1.

Se presupune ca PIB in anul t1 este constituit din 3 categorii de bunuri ale caror preturi au evoluat astfel:
pentru bunul A, cu un consum de 16.000 de unitati, preturile au crescut de la 50 la 70 u.m; pentru bunul B, cu un
consum de 6000 de unitati, preturile au crescut de la 20 la 30 u.m.; pentru bunul C, cu un consum de 4000 de
unitati, preturile au crescut de la 20 la 40 u.m. In aceste conditii rata inflatiei este:
a) [ ] 146%; b) [x] 46%; c) [ ] 48,15% d) [ ] 64%;

Rezolvare:
Folosim calculul deflatorului PIB:
Deflator PIB este egal cu raportul dintre PIB-ul din anul t1 exprimat în prețurile acestui an
(16 000•70+6 000•30+4 000•40 = 1 120 000+180 000+160 000 = 1 460 000), adică PIB-ul în prețuri curente, și
același PIB, dar exprimat în prețurile initiale (16 000•50+6 000•20+4 000•20 =1 000 000), adică PIB-ul real sau în
prețuri comparabile.→ Deflatorul PIB = 1 460 000 : 1 000 000 = 1,46 → Indicele de creștere a prețurilor a fost de
146 % sau prețurile au crescut de 1,46 ori sau rata inflației a fost de 46 %. Răspuns corect: b)

2. Functia de consum a unei economii aflata in echilibru bugetar este C = 3000 + 0,6(Y - To); stiind ca investitia
autonoma Io = 1500, cheltuielile guvernamentale sunt Go = 2000, si exportul net este Ho = 300, atunci:
a) [x] venitul de echilibru este 14.000;
b) [ ] cheltuielile publice ar trebui sa creasca cu 1000 pentru a aduce venitul de echilibru la 20.000;
c) [x] cheltuielile publice sau investitiile ar trebui sa creasca cu 2400 pentru a aduce venitul de echilibru la
20.000;
d) [x] impozitele ar trebui sa scada cu 4.000 pentru a aduce venitul de echilibru la 20.000.

Rezolvare:
a) Dacă în enunț se precizează că economia se află în echilibru bugetar, înseamnă că veniturile bugetare
(în cazul de față, impozitele) sunt egale cu cheltuielile guvernamentale (adică Go). De aici rezultă că
Ye = raportul 1/(1-0,6) înmulțit cu (3 000-0,6•2 000+1 500+2 000+300) = 2,5•(3 000-1 200+1 500+2 000+300)
=2,5•5 600 = 14 000.
b) În calcul folosim multiplicatorul cheltuielilor publice(MCP): ∆Y = MCP • ∆G, unde MCP = 1/(1-c) =
1/(1-0,6) = 2,5. În cazul nostru, pentru ca venitul de echilibru să ajungă la 20 000, înseamnă că
∆Y = 20 000-14 000 = 6 000 → 6 000 = 2,5•∆G → ∆G = 6 000/2,5 = 2 400 → Răspunsul b) este fals
c) Am văzut la varianta b) că răspunsul este 2 400 → varianta c) este corectă;
d) În calcul folosim de această dată multiplicatorul impozitelor(MI), adică ∆Y - MI•∆T, unde ∆T este variația
impozitelor (cu cât trebuie să se modifice impozitele) MI = -c/(1-c) = - 0,6/(1-0,6) = -0,6/0,4 = -1,5
Și atunci, ∆Y = 20 000-14 000 = 6 000 → 6 000 = -1,5•∆T → ∆T = 6 000/-1,5 = -4 000. Dacă a ieși rezultat
negativ înseamna că impozitele trebuie să se reducă cu 4 000. (Este și logic: impozitele trebuie să scadă pentru a
stimula creșterea venitului național). Deci, varianta c) este corectă

3. Functia macroeconomica de consum este C = 2 000 + 0,8Yd, volumul impozitelor este To = 3 000, platile de
transfer sunt Po = 500, investitiile autonome Io = 1 000, cheltuielile publice sunt 2 500, iar exportul net este
Ho = 500. Atunci.
a) [ ] venitul de echilibru este 22.000;
b) [x] daca investitiile ar scadea cu 500, platile de transfer ar trebui sa creasca cu 625 pentru a mentine cererea
globala la acelasi nivel;
c) [x] daca cheltuielile publice ar scadea cu 500, impozitele ar trebui sa scada cu 625 pentru a mentine cererea
globala la acelasi nivel;

Rezolvare:
a) Ye = raportul 1/1-0,8 înmulțit cu [2000+0,8•(-3 000+500)+1000+2 500+500] = 5•(2 000-2 000+4 000)
→ Ye = 20 000 → răspunsul a) nu este corect
b) Cererea globală(CG) este egală cu C+Io+Go+Ho; Pentru Ye = 20 000,
CG = 2 000+0,8•(20 000-3 000+500)+1 000+2 500+500 = 2 000+14 000+4 000 = 20 000, deci egală cu oferta
globală reprezentată de venitul național calculat la a).
Pentru a răspunde la întrebare, trebuie mai întâi să calculăm efectul reducerii volumului investițiilor asupra
nivelului activității economice exprimat prin venit vațional: Folosim multiplicatorul investițiilor: ∆Y = 1/(1-0,8)•∆I,
adică ∆Y = 5•∆I. dacă ∆I = - 500 → ∆Y = - 500•5 = -2 500. Deci, venitul național a scăzut cu 2 500 ca urmare a
reducerii investițiilor cu 500. Aceasta înseamnă că trebuie să descoperim cu cât trebuie să modificăm plățile de
transfer pentru a readuce venitul național la nivelul initial, adică pentru a-l mări cu 2 500, cu cât a scăzut. Și
atunci, folosind multiplicatorul plăților de transfer, scriem: ∆Y = c/(1-c)•∆P, unde ∆P reprezintă variația plăților de
transfer. 2 500 = 0,8/(1-0,8)•∆P, ceea ce înseamnă 2 500 = 4•∆P, de unde rezultă că ∆P = 2 500/4 = +625.
Rezultatul fiind cu „+”, înseamnă că plățile de transfer trebuie să se majoreze cu 625.→ varianta b) este corectă
c) Procedăm exact ca la varianta b) și constatăm că răspunsul c) este corect. Vă rog să calculați singuri,
după modelul de la b), dar folosind mai întâi multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale ∆Y = 1/(1-c)•∆G, iar apoi
multiplicatorul impozitelor ∆Y = -c/(1-c)•∆T