Curs 04- MU1

V.3 Elemente componente ale lanţurilor cinematice

Transmiterea şi transformarea mişcării în lanţurile cinematice presupune existenţa unor

mecanisme cu roluri diferite. Lanţurile cinematice principale şi auxiliare au în structura lor
constructivă o serie de elemente cu structură comună cum ar fi: elemente de siguranţă, cuplaje şi
mecanisme pentru inversarea sensului. Mecanismele şi subansamblele nu diferă din punct de vedere
constructiv. Ceea ce le distinge este gabaritul care decurge din forţele şi momentele diferite pe care
le transmit.
V.3.1 Elemente de siguranţă
Apariţia suprasarcinilor este determinată de condiţiile de lucru, de exploatarea neraţională,
de neuniformitatea compoziţiei materialului de prelucrat sau din care este confecţionată scula
aşchietoare sau de distrugerea datorată oboselii a unor organe de maşină care fac parte din lanţul
cinematic. Elementele de siguranţă mecanice pot fi de tip distructibil sau decuplabil.
Elementele distructibile sunt de tip pană, curea sau ştift, figura 5.1. Dimensiunile penelor şi
ştifturilor, precum şi materialele din care sunt confecţionate sunt determinate din condiţiile de
rezistenţă. Aceste elemente se foarfecă la apariţia unui cuplu maxim admis. În cazul utilizării
curelelor ca elemente de siguranţă, la apariţia suprasarcinii acestea patinează pe roată sau se distrug.

A B-B A-A B

A B

Figura 5.1. Elemente de siguranţă distructibile

6 5

1 2 3 4
 Figura 5.2. Elemente de siguranţă decuplabile
Utilizarea unor subansamble decuplabile este mai avantajoasă datorită faptului că timpul
necesar recuplării în vederea transmiterii mişcării este mai mic decât în cazul utilizării elementelor
de tip distructibil.
În figura 5.2 este prezentat un cuplaj de siguranţă cu dinţi frontali înclinaţi care se compune
din semicuplajul fix (1) rigid cu arborele de intrare (6) şi semicuplajul mobil (2) montat pe arborele
de ieşire (5). Contactul dintre semicuplajul mobil şi cel fix este asigurat de forţa obţinută prin
comprimarea arcului (3) a cărui forţă este reglată cu ajutorul piuliţei (4). Ambele semicuplaje sunt
prevăzute cu dinţi frontali înclinaţi la  = 30o. La apariţia suprasarcinii pe arborele de ieşire are loc
deplasarea spre dreapta a semicuplajului mobil datorită alunecării care are loc între dinţii înclinaţi
frontal, este învinsă forţa arcului şi are loc decuplarea. Forţa arcului este determinată de mărimea
cuplului rezistent admis.

V.3.2 Cuplaje

Oprirea şi pornirea motorului electric de acţionare nu este raţională datorită consumului

energetic mare care are loc la pornire, fapt ce solicită reţeaua electrică de alimentare. Prevenirea
unor porniri – opriri repetate a motoarelor electrice care antrenează lanţurile cinematice se
realizează cu ajutorul cuplajelor nepermanente. Decuplarea are lor pentru manevre (reglarea
turaţiei, diferite reglaje sau măsurători) a căror durată este redusă. Cele mai utilizate cuplaje
nepermanente au ca principiu constructiv:
- cuplajele mobile rigide:
- cu dinţii frontali;
- cu dantură;
- cuplajele mobile nerigide:
- discurile multiple.
Acţionarea, cuplarea – decuplarea se poate realiza cu diferite surse energetice, construcţia
adaptându-se în funcţie de tipul acţionării.
Cuplajele mobile rigide sunt utilizate în lanţurile cinematice de interdependenţă datorită
lipsei alunecării. Cuplarea se realizează în starea de repaos a lanţurilor cinematice.
Cupajul cu craboţi, figura 5.3, este compus din semicuplajul fix (1) rigidizat pe axul de
intrare (5) şi semicuplajul mobil (2) care are posibilitatea deplasării axiale pe arborele de ieşire (4)
până la limitatorul de tip piuliţă (3). Ambele semicuplaje au la partea frontală dinţi pentru
asigurarea cuplării. Construcţia este simplă, iar semicuplajele se pot obţine pe maşini - unelte
universale. Acest tip de cuplaje sunt utilizate pentru transmiterea unor momente de torsiune mici şi
medii.

5 4

1 2 3
Figura 5.3. Cuplajul cu craboţi

Cuplajul cu dantură, figura 5.4, este compus din roata dinţată cu dantură exterioară (2) care
se poate deplasa axial pe arborele de intrare (1) şi roata dinţată cu dantură interioară (3) fixată rigid
pe arborele de ieşire (4). Cuplarea are loc prin deplasarea roţii dinţate mobile şi realizarea
angrenării. Realizarea danturii interioare necesită prelucrare pe maşini - unelte specializate.
Cuplarea este uşurată dacă dantura este raionată. Datorită capacităţii portante ridicate, cuplajele cu
dantură sunt utilizate pentru transmiterea momentelor de torsiune mari şi foarte mari.

1 2 3

Figura 5.4. Cuplajul cu dantură

Cuplajele mobile nerigide sunt utilizate la realizarea cuplării sau decuplării repetate în timpul
funcţionării lanţurilor cinematice. Transmiterea momentului de torsiune se realizează prin
intermediul frecării.
Cuplajul cu discuri, figura 5.5, cuprinde o carcasă (6) prevăzută cu caneluri interioare care
este montată pe arborele (7), grupul de discuri (4) cu dantură exterioară care sunt solidare cu
carcasa (6), grupul de discuri (5) cu dantură interioară care sunt solidare cu arborele (3), placa de
presiune (9), arcul de presiune (2) şi piuliţa reglabilă (1). Din punct de vedere constructiv există
două variante:
- cu carcasa (6) deplasabilă axial şi placă de presiune fixă, figura 5.5 a);
- cu carcasa (6) fixă şi placă de presiune deplasabilă axial, figura 5.5 b).

9 8 8 9 2 1

a) b)

7
7

1 2 3 4 5 6 3 4 5 6

Figura 5.5. Cuplaj cu discuri a) cu placă de presiune deplasabilă; b) cu carcasă deplasabilă

Poziţia de bază a cuplajului asigură cuplarea, forţa de apăsare asigurând forţa necesară
pentru transmiterea cuplei de frecare. Decuplarea se realizează prin deplasarea elementului mobil cu
ajutorul unei forţe de acţiune exterioare care poate fi manuală, electromagnetică, hidraulică sau
pneumatică. Forţa de decuplare trebuie să învingă forţa arcului de presiune.
Curs 05- MU1
Cuplajul de fugă
Cuplajele de fugă sunt destinate conectării a două lanţuri cinematice care au valori diferite
ale mişcărilor de rotaţie. Cuplajul transmite numai una din cele două mişcări primite. Din punct de
vedere constructiv, cuplele de fugă pot fi cu role sau cu clichet, figura 5.6.
Cuplajul de fugă se compune din două părţi principale: un manşon montat pe arbore şi altul
montat, de obicei, în interiorul unei roţi melcate.
Cuplajul de fugă cu role, figura 5.6 a) poate primi mişcarea mai lentă de la manşonul
exterior (1) prin intermediul rolelor (6) care blochează semicuplajul (2) datorită acţiunii arcurilor
(5) care menţin contactul dintre role şi manşon şi semicuplaj formând un contact de tip rigid.
Mişcarea este transmisă apoi arborelui (3) prin intermediul penei (4). În momentul în care cuplajul
primeşte concomitent şi mişcarea mai rapidă prin axul (3) manşonul (1) se roteşte cu viteza primită
dar, mişcarea nu se mai transmite datorită faptului că rolele compresează arcurile iar contactul
dintre role, manşon şi semicuplaj nu mai este de tip rigid.

6 5 4

a) b)

1 2 3 4 5 6 1 2 3

Figura 5.6. Cuplaje de fugă

Cuplajul de fugă cu clichet, figura 5.6 b) funcţionează pe baza aceluiaşi principiu. În

momentul în care mişcarea lentă este primită de discul (1) montat liber pe axul (3) acesta o
transmite ştiftului (5) pe care este montat clichetul (6). Clichetul se blochează pe roata de clichet
(2) realizând o legătură rigidă şi transmite prin pana (4) mişcarea la arborele (3). Dacă cuplajul
primeşte concomitent şi mişcarea mai rapidă prin axul (3), discul (1) se roteşte cu viteza primită dar,
mişcarea nu se mai transmite datorită faptului că roata de clichet are o viteză de rotaţie mai mare iar
legătura cu clichetul nu mai este posibilă.
V.3.3 Inversoare de sens
Inversoarele de sens sunt utilizate în lanţurile cinematice principale şi auxiliare cu scopul
modificării sensului de mişcare. Scopul inversoarelor este de a readuce subansamblul deplasat în
cursa de lucru la poziţia iniţială.
Din punct de vedere constructiv inversoarele de sens pot fi grupate în:
- inversoare cu axe paralele;
- inversoare cu axe încrucişate.
Inversoarele cu axe paralele sunt construcţii simple şi pot fi realizate în mai multe variante
constructive:
- cu roată deplasabilă, figura 5.7 a);
- cu bloc de roţi deplasabile, figura 5.7 b) ;
- de tip basculant, figura, 5.8;
- cu cuplaj, figura 5.9.
Inversoarele cu roată şi bloc de roţi deplasabile şi de tip basculant au avantajul că datorită
faptului că roţile dinţate nu se găsesc în contact permanent au o uzură redusă. Un dezavantaj al
acestor inversoare este că amplasarea trebuie realizată astfel încât să permită o comandă facilă
pentru deplasarea roţilor. Inversorul de tip basculant asigură modificarea sensului prin angrenarea
roţilor dinţate z1 cu z2 sau z1 cu z3.

a) b) ni
ni

ne ne

Figura 5.7. Inversoare cu roţi dinţate deplasabile

z1
ni

z2
z3

z4
ne
 Figura 5.8. Inversor de tip basculant

Inversoarele cu cuplaj au o construcţie mai complicată decât inversoarele cu roţi deplasabile.

Prezintă avantajul că pot fi comandate foarte uşor de la distanţă dacă se utilizează cuplaje cu
acţionare electromagnetică, figura 5.9 b).

ni ni

ne ne

k
a) b)
Figura 5.9. Inversoare cu cuplaj

Inversoarele cu axe încrucişate pot fi realizate în două variante constructive:

- cu roţi dinţate conice, figura 5.10;
- cu angrenaje melcate, figura 5.11.

k k k
ni ni ni

ne
ne ne

a) b) c)

Figura 5.10. Inversoare cu roţi dinţate conice

Inversoarele utilizează pentru cuplarea roţilor cuplaje acţionate mecanic sau

electromagnetic.
Inversoarele cu roţi dinţate conice au avantajul unei construcţii cu un gabarit redus.
Rapoartele de transmitere pot avea valorile egale, figura 5.10 a) sau diferite 5.10 b) şi 5.11 c). Axele
pot fi la 90o, figura 5.10 a) şi 5.10 c) sau la un unghi diferit de 90o, figura 5.10 b)
 Inversorul cu angrenaje melcate, figura 5.11 are o construcţie compusă dintr-un cuplaj cu
craboţi k şi două cuplaje elecromagnetice CE1 şi CE2, doi melci k1 şi k2 cu sens diferit al elicei,
liberi pe axul de antrenare, roţile melcate z1 şi z2 şi un grup de roţi dinţate cilindrice z3, z4 şi z5.
Transmiterea mişcării de la axul de intrare are loc la cuplarea concomitentă a unuia dintre melci
prin cuplajul cu craboţi şi a cuplajului electromagnetic. Cuplajele electromagnetice sunt solidare cu
roţile dinţate z3 şi z4 iar în momentul cuplării transmit mişcarea roţii dinţate z5 de pe arborele final.

z1 k1 k k2 z2
ni

CE1 CE2

z3 z5 z4
ne

Figura 5.11. Inversor cu angrenaje melcate

Curs 06- MU 1
V.3.4 Subansamble pentru reglarea turaţiei

Desfăşurarea procesului de prelucrare prin aşchiere presupune ca lanţurile cinematice de

lucru şi de avans să permită furnizarea unor turaţii optime. Obţinerea turaţiilor necesare are la bază
capabilitatea reglării cu ajutorul mecanismelor din lanţurile cinematice. Acestea trebuie să asigure
obţinerea oricărei viteze necesare procesului de prelucrare. Din punct de vedere constructiv,
mecanismele din structura lanţurilor cinematice pot asigura modificarea turaţiei în mod continuu
sau în trepte. Reglarea turaţiei cu ajutorul mecanismelor se poate realiza între anumite limite, limite
stabilite de gama de reglare specifică mecanismului.
Reglarea continuă a turaţiei se poate realiza cu ajutorul variatoarelor de turaţii şi a
motoarelor electrice. Gama de reglare a variatoarelor de tip mecanic este redusă în comparaţie cu
gama de reglare a variatoarelor de tip electric sau hidraulic.
Reglarea în trepte a turaţiei se realizează cu ajutorul mecanismelor de reglare cu blocuri
deplasabile, cuplajelor mecanice sau cuplajelor electromagnetice. Utilizarea mecanismelor pentru
reglarea în trepte prezintă avantajul că pot obţine momente de torsiune ridicate pentru valori reduse
ale turaţiilor. Transmisiile astfel realizate au dezavantajul că nu pot obţine valori ale turaţiilor care
să determine obţinerea unor viteze optime de aşchiere.
În proiectarea modernă a construcţiilor de maşini s-a ajuns la un compromis în ceea ce
priveşte obţinerea unor turaţii ale căror valori sunt continue. Pentru a mări gama de reglare a
turaţiilor se utilizează variatoarele de tip electric în combinaţie cu transmisii mecanice. Această
combinaţie prezintă avantajul obţinerii unei game largi de turaţii care au momente de torsiune
ridicate.

V.3.4.1 Stabilirea gamei de reglare a turaţiei

Maşinile - unelte prelucrează o diversitate de piese din materiale şi cu dimensiuni diferite.

Materialele din care sunt confecţionate piesele au caracteristici mecanice (rezistenţă la tracţiune,
duritate, alungire etc.) foarte diferite, determinând un necesar de viteze la fel de divers. Materialele
din care sunt confecţionate sculele aşchietoare au, la rând lor, proprietăţi diferite. Durabilităţile
diferite ale sculelor impun anumite viteze optime pentru realizarea aşchierii. Un alt factor care
determină ca vitezele de aşchiere să fie diferite este regimul de lucru impus de condiţiile stabilităţii
procesului de aşchiere, de condiţiile realizării unei anumite calităţi pentru suprafaţa prelucrată dar şi
de condiţiile de productivitate.
 Valoarea vitezei de aşchiere se obţine dintr-o serie de termeni care depind de materialul
piesei prelucrate, materialul sculei aşchietoare, regimul de aşchiere care la rând lui depinde de
geometria sculei aşchietoare şi de tipul aşchierii (cu ungere sau fără ungere). Ecuaţia vitezei se
poate scrie sub forma relaţiei (5.5) în care A este variabila caracteristicilor materialului de prelucrat;
B este variabila caracteristicilor sculei aşchietoare şi C este variabila caracteristicilor regimului de
aşchiere. La rândul lor, aceste variabile sunt funcţii care depind de alte variabile.

V = f (A, B, C) (5.5)

Proiectarea mecanismelor pentru obţinerea modificărilor de turaţii din lanţurile cinematice

trebuie să ţină seama de variaţia acestor caracteristici. Modificând pe rând parametrii care concură
la realizarea vitezei se obţine viteza maximă şi cea minimă cu ajutorul cărora se poate afla gama de
reglare a vitezelor exprimată cu relaţia (5.6).

Vmax
Rv  (5.6)
Vmin

În cazul mişcării de rotaţie valoarea vitezei se obţine cu relaţia (5.7) de unde se poate
determina valoarea turaţiei, relaţia (5.8).
dn
V (5.7)
1000

1000  V
n (5.8)
d

Turaţia minimă şi maximă obţinute la arborele de ieşire din mecanism se determină cu

ajutorul relaţiilor (5.9).

1000  Vmin 1000  Vmax

n min  n max  (5.9)
  d max   d min

Exprimarea grafică a dependenţei vitezei în funcţie de diametrul de prelucrat şi turaţie, în

coordonate viteză – diametru, pentru diverse turaţii apare sub forma unui fascicol de drepte, figura
5.12.
 nmax
V
nj+1

nj

nj-1

nmin

Figura 5.12. Reprezentarea gamei de turaţii în coordonate viteză - diametru

Alegerea gamei de reglare a turaţiei precum şi a modului în care se realizează aceasta,

continuu sau în trepte este determinată de gradul de universalitate sau specializare care determină
domeniul de prelucrare atribuit maşinii - unelte.
Gamele de reglare a turaţiilor diferă de la un tip de maşină la alta şi pot avea următoarele
valori:
- strunguri universale Rn = 70  100
- strunguri automate Rn = 6  10
- maşini de găurit universale Rn = 20  60
- maşini agregat de găurit Rn = 4  8.

Variatoare cu curele, figura 5.15 a) au o construcţie care cuprinde două blocuri de roţi cu
profil conic (1) montate pe arborele de intrare şi respectiv de ieşire. Transmiterea mişcării se
realizează prin intermediul curelei (2) care are la interior o inserţie metalică (3) cu rolul de a-i
asigura rigiditate transversală. Modificarea turaţiei se realizează cu ajutorul sistemului de pârghii
(5) care se sprijină pe blocurile de roţi cu profil conic şi sunt articulate pe braţul (4). Piuliţele de la
capetele pârghiilor solidare cu şurubul (6) cu două sensuri ale elicei filetului deplasează pârghiile la
rotirea manivelei din capătul şurubului. Se obţine modificarea diametrelor pe care calcă cureaua şi
implicit modificarea turaţiilor.
Variatoarele cu curele au gama de reglare a turaţiilor de 4  6 şi se caracterizează prin
următoarele avantaje: reglaj uşor, gabarit acceptabil şi ca dezavantaje, uzură ridicată datorată
frecării curelei şi o putere de transmitere limitată. Acest tip de variatoare sunt întâlnite cel mai
adesea în lanţurile cinematice ale maşinilor - unelte speciale de tipul ferăstraielor cu bandă.
Raportul de transmitere se determină cu relaţiile (5.13) şi (5.14).
 D min
i min  (5.13)
D max

D max
i max  (5.14)
D min

1 2 3 1 2 3

no no

4 4

5 Dmax 5
Dmax

Dmin
Dmin

6 6

a) b)
Figura 5.15. Variatoare a) cu curea; b) cu lanţ

Variatoarele cu lanţ, figura 5.15 b) sunt asemănătoare din punct de vedere constructiv cu
variatoarele cu curele. Lanţul care realizează transmiterea mişcării are prevăzut pe eclisele (2)
lamelele (3) care simulează angrenarea cu roţile cu profil conic nervurate (1). Lamelele au
posibilitatea să se deplaseze axial în interiorul ecliselor pătrunzând în nervurile practicate pe
blocurile de roţi cu profil conic. La modificarea poziţiei pârghiei articulate are loc deplasarea pe alt
diametru al lamelelor lanţului şi se obţine astfel modificarea turaţiei.
Variatoarele cu lanţ au o alunecare redusă, conferind transmisiei rigiditate. Datorită
avantajelor cum ar fi reglare uşoară şi precizie sunt utilizate în lanţurile cinematice de avans ale
maşinilor - unelte specializate cum ar fi maşinile de frezat danturi. Prezintă dezavantajul unei
construcţii complicate pentru componente ale lanţului şi o uzură relativ rapidă ale roţilor deşi
lucrează în mediu cu lubrifiere cu ulei.
V.3.4.3 Subansamble pentru reglarea în trepte a turaţiilor

Structura lanţurilor cinematice de lucru, atât pentru obţinerea mişcării de rotaţie cât şi de
translaţie, are în componenţă subansamble pentru reglarea în trepte a turaţiei. Subansamblele sunt
proiectate pentru a furniza turaţii distincte. Pentru reglarea în trepte se utilizează lire cu roţi de
schimb, trepte de întoarcere, cutiile de viteze şi de avansuri.
Subansamblele utilizate în lanţurile cinematice principale nu diferă ca principiu de cele
utilizate în lanţurile cinematice de avans. Transmiterea mişcării se realizează între doi sau mai mulţi
arbori succesivi. Pentru aceasta se utilizează angrenaje cu roţi dinţate cilindrice, conice sau melcate
datorită faptului că între acestea nu există teoretic alunecări, valorile obţinute pentru turaţii respectă
condiţiile impuse. Condiţiile sunt determinate astfel încât pierderi de productivitate să fie minime.
Reglarea în trepte a turaţiilor nu permite acoperirea în totalitate cu turaţii a gamei de reglare
Rn. Obţinându-se turaţii în mod distinct, în trepte, între două turaţii vor exista valori ale vitezelor de
aşchiere care nu pot fi acoperite. Alegerea vitezei optime de aşchiere presupune adoptarea unei
turaţii superioare sau inferioare în intervalul oferit de treaptă. Adoptarea unei viteze superioare
poate reduce considerabil durabilitatea sculei aşchietoare. Din acest motiv, se va adopta turaţia
inferioară care va atrage o scădere a productivităţii muncii, fapt observat şi din relaţia (5.15), în care
dacă se înlocuieşte viteza cu relaţia (5.7) se obţine relaţia (5.16).

V s t
Q [m3/s] (5.15)
60  10 6

d n s t
Q [m3/s] (5.16)
60  10 6

Proiectarea cinematică a subansamblelor pentru reglarea în trepte presupune parcurgerea

următoarelor etape:
- determinarea treptelor de turaţii din cadrul gamei de reglare astfel ca pierderile de
productivitate să fie minime;
- determinarea raţională a rapoartelor de transmitere între arbori;
- stabilirea variantei constructive optime.

V.3.4.4 Determinarea treptelor de turaţii

 Determinarea şirului de turaţii are în vedere pierderea de productivitate acceptată. Alegerea
unei trepte inferioare de turaţie determină pierderea de turaţie calculată cu relaţia (5.17), în care ni
este turaţia stabilită pentru viteza optimă de aşchiere corespunzătoare diametrului de prelucrat; nj-1
este turaţia inferioară adoptată din şirul de turaţii existent.

n = ni – nj-1 (5.17)

Pierderii de turaţie i se asociază o pierdere de productivitate, relaţia (5.18).

Q = Qi – Qj-1 (5.18)

Pierderea de productivitate va avea valoare maximă când valoarea turaţiei calculate se va

afla în apropierea turaţiei superioare din şir. Pentru ca pierderea de productivitate să fie aceeaşi
pentru întregul şir de turaţii se pune condiţia ca valoarea raportului dintre turaţia superioară a treptei
şi cea inferioară să fie constantă, relaţia (5.19), în care  este raţia progresiei geometrice.

n j1 1
 ct  (5.19)
nj 

Stabilirea valorii pentru raţia progresiei geometrice a urmărit respectarea următoarelor

condiţii:
- se limitează pierderea maximă de productivitate;
- raportul dintre termenii şirului va fi de 1:10;
- termenii şirului se vor găsi şi în raportul 1:2 pentru a se putea utiliza electromotoarele cu
reglarea în trepte a turaţiilor.
Gama de turaţii va forma un şir dacă raţia progresiei geometrice va fi supraunitară, >1.
Pierderea de productivitate maximă admisă este de 50%, pentru care raţia progresiei geometrice va
fi < 2. În tabelul 5.1 sunt redate valorile raţiei pentru diferite valori acceptate ale pierderii de
productivitate.

Tabelul 5.1

Pierderea de productivitate Q Valoarea raţiei 

5% 1,06
10 % 1,062  1,12
 20 % 1,064  1,26
30 % 1,066  1,41
40 % 1,068  1,58
50 % 1,0612  2

Valorile raţiei au fost normalizate la următoarele valori: 1,06; 1,12; 1,25; 1,40; 1,60; 2.
Şirul de turaţii se va obţine utilizând relaţia (5.19) sub forma relaţiei (5.20).

nj = nj-1 ·  (5.20)

Şirul de turaţii se obţine utilizând valoarea raţiei 1,06 şi cuprinde patruzeci de termeni: 1,00;
1,06; 1,12; 1,18; 1,25; 1,32; 1,40; 1,50; 1,60; 1,70; 1,80; 1,90; 2,00; 2,12; 2,24; 2,36; 2,50; 2,65;
2,80; 3,00; 3,15; 3,35; 3,55; 3,75; 4,00; 4,25; 4,50; 4,75; 5,00; 5,30; 5,60; 6,00; 6,30; 6,70; 7,10;
7,50; 8,00; 8,50; 9,00; 9,50.
Şirul poate fi continuat înmulţind şirul de bază cu 10, 100, 1000. Dacă se alege altă valoare
pentru raţia , termenii şirului aleşi din şirul de bază vor fi aleşi în funcţie de valoarea exponentului
pentru raţia 1,06. Astfel pentru 1,12 termenii se vor alege din 2 în 2, iar pentru 1,25
termenii se vor alege din 4 în 4 ş.a.m.d.

V.3.4.5 Determinarea rapoartelor de transmitere între arbori

Turaţiile nj ale subansamblului pentru reglarea în trepte se obţin de la motorul de antrenare

prin modificarea rapoartelor de transmitere din interiorul subansamblului. Cea mai utilizată metodă
pentru obţinerea unor rapoarte de transmitere diferite este realizată cu ajutorul mecanismului de
reglare format din grupe cinematice constituite din roţi dinţate cuprinse între arbori, figura 5.17.

Grupa I Grupa a-II-a Grupa a-III-a

P=3 P=2 P=3
z3
z1 z5

I
z9
z7
no

II z13
z11 z15
z4
z2 z6
III

z8 z10
IV

z14 nk
z12 z16
 Figura 5.17. Subansamblu pentru reglarea în trepte a turaţiilor cu blocuri de roţi dinţate deplasabile
Fluxul cinematic care ia naştere în interiorul subansamblului pentru reglarea în trepte este
redat în figura 5.18 şi cuprinde opt rapoarte de transmitere obţinute de la cele şaisprezece roţi
dinţate.

z1 z11
z7
z2 z12
z8
z3 z13
I II III IV
z4 z14

z5 z9 z15
z6 z10 z16

Figura 5.18. Fluxul cinematic al subansamblului pentru reglarea în trepte a turaţiilor

Din studierea schemei fluxului se observă că de la arborele I la arborele II apar trei rapoarte
de transmitere, de la arborele II la arborele III există două rapoarte de transmitere, iar de la arborele
III la arborele IV sunt trei rapoarte de transmitere. Aceste rapoarte formează grupe cinematice. Se
defineşte grupa cinematică ca fiind numărul de rapoarte de transmitere diferite realizate între doi
arbori succesivi, obţinute prin cuplarea roţilor dinţate deplasabile cu cele fixe. Numărul total de
turaţii se obţine din produsul grupelor cinematice, relaţia (5.21).

N = P1 · P2 · P3 = 3 · 2 · 3 = 18 (5.21)

Prima grupă cinematică are trei rapoarte de transmitere i1, i2 şi i3.

A doua grupă cinematică are două rapoarte i4 şi i5.
A treia grupă cinematică are trei rapoarte i6, i7 şi i8.
Gama de reglare cuprinde optsprezece turaţii distincte obţinute cu ajutorul relaţiei (5.20) ale
căror valori sunt redate în tabelul 5.2.

Tabelul 5.2
n1 = no · i1 · i4 · i6
n2 = no · i2 · i4 · i6 = n1 · 
n3 = no · i3 · i4 · i6 = n1 · 
n4 = no · i1 · i5 · i6 = n1 · 
n7 = no · i1 · i4 · i7 = n1 ·  n13 = no · i1 · i4 · i8 = n1 · 
n8 = no · i2 · i4 · i7 = n1 ·  n14 = no · i2 · i4 · i8 = n1 · 
n9 = no · i3 · i4 · i7 = n1 ·  n15 = no · i3 · i4 · i8 = n1 · 
n10 = no · i1 · i5 · i7 = n1 ·  n16 = no · i1 · i5 · i8 = n1 · 
 n5 = no · i2 · i5 · i6 = n1 ·  n11 = no · i2 · i5 · i7 = n1 ·  n17 = no · i2 · i5 · i8 = n1 · 
n6 = no · i3 · i5 · i6 = n1 ·  n12 = no · i3 · i5 · i7 = n1 ·  n18 = no · i3 · i5 · i8 = n1 · 
Între rapoartele de transmitere parţiale, din fiecare grupă cinematică, se stabilesc o serie de
relaţii care sunt determinate în funcţie de valorile pe care le iau turaţiile calculate cu ajutorul relaţiei
(5.20).
 Grupa P1
n1  
i2 n o  i4  i6
  i2 = i1 · 
i1 n1
n o  i4  i6

n1   2
i3 n o  i 4  i6
  i3 = i2 ·  = i1 · 2
i2 n1  
n o  i4  i6

Rapoartele de transmitere parţiale, din prima grupă cinematică studiată, formează o

progresie geometrică cu raţia  x1 , unde x1 = 1.

 Grupa P2

n1  3
i 5 n o  i1  i 6
  3 i5 = i4 · 3
i4 n1
n o  i1  i 6
Rapoartele de transmitere parţiale, din a doua grupă cinematică, formează o progresie

geometrică cu raţia  x 2 , unde x2 = 3 = P1.

 Grupa P3

n1   6
i 7 n o  i1  i 4
  6 i7 = i6 · 6
i6 n 1
n o  i1  i 4
 n1  12
i8 n o  i1  i 4
  6 i8 = i7 · 6 = i6 · 12
i7 n1   6

n o  i1  i 4

Rapoartele de transmitere parţiale formează o progresie geometrică cu raţia  x 3 , unde x2 =

6 = 2 · 3 = P2 · P3.
Urmărind relaţiile care se stabilesc între rapoartele de transmitere se observă că dacă şirul
turaţiilor se obţine în progresie geometrică şi rapoartele de transmitere se obţin sub forma unui şir în
progresie geometrică. Raţia şirului rapoartelor de transmitere depinde de raţia şirului de turaţii şi de
numărul de rapoarte din grupele cinematice. Valoarea x este denumită funcţia grupei şi se determină
conform relaţiilor (5.22).

x=1 pentru grupa de bază;

x1 = P1 pentru prima grupă auxiliară;
x2 = P1 · P2 pentru a doua grupă auxiliară (5.22)
…
xk = P1 · P2 ·…· Pk pentru grupa k auxiliară,

unde k reprezintă numărul total al grupelor cinematice din subansamblu pentru reglarea în trepte.
Ecuaţia structurală permite determinarea numărului total al turaţiilor care pot fi obţinute şi
funcţia fiecărei grupe, relaţia (5.23).

N  P1 ( x1 )  P2 ( x 2 )  ...  Pk ( x k ) (5.23)

Ecuaţia structurală a subansamblului din figura 5.17 este redată sub forma relaţiei (5.24).

N = 3(1) · 2(3) · 3(6) = 18 (5.24)

Numărul de turaţii N = 18 poate fi obţinut şi printr-o altă ordonare a grupelor, relaţiile (5.25)
sau păstrând aceeaşi formă a ecuaţiei (5.24) dar schimbând funcţiile grupelor, relaţia (5.26).

N=2·3·3 N=3·3·2 (5.25)

N = 3(2) · 2(1) · 3(6) (5.26)

 Prin modificarea poziţiei grupelor şi a funcţiilor se pot obţine mai multe variante ale
ecuaţiilor structurale. În cazul în care rapoartele de transmitere nu respectă indicaţiile de mai sus,
apar discontinuităţi şi suprapuneri, iar şirul turaţiilor nu mai este în progresie geometrică.
Numărul necesar de turaţii poate fi obţinut şi prin utilizarea unor ecuaţii structurale
complexe, care se împart în patru clase:
Clasa A – structură complexă cu o singură structură suplimentară;
Clasa B – structură complexă cu două structuri suplimentare legate în parale;
Clasa C – structură complexă cu două structuri suplimentare legate în serie;
Clasa D – structură complexă cu două structuri suplimentare legate în serie-paralel;
Ecuaţiile structurale care permit obţinerea numărului de turaţii sunt redate sub forma
relaţiilor (5.27), în care zi reprezintă numărul de turaţii furnizate arborelui principal.
Clasa A  z = zo (1 + z1)
Clasa B  z = zo (1 + z1 + z2) (5.27)
Clasa C  z = zo (1 + z1 + z1 · z2)
Clasa D  z = zo (1 + z1 + z2 + z1 · z2)
Curs-07 MU1
V.3.4.6 Stabilirea variantei constructive optime

Modalitatea de formare a ecuaţiilor structurale permite obţinerea unor structuri cinematice

diverse. Ecuaţia structurală pentru obţinerea a şase turaţii se poate reda sub următoarele forme:

Varianta A  N=2·3
N = 2(1) · 3(2) N = 2(3) · 3(1)
Varianta B  N=3·2
N = 3(1) · 2(3) N = 3(2) · 2(1)

Prin modificarea ordinii grupelor şi a funcţiei rezultă variante din care trebuie să se
determine varianta optimă din punct de vedere constructiv. Pentru determinarea variantei optime se
trasează diagramele structurale. Cu ajutorul reprezentării grafice se poate vizualiza şi stabili relaţia
care rezultă între rapoartele parţiale.
Diagramele structurale sunt reprezentări ale rapoartelor de transmitere pe un tablou obţinut
prin reprezentarea arborilor prin linii orizontale şi a turaţiilor prin linii verticale. Turaţiile sunt
reprezentate echidistant. Acest lucru este posibil datorită faptului că prin logaritmarea şirului de
turaţii, mărimea segmentului ce reprezintă distanţa dintre două turaţii devine egală cu raţia şirului.
Funcţiile grupelor din ecuaţia structurală indică pe diagrama structurală mărimea distanţei dintre
două rapoarte parţiale. Convenţional, se consideră că turaţia de intrare este situată la mijlocul
diagramei. Reprezentarea diagramelor structurale specifice ecuaţiilor structurale stabilite pentru
obţinerea a şase turaţii sunt redate în figura 5.19.
 no no
I I
a) b)
P=2 P=2
x=1 x=3
II II

P=3 P=3
x=2 x=1

III III
n1 n2 n3 n4 n5 n6 n1 n2 n3 n4 n5 n6

no no
c) I d) I

P=3 P=3
x=1 x=2

II II

P=2 P=2
x=3 x =1

III III
n1 n2 n3 n4 n5 n6 n1 n2 n3 n4 n5 n6

Figura 5.19. Diagrame structurale pentru şase turaţii

Varianta optimă se determină din cele patru variante reprezentate. Cu ajutorul diagramelor
structurale se reprezintă diagramele de turaţii ţinând seama de condiţiile cinematice şi organologice.
Asigurarea randamentului şi a durabilităţii angrenajelor impun ca valorile rapoartelor de
transmitere parţiale să fie cuprinse în intervalul [0,25  2]. Capacitatea de reglare maximă
rezultantă a subansamblului pentru reglarea în trepte va trebui să respecte condiţia dată de relaţia
(5.28).

i T max 2
C iT  C iT  C iT  8 (5.28)
i T min 0,25
Valoarea maximă pentru funcţia grupei este xmax = 3.
Din punct de vedere cinematic se impune condiţia dată de relaţia (5.29).

x max
 x max  C iT   x max  8 sau  8 (5.29)

În cazul analizat, pentru N = 6 turaţii, valoarea maximă este x = 3 pentru care rezultă rația
  2.
 Din punct de vedere organologic se impune restricţia dată de relaţia (5.30), unde P [kW]
este puterea de acţionare a arborelui, n [rot/min] este turaţia de pe arbore cu ajutorul căreia se
determină diametrul arborelui, relaţia (5.31) în care Mi rez este momentul de încovoiere,  este
coeficient care ţine seama de ciclul de variaţie a momentului încovoietor şi a momentului de
torsiune, ai III este rezistenţa admisibilă la oboseala de încovoiere pentru regimul de solicitare III.
P
M t  9550  (5.30)
n

32  [( M i rez ) 2  (  M t ) 2
d3 (5.31)
   ai III

Calculul organologic al arborilor cu ajutorul relaţiei (5.31) indică faptul că se poate obţine
un diametru redus pentru arbore dacă acesta este solicitat de un moment de torsiune cu valori
reduse, moment care se obţine dacă pe arbore există o valoare ridicată a turaţiei. Analiza
diagramelor ne arată că turaţia maximă este obţinută în diagrama din figura 5.19 a) şi este
convenabil să se aleagă varianta care are ecuaţia structurală N = 2(1) · 3(2).
Determinarea rapoartelor de transmitere permite alegerea numărului de dinţi ai roţilor
dinţate care compun grupele cinematice. La calcul valorilor pentru turaţii pot apărea abateri datorită
abaterilor de valoare ale raportului de transmitere care depinde de modul în care se alege numărul
de dinţi. Diferenţa dintre turaţiile teoretice şi cele calculate după adoptarea numărului de dinţi nu
trebuie să depăşească limita impusă de relaţia (5.32).

n  10 · ( - 1) (5.32)
Trasarea diagramei de turaţii se realizează pe acelaşi caroiaj format din arbori şi turaţii unde
se ţine seama de condiţia cinematică şi anume ca valoarea raportului de transmitere să fie cuprinsă
în intervalul [0,25  2]. Pentru ecuaţia structurale N = 2(1) · 3(2), diagrama de turaţie poate avea
structura din figura 5.20, în cazul în care no > n6 şi raţia şirului este  = 2.

no
I
i2
i1
P=2 i1 = -3
x=1 i2 = -2

II
i3 i4 i5
P=3 i3 = -3
x=2 i4 = -2
i5 = 
III
n1 n2 n3 n4 n5 n6

Figura 5.20. Reprezentarea diagramei de turaţii

 Reducerea gabaritului subansamblului se poate realiza prin utilizarea unor roţi dinţate care
fac parte din două grupe cinematice iar roata dinţată zs este numită roată legată, figura 5.21.

no

zs

n1…k

Figura 5.21. Structură cinematică cu roată legată

Uneori, este dorită suprapunerea turaţiilor pentru obţinerea a două trasee cinematice pentru
evitarea uzurii roţilor dinţate supuse suprasolicitării, datorită utilizării cu precăderea a anumitor
turaţii, sau pentru obţinerea unui număr de turaţii finale, care nu pot fi obţinute ca produs de factori
primi, cu două sau trei grupe, de exemplu unsprezece trepte. Suprapunerea se obţine prin
micşorarea exponentului x al grupelor.
Micşorarea cu o unitate a exponentului xi al unei grupe auxiliare determină reducerea
numărului de trepte de turaţii cu (Pi – 1) trepte. Reducerea se poate realiza atât în ultima grupă
cinematică cât şi în cele apriorice.
Micşorarea exponentului în ultima grupă cinematică auxiliară determină suprapuneri spre
centrul şirului de turaţii.
Exemplu: Fie ecuaţia structurală 2(1) · 3(2) · 2(6) pentru care se obţin douăsprezece turaţii distincte. În
cazul în care se modifică indicele ultimei grupe cinematice se obţine o structură cinematică cu
unsprezece turaţii distincte a cărei ecuaţie structurală este de forma 2 (1) · 3(2) · 2(5). Reprezentarea
structurală a celor două ecuaţii este redată în figura 5.22.

a) b)

Figura 5.22. Scheme structurale a) fără suprapunerea turaţiilor; b) cu suprapunerea turaţiilor

 Micşorarea exponentului în prima grupă cinematică auxiliară determină suprapuneri ale
turaţiilor spre extremităţile şirului de turaţii. Pentru a nu apărea discontinuităţi este necesar ca
exponentul să fie micşorat şi în următoarele grupe de turaţii.

Exemplu: Fie ecuaţia structura 3(1) · 3(3) · 2(9) pentru care se obţin optsprezece turaţii. În cazul în
care se modifică indicele din grupa a doua şi a treia se obţine o structură cinematică a cărei ecuaţie
structurală de forma 3(1) · 3(2) · 2(7). Reprezentarea structurală a ecuaţiei modificate este redată în
figura 5.23.

Figura 5.23. Diagramă structurală cu suprapuneri

CURS 09-MU1
V.3.4.7.2 Subansamble specifice pentru reglarea în trepte a turaţiilor utilizate în
lanţurile cinematice de avans

Elementele utilizate în construcţia subansamblelor, precum şi stabilirea gamei de reglare

sunt identice cu cele pentru subansamblele destinate reglării în trepte folosite în lanţurile cinematice
de avans. Consumul energetic necesar antrenării este mai redus în aceste lanţuri cinematice fapt ce a
determinat realizarea unor subansamble care utilizează un număr mai mic de arbori dar care au
lungimi mai mari. Principalele construcţii întâlnite sunt:
- cutia cu pană deplasabilă;
- cutia de tip Norton;
- cutia cu meandre.
Datorită numărului relativ redus al turaţiilor obţinute, subansamblele sunt întâlnite în
lanţurile cinematice în combinaţie cu alte subansamble.
Cutia cu pană deplasabilă, figura 5.31, este construită din două blocuri de roţi dinţate aflate
în angrenare permanentă. Blocul roţilor dinţate de pe arborele de intrare I este montat rigid cu
acesta. Roţile dinţate de pe arborele II sunt libere. Arborele II are practicat la interior un canal în
care se poate deplasa axial o tijă (1) pe care se află o pană (2).
Numărul de dinţi al perechilor de roţi formează o progresie geometrică cu raţia determinată
astfel încât şirul treptelor de turaţii obţinute pe arborele de ieşire II să fie în progresie geometrică,
relaţia (5.35). Se pot obţine 6  8 trepte de turaţii.

zk = z1 · k-1 (5.35)

no
I
1 2

II

nk

1 2

Figura 5.31. Cutia cu pană deplasabilă

 Deşi construcţia este relativ simplă, subansamblul are dezavantaje determinate de calculul
dificil al numărului de dinţi pentru a se asigura abateri minime ale turaţiilor rezultate, de rigiditatea
redusă datorată greutăţii roţilor montate şi canalului realizat în arborele de ieşire, de uzura danturii
roţilor din cauza angrenării continue şi de o reglare destul de dificilă. Subansamblul este utilizat în
lanţurile cinematice ale maşinilor de găurit.

Cutia de tip Norton, figura 5.32, este o construcţie simplă care are în componenţă un grup de
roţi dinţate z1  zn fixate pe arborele I de intrare a mişcării, un braţ oscilant şi mobil şi doi arbori.
Subansamblul înlătură o serie din dezavantajele cutiei cu pană deplasabilă. Mişcarea se transmite
arborelui II de ieşire cu ajutorul angrenării care are loc prin deplasarea unui braţ mobil (1) care
poate oscila pe arborele de ieşire. Braţul mobil susţine o roată intermediară (3) şi o roată deplasabilă
(2) pe arborele de ieşire.
Numărul de dinţi ai roţilor fixe este determinat în funcţie de valoarea raţiei geometrice
stabilită pentru şirul turaţiilor, relaţia (5.35). Numărul treptelor de turaţii este limitat de rigiditatea
arborilor şi poate fi de 6  8 valori distincte ale turaţiilor. Subansamblul este utilizat în lanţurile
cinematice de avans ale strungurilor. Montarea în structura maşinii - unelte ridică probleme datorită
faptului că trebuie asigurat spaţiul necesar manevrării braţului mobil.

no

II

nk

1 2

Figura 5.32. Cutia de tip Norton

Cutia cu meandre, figura 5.33, este compusă din grupuri de câte două roţi dinţate montate pe
doi arbori şi un braţ mobil şi oscilant montat pe arborele de ieşire.
 zb zb zb
za za za
no

za zo za za za
zb zb zb

zb

nk

Figura 5.33. Cutia cu meandre

Numele subansamblului vine de la modul în care are loc transmiterea fluxului cinematic al
mişcării între arborii I şi II. Roata dinţată b are numărul de dinţi zb calculat în funcţie de numărul de
dinţi za ai roţii dinţate a, cu relaţia (5.36).

zb = za ·  (5.36)

Roata dinţată de pe arborele de ieşire are zb dinţi. Rapoartele de transmitere obţinute

succesiv prin modificarea poziţiei braţului la arborele de ieşire formează un şir cu valorile aflate în
progresie aritmetică, relaţiile (5.37).

za za zo z z 1
i1     a  a    2
zb zo zb za   za    2

za zb zo z 1
i2     a    1
zb zo zb za   

zb za zo za   za
i3       1  0
za zo zb za za  
(5.37)
zb zb zo za  
i4        1
za zo zb za

zb zb zb za zo za   za  
i5         2
za za za zo zb za za
 zb zb zb zb zo za   za   za  
i6          3
za za za zo zb za za za

Construcţia subansamblului este relativ simplă dar prezintă dezavantajul că are o rigiditate
redusă datorită arborilor lungi iar dantura roţilor dinţate se uzează din cauza angrenării permanente.
Subansamblul se întâlneşte la strunguri dar şi la maşini de alezat şi frezat.

V.3.5 Subansamble pentru frânare

Oprirea mişcării principale sau de avans în vederea reducerii timpilor auxiliari se realizează
cu ajutorul subansambelor destinate frânării. Amplasarea acestora se poate face în interiorul sau în
continuarea lanţurilor cinematice, pe organe de maşini de tip arbore, figura 5.34. Acţionarea lor
poate fi realizată de operator, mecanic, electromecanic sau hidraulic.

a) b)

Figura 5.34. Amplasarea subansambelor de frânare acţionate electromecanic

a) în interiorul lanţului cinematic, b) în continuarea lanţului cinematic

Principalele tipuri de frâne cu acţionare mecanică sunt:

a) cu bandă;
b) cu bloc conic;
c) cu fricţiune cu discuri multiple.
Frâna cu bandă este utilizată la maşinile – unelte care au construcţie cinematică simplă.
Acest tip de frână este sensibil la lubrifiere, motiv pentru care se recomandă montarea lor în
continuarea lanţurilor cinematice. Schema de principiu şi elementele componente sunt prezentate în
figura 5.35 şi cuprind: arbore (1) pe care se montează discul (2) la exteriorul căruia se află banda
elastică (3), prevăzută cu plăcuţe realizate din material antifricţiune, acţionată de pârghia articulată
(4).

1 2 3 4 1 2 3 4

Figura 5.35. Scheme de frâne cu bandă

Frâna cu bloc conic se utilizează în lanţurile cinematice cu o construcţie structurală simplă

întâlnită la maşinile de găurit sau la strungurile de prelucrare a lemnului. Frânarea se produce
datorită fricţiunii uscate care are loc între blocurile conice. Schema de principiu şi elementele
componente sunt prezentate în figura 5.36 şi cuprinde: blocul mobil (1), prevăzut cu suprafaţă
conică la exterior, care alunecă axial pe arborele (2) cu caneluri. Blocul fix (3) are la interior un
alezaj conic şi este montat pe batiul maşinii – unelte (4) iar la frânare intră în contact cu blocul de
frânare mobil.

1 2 3 4

Figura 5.36. Frână cu blocuri conice

Utilizarea blocurilor conice este avantajoasă datorită centrării mai uşoare şi pentru că se
asigură un contact rapid între elementele care produc frânarea. Sistemul are dezavantajul că necesită
o forţă de cuplare mare, este sensibil în mediul lubrifiat şi are o uzură mare datorită frecării uscate.
Mediul de lucru uscat nu-i asigură posibilitatea de disipare termică adecvată şi din acest motiv se
încălzeşte rapid.

Frâna cu discuri multiple este asemănătoare din punct de vedere constructiv cu un cuplaj cu
discuri multiple de tip ambreiaj.
În figura 5.37 este prezentată schema de principiu a frânei cu discuri multiple.
Frânarea se produce atunci când este acţionată placa de presiune (1) prin intermediul unor
pârghii. Placa de presiune montată pe canelurile arborelui (2) strânge pachetul de discuri cu caneluri
interioare (3) şi cu caneluri exterioare (4) prin presarea lor spre peretele carcasei (5) fixată pe batiul
maşinii (6).
Frâna cu discuri multiple poate funcţiona şi în medii lubrifiate. Acest lucru este posibil
datorită suprafeţei de contact suficient de mare dintre discuri care ia naştere la apăsare. Sistemul are
avantajul unei uzuri reduse şi a unui schimb de căldură cu exteriorul destul de bun.

1 2 3 4 5 6

Figura 5.37. Frână cu discuri multiple

Placa de presiune poate fi acţionată cu ajutorul forţei umane, prin acţionare electromecanică
sau hidraulică. Frânele cu discuri cele mai des utilizate în construcţia maşinilor – unelte au acţionare
electromecanică.
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

Curs 10- MU1

V.3.6 Subansamble pentru transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de
translaţie utilizate în lanţurile cinematice principale

Generarea suprafeţelor de tip canal sau pană necesită utilizarea în lanţurile cinematice
principale a unor mecanisme care să transforme mişcarea de rotaţie a motorului în mişcare
rectilinie. La proiectarea lanţurilor cinematice se pot utiliza mecanisme care pot, pe lângă
transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie, să realizeze şi readucerea în poziţie
iniţială a subansamblului deplasat. Cele mai utilizate mecanisme sunt:
- mecanismul pinion – cremalieră;
- mecanismul bielă – manivelă;
- mecanismul culisă oscilantă.

Mecanismul pinion – cremalieră are avantajul că este un mecanism simplu, uşor de

realizat şi de inclus la finele lanţului cinematic principal. Poate fi utilizat în două variante,
figura 5.38:
- cu cremalieră fixă şi pinion mobil (montat pe subansamblul care se deplasează);
- cu cremalieră mobilă şi pinion fix.

Subansamblu mobil

Batiu

Subansamblu mobil

Batiu

Figura 5.38. Mecanism pinion – cremalieră

a) pinion montat pe subansamblul aflat în mişcare; b) pinion fix

Montarea pinionului pe subansamblul aflat în mişcare permite obţinerea unor lungimi

de cursă mult mai mari, lungimea fiind limitată de lungimea cremalierei.

41
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

Mecanismul prezintă dezavantajul că pentru obţinerea mişcării în sens invers trebuie

utilizat un sistem de inversare a sensului mişcării în vederea poziţionării în ambele sensuri.
Acest lucru se poate realiza mecanic, prin adăugarea unui inversor în lanţul cinematic, figura
5.39 sau electric, prin inversarea alimentării motorului electric de acţionare.

z1 z3

zi
CA

zp
z2 z4

Figura 5.39. Lanţul cinematic cu mecanism pinion cremalieră

Lanţul cinematic cu cremalieră fixă se întâlneşte în structura cinematică a strungurilor

universale, unde pinionul este montat în interiorul căruciorului. Lanţul cinematic în care se
utilizează cremalieră mobilă este întâlnit la maşina de rabotat longitudinal.
La maşinile de prelucrat longitudinal este necesar să se diferenţieze vitezele de lucru
de cele de mers în gol pentru îmbunătăţirea productivităţii muncii. Viteza optimă de aşchiere
impune viteza activă iar forţa de inerţie impune viteza de mers în gol. La determinarea vitezei
pentru cursa inactivă trebuie să se ţină seama de masa maşinii şi a piesei de prelucrat pentru
ca frânarea să se facă în condiţii bune. O viteză prea mare poate duce la frânări dificile
deoarece forţa inerţială creşte cu creşterea masei aflate în mişcare.
Obţinerea unor viteze diferite se realizează utilizând lanţuri cinematice diferite în care
raportul i1 = (z1 / z2) utilizat pentru mişcarea de lucru este mai mic decât raportul i2 = (z3 / z4)
utilizat pentru mişcarea în gol.
Viteza activă se determină cu relaţia (5.38), iar viteza inactivă se determină cu relaţia
(5.39).

Va = iCA · i1 · pc · zp = K · i1 (5.38)

Vg = iCA · i2 · pc · zp = K · i2 (5.39)

unde: iCA - raportul de transmitere al cutiei de avansuri; pc – pasul cremalierei; zp – numărul

de dinţi ai pinionului, K = iCA · pc · zp
42
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

Obţinerea unei viteze superioare la cursa inactivă se poate realiza prin ocolirea unor
grupe cinematice din cutia de avansuri cu ajutorul unui lanţ cinematic suplimentar.

Mecanismul bielă – manivelă se utilizează la maşinile – unelte care generează

suprafeţe cu lungimi mici pentru obţinerea de canale cu forme ale profilului diverse şi la
maşinile de debitat. Mecanismul are două roluri: de transformare a mişcării de rotaţie în
mişcare de translaţie şi de schimbare a sensului mişcării. Mecanismul poate fi utilizat în lanţul
cinematic al maşinilor de rabotat vertical şi cuprinde un pinion (1) care antrenează un volant
(2), figura 5.40. Solidar cu arborele pe care se montează volantul se află manivela (3) care
este de tip şurub. În contact cu şurubul se află piuliţa articulată, solidară cu biela (4). Biela
deplasează elementul (5) ghidat pe ghidajele (6). Mişcarea obţinută la elementul final este de
tip rectilinie alternativă parcursă între un punct mort superior şi un punct mort inferior.
Indiferent de tipul cursei (activă sau în gol), viteza are aceeaşi valoare, determinată cu
relaţia (5.40).

 1 r 
v    r   sin     sin 2   (5.40)
 2 e 

unde:  – viteza unghiulară; r – lungimea manivelei; e – lungimea bielei;  - unghiul dintre

bielă şi direcţia mişcării rectilinii alternative.

r 1


2

V
3

4
e
+ Cursă
5
–

43
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

Figura 5.40. Mecanismul bielă – manivelă Figura 5.41. Variaţia vitezei în funcţie de cursă

Reprezentarea grafică a modului în care se modifică valoarea vitezei în funcţie de

cursă este prezentată în figura 5.41. Din reprezentarea grafică se observă că valoarea vitezei
se modifică de la zero la o valoare maximă scăzând apoi la viteza zero. Modificarea vitezei nu
este benefică procesului de aşchiere şi din acest motiv nu se poate utiliza cursa activă în
totalitatea ei. La prelucrare se utilizează doar o partea din lungimea cursei active. Viteza
medie a elementului final se determină cu relaţia (5.41).

vm = 0,637 ·  · r (5.41)

Productivitatea mecanismului bielă – manivelă se determină cu relaţia generală (5.42).

1
Q (5.42)
T

unde T – timpul necesar desfăşurării unei curse complete, determinat cu relaţia (5.43), în care
ta este timpul activ de prelucrare şi ti este timpul inactiv format din timpul necesar cursei în
gol tg, timpul apropierii din punctul mort de semifabricat ta1 şi timpul ieşirii din cursa activă
ta2 până la punctul mort, figura 5.12.

T = ta + ti = ta + (ta1 + tg + ta2) (5.43)

Deoarece ta < ti rezultă că productivitatea Q < 0,5.

ta1 ta ta2
Punct
Punct
mort
mort
ti

Figura 5.42. Structura timpilor la prelucrarea cu ajutorul mecanismului pinion cremalieră.

44
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

Productivitatea, în cazul în care lungimea cursei este diferită, se poate îmbunătăţi prin
modificarea dimensiunii manivelei, în funcţie de lungimea piesei de prelucrat, astfel încât să
aibă loc reducerea timpilor ta1 şi ta2.
Un prim dezavantaj al acestui mecanism este dat de neuniformitatea vitezei de
aşchiere ceea ce determină obţinerea unor suprafeţe a căror rugozitate nu este constantă.
Un alt dezavantaj al mecanismului bielă – manivelă este lungimea redusă a cursei de
lucru care nu poate depăşi 700 mm.
Îmbunătăţirea sub aspect cinematic a mecanismului bielă – manivelă se realizează
asociind acestuia elemente suplimentare care pot ajuta la mărirea lungimii cursei şi la
amplificarea valorică a vitezei astfel încât să se poată obţine o variaţie mai mică a vitezei. O
astfel de soluţie constructivă se întâlneşte la maşina de mortezat roţi dinţate. Mecanismului
bielă – manivelă i se ataşează două mecanisme de tip cremalieră – pinion şi pinion –
cremalieră, ca în reprezentarea din figura 5.43.

45
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

Figura 5.43. Utilizarea sistemului amplificator pentru mecanismul bielă - manivelă

L
B

 C

5

2

R

4
A

Figura 5.44. Mecanismul cu culisă oscilantă

Mecanismul cu culisă oscilantă este întâlnit în lanţurile cinematice ale maşinilor de

rabotat transversal şi la unele fierăstraie alternative. Mecanismul are atât rolul de a transforma
mişcarea de rotaţie în mişcare de translaţie cât şi rol de inversor. La o rotaţie completă a
manivelei, culisoul (5) execută o mişcare completă rectilinie alternativă formată dintr-o cursă
activă şi una în gol.
Mecanismul, figura 5.44, se compune din: axul (1) care acţionează în mişcare de
rotaţie manivela reglabilă (2) care, la rândul ei, acţionează piatra de culisă (3) care ghidează în
interiorul culisei (4) articulată la culisoul (5) care execută mişcarea de translaţie.
Timpul cursei active este diferit de cel al cursei în gol datorită vitezelor diferite cu care
se realizează cele două mişcări. Acest lucru se datorează unghiurilor pe care le realizează
manivela în timpul unei rotaţii complete. Timpul total pentru realizarea unei rotaţii complete
este dat de relaţia (5.44).

1
T = ta + t g = (5.44)
n

46
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

unde: ta – timpul necesare realizării cursei active, relaţia (5.45); tg – timpul necesare realizării
cursei în gol, relaţia (5.46); n – turaţia manivelei [rot/min].

1 
ta   (5.45)
n 360

1 
ta   (5.46)
n 360

în care:  – unghiul parcurs la cursa activă;  – unghiul parcurs la cursa în gol;  +  = 360o
Viteza activă, va şi viteza în gol, vg se determină cu relaţiile (5.47) respectiv (5.48), în
care L este lungimea totală parcursă de culisou la o cursă.

