Holera

Holera este o boală infecțioasă bacteriană foarte gravă, care

afectează în mod deosebit intestinul subțire. Boala se manifestă

prin tulburări digestive ca o diaree gravă, vomitări excesive, care

duc la o deshidratare rapidă a bolnavului (exicose), prin pierdere de

electroliți.

Cu toate că boala evoluează frecvent atipic, poate fi

recunoscută ușor prin mortalitatea ridicată de 85 % la izbucnirea

bolii, ca ulterior acest indice de letalitate să scadă între 20 și 70 %

la cazurile netratate.

Agent Etiologic:

Holera este cauzată de vibrionul holeric, Vibrio cholerae, care

produce toxina holerică, aceasta fiind cauza diareii

bacteria a fost prima oară descrisă în anul 1854 de Filippo

Pacini,

în același an John Snow descrie episodul de holeră din Londra

 Robert Koch cultivă vibrionul în anul 1883 împreună cu Fischer

și Georg Gaffky.

Holera apare frecvent în țările sărace, unde nu se pot respecta

regulile de igienă:

apa de băut infectată, fiind cauza principală a îmbolnăvirilor

canalizarea deficitară, determinând infiltrarea apei de canal în

apa de băut

bacilul fiind prezent prin fecale în apele curgătoare,

stătătoare sau pești

în țările industriale datorită respectării regulilor de igienă,

holera apare foarte rar și sporadic

Simptomatologii:

După o perioadă de incubație între 2-3 zile urmează de obicei

trei stadii de evoluție:

1) Stadiul de vomitare, fecalele fiind moi, cu aspect de orez ,

apar rar colici 

2) Stadiul de deshidratare (exicoză), hipotermie , apar riduri,

față suptă cu oase proeminente

 3) Stadiul general grav, cu febră, abatere, dezorientare, comă cu

erupții cutanate. În cazul complicațiilor apar forme

de pneumonie, parotidită și septicemie

S-a observat că persoanele cu grupa „0” sanguină sunt mai

predispose la îmbolnăvire.