Aderarea României la spațiul Shenghen

Aderarea României la Spaţiul Schengen este, pentru România, atât un drept cât şi o
obligaţie: un drept ce decurge din calitatea de stat membru al Uniunii Europene, dar şi o
obligatie izvorâtă din însuşi Actul de Aderare la Uniunea Europeană.
Aderarea Românie la Spaţiul Schengen se constituie totodată într-un proces complex,
etapizat, al cărui scop este îndeplinirea standardelor tehnice, legislative şi operaţionale, care să
permită în final luarea deciziei de ridicare a controalelor la frontierele interne maritime, aeriene
şi terestre.
Până în prezent România a parcurs cu succes toate etapele tehnice necesare. Evaluarea
celor şapte domenii de interes (cooperare poliţienească, protecţia datelor, consulate, frontiere
maritime, frontiere aeriene, frontiere terestre, SIS/SIRENE) a concluzionat că România
îndeplineşte condiţiile de aderare la Spaţiul Schengen.
Finalizarea procesului de aderare la Spaţiul Schengen este supusă deciziei unanime a
statelor membre, la nivelul Consiliului Uniunii Europene.
În prezent România aplică majoritatea dispoziţiilor acquisului Schengen şi acţionează,
astfel, ca un membru de facto cu o contribuţie semnificativă la însăşi securitatea Spaţiului
Schengen, gestionând cu responsabilitate şi eficienţă peste 2000 de km de frontieră externă a
Uniunii Europene.
În contextul provocărilor de securitate actuale, finalizarea cât mai urgentă a procesului de
aderare a României la Spaţiul Schengen apare ca o necesitate, o expresie a încrederii în valorile
europene dar mai ales un plus de securitate pentru cetăţenii europeni.
Aderarea la spațiul Schengen reprezintă un drept și o obligație asumată prin Tratatul de
Aderare la UE (art.4 al Protocolului privind condițiile şi aranjamentele referitoare la admiterea
Republicii Bulgaria și a României în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul de Aderare al
României și Bulgariei), România dorind să participe la toate formele de cooperare menite să
aprofundeze integrarea europeană.
România asigură de facto securitatea frontierelor externe ale UE din momentul aderării
sale la UE, în ianuarie 2007. Eliminarea controalelor la frontierele interne ale Uniunii Europene
este unul dintre cele mai vizibile și mai importante efecte ale procesului de integrare europeană.
În conformitate cu prevederile acquis-ului Schengen, aderarea la spațiul Schengen
presupune parcurgerea următoarelor etape:
 transmiterea Declarației de pregătire privind aderarea la spațiul Schengen;
 completarea și transmiterea chestionarului Schengen;
 vizitele de evaluare Schengen (în cadrul acestor misiuni, UE evaluează stadiul
implementării acquis-ului Schengen pe cele cinci domenii: cooperare polițienească,
protecția datelor personale, vize, frontiere maritime, aeriene și terestre și SIS/SIRENE);
 redactarea rapoartelor privind rezultatele vizitelor de evaluare (raportul include şi
recomandări pentru remedierea eventualelor aspecte mai puțin satisfăcătoare) și
aprobarea acestora în cadrul grupului de lucru Evaluare Schengen de la Bruxelles;
 adoptarea de către Consiliul UE a deciziei privind eliminarea controalelor la frontierele
interne.
 Etapa de evaluare tehnică a României s-a finalizat cu rezultate pozitive, iar rapoartele
misiunilor de evaluare succesive au concluzionat că România îndeplinește toate criteriile
prevăzute de legislația care reglementează aderarea la Spațiul Schengen și funcționarea acestuia.
Îndeplinirea de către România a criteriilor prevăzute în acquis-ul Schengen a fost
recunoscută la data de 9 iunie 2011, cu ocazia reuniunii Consiliului Justiție și Afaceri Interne. În
prealabil, la 8 iunie 2011, Parlamentul European a avizat favorabil proiectul Deciziei privind
aderarea României și Bulgariei la Schengen. Finalizarea cu succes de către România a măsurilor
prevăzute de acquis-ul Schengen au fost confirmate şi de Consiliul European (13-14 decembrie
2012).
În ultima perioadă, Romania a înregistrat progrese la nivel tehnic în privința implementării
acquis-ului Schengen, prin obținerea accesului integral la Sistemul de Informații Schengen (SIS),
odată cu adoptarea, la 1 august 2018, a unei Decizii a Consiliului în acest sens, precum și prin
adoptarea la 12 octombrie 2017 a Deciziei privind accesul pasiv al României și Bulgariei la
Sistemul de Informații privind Vizele (VIS), ultima urmând să fie efectiv pusă în aplicare în
cursul anului 2021.
Demersurile diplomatice continuă în perspectiva adoptării deciziei privind aderarea efectivă
a României la spațiul Schengen și aplicării integrale de către țara noastră a prevederilor acquis-
ului Schengen.
Astăzi, Europa este un loc unde drepturile cetăţenilor sunt respectate şi securitatea acestora
este protejată. Până în prezent, s-au înregistrat numeroase succese în politica în domeniul justiţiei
şi afacerilor interne.
Extinderea spaţiului Schengen permite ca peste 400 de milioane de cetăţeni să călătorească
fără a fi supuşi controalelor de la frontiera din Peninsula Iberică până în statele baltice. Acest
lucru necesită o mai bună gestionare a frontierelor externe ale UE, iar înfiinţarea agenţiei Frontex
constituie un pas important în acest sens. În prezent, se elaborează o politică comună în domeniul
azilului şi în cel al imigraţiei, bazată pe eficienţă şi echitate.
Prin intermediul mandatului european de arestare şi prin facilitarea schimbului de informaţii
între autorităţile de aplicare a legii, UE şi-a consolidat capacităţile de combatere a criminalităţii,
în special, a criminalităţii organizate şi a terorismului. Procedurile civile şi comerciale ale UE
facilitează accesul la justiţie al cetăţenilor şi întreprinderilor în cazul unor acţiuni cu caracter
transfrontalier.
Cu toate acestea, sunt necesare eforturi suplimentare pentru ca Uniunea să facă faţă
provocărilor din următorii ani. Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona permite Uniunii să
abordeze cu o mai mare ambiţie preocupările şi aspiraţiile de zi cu zi ale cetăţenilor europeni.
Între timp, acordarea unui rol mai semnificativ Parlamentului European va spori
responsabilitatea UE pentru acţiunile sale, în interesul cetăţenilor.

