SUBIECTE DREPT

Biletul 1
1.Notiunea si obiectul dreptului afacerilor.
Notiunea:
Dreptul afacerilor este acea ramură a dreptului care include un ansamblu de norme juridice de
drept public şi de drept privat, ce reglementează relaţiile sociale patrimoniale şi personal
nepatrimoniale, ce apar între persoane fizice şi persoane juridice în legătură cu desfăşurarea
activităţii de întreprinzător, precum şi relaţiile ce apar în legătură cu intervenţia statului în
această activitate.
Obiectul:
Așadar, obiectul dreptului afacerilor reprezintă relațiile care apar în legătură cu activitatea de
întreprinzător aducătoare de profit între persoanele fizice și juridice, care au calitatea de
întreprinzator, din această categorie făcând parte:
1.Raporturile care apar în legatură cu dobândirea, menținerea și încetarea calității de
întreprinzător, inclusiv relațiile corporative.
2.Relațiile ce apar în legătură cu desfășurarea activității de întreprinzător aducătoare de profit.
3.Relații ce apar între autoritățile publice și persoanele care au calitatea de întreprinzător.

2.Definiti lichidarea persoanei juridice. Faceti deosebire dintre

notiunile de dizolvare si lichidare a societatilor comerciale.
Lichidarea persoanei juridice cu scop lucrativ constituie un ansamblu de operaţiuni, având ca
scop încheierea afacerilor aflate în curs de desfăşurare, la data dizolvării societăţii,
transformarea activului şi împărţirea între asociaţi a sumelor de bani rămase după efectuarea
plăţilor.
Ce tine de diferenta de lichidare si dizolvare a societatilor comerciale este ca:
Lichidarea societăţilor comerciale constituie un ansamblu de operaţiuni, avînd ca scop
încheierea afacerilor aflate în curs de desfăşurare, la data dizolvării societăţii, transformarea
activului şi împărţirea între asociaţi a sumelor de bani rămase după efectuarea plăţilor.
Iar prin dizolvarea societăţii comerciale se înţelege desfiinţarea ei ca persoană juridică,
încetarea existenţei ei, şi nu numai a contractului sau statutului. Dizolvarea societăţii
comerciale reprezintă o etapă în procesul de încetare a personalităţii juridice,formată dintr-un
ansamblu de operaţiuni care au ca urmare lichidarea patrimoniului societăţii în cauză.
Dizolvarea nu trebuie înţeleasă ca o desfiinţare imediată a persoanei juridice. Persoana juridică
va continua să existe,deoarece ea trebuie să îndeplinească operaţiile de lichidare a
patrimoniului dobîndit în timpul existenţei sale. Dizolvarea are ca efect imediat numai încetarea
raporturilor dintre asociaţi, generate din contractul de societate. Dizolvarea societăţii priveşte
operaţiunile care declanşează procesul de încetare a existenţei societăţii comerciale şi asigură
lichidarea patrimoniului social.

Biletul 2
1.Caracterizati denumirea de firma a intreprinderii.
Denumirea de firmă este denumirea sub care persoana juridică se constituie şi îşi desfăşoară
activitatea, alcătuind un element de identificare a acestuia şi sub care este înscrisă în Registrul
de publicitate. Astfel, persoana juridică a cărei denumire este înregistrată are dreptul să o
utilizeze, iar cel care folosește denumirea unei alte persoane juridice este obligat, la cererea ei,
să înceteze utilizarea denumirii și să îi repare prejudiciul.

2.Definitia persoanei juridice ca subiect al dreptului afacerii.Numiti

formele persoanelor juridice.
Persoana juridică este subiectul de drept constituit în condițiile legii, având o organizare de sine
stătătoare și un patrimoniu propriu și distinct, afectat realizării unui anumit scop conform cu
legea, ordinea publică și bunele moravuri. Persoană juridică poate să dobândească şi să exercite
în nume propriu drepturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale, să-şi asume obligaţii, poate
fi reclamant şi pârât în instanţa de judecată.
Formele persoanelor juridice sunt: • sоcietăților comerciаle (societаteа în nume colectiv,
societаtеа în cоmаndită, sоcietаteа cu răspundere limitаtă și sоcietаteа pe аcțiuni);
• cooperаtivele;
• întrеprinderile de stаt și municipаle
 Biletul 3
1.Izvoarele dreptului afacerilor.
Noţiunea de izvor al dreptului are trei accepţiuni, izvor de drept ca formă de studiu, izvor în
sens material şi izvor de drept în sens formal:
Prin izvor de drept ca formă de studiu se înţelege orice sursă purtătoare de informaţie juridică.
În Această categorie se include orice monument istoric, inscripţie, codificare, act normativ,
manual,carte etc.
(Această accepţiune a noţiunii de izvor nu va fi analizată, deoarece mai departe se fac trimiteri
la diferite lucrări ştiinţifice şi manuale şi se dă, în final, o listă de lucrări în domeniu.)
Prin izvor de drept în sens material se subînțeleg relaţiile sociale reglementate de o
ramură,subramură sau de o instituţie de drept. Dreptul afacerilor reglementează raporturile
patrimonialeşi personal nepatrimoniale care apar între întreprinzători în legătură cu
desfăşurarea de către aceștia a activităţii economice aducătoare de profit, precum şi raporturile
de intervenţie a statului în această activitate.
Prin izvor de drept în sens formal se subînțelege sistemul de acte normative aranjate într"o
anumită ierarhie după forţa lor juridică. Normele juridice componente ale dreptului afacerilor
sunt cuprinse în uzanţele comerciale şi în actele normative. O importanţă deosebită pentru
drept o are doctrina juridică şi practica judecătorească

În funcţie de natura lor, izvoarele dreptului afacerilor se împart în două mari categorii: izvoare
normative şi izvoare interpretative.

 Izvoarele Normative - Sub aspect formal, izvoarele dreptului afacerilor sunt: Constituţia,
Codul comercial, legile comerciale speciale şi cu caracter subsidiar Codul civil şi legile
civile speciale.
 Izvoarele Interpretative - Pe lângă izvoarele normative, există şi izvoarele interpretative
ale dreptului comercial. Rolul acestor izvoare este de a ajuta la interpretarea voinţei
manifestate în raporturile comerciale, ca în cazul uzurilor comerciale, sau la
interpretarea actelor normative comerciale, în vederea aplicării lor, ca în cazul doctrinei
şi practicii judiciare.

2.Definiți licența. Numiți temeiurile de refuz pentru eliberarea licenței.

 Licenţa - actul care atestă capacitatea şi dreptul titularului de a desfăşura un
anumit gen de activitate în condiţii care să asigure calitatea şi siguranţa
mărfurilor realizate şi serviciilor prestate.
 Conţinutul licenţei: (denumirea autorităţii care o eliberează, genul de activitate pentru
care se eliberează,seria, numărul şi data eliberării, condiţiile de desfăşurare a activităţii,
titularul licenţei
(persoana fizică sau juridică căreia i se eliberează) şidatele de identitate )

 Temeiurile de refuz pentru eliberarea licenței

 solicitantul a prezentat date eronate sau actele sunt falsificate
 solicitantul nu dispune de condiţiile necesare pentru desfăşurarea
genului de activitate respectiv.
 retragerea anterioară a licenţei pentru acelaşi gen de activitate şi dacă nu
au fost înlăturate temeiurile care au servit motiv pentru retragere.

Biletul 4

1.Dați definiția contabilității și numiți etapele de ținere a evidenței

contabile.
Contabilitatea- un sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare, înregistrare,
generalizare și de prezentare a informației privind elementele contabile. Etapele evidenței
contabile: - documentarea faptelor economice (în temeiul documentelor primare) -
recunoașterea și evaluarea elementelor contabile - reflectarea informațiilor în conturile
contabile - întocmirea registrelor contabile - inventarierea - întocmirea situațiilor financiare 2.
Definiți reorganizarea prin fuziune. Descrieți procedura reorganizării prin fuziune a
întreprinderii. Fuziunea este o operațiune prin care se realizează o concentrare a societăților
comerciale. Procedura de fuziune parcurge următoarele etape: -luarea deciziei de către organul
de conducere a fiecărei persoane juridice participante la reorganizare -informarea creditorilor și
a organului de înregistrare (15 zile din momentul luării hotărârii se informează ăn scris toți
creditorii, se publică în MO al RM și pe pagina web al organului înregistrării de stat un aviz
privind reorganizarea)- în timp de o lună au dreptul să ceară garanții pentru satisfacerea
creanțelor -pregătirea proiectului contractului de fuziune (de către organul executiv)
-aprobarea contractului de fuziune de către organele supreme ale persoanei juridice
participante la fuziune (2/3 din nr. total de voturi) -depunerea cererii la organul de înregistrare
prin care solicită înregistrarea fuziunii (după expirarea unei luni de la publicarea avizului)
-organul executiv al persoanei juridice absorbante sau al persoanelor juridice care se contopesc
depune o cerere de înregistrare la organul de stat unde este înregistrată persoana absorbantă
sau unde urmează a fi înregistrată noua persoană juridică -înregistrarea fuziunii (se face la
organul care a efectuat înregistrarea de stat a persoanei juridice absorbante sau care urmează
să înregistreze noua persoană juridică) -organul care a efectuat înregistrarea de stat a persoanei
juridice absorbante sau a noii persoane juridice informează despre înregistrarea fuziunii organul
unde este înregistrată persoana juridică absorbită sau persoanele juridice contopite -radierea
din registrul de publicitate a persoanei juridice absorbite și a celor contopite.

Biletul 5
1.Numiți mecanismele care suprimă sau care înlătură concurența.
Nu-s sigura, am căutat frt mult Un mecanism de înlăturare a concurenței ar fi acordurile
explicite (cartelurile) și practici concertate pentru stabilirea prețurilor sau limitarea producției,
împărțirea pieței între întreprinderi, DAR aceste practici sunt interzise. De asemenea, afectează
concurența abuzul de poziție dominantă pe piață impunerea unor prețuri inechitabile, limitarea
producției, comercializării sau dezvoltării tehnologice etc.

2.Definiți capitalul social. Care sunt asemănările și deosebirile între capitalul social
și patrimoniul întreprinderii.
Capital social- element al patrimoniului social care exprimă, în monedă, valoarea totală a
aporturilor în numerar și în natură subscrise de asociați la constituirea societății. (Din punct de
vedere juridic, capitalul reflectă obligațiile pe care o persoană juridică le are față de fondatorii
ei.) Deosebiri: patrimoniul este un ansamblu de drepturi și obligații cu valoare economică ce
aparțin unei persoane, pe când capitalul social este suma valorilor bunurilor aduse de asociați
ca aport la constituirea persoanei juridice. Patrimoniu are orice persoană, capital social doar
persoanele juridice. Capitalul social are o valoare fixă pe întreaga durată de existență a
societății, în schimb patrimoniul are o compoziție și o valoare care diferă în funcție de
rentabilitatea operațiunilor comerciale exerctitate de întreprindere. Asemănări: Aceste
elemente, adică capitalul social și patrimoniul pot coincide la momentul constituirii
întreprinderii. Ambele elemente sunt obligatorii pentru constituirea unei întreprinderi.

Biletul 6
1.Numiți actele de concurență neloială.
Acțiunile de concurență neloială relative reprezintă acele componente de încălcări contruite de
fiecare stat în parte prin prisma noțiunii generale a concurenței neloiale. 

Acțiuni de concurență neloială prin dezorganizarea activității economice a agentului

economic. Recunoașterea dezorganizării activității agentului economic (personalului) ca acțiune
de concurență neloială este îndreptată spre stoparea practicii de a submina relațiile de afaceri
existente, civile și de altă natură ale unui agent economic prin metode neoneste. Totodată,
pentru a clarifica anumite acțiuni ca dezorganizare a concurentului, nu este atât de simplu. În
cazul în care, de exemplu, un muncitor se angajează la un concurent, deoarece acesta îi
propune un salariu mai mare și condiții de muncă mai atractive, acest fapt nu poate fi calificat
ca dezorganizarea activității agentului economic. Însă, în cazul în care se provoacă concedierea
cu ulterioara plasare în câmpul muncii a unui concurent, și acesta are un caracter masiv, este
posibil să fie o acțiune de concurență neloială. Acțiune de concurență neloială prin crearea
confuziei. Acest tip de acțiuni sunt stipulate în articolul 19 al Legii concurenței, care prevede că
”sunt interzise orice acțiuni sau fapte care sunt de natură să creeze prin orice mijloc, o confuzie
cu întreprinderea, produsele sau activitatea economică a unui concurent”. Sunt companii care
fără scrupule adesea creează o confuzie indirectă. În asemenea cazuri nu este vorba de o
copiere directă, dar prin anumite elemente specifice, o comunitate de culori, design, mod de
prezentare a bunului sau de prestare a servciilor pot duce la crearea unei confuzii a agentului
economic concurent.

2.Descrieți procedura de efectuare a controlului de stat. Numiți drepturile pe care le

are subiectul supus controlului.
 Controlul se efectuează în temeiul delegației semnate de conducătorul organului
abilitat cu funcții de control.
(2) Delegația de control va conține:
a) numărul și data emiterii;
b) date de identificare a organului de control emitent;
c) trimitere la prevederile legale care, în mod expres, acordă organului respectiv
atribuția de control în cazul pentru care se emite delegația;
d) tipul controlului și temeiul inițierii lui (pentru controale inopinate se indică
inclusiv prevederea aplicabilă de la art. 19, iar pentru controalele planificate se indică
numărul planului controalelor, data aprobării și locul publicării);
e) date despre inspectori (nume, prenume, funcția deținută);
f) date despre persoana supusă controlului (denumirea/numele persoanei; codul
fiscal; sediul/adresa subdiviziunii controlate și codul acesteia, după caz, alte date de
contact);
g) obiectul/obiectele care urmează a fi supuse controlului;
h) scopul, metoda de control și aspectele ce urmează a fi verificate, trimitere
expresă la lista de verificare aplicabilă și actul normativ prin care aceasta este aprobată;
i) data începerii controlului și durata preconizată a acestuia.
(3) În cazul controalelor planificate, delegația de control se întocmește în temeiul
planului controalelor, aprobat și înregistrat. În cazul controalelor inopinate se
întocmește delegația de control, în temeiul art. 19, precum și nota de motivare aferentă.
La delegația pentru controale inopinate se anexează nota de motivare în baza căreia a
fost emisă delegația, astfel încît persoana care urmează a fi supusă controlului să poată
lua cunoștință de nota în cauză.
(4) Inspectorii specificați în delegație sînt selectați în mod aleatoriu, luîndu-se în
considerare și specializarea acestora conform domeniului de control aferent.
Articolul 25. Drepturile persoanei supuse controlului
În procesul efectuării controlului, persoana supusă controlului este în drept:
a) să verifice delegaţia de control şi să ia cunoştinţă de legitimaţia de serviciu a
inspectorului;
b) să fie informată referitor la drepturile şi obligaţiile sale;
c) să conteste acţiunile inspectorilor;
d) să prezinte dovezi şi explicaţii în favoarea sa;
e) să ceară anexarea la procesul-verbal de control a oricăror documente sau copii
ale acestora, pe care are dreptul să aplice semnătura şi să dea explicaţii în scris, precum
şi să ceară includerea în actul de control a menţiunilor cu privire la unele fapte sau
drepturi/obligaţii;
f) să solicite o singură dată, în cazuri temeinic justificate, organului de control
suspendarea sau amînarea controlului pentru o altă perioadă în cazul în care efectuarea
controlului va afecta funcţionarea sa normală sau va duce la suspendarea activităţii sale
ori în cazul în care, din considerente obiective, ea nu poate fi supusă controlului;
g) să ia cunoştinţă de procesul-verbal de control și de alte documente, întocmite în
cadrul controlului;
h) să asiste personal sau prin reprezentantul său în procesul controlului;
i) să obțină acces gratuit și autorizat la toată informația și documentele care se
referă la controalele efectuate sau care vor fi efectuate asupra sa, inclusiv prin Registrul
de stat al controalelor;
j) să indice organului de control adresa sa electronică la care organul în cauză este
obligat să transmită notificările și informația/documentele aferente controlului.

Biletul 7
1.Numiți cazurile în care nu se admite înregistrarea întreprinzătorului individual.

Articolul 30. Refuzul înregistrării întreprinzătorului Individual (1) Înregistrarea de stat a

întreprinzătorului individual nu se admite în cazul în care: a) persoana fizică este deja
înregistrată în calitate de întreprinzător individual; b) persoana respectivă este lipsită, prin
hotărîrea instanţei de judecată, de dreptul de a practica activitate de întreprinzător. (2) În
cazurile prevăzute la alin.(1), registratorul adoptă decizia de a refuza înregistrarea. (3)
Înregistrarea de stat nu poate fi refuzată pentru motive de inoportunitate. (4) Refuzul
înregistrării de stat nu poate împiedica depunerea repetată a documentelor în vederea
înregistrării dacă au fost înlăturate cauzele care au servit drept temei pentru refuzul
înregistrării. (5) Decizia de a refuza înregistrarea poate fi contestată în instanţa de judecată şi
poate fi anulată numai de instanţa de judecată.
2.Dați definiția lichidării întreprinderii. Expuneți planul lichidării.
   Articolul 34. Lichidarea întreprinderii
            1. Lichidarea întreprinderii conduce la încetarea activităţii acesteia fără trecerea
drepturilor şi obligaţiilor pe cale succesorală la alte persoane.
 Articolul 35. Procedura de lichidare a întreprinderii
            1. În hotărîrea de lichidare a întreprinderii se stabileşte procedura şi termenele în care se
va efectua lichidarea, termenul limită de înaintare a creanţelor de către creditori, care trebuie
să fie nu mai mic de 2 luni din momentul publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a
avizului despre lichidare.
            Hotărîrea de lichidare a întreprinderii în legătură cu expirarea termenului pentru care a
fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau cu atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată se ia
de către fondatori (asociaţi) în modul prevăzut de prezentul articol, anunţîndu-se creditorii cu 3
luni înainte de expirarea duratei întreprinderii sau imediat după atingerea scopurilor în care a
fost înfiinţată şi după publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre
lichidare.
            În caz de faliment, întreprinderea se lichidează prin hotărîre a instanţei de judecată în
conformitate cu Legea cu privire la faliment.
            2. Lichidarea întreprinderii se efectuează de comisia de lichidare sau de lichidator,
desemnaţi de fondatori (asociaţi) sau, după caz, de instanţa de judecată.
            În cazul lichidării întreprinderii prin decizie a instanţei de judecată, aceasta din urmă
numeşte în calitate de lichidator o persoană fizică majoră cu capacitatea deplină de exerciţiu,
care are cetăţenia Republicii Moldova, domiciliază în Republica Moldova, are studii superioare
şi posedă cunoştinţe şi experienţă în domeniu şi este înregistrată ca întreprinzător individual. În
lipsa unei asemenea candidaturi, în calitate de lichidator se numeşte un executor judecătoresc.
            3. Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) publică în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova informaţie despre lichidarea întreprinderii, procedura şi termenele în care
se va efectua lichidarea, termenul limită de înaintare a creanţelor de către creditori, precum şi
evaluează activele întreprinderii (bunurile şi toate obligaţiile patrimoniale faţă de
întreprinderea care se lichidează), stabileşte creanţele creditorilor, comunicîndu-le acestora
despre lichidarea întreprinderii, ia măsuri pentru perceperea datoriei de debitor.
            4. După expirarea termenului de înaintare a creanţelor de către creditori, comisia de
lichidare (lichidatorul întreprinderii) prezintă spre aprobare organului (persoanei) care a
înfiinţat-o Procesul-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, lista creanţelor înaintate de
creditori şi suma acestora, precum şi rezultatul examinării lor. Aceste documente se aprobă de
către fondatorii (asociaţii) întreprinderii şi instanţa de judecată care au luat hotărîrea de
lichidare şi se aduc la cunoştinţa fiecărui creditor.
            Dacă în procesul lichidării întreprinderii se stabileşte că datoriile acesteia depăşesc
activele, din care cauză întreprinderea nu este în stare să execute creanţele creditorilor,
fondatorii (asociaţii) sînt obligaţi să acţioneze în judecată cu privire la deschiderea procedurii
falimentare sau să-şi anuleze hotărîrea cu privire la lichidarea întreprinderii. Dacă fondatorii
(asociaţii) nu se conformează prevederilor menţionate, comisia de lichidare, în temeiul deciziei
sale, este în drept să înainteze în judecată o cerere de intentare a procesului de insolvabilitate a
întreprinderii.
            5. Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii), după executarea tuturor creanţelor
creditorilor, întocmeşte bilanţul de lichidare şi îl prezintă, odată cu predarea bunurilor rămase
ale întreprinderii, fondatorilor (asociaţilor) acesteia, instanţei de judecată prin a căror decizie a
fost înfiinţată.
            6. Prin derogare de la prevederile prezentei legi, particularităţile lichidării întreprinderilor
agricole care se privatizează se stabilesc de Legea restructurării întreprinderilor agricole în
procesul de privatizare.

Biletul 8.
1.Dați definiția mărcii și descrieti funcțiile sale.

Marca reprezinta un nume, un termen, un semn, un simbol sau un desen, ori o combinatiede
aceste elemente destinata sa ajute la identificarea bunurilor sau serviciilor unui vanzator
saugrup de vanzatori si la diferentierea lor de cele ale concurentilor. In esenta este o
promisiune avanzatorului de a oferi in permanenta cumparatorilor anumite produse, avantaje
si servicii.Garanteaza calitatea bunurilor.

Functiile marcii:

Functia de identificare
 - ofera cumparatorului sa se orienteze rapid spre produsele carecorespund nevoilor sale.
Functia de garantare a unui nivel calitativ constant
 - marcile de prestigiu asigura garantia uneicalitati superioare pentru produsul sau serviciul
respectiv.
Functia de concurenta
 - permite producatorului sa-si diferentieze produsele sale de cele aleconcurentilor.
Functia de comunicare
- marca transmite consumatorilor o idee despre produs, informatii desprecalitatea acestuia.
Functia de reclama
- este determinata de dinamismul marcilor si de publicitate.
Functia de personalizare
 - ofera consumatorilor posibilitatea sa-si afirme personalitatea prinalegerea anumitor marci de
produse
 2.Găsiți asemănările și deosebirile între antreprenor și activitate de întreprinzător și
întreprindere.

Antreprenor-Persoana fizica sau juridica care se obliga, pe baza unor clauze si conditii
contractuale, sa execute diferite lucrari (industriale, de constructii etc.) in beneficiul altei
persoane sau organizatii, in schimbul unei sume de bani dinainte convenite.

Activitatea de întreprinzător este activitatea de fabricare a producției, de executare a

lucrărilor şi de prestare a serviciilor, desfășurată de cetățeni și de asociațiile acestora în mod
independent, din propria inițiativă, în numele și cu riscul propriu, sub răspunderea lor
patrimonială, în scopul asigurării unei surse de venituri permanente. În calitate de
întreprinzător poate activa o persoană fizică sau juridică, care efectuează orice gen de
activitate economică neinterzisă de lege.

Întreprindere este orice formă de organizare a unei activități economice, autonomă

patrimonial și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul
obținerii de profit prin producerea de bunuri materiale și vânzarea acestora pe piața sau
prin prestări de servicii, în condiții de concurență.

Diferente:Antreprenorul este persoana fizica sau juridical care se obliga, pe baza unor
clauze si conditii contractuale, sa execute diferite lucrari (industriale, de constructii etc.) in
beneficiul altei persoane sau organizatii, in schimbul unei sume de bani dinainte
convenite,in timp ce activitatea de întreprinzător este activitatea de fabricare a producției,
de executare a lucrărilor şi de prestare a serviciilor, desfășurată de cetățeni și de asociațiile
acestora în mod independent, din propria inițiativă, în numele și cu riscul propriu, sub
răspunderea lor patrimonială.Spre deosebire de intreprindere,care este forma de
organizare,celelalte doua sunt activitati.

Asemanari:Atat activitatea de intreprinzator,cat si antreprenorul si intreprinderea sunt

practicate si fondate cu scopul de a obtine venit prin producerea de bunuri sau oferirea
serviciilor.

Biletul 9.

1.Functiile capitalului social:

Capitalul social reprezintă gajul general al creditorilor

1. Dacă avem în vedere faptul că patrimoniul societăţii este supus unei continue fluctuaţii,
evoluţia sa fiind direct proporţională cu rezultatele economice ale societăţii, astfel că
 creditorii societăţii nu pot cuantifica cu exactitate acest patrimoniu la o anumită dată,
putem spune că garanţia certă şi sigură pentru orice creditor al societăţii o reprezintă
capitalul social;

2. Dacă avem în vedere faptul că la data înfiinţării societăţii activul patrimonial al acesteia
este egal cu capitalul social, putem ajunge la concluzia că acesta - capitalul social - reprezintă
prima şi cea mai importantă garanţie pentru creditorii societăţii;

3. Capitalul social nu certifică valoarea de facto a patrimoniului societăţii şi niciodată nu

certifică valoarea reală a patrimoniului care se află la balanţa societăţii, ci reprezintă
mărimea fictivă şi nominală.Capitalul social are, însă, un regim propriu, de natură să
garanteze într-o măsură mai mare pe creditori. Aceştia trebuie să conteze că în activ se
regăsesc bunuri de valoarea cifrei globale a capitalului social.

Alte funcții ale capitalului social:

• funcția de indice privind potențialul economic – pentru a atrage un posibil creditor,

potențialul trebuie să fie unul bine stabilit și calculat; cu cât este mai mare, cu atât
investitorul va avea mai multă încredere;

• funcția referitoare la asociați – repartiția puterii în cadrul persoanei juridice sau a

dividendelor;

• funcția referitoare la baza economică – capitalul social este parte integrantă a bazei
materiale a companiei.

2.Consumatorul reprezintă оricе pеrsоană fizică care, în cadrul unui raport juridic
civil, acționează predominant în scopuri ce nu țin de activitatea de întreprinzător sau
profesională.

Legea cu privire la protecția consumatorului stabileşte, că în cazul apariţiei unоr

dеfecte ale mărfurilоr prоcurate de cоnsumator, în limitele termenelоr de garanţie sau
valabilitate, consumatorul pоate apela la:
 • înlăturarea gratuită a defеctelor sau rеcuperarea cheltuielilоr еfectuate de
cоnsumator la înlăturarea defеctelor;
• reducеrea cоrespunzătoare a preţului;
• înlоcuirea în mod gratuit a produsului;
• rezoluțiunea contractului şi cоmpensarea prejudiciilоr create;
• repararea prejudiciului mоral.
Asrfel, vânzătorul este răspunzător faţă de consumator pentru orice neconformitate
existentă la momentul când a fost procurat sau livrat produsul.

Consumatorul are dreptul, la opţiunea sa, de a solicita vânzătorului în primul rând

repararea produsului sau înlocuirea acestuia, gratuit în fiecare caz, cu excepţia situaţiei în care
măsura reparatorie respectivă este imposibilă sau disproporţionată.

Termenul „gratuit”, se referă la toate costurile necesare aducerii produsului la

conformitate, inclusiv costurile poştale, de transport, manipulare, diagnosticare, expertizare,
demontare, montare, manoperă, pentru materialele utilizate şi ambalare.

În cazul produselor cu greutatea mai mare de 10 kg sau ale căror înălțime și

circumferință depășesc în sumă 200 cm, transportarea către vânzător pentru reparaţia,
înlocuirea, reducerea preţului şi restituirea contravalorii acestor mărfuri se efectuează cu
forţele şi mijloacele vânzătorului, căruia i s-a adresat consumatorul, în limitele localităţii în care
este amplasată unitatea de comerţ de unde a fost procurat produsul, precum şi din localitatea
de reşedinţă a consumatorului.

În cazul în care vânzătorul/producătorul nu îndeplinește această prevedere,

transportarea şi returnarea mărfurilor le poate efectua consumatorul pe contul
vânzătorului/producătorului. Vânzătorul/producătorul restituie cheltuielile rezonabile pentru
transportarea şi returnarea mărfurilor în baza documentelor justificative prezentate de către
consumator.

Orice reparaţie sau înlocuire a produselor este făcută în cadrul unei perioade de timp
rezonabile, stabilite de comun acord, în scris, între vânzător şi consumator, fără niciun
inconvenient semnificativ pentru consumator, luându-se în considerare natura produsului şi
scopul pentru care consumatorul a solicitat produsul. Perioada de timp stabilită nu poate
depăşi 14 zile calendaristice de la data la care consumatorul a adus la cunoştinţă vânzătorului
neconformitatea produsului și l-a predat vânzătorului ori persoanei desemnate de acesta în
baza unui document de predare-primire. Acest termen poate fi prelungit numai cu acordul
consumatorului şi este stipulat în contract. În cazul reparării produsului, responsabili sunt
obligați să monteze doar piese noi.

În cazul reţinerii produsului pentru reparare sau înlocuire, vânzătorul este obligat să
elibereze consumatorului o dovadă în formă scrisă, care să conţină elementele de identificare a
sa şi a produsului reţinut, precum şi termenul de soluţionare a reclamaţiei.

O altă posibilitate a consumatorului, în ceea ce ține de produsele și serviciile

neconforme, este dreptul de a solicita o reducere corespunzătoare a preţului sau restituirea
contravalorii produsului prin rezoluţiunea contractului, drept pe care îl poate exercita în oricare
dintre următoarele cazuri:

a) dacă nu beneficiază de dreptul de reparaţie sau de înlocuire a produsului;

b) dacă vânzătorul nu a efectuat măsura reparatorie într-o perioadă de 14 zile

calendaristice sau în termenul convenit cu consumatorul;

c) dacă vânzătorul, nu a efectuat măsura reparatorie fără a provoca, a provocat un

inconvenient semnificativ pentru consumator;

d) la apariţia unei neconformităţi la produs după efectuarea deja a unei măsuri

reparatorii, dacă consumatorul a refuzat repararea sau înlocuirea produsului;

e) la depistarea neconformităţii produsului în termen de 6 luni de la livrarea produsului,

dacă consumatorul a refuzat repararea sau înlocuirea produsului.

Suma reducerii prețului la produsele neconforme se stabilește cu acordul ambelor părţi.

Consumatorul nu are dreptul să solicite restituirea contravalorii produsului prin rezoluţiunea
contractului, dacă neconformitatea este una minoră.
 În cazul produselor alimentare și ale celor farmaceutice necorespunzătoare cerinţelor
stabilite în actele normative sau declarate, vânzătorul este obligat, la cererea şi opţiunea
consumatorului, să le înlocuiască sau să restituie contravaloarea acestora.

Biletul 10

Descrieți obligaţia antreprenorilor de a plăti impozite. 

  
Una din obligaţiile întreprinzătorilor, stabilită în Legea cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi nr. 945/1992, este „onorarea obligaţiilor la buget”, ceea ce înseamnă plata în
termen a impozitelor şi taxelor.
Codul fiscal defineşte impozitul – o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea
unor acţiuni determinate sau concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu
funcţie de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această
plată.
Doctrina vine cu o multitudine de definiții ale impozitului, dar cea mai complexă din ele este
următoarea: impozitul este o prelevare obligatorie faţă de stat în scopul acoperiri cheltuielilor
publice stabilite prin lege şi fără vreo contraprestaţie directă şi imediată datorată de persoanele
fizice şi juridice pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă.
Taxele reprezintă, alături de impozite, cea de a doua categorie principală de venituri ale
bugetului. Taxele sunt şi ele plăţi băneşti, reglementate ca venituri ale bugetului de stat sau ale
unor colectivităţi publice care, însă, spre deosebire de impozite, sunt datorate de acei care
beneficiază de anumite servicii, prestări ori alte acte sau activităţi ale unor organe sau instituţii
publice.
Contribuabil, subiect al impunerii – persoană care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să
calculeze şi/sau să achite la buget orice impozite şi taxe, penalităţile şi amenzile respective;
persoană care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să reţină sau să perceapă de la altă
persoană şi să achite la buget plăţile indicate.
Impozitele şi taxele obligatorii sunt stabilite în Codul fiscal al Republicii Moldova. Potrivit art. 6
din Codul fiscal, sistemul fiscal în R.Moldova se constituie din impozite şi taxe generate de stat
şi impozite şi taxe locale.
Sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat include: impozitul pe venit; taxa pe valoarea
adăugată; accizele; impozitul privat; taxa vamală; taxele percepute în fondul rutier.
Sistemul impozitelor şi taxelor locale include: impozitul pe bunurile imobiliare; impozitul pentru
folosirea resurselor naturale; taxa pentru amenajarea teritoriului; taxa pentru dreptul de a
organiza licitaţii locale şi loterii; taxa hotelieră; taxa pentru amplasarea publicităţii (reclamei);
taxa pentru dreptul de a aplica simbolica loсаlă; taxa pentru amplasarea unităţilor comerciale;
taxa de piaţă; taxa pentru cazare; taxa balneară; taxa pentru prestarea serviciului de transport
auto de călători pe rutele municipale, orăşăneşti şi săteşti; taxa pentru parcare; taxa de la
posesorii de câini; taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră, care au birouri
vamale de trecere a frontierei vamale.
 
Activitatea de întreprinzător în baza patentei de întreprinzător este impozabilă în felul următor
– în fiecare lună titularul patentei plăteşte o taxă fixă pentru patentă. Această plată, conform
art. 12 alin. (1) al Legii 93/98 conţine următoarele impozite: taxele pentru resursele naturale,
taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii și taxa pentru amenajarea teritoriului.

Biletul 11
1.Descrieti principiile dreptului afacerilor.
Un loc important in reglementarea activitatii de intreprinzator il ocupa principiile dreptului, idei
directoare carora le sunt subordonate structura si sistemul de drept.
Principiile dreptului pot fi considerate ca fiind norme juridice de cea mai mare generalitate, care
trebuie luate în considerare atât în procesul de elaborare a dreptului cât și în procesul de
aplicare al lui.
Acestea sunt 7 la numar si suna astfel:
1. PRINCIPIUL REGLEMENTĂRII ACTIVITĂȚII DE ÎNTREPRINZĂTOR DIN PARTEA STATULUI.
În R. Moldova, întru evitarea imixtiunii din partea statului în activitatea de întreprinzător, au
fost adoptate un șir de acte normative, care au stabilit principiile și limitările de bază în
reglementarea acestei activități. Astfel, principiile de care urmează a se ține cont în procesul
reglementării activității de întreprinzător sunt stabilite în Legea 235/2006 cu privire la principiile
de bază de reglementare a activității de întreprinzător.
a) Principiul previzibilității. Acest principiu urmează a fi privit sub următoarele trei aspecte:
Previzibilitatea reglementării: activitatea de întreprinzător nu poate fi reglementată prin
intermediul oricăror acte normative, ci doar prin intermediul legilor, hotărârilor și ordonanțelor
Guvernului, și actelor normative ale autorităților administrației publice; în cazul în care
activitatea de întreprinzător este reglementată prin intermediul actelor normative ale
Guvernului sau ale autorităților administrației publice, acestea urmează să fie adoptate cu
respectarea limitelor de reglementare stabilite doar prin legi (existența temeiului legal), în caz
contrar, prevederile lor nu pot fi invocate întreprinzătorilor.
Previzibilitatea cheltuielilor. Plățile pentru actele permisive eliberate întreprinzătorilor se
stabilesc prin legi, cu indicarea obligatorie a actului și a mărimii taxei pentru aceste acte.
Previzibilitatea documentelor normativ-tehnice. Condițiile tehnice, sanitare, standardele și alte
documente similare au caracter obligatoriu, doar dacă sunt stabilite prin legi.
b) Principiul transparenței decizionale și reglementării. Și acest principiu urmează a fi privit sub
următoarele aspecte:
Transparența decizională și transparența reglementării care presupune ca autoritățile publice
au următoarele obligații:
- să informeze asupra proiectelor de acte normative și să asigure accesul la ele sectorului privat;
- să asigure transparența decizională în elaborarea actelor normative și în procesul luării
deciziilor, prin implicarea sectorului privat;
- să asigure publicarea actelor normative adoptate;
- să înscrie actele normative în Registrul de stat al actelor juridice.
Transparența actelor necesare inițierii și/sau desfășurării afacerii. stabilește regula conform
căreia activitatea de întreprinzător urmează a fi desfășurată în baza autorizării (actelor
permisive), doar în cazurile prevăzute de lege.
-Actul permisiv trebuie să reprezinte un mijloc de intervenție care urmează a fi utilizat în mod
echivalent cu alte mijloace și tehnici de intervenție ale autorităților publice;
- Instituirea unui act permisiv trebuie să fie în concordanță, în mod obligatoriu, cu unul sau mai
multe riscuri pe care actul permisiv poate să le acopere și care nu sunt abordate prin alte
mijloace de intervenție ale autorităților publice, inclusiv prin alte acte permissive;
Aprobarea tacită a inițierii și/sau desfășurării afacerii. Principiul aprobării tacite se rezumă la
faptul că, în cazul depășirii de către autoritatea emitentă a termenului legal pentru eliberarea,
prelungirea, reperfectarea actului permisiv și în lipsa unei comunicări scrise privind
suspendarea termenului de examinare a cererii sau refuzul ei, cu excepțiile prevăzute de lege,
actul permisiv se consideră acordat prin aprobare tacită.
d) Transparența documentelor normativ-tehnice reglementează în mod distinct obligația ca
documentele normativ-tehnice obligatorii să fie făcute publice, iar documentele propriu-zise și
copiile de pe ele urmând a se elibera în mod gratuit.
c) Principiul reglementării materiale și procedurale a inițierii, desfășurării și lichidării afacerii
prin legi. se rezumă la următoarele reguli:
- Normele materiale și procedurale de inițiere, desfășurare și lichidare a afacerilor, precum și de
control asupra afacerilor, se stabilesc prin legi;
- Autoritățile administrației publice nu sunt în drept să adopte norme primare pentru
reglementarea inițierii, desfășurării și lichidării afacerilor;
- Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să se înregistreze la organele de stat sau să solicite
actele permisive pentru practicarea unei activităţi, doar în cazurile în care aceasta este prevăzut
expres de lege (art. 10 alin. (1) din lege).
d) Principiul echitabilității (proporționalității) în raporturile dintre stat și întreprinzător. Regula
de bază, de care urmează a se ține în cont în raporturile dintre stat și întreprinzători, constă în
faptul, că activitatea autorităților publice și altor instituții abilitate prin lege cu funcții de
reglementare și de control trebuie să fie proporțională asigurării intereselor societății și
protecției drepturilor întreprinzătorilor și să nu fie în exces necesităților atingerii scopurilor
societății.

BILETUL 13
1.Clasificați bunurile după criteriul financiar –econimic.
Conformart. 285 CC, bunuri sînt toate lucrurile susceptibile aproprierii individuale sau colective
şi drepturile patrimoniale asupra lor. După criteriul financiar- economic:

După acest criteriu masa de bunuri se împarte astfel:

 mijloace economice;
 surse economice.
Mijloacele economice sînt formate din totalitatea activelor materiale şi băneşti ce servesc
la desfăşurarea activităţii de antreprenoriat. Activele întreprinderii la rîndul lor se împart astfel:

 active fixe: sînt bunurile materiale care iau parte la mai multe cicluri de producţie,
consumîndu-se treptat şi transferîndu-şi valoarea asupra uzărilor lor (clădirile, maşinele,
instalaţile etc.);
 active circulante: sînt bunuri materiale care se consumă integral în fiecare ciclu de
producţie, îşi schimbă forma materială şi trec succesiv prin fazele de aprovizionare a
producţiei, desfacere (materiile prime, combustibilul).
Sursele mijloacelor economice reprezintă locul de provenienţă al acestora sau modul de
dobîndire. Ele se clasifică astfel:

 capital propriu;
  capital asimilat (atras).
Capitalul propriu provine din fondurile băneşti ale întreprinderii, adică din capitalul social,
din capitalul de rezervă, din alte fonduri ale ei.

Capitalul atras reprezintă datoriile creditorilor faţă de întreprinderi.

2.Dați definiția transformării. Descrieți procedura reorganizării prin transformare.

Transformarea societăţii comerciale este o formă de reorganizare prin care aceasta îşi
schimbă forma organizatorico-juridică a activităţii sale. Spre deosebire de reorganizarea
societăţii prin fuziune şi dezmembrare, transformarea nu este detaliat reglementată în Codul
civil al Republicii Moldova, dar considerăm că transformarea cuprinde următoarele etape:
 luarea hotărîrii privind transformarea;
 informarea creditorilor;
 inventarierea;
 înregistrarea transformării.
Reorganizarea persoanei juridice prin transformare se consideră încheiată din momentul
înregistrării de stat a persoanei juridice create ca urmare a transformării. Actele de constituire
ale persoanei juridice create ca urmare a transformării, vor conţine dispoziţii cu privire la
preluarea, în baza actului de transmitere, a tuturor drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale ale
persoanei juridice reorganizate prin transformare. Persoana juridică reorganizată prin
transformare îşi păstrează numărul de identificare de stat.

Biletul 14
1.Monopol- Capacitatea unei entități de a fi unic ca ofertant al unui produs sau al unui serviciu
avand control deplin asupra peței. ( În cadrul monopolului concurența este foarte mică sau
chiar lipsește complet)
Monopolul natural reprezintă acel tip de monopol ce a luat naştere în mod natural, evoluând
de la o structură concurenţială a pieţei. În general, în această categorie economiştii includ
domenii precum cel al electricităţii, al gazelor naturale, al aprovizionării cu apă, al
telecomunicaţiilor etc. Aceste domenii ar reprezenta monopoluri naturale pentru că, de multe
ori, se ajunge în situaţia ca numai o singură companie să poată să opereze din punct de vedere
tehnic şi economic pe pieţele respective: pe de o parte, există un singur sistem de distribuţie şi,
pe de altă parte, costurile sunt atât de mari încât o structură concurenţială s-ar dovedi
nerentabilă.
 Monopolul de stat este definit ca situaţie în care un număr limitat de agenţi economici sunt
învestiţi de către autorităţile administraţiei publice cu dreptul exclusiv sau cu drepturi exclusive
de desfăşurare a unei anumite activităţi aducătoare de profit. Cu alte cuvinte sunt activități
monopol de stat acele activităţi economice care, prin dispoziţii legale speciale, sunt declarate ca
fiind în exclusivitate în competenţa statului şi nu pot face obiectul activităţii unui alt subiect al
antreprenoriatului.
2. Sediul persoanei juridice cu scop lucrativ. În conformitаte cu аrt. 183 Cod Civil аl R. Moldova,
„persoаnа juridică аre un sediu, indicаt în аctele de constituire. Stаbilireа şi schimbаreа sediului
sunt opozаbile terţilor din momentul înregistrării de stаt” [4].
Conform art. 27 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, sediul întreprinderii se
consideră locul unde se află organele sale de conducere (localitatea, strada şi locul unde va
funcţiona organul de conducere).
Dispozițiile legаle аnаlizаte, nu dispun expres condițiile obligаtorii аl sediului persoаnei juridice,
аnume locul unde аr puteа să se аfle, cu excepțiа fаptului că stаbilireа este opozаbilă din
momentul înregistrării de stаt.
Determinаreа sediului аre o importаnță prаctică sub cel puțin trei аspecte:
- sediul persoаnei juridice determină nаționаlitаteа аcesteiа;
- prin sediu se determină locul executării obligаțiilor precuniаre, în cаre persoаnа juridică аre
cаlitаteа de debitor sаu în cаzul unor аlte obligаții când persoаnа juridică аre cаlitаte de debitor
și contrаctul nu stаbilește аltfel;
- toate documentele și scrisorile intrate la sediu se consideră recepționate de către persoana
juridică;
- sediul permite să determine cаre instаnță de judecаtă este competentă în litigiile unde
persoаnа juridică аre cаlitаte de pârât etc. [2, pаg. 167].
Sediul propriu este un element аl personаlității juridice аl persoanei juridice cu scop lucrativ. El
se rаporteаză lа locul unde se exercită аdministrаreа entității, și nu lа locul unde se desfășoаră
аctivitatea antreprenorială. Sediul este fictiv аtunci când nu corespunde
înregistrării și când lа sediul oficiаl înregistrаt nu se desfășoаră nici o аctivitаte de conducere

Biletul 15
• Denumirea de firmă este denumirea sub care persoana juridică se constituie şi îşi
desfăşoară activitatea, alcătuind un element de identificare a acestuia şi sub care este
înscrisă în Registrul de publicitate. În structura denumirii persoanei juridice cu scop
lucrativ se evidenţiază două părţi: corpul şi accesoriul. Corpul este format întotdeauna
din elemente obligatorii, dar şi elemente selectate arbitrar de către fondatori. Accesoriul
este elementul identificatoriu care deosebeşte persoanele juridice de aceeaşi formă.
Conform art. 182 din Codul Civil şi art. 24 din Legea nr.845-XII din 03.01.1992 cu privire
la antreprenoriat şi întreprinderi, pentru a fi înregistrată în Registrul de stat denumirea
de firmă trebuie să cuprindă:
Denumirea concretă (proprie) a întreprinderii sau organizaţiei sau alte date care permit
deosebirea acesteia de alte întreprinderi.
Indicarea completă sau prescurtată (abreviată) a formei organizatorico-juridice a
întreprinderii sau organizaţiei.
Indicarea genului principal de activitate pentru unele forme organizatorico-juridice.
2. Lichidatorul:
execută şi finalizează operaţiunile curente;
evaluează, valorifică şi înstrăinează activele societăţii dizolvate sub orice formă
prevăzută de lege;
reprezintă societatea dizolvată în instanţele de judecată;
încasează creanţele, inclusiv cele legate de insolvabilitatea debitorilor;
încheie tranzacţii;
concediază şi angajează lucrătorii persoanei juridice;
contractează, după necesitate, specialişti şi experţi;
încheie acte juridice;
îndeplineşte orice alte acţiuni în măsura în care sînt necesare pentru lichidare (Codul
civil al RM nr.1107, art.227, alin.(7)).

Biletul 16
În actul de constituire al persoanei juridice cu scop lucrativ trebuie să se indice: a)
numele, locul şi data naşterii, domiciliul, cetăţenia şi datele din actul de identitate al
fondatorului persoană fizică; denumirea, sediul, naţionalitatea, numărul de înregistrare
al fondatorului persoană juridică; b) denumirea persoanei juridice cu scop lucrativ; c)
obiectul de activitate; d) participaţiunile fondatorilor, modul şi termenul lor de vărsare;
e) valoarea bunurilor constituite ca participaţiune în natură şi modul de evaluare, dacă
au fost făcute asemenea aporturi; f) sediul; g) structura, atribuţiile, modul de constituire
şi de funcţionare a organelor persoanei juridice cu scop lucrativ; h) modul de
reprezentare; i) sucursalele persoanei juridice cu scop lucrativ; j) alte date, stabilite de
lege pentru tipul respectiv de persoană juridică cu scop lucrativ.
 • Capitalul social este definit ca suma tuturor aporturilor efectuate de asociaţi în vederea
constituirii şi funcţionării unei societăţi comerciale. Din punct de vedere juridic, capitalul
reflectă obligațiile pe care o persoană juridică le are față de fondatorii ei. El este practic
o datorie (un pasiv) pe termen nedeterminat. 

Deosebire : asumarea obligaţiei de efectuare a aportului poartă denumirea de capital

social de subscriere, iar executarea ei poartă numele de vărsarea capitalului social;

Asemănare: ambele reprezintă nişte aporturi ce trebuiesc efectuate de către asociaţi

pentru formarea capitalului social al perosoanei juridice cu scop lucrativ.

Biletul 17
1.Clasificați întreprinderile după proveniența capitalului social.

În funcție de originea capitalului social după cum capitalul vine de la rezidenții din RM sau din
străinatate, deosebim:

1.persoane juridice cu scop lucrativ cu capital integru de stat

2. persoane juridice cu scop lucrativ cu capital integral străin

3. persoane juridice cu scop lucrativ cu capital mixt.

