Rotaru Dragoș-Andrei, SP III

Politici anti-saracie UE

Combaterea sărăciei este una dintre principalele obiective ale Uniunii Europene. Printre
principalele politici enumerăm: politica socială și de ocupare a forței de muncă, fondul social
european, prestațiile de asigurări sociale, sănătatea și securitatea în muncă.

Între 1975 și 1994, Comunitatea Economică Europeană a desfășurat o serie de proiecte-

pilot și programe ce urmăreau combaterea sărăciei și excluziunii. Situația s-a schimbat odată cu
intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam în 1999, care a consacrat eradicarea excluziunii
sociale ca obiectiv al politicii sociale comunitare. În 2000 s-a înființat Comitetul de protecție
socială, pentru a promova cooperarea între statele membre și între acestea și Comisie.

Strategia de la Lisabona lansată în 2000, a creat un mecanism de monitorizare și

coordonare, care consta în stabilirea unor obiective, măsurarea sărăciei pe baza unui set de
indicatori și criterii de referință, instituirea unor orientări pentru statele membre și crearea unor
planuri de acțiune naționale de combatere a sărăciei. A creat, de asemenea, un nou mecanism de
guvernanță pentru cooperarea dintre Comisie și statele membre: metoda deschisă de coordonare.

. Părțile interesate, inclusiv partenerii sociali și societatea civilă, cooperează, de

asemenea, în cadrul acestui proces. Începând din 2006, un nou cadru de politică, Metoda
deschisă de coordonare pentru protecție socială și incluziune (MDC socială), a regrupat și a
integrat trei MDC separate: pentru incluziune socială, pentru sănătate și îngrijire pe termen lung
și pentru pensii.

Pentru realizarea obiectivului de reducere a sărăciei, Comisia a lansat în decembrie 2010

Platforma europeană împotriva sărăciei și excluziunii sociale drept una dintre cele șapte inițiative
emblematice ale Strategiei Europa 2020, împreună cu o listă de inițiative importante, printre care
evaluarea strategiilor de incluziune activă la nivel national

Legislația UE

Anul 1997 poate fi privit ca un moment de răscruce, deoarece a fost introdus un articol
nou – articolul 13 (acum articolul 19 din TFUE) – în Tratatul de instituire a Comunității
Europene (TCE) – care a conferit Consiliului puterea de a lua măsuri împotriva discriminării pe
Rotaru Dragoș-Andrei, SP III

o serie întreagă de noi criterii, printre care originea etnică sau rasială, religia sau convingerile,
vârsta, dizabilitățile și orientarea sexuală. Articolul a fost modificat în 2003 în Tratatul de la Nisa
pentru a permite adoptarea unor măsuri de stimulare. Pilonul european al drepturilor sociale din
2017 a reafirmat principiile egalității de gen și egalității de șanse.

Enumerăm următoarele directive:

 Directiva privind egalitatea rasială (2000/43/CE),

 Directiva privind egalitatea la încadrarea în muncă (2000/78/CE),
 Directiva privind tratamentul egal (2006/54/CE), care a unificat mai multe directive
anterioare dedicate șanselor egale pentru bărbați și femei.
 Directiva (UE) 2019/1158 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a
părinților și îngrijitorilor, care are o perspectivă mai largă asupra împărțirii
responsabilităților de îngrijire între femei și bărbați.

Avem parte și de un program social, numit Fondul Social European care a fost înființat în
temeiul Tratatului de la Roma în vederea îmbunătățirii mobilității lucrătorilor și a oportunităților
de angajare. Acesta a fost orimul fond structural. Până în 1970  acesta a rambursat statelor
membre 50 % din costurile pentru formarea profesională și indemnizațiile de reinstalare acordate
lucrătorilor afectați de restructurarea economică. O serie de tratate precum CE, Actul Unic
European, Maastricht au extins și reorientat direcșiile acestuia.

Mai avem și proiectul anual European pentru Combaterea sărăciei (cazul României).
Activităţile propuse a fi realizate în cadrul programului se adresează unor grupuri bine definite:
opinia publică în general, persoane expuse riscului sărăciei, societatea civilă, autorităţile publice,
centrale şi locale, media, şcolile. Printre strategiile de comunicare ale acestuia enumerăm:
Conferinţa naţională de lansare a Anului European pentru combaterea sărăciei şi excluziunii
sociale – 2010; Campanie de informare privind Anul European 2010; Realizarea paginii de
internet pentru promovarea activităţilor Anului; Olimpiada copiilor Pentru viitor; Jurnalistul –
actor social; . Campanie de promovare a drepturilor sociale; Conferinţa naţională de închidere a
Anului European privind combaterea sărăciei şi excluziunii sociale – 2010.

Mai adăugăm și Programul Operațional Capital Uman (POCU) 2014-2020 cu principalele

obiective:
Rotaru Dragoș-Andrei, SP III

 Reducerea numărului de persoane aflate în risc de sărăcie și excluziune socială din

comunitățile marginalizate (roma și non-roma) din orașe cu peste 20.000 locuitori, cu
accent pe cele cu populație aparținând minorității roma, prin implementarea de măsuri/
operațiuni integrate în contextul mecanismului de DLRC
 Reducerea numărului de persoane aflate în risc de sărăcie și excluziune socială din
comunitățile marginalizate din zona rurală și orașe cu o populație de până la 20.000
locuitori prin implementarea de măsuri/ operațiuni integrate în contextul mecanismului de
DLRC

Un ONG care se luptă cu sărăcia este Open Society, finanțat de George Soroș. În fiecare
an, Open Society FOundations acordă mii de subvenții grupurilor și persoanelor care ne
promovează valorile - printr-o rețea unică, care este ghidată de voci locale și de expertiză
globală. Are sedii în Albania, Bosnia și Herțegovina, Germania, Kosovo, Macedonia, Regatele
Unite, Serbia, Belgia și Spania. Buigetul anual pentru Europa a fost de 92 milioane.

În secolul actual, sărăcia crește de la an la an, cel mai simțită făcându-și prezența în
zonele unde rata de șomaj este ridicată dar și Sănătate precară şi acces redus la servicii medicale,
acces redus la educaţie, pregătire profesională şi activităţi recreative, excluziune financiară şi
supra-îndatorare, acces limitat la tehnologii moderne precum internetul, lipsa unei locuințe.

În jur de 19 milioane de copii din UE trăiesc în sărăcie. Copiii care cresc în sărăcie sunt
mult mai expuşi riscului de a rămâne săraci tot restul vieţii, atât ei, cât şi urmaşii lor. Soluțiile
date sunt reprezentate de: asigurarea unor locuri de muncă, asigurarea unor locuințe pentru
familiile afectate, programe de ajutor social.

Concluzionând, putem spune că printer cele mai sărace țări se numără și România, deci
accesul la o formă de migrare în alte țări se prezintă ca o soluție rentabilă în combaterea sărăciei.
Totuși, sărăcia va exista mereu, deoarece unii cetățeni, pur și simplu, nu vor/nu pot să
muncească. Programele pe care UE le pune la dispoziția cetățenilor pentru a reduce rata
șomajului sunt o soluție certă pentru a combate cauzele sărăciei.
Rotaru Dragoș-Andrei, SP III