Poziții ale unor oficiali ai Uniunii Eurpene

Încă din anul 2011, Olanda şi Finlanda au anunţat Consiliul JAI, chiar înaintea dezbaterilor
de la Bruxelles, că se opun aderării României la spaţiul Schengen, poziţie pe care au menţinut-o
ulterior în mod constant. Olanda, principalul investitor străin în România, este statul care s-a
opus vehement în modul cel mai evident aderării României la Spaţiul Schengen, acuzând
deficienţe în lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate.
 Autorităţile olandeze au legat aderarea României la Schengen de emiterea unor rapoarte
pozitive în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare. În condiţiile deficienţelor
menţionate, fosta ambasadoare a Olandei, Tanya Van Gool, într-un interviu acordat Mediafax la
24 februarie 2011, reproşa României că, „în primii trei ani de după aderarea la Uniunea
Europeană, în 2007, nu s-a întâmplat nimic pentru realizarea progreselor necesare în justiţie,
prevăzute de MCV, ci doar în ultimul an au început acţiuni în acest sens”, precum şi faptul că
„ceea ce nu a fost clar de la început în România, a fost faptul că există mai mult decât doar
aspectele tehnice, în ceea ce priveşte aderarea la Schengen”.
Tot în anul 2011, Gerd Leers, ministrul olandez al Imigraţiei, declara în legătură cu România:
„Poziţia noastră este clară. Noi nu suntem în favoarea unei aderări în acest moment. Trebuie să
avem certitudinea că acquis-ul Schengen este implementat pe deplin, în special în ceea ce
priveşte lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate”.
În continuarea interviului său acesta afirma că: „Dacă este cazul, atunci vom avea o poartă
echipată cu cele mai bune opt zăvoare din lume, dar dincolo de această poartă, vom avea pe
cineva care lasă toată lumea să intre, iar acest lucru reprezintă o problemă serioasă”. Prin această
afirmaţie Gerd Leers sugera, în mod evident, că în cazul unor ameninţări şi pericole, grave şi
iminente, din punct de vedere tehnic vor fi identificate şi aplicate cele mai bune soluţii, dar şi în
asemenea condiţii va fi cineva, în mod cert în România, care va lăsa pe oricine să intre în acest
spaţiu, făcând astfel aluzie la corupţia din România datorită căreia nu ar putea fi păzite eficient
frontierele externe ale Uniunii Europene.
Mai mult de atât, pentru a susţine opoziţia referitoare la aderarea României la spaţiul
Schengen, Partidul pentru Libertate din Olanda (PVV) a lansat un site pe internet prin care
olandezii să raporteze nemulţumirile lor în legătură cu imigranţii est-europeni din Olanda. Acest
fapt însă a fost condamnat de Parlamentul European pe considerentul că „aduce atingere liberei
circulaţii a persoanelor şi dreptului la nediscriminare”. De asemenea, în septembrie 2013,
ministrul olandez pentru Afaceri Sociale, Lodewijk Asscher, a iniţiat o cercetare pentru a verifica
nemulţumirile olandezilor care se plâng că rămân fără locuri de muncă, din cauza muncitorilor
est-europeni care acceptă salarii mai mici.

Webografie:
https://ue.mae.ro/node/1465#null
https://www.mae.ro/node/55122
https://www.politiadefrontiera.ro/ro/main/pg-aderarea-la-spatiul-schengen-104.html
https://www.ugb.ro/Juridica/Issue5RO/4_Romania_si_perspectivele_aderarii_la_spatiul_
Schengen.Nelu_Nita_RO.pdf
Diaconu, N. (2001) Sistemul instituţional al Uniunii Europene, Editura Lumina Lex,
Bucureşti