L 360  L  n 360  L  n
va    (5.47)
ta  360  

L 360  L  n
vg   (5.48)
ta 

Din triunghiul ABC, figura 5.44, rezultă relaţia (5.49).

 R 2R 2R
tg   de unde rezultă   2  arctg (5.49)
2 L L L
2

Înlocuind în relaţia (5.47) şi (5.48) valoarea unghiului  se obţin valorile finale ale
vitezelor sub forma relaţiilor (5.50) şi (5.51).

180  L  n
va  (5.50)
2R
180  arctg
L

180  L  n
vg  (5.51)
2R
arctg
L

47
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

Din relaţiile (5.50) şi (5.51) se observă că viteza se poate exprima în funcţie de turaţia
manivelei şi de elementele constructive ale mecanismului. Modificarea lungimii cursei L se
realizează prin modificarea lungimii manivelei legate de piatra de culisă.
Deşi mai productiv decât mecanismul bielă - manivelă, mecanismul cu culisă oscilantă
are dezavantajul unui gabarit ridicat şi al unei construcţii complexe, cu multe elemente, ceea
ce-i conferă o fiabilitate redusă.

V.3.7 Subansamble pentru transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de

translaţie utilizate în lanţurile cinematice de avans

Mecanismele utilizate în lanţurile cinematice de avans au un gabarit redus datorită

puterii mai mici decât în lanţurile cinematice de lucru. Principalele mecanisme care sunt
utilizate în lanţurile cinematice de avans pentru transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de
translaţie sunt:
 mecanisme care nu realizează şi inversarea sensului în lanţul cinematic;
- mecanismul pinion – cremalieră;
- mecanismul şurub – melc cremalieră;
- mecanismul şurub – piuliţă;
 mecanisme care realizează şi inversarea sensului în lanţul cinematic;
- mecanismul cu camă radială;
- mecanismul cu camă axială.
Mecanismul pinion – cremalieră este un mecanism simplu care impune existenţa
inversorului sensului de rotaţie în lanţul cinematic. Pinionul este solidar cu subansamblul pe
care-l deplasează iar cremaliera este dispusă pe un element fix de tip montant, coloană sau
batiu al maşinii - unelte. Viteza de deplasare w se determină cu relaţia (5.52) în care no este
turaţia de intrare, p este pasul cremalierei, iar zp este numărul de dinţi ai pinionului.

w = no · p · zp (5.52)

Mecanismul şurub - melc cremalieră este un mecanism care are cremaliera fixă şi
şurubul - melc deplasabil, figura 5.45. Şurubul – melc are dantura înclinată şi are o poziţie
înclinată astfel încât să se realizeze angrenarea cu cremaliera.

48
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

+
no 

Figura 5.45. Mecanismul şurub - melc cremalieră

Viteza de avans w se determină cu relaţia (5.53) în care k este numărul de începuturi,

mn este modulul normal,  este unghiul dintre axa melcului şi direcţia de mişcare;  este
unghiul de înclinare al spirei melcului, no este turaţia de intrare.

k    m n  cos 
w (5.53)
cos(  )

49
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

CURS 11 – MU1

Mecanismul şurub - piuliţă este utilizat ca mecanism final în lanţurile cinematice de

avans. În unele situaţii piuliţa poate juca şi rol de cuplaj, având o construcţie specifică care-i
permite acest lucru, figura 5.46. Piuliţa (1) este formată din două părţi care sunt montate pe
ghidajul (2) şi se pot deplasa axial acţionate de ştifturile (3) care sunt antrenate de o camă (4)
comandată de o roată de mână (5).

A A–A

A
1 2 3 4 5

Figura 5.46. Piuliţă – cuplaj

În construcţiile moderne mecanismul şurub - piuliţă clasic este înlocuit cu mecanismul

şurub - piuliţă cu bile, figura 5.47. Între şurubul (1) şi piuliţa (2) se găsesc bilele (3). În
capacul (4) se execută un canal de întoarcere al bilelor care circulă în canalele executate în
piuliţă şi şurub. La capetele frontale ale piuliţei se montează capacele (5). Şurubul poate avea
unul sau mai multe începuturi. Şuruburile cu mai multe începuturi sunt utilizate datorită
capacităţii portante ridicate şi a vitezelor mari care se pot obţine.

4 5

1 2 3 41
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

Figura 5.47. Mecanismul şurub - piuliţă cu bile

Mecanismul cu camă radială este utilizat pentru realizarea unor viteze diferite pe
diferite porţiuni ale cursei. Profilul camei este proiectat în funcţie de cerinţele de viteză şi
poate avea profil trasat după curbe analitice simple (arhimedică, logaritmică) sau complexe.
Mecanismul este întâlnit la strungurile revolver şi la strungurile de detalonat unde asigură
deplasarea sculei aşchietoare, figura 5.48. Cama profilată (1) acţionează tija (2) care imprimă
saniei port - cuţit (3), liberă pe ghidaje, mişcarea de translaţie rectilinie. Arcul (4) are rolul de
a păstra contactul dintre camă, tijă şi sanie. Axul pe care se află cama este perpendicular pe
direcţia mişcării de avans.

no

1 2 3 4

Figura 5.48. Mecanismul cu camă radială

Mecanismul cu camă axială este utilizat în lanţurile de avans în care datorită spaţiului
nu se pot utiliza came cu profil radial. Obţinerea canalului de profil al camei este mai dificilă
atunci când se doresc profile complexe. Axa camei este paralelă cu direcţia de avans, fapt ce
conferă acestor mecanisme un gabarit redus. Cama axială (1) primeşte mişcarea de rotaţie şi o
transmite prin intermediul tijei (2) saniei port - cuţit (3), figura 5.49.

no

42
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

Figura 5.49. Mecanism cu camă axială

Canalul executat pe camă asigură un ciclu complet de înaintare şi retragere la fiecare
rotaţie a camei. Obţinerea unei viteze constante se realizează prin execuţia unui canal cu profil
de tip elice cilindrică.

V.3.8 Subansamble pentru transformarea mişcării de rotaţie continuă în

mişcare de rotaţie intermitentă utilizate în lanţurile cinematice de avans

Transformarea mişcării de rotaţie continuă în mişcare de rotaţie intermitentă se

realizează cu ajutorul mecanismului cu clichet. Mecanismele cu clichet permit transmiterea
mişcării de rotaţie intermitentă numai într-un singur sens. Cu ajutorul acestui mecanism se
poate transforma atât mişcarea de rotaţie cât şi cea de translaţie rectilinie - alternativă în
mişcare de rotaţie intermitentă, figura 5.50.

1 2 1 2 3

4
R R
nM
nz nz

6 5
5 4 3 r

a) b)
Figura 5.50. Mecanismul cu clichet

În prima variantă, figura 5.50 a), mişcarea de rotaţie este transmisă de roata (3) prin
intermediul unei cuple de rotaţie a pârghiei (4) şi apoi mai departe pârghiei (5) pe care se află
montat clichetul (2) ce acţionează roata de clichet (1). Mişcarea de rotaţie se poate primi de la
lanţul principal sau de la un motor independent după ce a trecut printr-un subansamblu de
reducere a turaţiei.
În a doua variantă, figura 5.50 b), mişcarea rectilinie este primită de braţul clichetului
(5) de la un tampon situat pe subansamblul (1) aflat în mişcare. La primirea mişcării, braţul
împinge prin clichetul (3) roata de clichet (2) cu un unghi , după care revine, tras de arcul
43
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

(4). Poziţia roţii de clichet este asigurată în poziţie fixă la revenirea clichetului prin opritorul
mecanic (6).

VI. Lanţuri cinematice cu structură mecanică pentru mişcări auxiliare

Creşterea productivităţii desfăşurării procesului de aşchiere presupune ca pe lângă

mişcările necesare desfăşurării procesului de aşchiere să existe o serie de mişcări auxiliare
cum ar fi:
- prinderea şi desprinderea piesei;
- apropiere şi îndepărtarea rapidă de zona de lucru;
- revenirea sculei în poziţia iniţială;
- aducerea unei altei scule în zona de lucru;
- schimbarea poziţiei sculei sau piesei pentru realizarea unei noi prelucrări etc.
Utilizarea lanţurilor cinematice auxiliare permite automatizarea procesului de
obţinere a pieselor finite. În momentul proiectării se ţine seama că lanţurile cinematice
auxiliare îndeplinesc funcţii diferite iar tipul de structură trebuie să conţină subansamble cu
ajutorul cărora să se obţină mişcările necesare. În structura lanţurilor cinematice auxiliare se
regăsesc elemente de siguranţă, cuplaje permanente şi nepermanente, transmisii de reducere
sau multiplicare a turaţiei, inversoare de sens, mecanisme şi dispozitive specifice pentru
îndeplinirea funcţiei pentru care au fost proiectate. Mişcarea necesară acţionării lanţului
cinematic se poate obţine din surse independente sau din lanţurile cinematice de lucru.

VI.1 Lanţuri cinematice pentru acţionarea dispozitivelor de prindere

Lanţurile cinematice pentru acţionarea dispozitivelor de prindere pot fi proiectate

pentru prinderea sculei sau a piesei. Structura lanţului cinematic de prindere a pieselor sau
sculelor care realizează mişcarea de rotaţie este prezentată în figura 6.1. Mişcarea este primită
de la un motor electric şi transmisă prin intermediul lanţului cinematic de reducere la un ax cu
came cu turaţia no. Mecanismul de prindere al piesei este de tip bucşă elastică. Bucşa elastică
(1) este montată în arborele principal cu locaş conic (2) şi înfiletată în ţeava de tragere (3).
Solidară cu ţeava de tragere se află o cuplă care permite accesul unei furci de acţionare (4) ce
44
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

poate deplasa ţeava şi bucşa pe direcţie axială. Deplasarea axială se obţine prin rotirea camei
axiale (6). La rotirea arborelui port camă, tija (5) va deplasa cupla spre stânga pentru
realizarea strângerii sau spre dreapta pentru desfacere.