În funcție de originea capitalului social după cum capitalul este de stat sau al particularilor, deosebim: 1.
persoane juridice cu scop lucrativ cu capital integral de stat 2. persoane juridice cu scop lucrativ cu
capital integral al particularilor 3. persoane juridice cu scop lucrativ cu capital mixt

2. Numiți care sunt organele obligatorii de funcționare a persoanelor juridice.

Organul suprem și organul executiv. Cel suprem la fondare este fondatorul, el aprobă și
semnează actul de constituire, împuternicește persoana care trebuie să îndeplinească
formalitățile înregistrării persoanei juridice. Organul executiv manifestă în exterior voința
persoanei juridice(realizarea tuturor obiectivelor organului suprem)

Bilet 18
1. Numiți care este importanța mărcii pentru consumator.

Pentru consumator, marca are o importanță majoră, deoarece este un instrument pentru identificarea
produselor și serviciilor ceea ce ne oferă un cumul de informații despre caracteristicile produsului . Este
un garant al cumpărăturii, producătorul își a un angajement cu privire la calitate față de client. Un
element de poziționare socială.

2.Dați definiția patrimoniului întreprinderii. Descrieți funcțiile capitalului social.

Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale (care pot fi evaluate în

bani), privite ca o sumă de valori active şi pasive legate între ele, aparţinând unor persoane
fizice şi juridice determinate.
Capitalul social reprezintă gajul general al creditorilor.

-Funcția de indice privind potențialul economic- pentru a atrage un posibil creditor, potențialul
trebuie să fie unul bine stabilit și calculate(cu cât mai mare va fi încrederea investitorului.

-Funcția referitoare la asociați- repartiția puterii în cadrul persoanei juridice sau a dividendelor

-Funcția referitoare la baza economică- capitalul social este parte integrantă a bazei material a
companiei

Biletul 19
• Care este competența organului suprem de decizie al persoanei juridice.

Tema 4

De competența exclusivă a organului suprem de decizie, țin:

• modificarea și completarea actului de constituire, inclusiv adoptarea lui într-o nouă
redacție;
• modificarea cuantumului capitalului social;
• modificarea denumirii de firmă;
• desemnarea membrilor consiliului persoanei juridice și a cenzorului, eliberarea înainte
de termen a acestora;
• aprobarea dărilor de seamă, a rapoartelor administratorului, cenzorului sau a avizelor
auditorului independent;
• aprobarea bilanțului contabil anual;
• adoptarea hotărârii privind reorganizarea persoanei juridice și aprobarea planului de
reorganizare;
• adoptarea hotărârii de lichidare a persoanei juridice, numirea lichiditatorului etc. [5,
pag. 179].

• Numiți temeiurile dizolvării persoanei juridice.

 Articolul 86
(1) Persoana juridică se dizolvă în temeiul:
a) expirării termenului stabilit pentru durata ei;
b) atingerii scopului pentru care a fost constituită sau imposibilităţii atingerii lui;
c) hotărîrii organului ei competent;
d) hotărîrii judecătoreşti în cazurile prevăzute la art.87;
e) insolvabilităţii sau încetării procesului de insolvabilitate în legătură cu insuficienţa masei
debitoare;
f) faptului că persoana juridică cu scop nelucrativ sau cooperativa nu mai are nici un
participant;
g) altor cauze prevăzute de lege sau de actul de constituire

Biletul 20
1.Descrieți procedura reorganizării prin dezmembrare. 
Procedura de reorganizare prin dezmembrare parcurge următoarele etape: 
-negocierea şi elaborarea planului de dezmembrare; 
-aprobarea lui de către organul suprem; 
-informarea Camerei Înregistrării de Stat; 
-informarea creditorilor; 
-inventarierea; 
-prezentarea actelor necesare; 
-înregistrarea dezmembrării.

2.Dați definiția patentei de întreprinzător. Numiți în ce cazuri încetează activitatea în baza

patentei. 

-Patenta de întreprinzător este un certificat de stat nominativ, ce atesta dreptul de a

desfăşura genul de activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite
perioade de timp.
-Valabilitatea patentei  de întreprinzător înceteaza în urmatoarele cazuri:
  a) odata cu expirarea duratei patentei;
  b) în cazul în  care titularul patentei renunta la patenta prin depunerea cererii respective;
c) în baza cererii  titularului  patentei în legatura cu  pierderea capacitatii de munca, confirmata
de concluzia respectiva  a  comisiei medicale;
 d) în cazul decesului titularului patentei;

Biletul 21
1.Numiți pașii de înregistrare ale unei persoane juridice cu scop lucrativ;
Înregistrarea unei persoane juridice cu scop lucrativ în Republica Moldova este compusă din
următoarele etape:
a) depunerea cererii de înregistrare la ASP (solicitantului i se eliberează un bon de confirmare a
primirii cererii);
b) verificarea disponibilităţii denumirii, rezervarea denumirii (se permite pentru o perioadă de
până la 6 luni);
c) deschiderea contului bancar temporar şi depunerea capitalului social subscris în acest cont;
nivelul minim al capitalului social pentru unele forme organizatorico-juridice este stabilit de
lege;
d) registratorul verifică cererile şi documentele depuse pentru înregistrare în vederea
corespunderii acestora cerinţelor stabilite de lege, obţine avizele şi informaţiile necesare pentru
înregistrare de la autorităţile publice prin intermediul reţelelor electronice şi adoptă decizia de
înregistrare sau decizia motivată de respingere a înregistrării;
e) persoanei juridice i se atribuie, la înregistrare, un număr de identificare de stat (IDNO) ce
atestă că persoana a fost înscrisă în Registrul de stat şi a fost luată la evidenţă de către Serviciul
Fiscal de Stat. Numărul de identificare de stat, care reprezintă şi codul fiscal al persoanei
juridice înregistrate, se indică pe foaia de titlu a actelor de constituire;
f) în cadrul procedurii înregistrării de stat, organul înregistrării de stat va efectua procesul de
înregistrare (luare la evidenţă) fiscală, statistică, medicală şi socială a persoanei juridice prin
transmitere autorităţilor vizate, în format electronic, a datelor privind înregistrarea acesteia
prevăzute la art. 33 alin. (1) al Legii 220/2007, cu eliberarea pentru persoana juridică a
înştiinţării respective;
g) persoana juridică se consideră înregistrată la data adoptării deciziei de înregistrare;
h) după înregistrare, organul înregistrării de stat publică în Buletinul electronic informaţii
despre persoana juridică înregistrată, care cuprind: denumirea persoanei juridice, forma de
organizare juridică, data înregistrării, numărul de identificare de stat, sediul şi numele
administratorului;
i) atestarea notarială a specimenului de semnătură pentru a fi prezentate la bancă. Semnarea
contractului de cont bancar se efectuează cu participarea personală a administratorului, care va
avea dreptul primei semnături şi, în cazul celei de a doua semnături – a persoanei cu drept de
semnătura nr. 2 (de regulă contabilul-şef);
j) activarea contului bancar: contul bancar al entităţii devine operaţional doar după ce banca
primeşte aprobare de luare la evidenţă a contului bancar de la autoritatea fiscală sectorială.

2.Dați definiția licenței. Care sunt temeiurile de suspendare a licenței.

Licenţa este un document oficial, eliberat de organul de stat împuternicit, prin care se atestă
capacitatea şi drepturile deţinătorului acesteia de a desfăşura un anumit gen de activitate, în
condiţii ce vor asigura beneficiarilor un înalt grad de calitate şi siguranţă în mărfurile procurate
şi serviciile prestate.
Drept temei pentru suspendarea valabilităţii licenței, în baza deciziei autorității emitente,
fără adresarea în instanța de judecată, serveşte:
a) cererea titularului privind suspendarea valabilităţii actului permisiv;
b) neachitarea anuală sau neachitarea în termen a taxei pentru actul permisiv, prevăzută de
lege.
În toate celelalte cazuri, în care, fie organul de control, fie organul emitent al licenței, au stabilit
în urma controlului nerespectarea de către titularul de act
permisiv a cerințelor și condițiilor stabilite de lege, vor iniția procedura de suspendare a licenței
pe cale judecătorească.

 e) în cazul aplicarii  fata  de titularul patentei a unor  sanctiuni administrative;

 f) în cazul în  care se constata transmiterea patentei catre o  alta persoana;
g) în cazul în care durata patentei nu este prelungita în decurs de 12 luni consecutive de la data
suspendarii ei pentru neachitarea în termen a taxei pentru patenta.

Biletul 22
1) Care este deosebirea dintre desfășurarea activității de întreprinzător în baza patentei de
întreprinzător și desfășurarea activității în baza licenței.

Patenta de întreprinzător este un certificat de stat nominativ, ce atestă dreptul de a desfăşura

genul de activitate de întreprinzător indicat în ea, în decursul unei anumite perioade de timp.
Titular al patentei de întreprinzător poate fi orice cetăţean al R.Moldova. O cerinţă
semnificativă, în cazul patentei de întreprinzător, este principiul stabilirii de domiciliu, adică
locuirea permanentă pe teritoriul R.M.

licenţă – act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de autoritatea de licenţiere în procesul

de reglementare a activităţii de întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a
desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial,
cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere

Un aspect important pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, în temeiul patentei, este

lipsa necesităţii de înregistrare a activităţii sau de primire a licenţei.
Mai mult decât atât, titularul de patentă, fata de cel ce detine licenta, nu trebuie sa prezinte
dările de seamă financiare şi statistice, sa ţina evidenţa contabila şi financiara, sa efectueze
operaţiuni şi decontări de casă.

Fata de patenta, licenta este acordata intreprinzatorilor ce desfasoara activitati unde sunt
necesare o cunoastere detaliata a domeniului de activitate ales. Ei sunt nevoiti sa detina studii
suplimentare in aceasta sfera pentru a putea fi capabili sa ofere servicii de calitate.

Afacerile supuse licențierii de către Agenția Serviciilor Publice sunt prevăzute expres în Legea
nr.451/2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător și se referă
inclusiv la:

Ø activitatea de audit;

Ø activitatea de evaluare a bunurilor imobile;

Ø activitatea cu metale prețioase și pietre prețioase;

Ø fabricarea alcoolului etilic, a berii, a producției alcoolice;

Ø activitatea de autogară; activitatea de proiectare pentru toate categoriile de construcții,

urbanism, instalații și rețele tehnico-edilitare, reconstrucții, restaurări;

Ø construcțiile de clădiri și/sau construcțiile inginerești, instalațiile și rețelele tehnico-edilitare,

reconstrucțiile, consolidările, restaurările;

Ø colectarea, păstrarea, prelucrarea, comercializarea, precum și exportul resturilor și

deșeurilor de metale feroase și neferoase, de baterii de acumulatoare uzate, inclusiv în stare
prelucrată etc.

2 ) Caracteristica generală a gospodăriei țărănești. Descrieți modul de înregistrare a GȚ. 

a) Conform art. 2 al Legii 1353, gospodăria ţărănească este o întreprindere individuală, bazată
pe proprietatea privată asupra terenurilor agricole şi asupra altor bunuri, pe munca personală a
membrilor unei familii (membri ai gospodăriei ţărăneşti), având ca scop obţinerea de produse
agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea cu preponderenţă a propriei producţii
agricole.

