţin.

19. Cum reacţionează cei care consumă alcool?

a) se enervează repede;
b) ţipă;
c) fac scandal;
d) nu reacţionează negativ.

20. Ce înţelegeţi prin „abuz” ?

a) nu ştiu;
b) bătaie;
c) crimă;
d) pedeapsă.

21. Care sunt consecinţele abuzului?

a) nu sunt;
b) nu ştiu;
c) nu mă interesează;
d) nu răspund.
22. Care sunt drepturile copilului?
a) nu au drepturi;
b) nu mă interesează;
c) nu ştiu.

Bibliografie

- Baias F, 2009. Codul civil la zi, Ed Beck, Bucureşti;

- Ciofu C., 1999. Interacţiunea părinţi-copii, Ed. Medicală Amaltea;
- Codul familiei, versiune actualizată la data de 1 august 2008, Ed. Meteor Press;
- Killen K, 1998. Copilul maltratat, Ed. Eurobit, Timişoara;
- Rădulescu S, 2001.Sociologia violenţei (intrafamiliale), Ed. Lumina Lex;
- Scârneci F, 2006. Îndrumar de cercetare calitativă în ştiinţele socio-umane, Editura
Universităţii Transilvania, Braşov;
- Szamoskozi R, 1999. Protecţia copilului-Dileme, concepţii şi metode. Ed.Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca.