-caracterizare-

Alexandru Lăpuşneanul
de Costache Negruzzi

Prima nuvelă istorică din literatura română, “Alexandru Lăpușneanul” de Costache

Negruzzi, aparține prozei romantice, publicată în perioada pașoptistă, în primul număr al revistei
Dacia literară (1840).

-temă: evocarea celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpușneanul ( 1564-1569), un tiran crud și
sângeros care luptă pentru impunerea autorității domnești în fața boierilor, în Moldova secolului al
XVI-lea

-A. L.: personajul principal al nuvelei care acționează în situații excepționale (ex: scena otrăvirii
boierilor, a pedepsirii lui Moțoc, scena morții domnitorului otrăvit)

-întruchipează tipul domnitorului medieval, tiran și crud. Naratorul omniscient îi precizează

ipostazele în cele patru capitole: “vodă”, “domnul”, “tiranul”, “bolnavul” și arată prin aceasta că
dorința obsesivă de putere devine o boală.

-personajul romantic are calități și defecte puternice. Dacă în timpul primei domnii fusese un
domnitor blând, în a doua domnie își pune în aplicare planul de răzbunare împotriva boierilor
trădători.

-în proză: conflictele exterioare plasează personajele în antiteză

 Cuplul: doamna Ruxanda-Lăpușneanul; tiparul romantic înger-demon

 Conflictul: domnitor și boierul Moțoc; tiparul de opoziție cruzime-lașitate

-Lăpușneanul este un caracter tare, decis să elimine puterea boierilor și capabil să impună
autoritatea domnească prin teroare și sânge rece.

-hotărât, viclean, bun cunoscător al psihologiei umane, personajul este puternic prin caracterul
excepțional al faptelor și al însușirilor sale, ca de exemplu: hotărârea din celebra afirmație “Dacă voi
nu mă vreți, eu vă vreu” și cruzimea extremă din scena uciderii celor 47 de boieri. Faptele sale sunt
motivate psihologic prin dorința de răzbunare pentru trădarea boierilor din prima sa domnie.

-hotărârea de a avea puterea domnească este exprimată la începutul nuvelei, în răspunsul dat
boierilor trimiși de domnitorul Tomșa, care i-au cerut să se întoarcă de unde a venit pentru că “țara”
nu-l vrea și nu-l iubește: “Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu...”. Hotărârea domnitorului de a-și relua
tronul și dorința sa de răzbunare față de boierii trădători declanșează conflictul nuvelei.

-cruzimea = caracteristică a tiranului medieval, prezentată gradat pe parcursul nuvelei și culminează

cu scena sângeroasă a uciderii celor 47 de boieri, din ale căror capete alcătuiește o piramidă

-în deznodământ este înfățișată otrăvirea tiranului. După patru ani de la uciderea boierilor,
Lăpușneanul se retrage în cetatea Hotinului, unde se îmbolnăvește de friguri. Când își revine, refuză
să accepte că a fost călugărit, pentru că acest lucru ar fi însemnat pierderea puterii domnești. Replica
sa “De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu…” exprimă dorința de răzbunare. Lăpușneanul
amenință că-i va ucide pe toți, inclusiv pe propriul fiu, urmașul la tron, așa încât doamna Ruxanda
acceptă sfatul boierilor Spancioc și Stroici de a-l otrăvi.
-conflictul nuvelei este complex și pune în lumină personalitatea puternică a protagonistului.

 Conflictul principal: este de ordin politic și prezintă lupta pentru putere între domnitor și
boieri
 Conflictul secundar: între domnitor și Moțoc, prezintă dorința de răzbunare a domnitorului

-modalitățile de caracterizare: conturează portretul tiranului direct (de către narator, de alte
personaje, autocaracterizare) și indirect prin fapte, limbaj, atitudini, comportament, relații cu alte
personaje, gesturi, vestimentație).

-portretul moral: în mod direct, prin epitete, de către naratorul omniscient: “nenorocitul domn”,
“deșănțată cuvântare”, dar și de persoanje: “Crud și cumplit este omul acesta ”(mitropolitul
Teofan), și în autocaracterizare “n-aș fi un nătărău de frunte, când m-aș încrede în tine?” (replica
adresată vornicului Moțoc.)

-caracterizarea indirectă: prin fapte, evidențiază cruzimea personajului și hotărârea sa, puse în
practică prin guvernarea cu ajutorul terorii și prin lichidarea posibilelor opoziții (incendierea
cetăților, desființarea armatei pământene, confiscarea averilor boierești, uciderea unor boieri).
Acestea culminează cu uciderea celor 47 de boieri invitați la ospăț.

-gradarea scenelor din capitolul al treilea dezvăluie portretul moral al tiranului care pune în
aplicare un plan diabolic. Inteligent, îi atrage pe boieri la curte spre a-i ucide. Abil, disimulat, se
folosește de momentul slujbei religioase, de citate biblice presărate într-un discurs mincinos, dar
persuasive. Crud, ordonă soldaților uciderea celor 47 de boieri, apoi alcătuiește el însuși piramida din
capete, pe care o arată cu satisfacție doamnei. Râde în timpul masacrului. Pe Moțoc îl dă cu sânge
rece mulțimii revoltate, spunând că face un act de dreptate. Diplomat, bun cunoscător al psihologiei
umane, inteligent, reușește să manipuleze masele și boierii ori face promisiuni liniștitoare pentru
ceilalți (Moțoc, doamna Ruxanda), o aparență sub care se ascunde un plan de răzbunare.

-caracterizarea indirectă: prin limbaj prin replici memorabile, două dintre ele figurând ca motto.
Răspunsul dat boierilor “Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu...” a devenit o emblemă a personajului.
Amenințarea “De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu…” redă dorința de răzbunare a celui
căzut.

-timp și spațiu: precizate. Caracterul sângeros al acțiunilor voievodului pentru impunerea autorității
domnești se raportează la realitățile social-politice din Moldova secolului al XVI-lea. Dorința de
răzbunare și cruzimea față de boieri este motivată psihologic de trădarea acestora în prima sa
domnie.

-perspectiva narativă: obiectivă, narațiune la persoana a III-a care amintește, de relatarea cronicului
Grigore Ureche. Registrul arhaic și regional conferă culoarea epocii.

-titlul: pune în lumină personalitatea puternică a domnitorului și interesul scriitorului pentru

construcția personajului principal

-monumentalitatea, forța de a-și duce planurile la bun sfârșit, indiferent de mijloace fac din
personajul nuvelei căreia îi dă titlul, Alexandru Lăpușneanul, un personaj memorabil.