Pot fi membri ai gospodăriei ţărăneşti, în afară de conducător, următoarele persoane apte de

muncă: soţul (soţia), părinţii, copiii, inclusiv adoptivi, fraţii, surorile şi nepoţii lui care au atins
vârsta de 16 ani.
Dreptul la constituirea gospodăriei ţărăneşti îl au persoanele fizice care au atins vârsta de 18
ani, dispun de capacitate de exerciţiu deplină şi posedă teren cu drept de proprietate privată.
În declaraţia de constituire a gospodăriei trebuie să se indice: denumirea completă şi abreviată
a gospodăriei; sediul gospodăriei; numele, prenumele, data naşterii, cetăţenia şi domiciliul
fondatorului şi al potenţialilor membri ai ei, gradul de rudenie al acestora cu fondatorul;
numerele de înregistrare, amplasarea şi suprafaţa, conform cadastrului bunurilor imobile, a
terenurilor în proprietate individuală sau proprietate comună, inclusiv a terenurilor din
extravilan considerate grădini, precum şi a terenurilor arendate; componenţa altor bunuri
imobiliare care se transmit în proprietate comună membrilor gospodăriei.
Bunuri comune a membrilor pot fi: terenurile, plantaţiile, construcţiile gospodăreşti şi alte
construcţii, instalaţiile de ameliorare şi alte instalaţii, vitele productive şi de muncă, păsările,
tehnica agricolă şi altă tehnică, mijloacele de transport, utilajele, inventarul şi alte bunuri,
procurate pentru gospodărie în comun de membrii ei.
Conform Legii nr. 1353 din 03.11.2000 privind gospodăriile țărănești art. 27: 1) Gospodăria
ţărănească se lichidează prin hotărâre a membrilor ei, în cazul lipsei datoriilor faţă de bugetul
public naţional, sau a instanţei de judecată.
b) Gospodăria ţărăneasca va fi înregistrată, de către fondatorul ei, la Primăria unităţii
administrativ-teritoriale de nivelul întâi în a cărei hotare el deţine teren.

Pentru înregistrarea gospodăriei ţărăneşti, fondatorul prezintă Primăriei:

a) declaraţia de constituire;
b) copiile de pe documentele ce confirmă dreptul de proprietate privată al fondatorului şi al
potenţialilor membri ai gospodăriei asupra terenurilor;
c) copiile de pe contractele de arendă a terenurilor, după caz, autentificate de secretarul
Primăriei;
d) bonul de plată, pe contul Primăriei, al taxei de înregistrare a gospodăriei.
În decursul unei săptămâni, din ziua prezentării documentelor, Primăria înregistrează
gospodăria ţărănească, efectuând înscrieri de rigoare în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de
fermier) şi eliberează certificatul de înregistrare sau emite o decizie privind refuzul de a
înregistra gospodăria. Decizia motivată a Primăriei privind refuzul de a înregistra gospodăria
ţărănească se remite fondatorului în scris.

Biletul 23
1.Descrieți clientela şi vadul comercial – ca bunuri ale persoanei juridice cu scop lucrativ.

Clientela este definită ca totalitatea persoanelor fizice şi persoanelor juridice care apelează în
mod obişnuit la acelaşi comerciant, adică la fondul de comerţ al acestuia, pentru procurarea
unor mărfuri şi servicii. Clientela determină, prin număr, calitate şi frecvenţă, situaţia
economică a comerciantului, succesul şi insuccesul acestuia.Fără clientelă nu s-ar vinde şi nu s-
ar mai produce.

Vadul comercial este considerat factorul obiectiv al clientelei; desemnează obişnuinţa

consumatorilor de a procura mereu produse şi servicii de la o anumită întreprindere.Între
clientelă şi vad există o relaţie de interdependenţă. Clientela este cauza şi efectul vadului. Există
şi concepţii care consideră că clientela şi vadul sînt elemente identice.
Caracteristica generală a insolvabilității. Numiți categoriile creditorilor în procesul de
insolvabilitate.

Insolvabilitatea- „situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a îşi

onora obligaţiile de plată, constatată prin act judecătoresc de dispoziţie”.

Creditorii. Legea divizează toţi creditorii în grupe aparte, şi anume: creditori chirografari,
creditori ai masei debitoare şi creditori garantaţi.

Creditorii chirografari sînt clasa de creditori, ale căror creanţe faţa de debitor au apărut
înainte de intentareaprocesului de insolvabilitate şi nu sînt asigurate cu garanţii.

Creditorii garantaţi sînt clasa de creditoriale căror creanţe faţă de debitor au apărut
înainte de intentarea procesului de insovabilitate şi sînt asigurate cu garanţii.

Creditori ai maseidebitoare sînt creditorii ale căror creanţe faţă de debitor au apărut după
intentarea procesului de insolvabilitate şi se execută în prealabil, în mod curent,în măsura
apariţiei lor.

Biletul 24
1.Deosebirea între denumirea de firmă și emblemă.

Firma este numele sau, după caz, denumirea sub care un profesionist îşi exercită comerţul şi
sub care semnează.
Emblema este “semnul sau denumirea care deosebeşte un profesionist de un altul de acelaşi
gen.
Legea nr. 845/1992 prevede că firma poate fi utilizată şi în calitate de emblemă comercială.
Putem deduce din prevederile normei date, faptul că firma este un element obligatoriu de
identificare a societăţii comerciale, iar emblema – unul facultativ.
2.Definiți administratorul persoanei juridice. Numiți care sunt obligațiile sale.

• Organul executiv (administratorul) este unul dintre organele obligatorii ale oricărei persoane
juridice. Administratorii sunt consideraţi reprezentanţii legali ai persoanei juridice, adică ei sunt
cei prin intermediul cărora persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi asumă obligaţiile. Tot ei
sunt cei care gestionează patrimoniul persoanei juridice.

Dacă este să facem o analiză a prevederilor art. 185 – 191 Cod civil, obligaţiile administratorului
sunt:

• conducerea şi vegherea asupra gestiunii persoanei juridice, respectând limitele

împuternicirilor întru atingerea scopului pentru care a fost constituită. El este responsabil de
patrimoniul persoanei juridice (mijloacele fixe, stocurile, creanţele dar şi datoriile);

• administratorul are responsabilitatea de a garanta întru totul desfăşurarea legală a activităţii

economice şi realizarea obiectului/obiectelor de activitate, acționând conform nivelului de
competență și diligență corespunzătoare cunoștințelor, competenței și experienței pe care le
deține;

• administratorul reprezintă persoana juridică în relaţiile cu terţii şi cu autorităţile publice, în

acest caz el având și obligația de a evita situația în care are sau poate avea un interes direct ori
indirect care intră în conflict ori ar putea intra în conflict cu interesele persoanei juridice (art.
188 Cod civil);

• administratorul are datoria de a prelua şi de a păstra documentele oficiale privind

constituirea persoanei juridice;

• administratorul este responsabil pentru organizarea şi conducerea contabilităţii societăţii.

• are obligaţia de a ţine registrele corespunzătoare (de exemplu, registrul acţionarilor);

• are obligația de a păstra confidențialitatea informațiilor deținute în virtutea exercitării

funcției, a căror dezvăluire ar putea prejudicia interesele persoanei juridice;

• are obligaţia de a convoca adunarea asociaţilor (acţionarilor, membrilor) la sediul persoanei

juridice şi de a participa la toate adunările generale. La aceste adunări, administratorul are rol
executiv, spre deosebire de asociaţi/acţionari/membri, care au rol decizional.
 Biletul 25
1. Descrieți procedura de supendare a activității de întreprinzător.
1. Administratorul întreprinderii, cu o lună înainte de publicarea avizului
despre deciziei asociatului unic/procesul-verbal al adunării generale, privind
suspendarea activităţii întreprinderii (vedeți pentru detalii pasul 3 de mai
jos), trebuie să informeze în scris despre aceasta creditorii întreprinderii.
2. Convocarea adunării generale a acționarilor și deciziei asociatului
unic/procesul-verbal al adunării generale despre suspendarea activităţii
întreprinderii cu indicarea perioadei de suspendare.
3. Publicarea, imediat după aprobarea deciziei despre suspendarea activităţii
întreprinderii, a unui anunț în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
4. cererea de înregistrare a suspendării sau a reluării activităţii, conform
modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
5. hotărârea organului competent al persoanei juridice privind suspendarea
activităţii;
6. avizul Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare – pentru participanţii
profesionişti la piaţa financiară nebancară;
7. declaraţia pe propria răspundere că persoana juridică nu are creditori.
2. Definiți concurența loială. Descrieți care sunt practicile monopoliste.
· Concurenţa loială se referă la o piaţă liberă unde companiile operează în
condiţii de concurenţă echitabilă, astfel acestea sunt libere să concureze
între ele, oferind preţuri diferite şi produse de calitate diferită.
· . De retinut: practicile enumerate afecteaza concurenta normala pe
piata atunci cand cel care le savarseste are deja o anumita putere
economica
· intelegerile monopoliste pot fi definite ca fiind acele manifestari de
vointa colectiva ale unor ag. ec. suficient de independenti unii in
raport cu altii spre a putea decide autonom comportamentul lor pe
piata, manifestari de vointa care au drept obiect sau drept efect
impiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurentei pe piata
relevanta.
· legea clasifica intelegerile monopoliste in: acorduri propriu-zise,
decizii ale asociatilor de agenti economici si practici concertate.
· o alta clasificare importanta este data de "palierul" economic unde se
formeaza intelegerea monopolista: intelegeri orizontale (acelasi nivel
al circuitului economic, de ex. intre producatorii de otel; sunt in
general prezumate ca fiind contrare concurentei normale, deoarece
agentii ec.participanti sunt concurenti directi pe aceeasi piata
relevanta) si verticale (nivele diferite ale circuitului economic,

Biletul 26
1.Numiți organele de eliberare a licenței.
Autorităţile de licenţiere, conform art. 124 al Legii 160/2011 sunt:
a) Agenția Servicii Publice;
b) Banca Naţională a Moldovei;
c) Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
d) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;
e) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei;
f) Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale;
g) Consiliul Coordonator al Audiovizualului.
2. Dați definiția lichidării.
Descrieți care sunt efectele lichidării. Lichidarea persoanei juridice cu scop lucrativ constituie un
ansamblu de operaţiuni, având ca scop încheierea afacerilor aflate în curs de desfăşurare, la
data dizolvării societăţii, transformarea activului şi împărţirea între asociaţi a sumelor de bani
rămase după efectuarea plăţilor.Lichidarea este o perioadă de durată variabilă, pe care o
traversează societatea de la dizolvarea sa şi până la distribuirea către asociaţi a activului
disponibil şi a clarificării definitive a conturilor, perioadă în care unul sau mai mulţi lichidatori
vor definitiva operaţiile anterioare ale societăţii, vor face în măsura necesităţii altele noi, vor
plăti debitele către creditori şi vor transforma activul social în numerar.
Conform art.34 din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, lichidarea întreprinderii
conduce la încetarea activităţii acesteia fără trecerea drepturilor şi obligaţiilor pe cale
succesorală la alte persoane. Etapele procedurii de lichidare:
1. Înlocuirea organelor de administrare curentă și predarea gestiunii;
2. Informarea creditorilor;
3. Elaborarea bilanțului de lichidare;
4. Lichidarea patrimoniului persoanei juridice dizolvate;
5. Radierea persoanei juridice din Registrul de stat.

