ÎNVĂŢARE Dr.

Jones dorește să studieze dorința si bunavointa rezidenților într-o comunitate săracă,

diverse comunitati de hispanici, afro-americani, vietnamezi, haitieni, și filipinezi, privind utilizarea
serviciilor de sănătate mintală pentru oricare dintre copiii lor, care acționează afară și angajarea în
extremă ostilitate și violență în școală. În focus grupuri și discuții cu membrii comunității, dr. Jones
învață că există un nivel ridicat de prejudecati etnice și că părinții au tendința de a presupune că
copiii lor sunt agresivi si raspund în mod corespunzător la insulte și agresiuni ale altora. ("El doar se
initiaza.") Dr. Jones își dă seama că nu ar fi înțelept să studieze atitudinile față de programele
comunitare de sănătate mintală pentru copii agresivi fara a intelege mai multe despre primul mod in
care aceste atitudini sunt dezvoltate. Ea decide să înceapă proiectul prin obtinerea unei istorii a
cartierului - cum s-a dezvoltat demografia, modul în care a luptat cu prejudecata etnică, cum tinerii
săi s-au implicat în acest proces, și ce cred părinții că ar trebui să fie făcut în legătură cu nivelul
violentei in randul minorilor. Ea face apel la liderii comunității, care sunt dornici să participe la o mai
bună înțelegere și rezolvarea acestor probleme. Dr. Jones vrea să opereze în conformitate cu cele
mai bune principii bazate pe comunitatea de cercetare, care includ închirierea comunitatii pentru a
defini problema, și caută incluziunea maximă în cadrul comunității in cercetare. După ce prima rundă
de istorii orale au fost efectuate cu toți oamenii care se oferă voluntari să participe, dr. Jones
planuieste sa dea versiunea editată înapoi la întreaga comunitate pentru critici, și stie ca acest
proces ii va provoca pe altii care se simt exclusi sa ceara ca povestea lor, de asemenea, sa fie spusa.
Acest lucru va spori validitatea concluziilor cu privire la originea și natura problemelor și vor
maximiza achizitionarea studiului de catre membrii comunitatii. La rândul său, rezultatele studiului
vor fi folosite pentru a forma un program de intervenție corespunzătoare pentru comunitatile
tinerilor agresivi. Un membru al IRB protesteaza ca daca vor lasa intreaga comunitate sa citeasca
istoria, ar incalca confidentialitatea persoanelor si acest lucru nu poate fi permis.

ÎNTREBĂRI ∙ Ca si membru al IRB, sunteti de acord?

Da. Există recomandări speciale pe care le-ati face pentru a asigura că această procedură nu
implică o încălcare a confidențialității? As schimba numele persoanelor menționate în studiu

TOTUL E LA FEL!

Mary este este un coordonator de ceretare clinică pentru o foarte lărgă practică psihiatrică în New
York, care de regulă participa în multe studii privind testele și examenele de droguri. Dintre cei patru
cordonatori de cercetare în această practică, Mary are cea mai ridicată rată de înrolare a
participanților – cu aproape mai mult de două ori decât ceilalți cercetători. Directorul acestei
practici, Dr. Jalai, decide să o observe pe perioada procesului de înrolare a participanților pentru a
vedea ce ar putea ceilalți coordonatori să învețe din abordarea ei. Într-adevăr, decoperă repede de
ce este ea atât de eficientă. În timp ce obține consimțământului unui pacient de 30 de ani cu
tulburare bipolară, pacientul întreabă dacă ar fi mai înțelept să renunțe la medicamentație și să riște
să înregistreze un efect placebo sau să aleagă un tratament ce nu este aprobat. Mary îi răspunde
“Oh da, nu este nici un motiv să crezi că tratamentul tău actual este mai eficient decât tratamentele
noastre experimentale. Consiliul de recenzie al instituției (IRB) a aprovat studiile noastre, fii sigur de
asta!. Așa că terapia ar trebui ca în nici într-un caz să te afecteze”’. Dr. Jalali a fost șocat. A
confruntat-o și i-a explicat că cercetarea nu este terapie și ca ea a greșit foarte mult conducând
pacienții spre a crede că scopul cercetării este să le ofere acestora cel mai bun tratament posibil.
Mary a răspuns spunând că ea este cea care a prezentat studiile lor la IRBs, și că IRBs întodeaună
întrebau despre “echipamentul clinic” (bazele etice ale cercetării medicale care implică împărțirea
pacienților pe diferite tratamente în funcție de problemele clinice.) Ea susține că tot ceea ce le spune
pacienților este adevarat și că IRBs sunt de acord cu ea și nu este niciun motiv pentru a crede că
terapiile curente sunt superioare tratamentelor experiementale sau chiar a placebo-ului. Dr. Jalali
este absolut sigur că ea se înșală, însă nu este sigur cum să raspundă. El a fost membru în IRB pentru
3 ani de zile și știe sigur că cu siguranță ei refuză aprobarea unui studiu daca nu există motive să
creadă că toate daunele tratamentului au aceiași valoare.