Biletul 27
• Descrieți procedura de înregistrare a întreprinzătorului individual .
Care sunt beneficiile desfășurării activității sub forma de organizare a întreprinzătorului
individual. Procedura de înregistrare a întreprinzătorului individual este prevăzută de art.
28-31 ale Legii nr. 220-XVI din 19.10.2007. Important de reținut este faptul că, orice
cetăţean poate fi fondator numai al unei întreprinderi individuale.(asta este un beneficiu) .
Actul de constituire a întreprinderii individuale este hotărârea cu privire la înfiinţarea
întreprinderii, semnată de către fondator (fondatori), incluzând:
a) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, cetăţenia, domiciliul
cetăţeanului-fondator (fondatorilor-membri ai familiei);
b) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, domociliul şefului
(directorului) de întreprindere - în cazul în care acesta nu este fondator;
c) firma întreprinderii inclusiv abreviată;
d) sediul întreprinderii;
e) data înfiinţării întreprinderii;
f) genul (genurile) de activitate a întreprinderii;
g) condiţiile reorganizării şi lichidării întreprinderii.
În hotărârea cu privire la înfiinţarea întreprinderii pot fi incluse şi alte prevederi care nu
contravin legislaţiei în vigoare Astfel, pentru înregistrarea de stat a întreprinzătorului
individual, la oficiul teritorial al Agenției Servicii Publice, în a cărui rază de deservire se află
sediul acestuia (viza de domiciliu), se depun următoarele documente:
1. Cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de ASP;
2. Buletinul de identitate al fondatorului sau reprezentantuluiacestuia, împuternicit prin
procură autentificată în modul stabilit de lege;
3. Documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare. Înregistrarea de stat a
întreprinzătorilor individuali, se efectuează în zi lucrătoare în termen de 24 de ore, care se
calculează din ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost prezentate
documentele necesare înregistrării.
Înregistrarea de stat a întreprinzătorilor individuali, efectuată la cererea solicitantului poate
fi efectuată în regim de urgenţă timp de 4 ore. Înregistrarea de stat a întreprinzătorului
individual nu se admite în cazul în care:
1. Persoana fizică este deja înregistrată în calitate de întreprinzător individual;
2. Persoana respectivă este lipsită, prin hotărârea instanţei de judecată, de dreptul de a
practica activitate de întreprinzător;
3. În cazul în care, pe numele persoanei, au fost înregistrate anterior întreprinderi care nu
funcţionează şi care nu au fost lichidate în modul stabilit de lege sau care au datorii la
bugetul public naţional.
În asemenea cazuri, oficiul teritorial al Agenției Servicii Publice adoptă decizia de a refuza
înregistrarea de stat a întreprinzătorului individual. Ca formă de organizare a activităţii de
întreprinzător, întreprinderea individuală poate fi utilizată de comercianţii locali care vând
mărfuri şi produse cu amănuntul, de proprietarii de mici restaurante, cafenele, magazine de
mezeluri, ţigări, băuturi răcoritoare şi alcoolice; de prestatorii individuali de servicii: frizeri,
reparatori de încălţăminte, de aparatură tele-radio, de ceasuri şi automobile;de micii
producători locali (meşteşugari) de obiecte din ceramică, de butoaie, de mobilă din lozie
etc. Întreprinzătorul individual poate utiliza munca salariaţilor. Aceştia, producând şi
comercializând mărfuri, prestând servicii, devin reprezentaţii fondatorului, îi creează
drepturi şi obligaţii, iar în cazul în care încalcă drepturile consumatorului, răspunderea în
faţa clientului o poartă fondatorul. Întreprinzătorul este obligat să plătească toate
impozitele şi taxele prevăzute de legislaţie. Patrimoniul întreprinderii individuale se
formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sunt interzise de
legislaţie. Patrimoniul întreprinzătorului individual este inseparabil de bunurile sale
personale, el este obligat să ţină evidenţa contabilă a veniturilor obţinute din această
activitate, precum şi evidenţa cheltuielilor suportate. Evidenţa va fi ţinută numai pentru
mărfurile şi producţia destinată activităţii economice, dar nu şi pentru cele destinate uzului
personal.Întreprinderea individuală, în dependenţă de numărul de lucrători şi de alte
criterii, în conformitate cu legislaţia, poate fi considerată microîntreprindere sau
întreprindere mică.Întreprinzătorul individual îşi încetează activitatea la data radierii sale
din Registrul de stat, pentru care fapt va depune o declaraţie la ASP, indicând data la care
încetează să activeze ca întreprinzător.
Unele beneficii sunt: libertatea de activitate, ușurința primirii licenței, cunoașterea limitelor
personale în afaceri (poți ieși când dorești).
2. Decsrieți ce înțelegi prin noțiunea de activitate de întreprinzător interzisă și activitate
de întreprinzător monopol de stat.
Activităţile interzise. Legislaţia nu conţine o listă exhaustivă a activităţilor economice
interzise, astfel că se deduce, în lipsa unor reglementări exprese, în această listă se includ
activităţile care pot să aducă un profit material şi pentru care este prevăzută o pedeapsă
penală sau contravențională. Astfel, potrivit Codului penal al R. Moldova, se interzic şi se
sancţionează: activitatea mercenarilor (art.141), traficul de fiinţe umane (art.165), traficul
de copii (art. 206), munca forţată (art.168), practicarea ilegală a medicinii şi activităţii
farmaceutice (art.214), proxenetismul (art.220) etc.
Codul contravențional al R. Moldova a consacrat un capitol întreg contravențiilor ce
afectează activitatea de întreprinzător. Astfel, conform normelor contravenționale, se
interzice și se sancționează: desfășurarea ilegală a activității de întreprinzător (art. 263),
plasarea pe piață a produselor alimentare cu termen de valabilitate expirat sau fără
indicarea acestui termen (art. 269), încălcarea regulilor de comerț pe piață (art. 274) etc.
Activităţile monopol de stat sunt activitățile desfăşurate exclusiv de organe ale statului sau
de persoane juridice constituite de stat.
Monopolul de stat este definit ca situaţie în care un număr limitat de agenţi economici sunt
învestiţi de către autorităţile administraţiei publice cu dreptul exclusiv sau cu drepturi
exclusive de desfăşurare a unei anumite activităţi aducătoare de profit.
Cu alte cuvinte sunt activități monopol de stat acele activităţi economice care, prin dispoziţii
legale speciale, sunt declarate ca fiind în exclusivitate în competenţa statului şi nu pot face
obiectul activităţii unui alt subiect al antreprenoriatului. Potrivit Legii nr. 845/1992 cu privire
la antreprenoriat şi întreprinderi, art. 10 alin.(3), numai întreprinderilor de stat li se permite
să desfăşoare următoarele activităţi:
- prepararea şi vânzarea substanţelor narcotice, cu efect puternicşi toxice, inclusiv
semănatul, cultivarea şi desfacerea culturilor ce conţin substanţe narcotice şi toxice;
- tratamentul prin intervenţie chirurgicală şi metode invazive, supravegherea şi tratamentul
femeilor gravide, bolnavilor care suferă de narcomanie, boli canceroase, boli cantagioase,
periculoase şi deosebit de periculoase, inclusiv de boli dermatovenerice infecţioase, precum
şi de boli psihice în forme agresive, eliberarea avizelor corespunzătoare;
 - efectuarea expertizei pentru determinarea pierderii temporare sau stabile a capacităţii de
muncă, precum şi a examenelor şi controalelor medicale periodice şi preventive decretate
ale cetăţenilor;
- tratamentul animalelor ce suferă de boli deosebit de periculoase;
- confecţionarea ordinelor şi medaliilor;
- producerea emblemelor ce confirmă achitarea impozitelor şi taxelor de stat;
- prestarea serviciilor poştale (cu excepţia poştei exprese), telegrafice, serviciilor de
telecomunicaţii internaţionale, confecţionarea timbrelor poştale;
- confecţionarea şi comercializarea tehnicii de luptă şi militare speciale, oricăror feluri de
arme, precum şi reparaţia acestora (cu excepţia armelor sportive şi de vânătoare),
confecţionarea şi comercializarea muniţiilor şi substanţelor explozive;
- evidenţa de stat, înregistrarea de stat şi inventarirea tehnică (inclusiv paşaportizarea)
bunurilor imobile, restabilirea documentelor pentru dreptul de proprietate şi administrarea
acestora; - imprimarea şi baterea monedei, imprimarea hârtiilor de valoare de stat.

Biletul 28
1.Numiți deosebirile dintre denumirea de firmă și marcă.

Numele comercial reprezintă un element de individualizare a comerciantului în cîmpul activităţii

comerciale. Ea constă în numele, sau după caz, denumirea sub care un comerciant este
înregistrat la CÎS, îşi exercită comerţul şi sub care semnează.

marca este un semn care serveşte la diferenţierea produselor sau serviciilor unei întreprinderi de
cele ale altei întreprinderi.Privită din perspectiva procesului decizional,ea permite
consumatorilor să-şi orienteze alegerea uşor şi rapid spre produsele verificate, aparţinînd
antreprenorilor care şi-au cîştigat o bună reputaţie.

Spre deosebire de numele comercial, înregistrarea denumirii societății ca  marcă nu este o

formalitate obligatorie care să condiționeze începerea unei afaceri.
2.Descrieți modalitatea de majorare a capitalului social.

Articolul 33. Majorarea capitalului social

Capitalul social se va majora prin :

a) mărirea proporţională a părţilor sociale din contul profitului net al societăţii sau din
mijloacele capitalului de rezervă şi/sau alte surse;
b) vărsarea aporturilor suplimentare de către asociaţi şi/sau de către terţii care au
devenit asociaţi.
Majorarea capitalului social se face prin reevaluarea patrimoniului entității prin trecere în
contul capitalului a rezervelor statutare ale societății prin aducerea de noi contribuții sau bunuri
în patrimoniul societății fie de vechii sau noii asociați.

Biletul 29
1.Definiți debitorul în procesul de insolvabilitate. Numiți cine poate avea calitatea de debitor
în procesul de insolvabilitate. 
În calitate de debitori (persoana supusă procedurii de insolvabilitate)
legea menţionează următoarele categorii: persoanele juridice, indiferent de tipul de
proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzători individuali, inclusiv titularilor de
patentă de întreprinzător, societăţi de asigurări, fonduri de investiţii, companii
fiduciare, organizaţii necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit.
Numai aceste categorii de persoane pot fi subiectele procedurii de insolvabilitate
Conform legislaţiei, procedura de insolvabilitate nu poate fi aplicată faţă de
stat, unităţile administrativ-teritoriale şi persoanele juridice de drept public.

2.Care sunt obligațiile vânzătorului vis-a-vis de consumator. 

Vanzatorul este obligat:
a) să se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt inofensive şi corespund cerințelor
stabilite în actele normative sau declarate;
b) să nu comercializeze produse despre care deține informații că sunt periculoase sau care se
consideră periculoase;
c) să anunțe, imediat, autoritățile de supraveghere a pieței, precum și producătorul respectiv,
despre existența pe piață a oricărui produs de care are cunoștință că este periculos și/sau
falsificat (contrafăcut);
d) să retragă din comercializare produsele la care organele de control sau specialiştii proprii au
constatat neîndeplinirea cerințelor stabilite în actele normative sau declarate sau care ar putea
afecta viața, sănătatea, ereditatea și securitatea consumatorilor, dacă această măsură
constituie singurul mijloc prin care pot fi eliminate neconformitățile respective;
e) să asigure respectarea condițiilor tehnice stabilite de producător pentru produs;
f) să înmâneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul cumpărării produsului
h) să asigure respectarea condițiilor igienico-sanitare;
i) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de produsul necorespunzător, pe toată durata de
funcționare sau a termenului de valabilitate/data-limită de consum stabilite, cu condiția
respectării de către consumator a regulilor de transport, depozitare, păstrare, utilizare şi
consum.
j) să primească și să soluționeze reclamațiile consumatorului într-o perioadă de timp, care nu
poate depăși 14 zile calendaristice de la data la care consumatorul a adus la cunoștință
vânzătorului neconformitatea produsului și l-a predat vânzătorului ori persoanei desemnate de
acesta, în baza unui document de predare-primire.

Biletul 30
Monopolul de stat este definit ca situaţie în care un număr limitat de agenţi economici sunt
învestiţi de către autorităţile administraţiei publice cu dreptul exclusiv sau cu drepturi exclusive
de desfăşurare a unei anumite activităţi aducătoare de profit.

Activităţile monopolului de stat sunt activitățile desfăşurate exclusiv de organe ale statului sau
de persoane juridice constituite de stat

Activități monopol de stat acele activităţi economice care, prin dispoziţii legale speciale, sunt
declarate ca fiind în exclusivitate în competenţa statului şi nu pot face obiectul activităţii unui
alt subiect al antreprenoriatului.

Monopolul natural reprezintă acel tip de monopol ce a luat naştere în mod natural, evoluând
de la o structură concurenţială a pieţei. În general, în această categorie economiştii includ
domenii precum cel al electricităţii, al gazelor naturale, al aprovizionării cu apă, și al
telecomunicaţiilor.
Aceste domenii ar reprezenta monopoluri naturale pentru că, de multe ori, se ajunge în
situaţia ca numai o singură companie să poată să opereze din punct de vedere tehnic şi
economic pe pieţele respective: pe de o parte, există un singur sistem de distribuţie şi, pe de
altă parte, costurile sunt atât de mari încât o structură concurenţială s-ar dovedi nerentabilă.