ÎNTREBĂRI: Ce ar trebui să îi spună Dr. Jalali lui Mary?

Ar trebui sa ii spună sa urmeze exact protocolul folosit de ceilalți cercetători pentru procesul de
inrolare, indiferent care sunt părerile ei legate de eficacitatea tratamentelor. Pana aceste
tratamente nu sunt validate sub aspectul eficientei și eficacității nu se pot da informații subiecților
cu privire la acest aspect.

Rezumat: Un student de 22 ani care a participat la un protest împotriva exploatării gazelor de şist la
Băile Felix şi a fost arestat şi trimis în judecată este chemat la un interviu la un post de radio sa
povestească despre cele întâmplate. La relatarea tânărului a asistat un psiholog care a fost chemat
de către prezentatorii de radio pentru a comenta cazul prezentat de acest tânăr. Cuvinte-cheie:
interviu, media, subiectivitate, violenţă

Tipul cazului: ilustrativ Un băiat de 22 ani, student la Universitatea din Oradea este invitat la un post
de radio într-o emisiune de dimineaţă ca să povestească despre situaţia în care a ajuns în urma
participării la un protest împotriva exploatării gazelor şist la Băile Felix. Prezentatorii au rugat un
psiholog să participe la interviul cu studentul pentru a efectua o expertiză psihologică asupra cazului
prezentat. Emisiunea are loc în direct, băiatul mărturiseşte că a participat la acel protest săptămâna
trecută şi că nu avea intenţia de a săvârşi acte agresive, dar datorită presiunii grupului a ajuns să
arunce cu sticle spre poliţişti. Băiatul spune că deşi poliţiştii erau agresivi el nu voia să arunce cu
sticla şi că doar după ce a înfăptuit delictul l-a conştientizat. Tânărul afirmă în acelaşi timp că nu
consideră că oamenii prezenţi la protest au greşit, deoarece astfel de manifestări sunt necesare
pentru a riposta împotriva nedreptăţii. Unul dintre poliţişti a suferit tăieturi pe faţă şi în zona gâtului.
Tânărul a fost arestat şi trimis în judecată. Băiatul vorbeşte pe un ton ridicat, se comportă impulsiv şi
foloseşte cuvinte obscene vorbind despre poliţişti şi, şi în general despre oamenii care nu sunt
interesaţi sau chiar sunt de acord cu exploatarea gazelor şist. Prezentatorii întreabă psihologul, care
este părerea lui despre acest protest şi despre protestatarii care comit acte agresive. Psihologul aude
pentru prima dată în această emisiune despre cazul băiatului, dar realizează că îl cunoaşte pe băiat
de dinainte deoarece acesta este fiul unui prieten de al lui. Ia apărarea băiatului spunând că ceea ce
a făcut se datorează presiunii grupului, ţinând o mică prelegere despre influenţa grupului, efectul
turmei, iar la final afirmă că băiatul nu este vinovat şi nu trebuie condamnat. Psihologul încheie
emisiunea cu următoarea părere: "Câteodată se întâmplă să facem sacrificii şi să fim hotărâţi atunci
când ne luptăm împotriva autorităţii ".

Întrebări 1. Care sunt abaterile de la reglemetările codului etic al psihologilor, prezente în cazul
descris?

Pierderea obiectivității, lipsa imparțialității.

2. Dacă ați fi în locul psihologului cum aţi reacţiona?

 Probabil as fi admis ca îl cunosc pe băiat din alte împrejurări și este posibil ca opinia lui cu privire
la ceea ce s-a întâmplat sa fie influențată de relația de prietenie existenta între tatăl băiatului și
psiholog (expert)

3. Care credeţi că ar trebui să fie măsurile luate în privinţa tânărului?

Masurile legale care se impun în funcție de fapta comisa.

4. Consideraţi că argumentele în favoarea tânărului sunt pertinente?

Pot fi argumente pertinente, daca ele raman general valabile pentru orice persoana aflata într-o
astfel de situație. Presiunea grupului poate fi o explicație pentru comportamentul violent, dar
acest lucru nu îl absolvă pe student de responsabilitatea fata de propriile fapte.

Integritatea profesională

Ardelean Gheorghe, în vărstă de 67 ani , are permis de conducere de 30 de ani, timp în care nu a
avut nici un accident rutier, doar 2 amenzi de circulatie, una pentru depășire neregulamentară și una
pentru nepurtarea centurii de siguranță în afara localității. Este cunoscut de către familie ca fiind un
șofer prudent, care respectă regulile de circulație, o persoană serioasă si care nu consumă băuturi
alcoolice decât foarte rar, la ocazii deosebite. Fiica acestuia, Cornelia Berindan, este psiholog cu
atestat în Psihologia Transporturilor, și eliberează avize psihologice pentru obținerea permiselor
auto. D-nul Ardelean Gheorghe, în urma unei discuții telefonice cu fiica lui, i-a relatat acesteia că are
nevoie de un aviz psihologic în vederea reînnoirii permisului auto, solicitându-i acesteia sa-i elibereze
chiar ea avizul ..A doua zi, acesta s-a prezentat la cabinet, iar fiica lui i-a inmânat avizul, fără să-l mai
examineze ,doar ea își cunoaște tatăl cel mai bine și nu mai era nevoie să-l supună la testare, mai
ales că avea atât de mult de lucru la cabinet. La o săptămână după ce d-nul Ardelean Gheorghe intră
in posesia noului permis produce un accident de mașină, lovind pe trecerea de pietoni o femeie,
accident soldat cu decesul victimei. Se deschide un proces penal de către familia victimei în care se
invocă ,,Conducerea unui autovehicul este o activitate complexă, dinamică, ce presupune existența
unor aptitudini specifice solicitărilor acesteia, fiind necesară asigurarea unor criterii psihologice
minimale, de aici și importanța care se acorda unui examen psihologic auto.”, făcându-se referire la
vârsta destul de înaintată a conducătorului auto. Este cerută o nouă expertiză psihologică unde să fie
evaluate în acest sens: calitățile perceptive și ale atenției (precizie, eficiență, concentrare, mobilitate,
distributivitate), memoria imediată, nivelul abilităților psiho-motorii (timp de reacție, vigilentă,
coordonare senzorio-motorie, autocontrol, capacitate de învățare motorie, rezistența la factori
perturbatori, nivel global de performanță), atitudinea față de risc, echilibrul emoțional și nivelul de
rezistență la stres .

Întrebări 1. Ce principii de etică și deontologie încalcă acest caz?

Conflict de interese. Psihologul ar fi trebuit să-l trimită pe tatăl ei la un alt psiholog pentru
evaluare și eliberare atestat.

Eliberarea unui atestat în absenta unui examen psihologic

2. Dacă ați fi fost în locul psihologului cum ați fi procedat?

L-aș fi trimis la un alt coleg.

Tipul cazului: confidentialitate.

Raul, un psiholog de 30 de ani primeste in consiliere pe Mihai, 19 ani, care se plange de insomnii. In
prima sedinta, Mihai nu destainuie foarte multe despre sine si devine evident ca incearca sa vada
daca I poate castiga increderea lui Raul. Abea la a treia sedinta, in urma insistentelor lui Raul, Mihai
se hotaraste sa povesteasca adevarata sursa a insomniilor. Cu sase luni in urma, Mihai era intr-un
bar dintr-o zona marginasa a orasului. Aproximativ la ora 2 noaptea, dupa ce a consumat bauturi
alcoolice in cantitati inseminate se hotaraste sa plece acasa, o distanta de aproximativ 20 de minute
de mers pe jos. La jumatatea drumului, trebuie sa treaca printr-un gang. La iesirea din gang, este
acostat de un barbat extreme de agresiv, devenind evident ca acesta doreste sa il jefuiasca. Urmeaza
imbranceli si lovituri, dar Mihai reuseste sa isi dezechilibreze agresorul care cade la pamant, dupa
care profita de acest moment si fuge spre casa. Odata ajuns acasa se culca fara a se mai gandi la ce s-
a intamplat. A doua zi, nu reuseste sa isi mai aminteasca exat detaliile, dar deschizand televizorul
vede la stiri ca un barbat a fost gasit mort spre dimineata exact in gangul respective, moartea
survenind in urma impactului violent cu betonul. Existau de asemenea si urme de violenta, politia
acum demarand o cercetare pentru identificarea criminalului, care risca acum ani grei de inchisoare.
Se mentioneaza de asemenea ca moartea nu a survenit instantaneu, si daca o ambulanta ar fi fost
chemata la timp, viata barbatului ar fi putut fi salvata. Speriat, Mihai tine aceasta intamplare secreta,
iar din cauza lipsei de martori si probe concludente, cazul devine “rece”, politia oprind investigatia
dupa aproximativ patru luni de cercetari. Consilierul aflat acum intr-o dilemma etica, pentru propria
protectie decide sa anunte autoritatile, care dupa ce il interogheaza pe Mihai, acesta din urma
recunoaste fapta si este condamnat la inchisoare, dar il da in judecata pe psiholog pentru incalcarea
confidentialitatii.

Intrebari 1. Trebuia consilierul sau nu sa raporteze la autoritati acest incident?

Da, dar acest lucru trebuie făcut cu informarea clientului. Acesta trebuie sa fie informat de la
început care sunt limitele de confidențialitate, și în momentul în care apare o astfel de limita,
consilierul trebuie sa anunțe clientul ca este obligat sa raporteze acest eveniment, dar și sa îl
pregătească pe client pentru acest lucru și sa facă împreună un plan de urmat.

2. Cum trebuie abordat actul de consiliere din acest moment?

Susținând beneficiarul în continuare și ajutându-l sa facă fata mai ușor situației

3. Ce se mentioneaza in codul deontologic in legatura cu astfel de situatii?

Problema schizofreniei

Domnul M. V. are 48 de ani și este adus la cabinetul unui psiholog clinic ian datorită faptului că în
ultimele 6 luni soția a observat un comportament mai neobișnuit al soțului ei. Acesta avea uneori
convingerea că atât el, cât și familia lui sunt urmăriți de către președintele țării care vrea să le facă
rău, vrea ca ei să piardă bunurile materiale și să ajungă pe stradă și se bucură atunci când familia
domnului M. V. are unele eșecuri sau neajunsuri. Uneori, pacientul pretinde că aude chiar vocea
președintelui. Pe lângă acestea, pacientul nu poate finaliza întotdeauna unele activități. În urma mai
multor investigații, psihologul clinician descoperă că domnul M. V. are un început de schizofrenie
paranoidă. Ca urmare a informațiilor primite din partea soției (cei doi au 4 copii, au o situație
financiară precară, soțul este singurul care întreține financiar familia), clinicianul ia hotărârea să
ascundă rezultatele reale ale investigațiilor și să pretindă faptul că pacientul nu întrunește criteriile
schizofreniei. Clinicianul hotărăște acest lucru cu scopul de a ajuta pacientul să-și păstreze locul de
muncă, deoarece dacă s-ar pensiona din această cauză, pensia nu i-ar fi suficientă pentru a-și
întreține familia. Întrebare:

Ce ați face dacă ați fi în locul psihologului clinician?

As spune diagnosticul și as încerca împreună cu familia sa găsim o soluție pentru ca clientul sa

beneficieze de tratament gratuit.