Insolvabilitatea este o procedură judiciară, de executare silită, unitară, colectivă, concursală şi

egalitară asupra bunurilor debitorului comun, destinată satisfacerii tuturor creditorilor acestuia.

Caracterele procesului de insolvabilitate

Caracterul judiciar reiese din prevederile art. 5, din care poate fi trasă concluzia că procedura
de insolvabilitate trebuie obligatoriu să fie declarată de către instanţa de judecată. Declaraţia
judiciară este obligatorie, indiferent de faptul cine este iniţiatorul procedurii de insolvabilitate:
creditorii sau proprietarii (acţionarii) persoanei. Hotărîrile şi încheierile instanţei de judecată
pot fi atacate cu recurs numai în cazurile strict prevăzute de lege. Recursul nu suspendă
executarea hotărîrilor şi încheierilor.
Caracterul unitar reiese din prevederile art. 39 care stabileşte că masa debitoare cuprinde
toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi cele pe care
acesta le dobîndeşte şi le recuperează pe parcursul procesului. În masa debitoare nu se includ
bunurile scoase din circuitul civil, bunurile care conform codului de procedură civilă nu sînt
pasibile de executare silită şi drepturile patrimoniale inalienabile ale debitorului.
Caracterul colectiv (concursual) al insolvabilităţii se manifestă prin faptul că nici unuia din
creditori nu i se satisfac cerinţele, pînă cînd instanţa nu determină cu certitudine toţi creditorii
şi mărimea creanţelor acestora, incluzîndu-i în tabelulde creanţe la categoria respectivă. Scopul
procedurii este de a asigura reparaţia echitabilă, egalitară a prejudiciului suferit de fiecare
dintre creditorii debitorului insolvabil, astfel încît, în urma declanşării procedurii de faliment,
fiecare să obţină o cotă-parte direct proporţională cu ponderea pe care o are propria sa creanţă
în masa credală.

Biletul 31
1.Care sunt temeiurile de intentare ale procesului de insolvabilitate. 
Temeiurile de intentare a procedurii de insolvabilitate sunt (art.10 Legea insolvabilității):
• Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de
plată a debitorului. Incapacitatea de plată reprezintă acea situaţie financiară a debitorului,
caracterizată prin incapacitatea lui de a îşi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv
obligaţiile fiscale. Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul în care
debitorul a încetat să efectueze plăţi.
• Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supra îndatorarea
debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanţele
creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului
debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă acest fapt este posibil.
Supra îndatorarea este acea situaţie financiară a debitorului, a cărui răspundere este limitată
prin lege la valoarea patrimoniului său, unde valoarea bunurilor nu mai acoperă obligaţiile
existente ale acestuia.
2.Descrieți genurile de activități antreprenoriale.
Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi stabileşte trei categorii de activităţi
antreprenoriale:
• Fabricarea producţiei;
• Executarea lucrărilor;
• Prestarea serviciilor.
Însă există şi alte tipuri de activităţi reglementate de lege, cum ar fi:
• activităţile bancare;
• de investigaţii;
• operaţiuni cu titluri de valoare, asigurare.
În legislaţia altor state genurile de activităţi antreprenoriale mai sânt numite acte sau fapte de
comerţ.
Exemplu: Codul comercial român stabileşte anumite acte juridice şi operaţiuni, pe care le
califică ca fapte de comerţ. Şi anume prin săvârşirea uneia sau mai multor fapte de comerţ se
nasc anumite raporturi juridice fiind reglementate de legile comerciale.
Codul comercial francez şi cel italian numeşte aceste operaţiuni sau afaceri acte de comerţ.
Deosebirea între act de comerţ şi fapt de comerţ este aceea că actul de comerţ include doar
contractele comerciale - adică manifestări de voinţă săvârşite în scopul de a produce efecte
juridice, iar faptele de comerţ - cuprind atât contractele comerciale cât şi faptele licite sau ilicite
săvârşite de comercianţi în legătură cu activitatea lor.
Doctrina defineşte faptul de comerţ fie ca un act de speculaţie, fie ca un act de circulaţie sau fie
ca un act indeplinit printr-o întreprindere. Conform legii cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi activitatea de antreprenor poate fi desfăşurată numai de întreprinderile legal
constituite şi conform acestei teorii actul de comerţ este îndeplinit printr-o întreprindere.
Clasificarea genurilor de activităţi antreprenoriale se face după câteva criterii:
• Producţia mărfurilor - fabricarea producţiei este un gen de activitate economică cu
caracter general şi are ca obiect transformarea materiei prime în produse noi cu o
valoare mai mare, acesta fiind un complex de producere a bunurilor materiale destinate
consumului şi care cere de la antreprenori eforturi considerabile, capacităţi
organizatorice, cunoştinţe în diferite domenii, inclusiv tehnologii economice financiare.
• Executarea lucrărilor - este o activitate economică conform căreia o întreprindere se
obligă să îndeplinească într-un termen stabilit o anumită lucrare fie din propriul material
sau din materialul beneficiarului. Exemplu: construcţia de drumuri, edificii, conducte de
gaz.
• Prestarea serviciilor - este un gen de activitate economică destinat să satisfacă anumite
necesităţi ale persoanelor fizice şi juridice în scopul acordării serviciilor consultative
informaţionale.
 • Comercializarea mărfurilor şi a produselor - toate bunurile produse sânt destinate
consumatorilor, însă între aceştia şi producători de regulă există intermediari
(comercianţi) care cumpără de la producător mărfurile produse pentru a le vinde fie
consumatorilor, fie prin intermediul altor intermediari.
Biletul 32
1.Definiți definiția activității de întreprinzător și numiți elementele sale. 
Prin activitatea de întreprinzător se subînţelege activitatea de fabricare a producţiei, de
executare a lucrărilor şi de prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile
acestora în mod independent, din propria iniţiativă, în numele şi cu riscul propriu, sub
răspunderea lor patrimonială, în scopul asigurării unei surse de venituri permanente (Legea nr.
845/1992, art. 1)
Elementele:
 1) Activitatea practicata de cetateni si de asociatiile lorPersoana fizica poate desfasura activit.
de intrepr. daca : - a obtinut patenta de intreprinzator - a inregistrat o intreprindere
individuala - a inregistrat o gospodarie taraneascaPersoana juridica poate desfasura activitate
de intreprinzator numai dupa nasterea ei ca subiect de drept . Persoanele jur. care pot
desfasura in nume propriu activitate de intreprinzator neinterzisa de lege se numesc persoane
juridice cu scop lucrativ ( soc. comerciale, soc. cooperatiste , intreprinderile) 
2) Activitatea indepedenta- intreprinzatorul actioneaza independent, exprimindu-si vointa in
raporturile juridice fara a cere acordul unor organe ierarhic superioare. Vointa libera se
manifesta la alegerea formei juridice de organizare a viitoarei activitati a obiectului ei . Garantie
a independentei intreprinzatorului serveste patrimoniul propriu si interdictia imixtiunii
autoritatilor publice in activitatea acestuia . Dar independenta nu trebuie tratata ca o libertate
totala . Intr-o tara cu ecu economie de piata nu poate exista libertate absoluta . Independenta
intreprinzatorului este limitata de acte normative si de drepturile persoanelor din jur. 
3)Activitate din proprie initiativa. Nimeni nu poate fi obligat sa practice activ. de intrepr.
Persoana isi manifesta liber vointa de a practica o activitateintr-o anumita forma , depunind
cerere si actele necesare inregistrarii. 
4)Activitate in nume propriu-activ. de intrepr. va fi practicata de persoana fizica care a solicitat
inregistrarea sau de subiectul (p.j.) creat prin inregistrare. 
Daca se solicita patenta de intreprinzator, titularul va practica activitate in nume propriu fara a
putea atrage munca unor alte persoane. Numele fondatorior se indica in denumirea
intreprinderii individuale si a gospodariei taranesti. Toate actele juridice sunt semnate de
intreprinzatorul individual cu numele sau, inclusiv in cazul cind actioneaza prin reprezentanti. 
Daca se solicita inregistrarea unei persoanei jur. , activitatea se practica in numele ei propriu.
Pers. jur. dispune de denumire, patrimoniu distinct si organe executive prin care manifesta
vointa in exterior, dobindind drepturi si asumindu-si obligatii. In numele si pe seama p. j.
activeaza administratorul, el poate delega imputernicirea de reprezentare la incheoerea actelor
jur. altor persoane. Pe toate actele emise trebuie sa figureze denumirea p. j. 
5)Activitate pe riscul propru si sub raspundere patrimoniala proprie- initiatorul pune in circuit
anumite valori patrimoniale, indiferent de natura lorbani, bunuri sau munca proprie. Efortul
intreprinzatorului este orientat spre majorareacostului valorilor puse in circulatie si numai
datorita acestei majorari se considera ca activitatea este eficienta.
 Riscul se produce den cauze obiective sau subiective: cauze obiective- circumstante
independente de vointa omului (calamitatile naturale s. a. imprejurari exceptionale , ale caror
consecinte nu pot fi inlaturate). Masurile frecvent adoptate in activ. comerc. sint : asigurarea de
riscuri comerciale, formarea unor fonduri de rezerva sau altor fonduri de risc.cauze subiective-
executarea necorespunzatoare sau neexecutarea obligatiilor asumate de partenerii comerciali ,
xcauzarea de prejudicii prin delicte. In cazul incalcarii obligatiilor, survine raspunderea stipulata
de parti in contract sau prevazute de lege. Raspunderea patrimoniala survine numai in cazul
cind activitatea este inefecienta sau cind intreprinzatorul isi incalca obligatiile. P. F. si P.
J.raspund , pentru obligatiile asumate , cu tot patrimoniul pe care il au in proprietate.

2.Care sunt condițiile specifice ale actului de constituire. 

Condiții specifice ale actului de constituire:

- Forma actului de constituire. Actul constitutiv al oricărei persoane juridice cu scop
lucrativ se întocmeşte în formă scrisă, în limba de stat şi se semnează de către toți
membrii entității. Pentru valabilitatea lui, contractul de constituire, în afară de forma
scrisă, se autentifică notarial (art. 246 alin. (1) Cod civil), statutul este suficient să fie
aprobat de fondatori (art. 178 alin. (2) Cod civil). Pentru modificarea și completarea
actului de constituire, autentificarea notarială nu este necesară.
- Aportul asociaţilor la constituirea bazei materiale a persoanei juridice cu scop
lucrativ. Aportul la capitalul social este valoarea cu care un fondator contribuie la
formarea capitalului social. Conform art. 251 alin. (2), capitalul social al societăţii
comerciale se formează din aporturile fondatorilor, exprimate în lei; iar conform art.
253 alin. (1) aportul poate fi efectuat și în natură. Ceea ce trebuie de concretizat este
faptul, că și într-un caz și în altul, dacă asociatul nu a vărsat în termen aportul, oricare
asociat are dreptul să-i ceară în scris aceasta, stabilindu-i un termen suplimentar de cel
puţin o lună şi avertizându-l că termenul este de decădere și este posibilă excluderea
lui din societate. Dacă nu varsă aportul în termenul suplimentar, asociatul pierde
dreptul asupra părţii sociale şi asupra fracţiunii vărsate, fapt despre care trebuie
notificat.
- Intenția de colaborare (affectio societatis). La baza intenției de colaborare stă
elementul psihologic care se manifestă prin voința internă a fondatorilor de a crea o
persoană juridică și în dorința lor de a conlucra în comun în vederea obținerii de
beneficii. Această colaborare între fondatori presupune egalitatea lor juridică și lipsa
oricărui raport de subordonare.
- Participarea tuturor fondatorilor la beneficii şi pierderi. Principiul care guvernează
actul de constituire este că toți asociații trebuie să participe la împărțirea profitului și
la suportarea pierderilor. În acest sens, art. 254 alin. (1) lit. c) prevede că, asociatul
societății comerciale are dreptul să primească o cotă-parte din profitul societății
(dividend), proporțională participațiunii la capitalul social, în condițiile stabilite de
lege și actul de constituire. Mai mult decât atât, legea prevede că nimeni nu poate avea
dreptul la întregul profit realizat de societate şi nici nu poate fi absolvit de pierderile
suferite de ea (intezicerea clauzei leonine)