6 3 2 1

no

Figura 6.1. Lanţul cinematic pentru acţionarea dispozitivelor de prindere

VI.2 Lanţuri cinematice pentru poziţionare

Poziţionarea sculei în raport cu piesa se poate realiza prin acţionare manuală sau
mecanică. Acţionarea manuală este prezentă la majoritatea maşinilor - unelte universale.
Creşterea specializării maşinilor - unelte a determinat reducerea timpilor necesari poziţionării,
fapt ce a determinat utilizarea acţionării mecanice. Utilizarea motoarelor este determinată şi
de reducerea efortului uman necesar deplasării unor subansamble cu gabarit mare.
Principala problemă care apare în lanţurile cinematice de poziţionare este preciza
realizării cotei impuse. Mecanismele şi subansamblele care constituie lanţul cinematic de
poziţionare prezintă datorită execuţiei sau uzurii jocuri între elementele componente şi care se
observă cu precădere la modificarea sensului mişcării.
Pentru controlul poziţionării se pot utiliza rigle şi verniere gradate, tamburi gradaţi sau
aparate. Oprirea la cota prestabilită se realizează prin sisteme complexe de deplasare şi
control comandate electric. Schemele de control pot urmări numărul de rotaţii sau oprirea la
punct fix cu ajutorul limitatoarelor.

45
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

1 2

5 no 4

Figura 6.2. Lanţuri cinematice pentru poziţionare

Lanţul cinematic pentru poziţionarea la cotă din figura 6.2 are în componenţă un
motor electric, un cuplaj permanent, un inversor, un cuplaj de siguranţă şi un mecanism şurub
piuliţă. Pe batiul maşinii - unelte (2) se deplasează sania port - cuţit (3) acţionată de
mecanismul şurub - piuliţă (1). Limitatorul mecanic (4) este montat pe batiul maşinii cu
scopul opririi saniei port - cuţit. În momentul în care sania atinge opritorul (4) cuplajul de
siguranţă întrerupe mişcarea de rotaţie a şurubului iar sania rămâne fixă.

VI.3 Lanţuri cinematice auxiliare de divizare

Divizarea reprezintă pentru un ciclu de lucru o fază auxiliară. Ea este necesară pentru
prelucrări specifice care urmăresc obţinerea unor suprafeţe echidistante cum ar fi prelucrarea
roţilor dinţate, a canelurilor, a găurilor echidistante etc. După structura lor, lanţurile
cinematice de divizare pot utiliza în structură: capete divizoare, divizoare cu cruce de Malta,
discuri diferenţiale şi plăci divizoare.
În funcţie de parametrii divizării, lanţurile cinematice de divizare pot fi folosite pentru:
- divizare circulară;
- divizare liniară.

VI.3.1 Lanţuri cinematice de divizare circulară cu capete divizoare

Capul divizor este un subansamblu distinct ce face parte din accesoriile maşinilor de frezat
universale şi are dublu rol:

46
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

- se utilizează ca subansamblu distinct pentru a realiza operaţia de divizare;

- poate fi intercalat în lanţul cinematic de avans pentru realizarea interdependenţei între
mişcările de avans la prelucrarea canalelor elicoidale.
Structura capului divizor pentru divizarea circulară este prezentată în figura 6.3 şi
cuprinde: un arbore principal (A) pe care se găseşte discul D1, roata melcată zm şi prima roată
de schimb a lirei cu roţi de schimb; transmisia cardanică (T) cu ajutorul căreia se poate
transmite mişcare de rotaţie de la manivela (M) prin intermediul şurubui melc Km; două roţi
cilindrice z1 şi z2; două roţi dinţate conice z3 şi z4; trei ştifturi de blocare (C1, C2, C3) şi discul
de divizare D2.

C2 nM
M
C3
D2
d
z3

b z4 z1 z2
ie T D1
nA
km
c
A zm
a

C1

Figura 6.3. Structura capului divizor

Divizarea (împărţirea) cu ajutorul capului divizor se face prin trei metode:

- împărţirea directă;
- împărţirea indirectă;
- împărţirea diferenţială.
a) Împărţirea directă
Rotirea arborelui capului divizor se face direct, manual, iar după rotire, discul D1 fix
pe arbore se blochează cu ajutorul ştiftului C1. În acest caz, angrenajul melc – roată melcată
este decuplat prin intermediul transmisiei cardanice T. Se pot executa divizări în părţi egale
corespunzătoare numărului de găuri realizate pe discul D1. Pentru n = 24 divizarea se poate
face în 2, 3, 4, 6, 8, 12, 24 părţi egale. Unele construcţii au discul gradat din grad în grad la
exterior şi un verniere montat pe carcasă cu ajutorul căruia se poate citi direct în grade rotirea
efectuată.

47
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

b) Împărţirea indirectă
În cazul în care numărul de diviziuni de realizat nu este un divizor al numărului de
găuri de pe discul D1, se vor utiliza găurile de pe discul D2 şi transmisia melcată. Lira este
decuplată şi discul D2 este blocat cu ştiftul C3. Ca element conducător se consideră manivela
M.
Mişcarea de rotaţie se transmite prin roţile dinţate z1 – z2, angrenajul melcat Km - zm,
axului principal A. Manivela se roteşte în faţa discului fix D2. Sunt cunoscute numărul de
începuturi Km, ale melcului, numărul de dinţi ai roţii melcate zm şi a roţilor dinţate cilindrice
z1, z2.
Rapoartele de transmitere parţiale sunt date de relaţiile (6.1).

z1 Km
i1  ; i2  (6.1)
z2 zm

Raportul de transmitere total se obţine cu relaţia (6.2)

z1 K m
I  i1  i 2   (6.2)
z2 zm

Roţile dinţate cilindrice au acelaşi număr de dinţi z1 = z2. În relaţia (6.2) se notează
zm
 K d , numită constanta capului divizor. În urma acestei notaţii, raportul de transmitere
Km
total va fi dat de relaţia (6.3).

1
I (6.3)
Kd

Pentru împărţirea în z părţi egale, axul principal A pe care este montată piesa trebuie să
se rotească între două prelucrări succesive cu valoarea 1/z dintr-o rotaţie completă. Rotaţia
efectuată de axul principal este dată de relaţia (6.4).

1
nA  (6.4)
z

48
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

Considerând manivela ca element conducător, raportul de transmitere, în funcţie de

fracţia de turaţie necesară, este dat de relaţia (6.5).
nA
I (6.5)
nM

Numărul de rotaţii pentru manivelă rezultă din relaţia (6.5) şi poate fi exprimat şi sub
forma relaţiei (6.6).

1
n K
nM  A  z  d (6.6)
I 1 z
Kd

Rotaţia manivelei nM este dată sub forma unei fracţii. Se va urmări ca raportul Kd/z să
fie transformat într-un raport de forma A/B, relaţia (6.7), în care B este un număr
corespunzător numerelor de găuri axiale echidistante realizate pe cercuri concentrice pe discul
D2 şi A este numărul de intervale peste care se deplasează ştiftul C2.

Kd A
nM   (6.7)
z B

 Exemplul 1: Să se realizeze o divizare în z = 20 de părţi, pentru Kd = 40.

K d 40
nM   2
z 20

Prin aplicarea relaţiei (6.7) rezultă că, indiferent de numărul de găuri al discului D2,
manivela va trebuie să efectueze două rotaţii complete.
 Exemplul 2: Să se realizez o divizare în z = 15 de părţi, pentru Kd = 40 şi B = 30 de găuri.

K d 40 8 2 20
nM    2 amplific cu 10  2
z 15 3 3 30

49
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

Prin aplicarea relaţiei (6.7) rezultă că vor trebui efectuate două turaţii complete ale
manivelei după care manivela va trebui rotită în dreptul cercului cu 30 de găuri peste 20 de
intervale faţă de punctul iniţial de unde a început mişcarea de rotaţie.

 Exemplul 3: Să se realizez o divizare în z = 44 de părţi, pentru Kd = 40 şi B = 33 de găuri.

K d 40 10 30
nM    amplific cu 3 
z 44 11 33

Prin aplicarea relaţiei (6.7) rezultă că manivela va trebui rotită în dreptul cercului cu
33 de găuri peste 30 de intervale faţă de punctul iniţial de unde a început mişcarea de rotaţie.

c) Împărţirea diferenţială
Împărţirea diferenţială se aplică atunci când turaţia manivelei nu poate conduce la un
număr B de găuri existent pe discul D2.
În acest caz, ştiftul C3 eliberează discul D2 iar lira cu roţi de schimb este în angrenare.
Lanţul cinematic are ca element conducător manivela M, fiind compus din: angrenajul z1 – z2,
transmisia cardanică T, angrenajul melcat Km – zm, lira cu roţi de schimb a – b – c - d,
angrenajul conic z3 – z4 şi discul D2. Între manivela M şi discul D2 există o mişcare relativă.
Pentru realizarea împărţirii se recurge la un alt număr zl apropiat de z dar care permite
împărţirea indirectă. În acest caz, numărul diviziunilor rezultate este diferit de cel impus, se
introduce o eroare de divizare. Pentru a obţine divizarea în z părţi se suplimentează mişcarea
manivelei printr-o rotire a discului D2 care să compenseze eroarea de divizare introdusă,
figura …
Numărul de rotaţii pentru manivelă se obţine cu relaţia (6.8).

n M  n lM  n D (6.8)

Rotirea n lM corespunde divizării indirecte în zl părţi egale, relaţia (6.9).

Kd A
n lM   (6.9)
zl B

50
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

Rotirea nD se obţine cu ajutorul lirei cu roţi de schimb, elementul conducător fiind

considerat arborele principal A, relaţia (6.10).

z3
n D  n A  ie  (6.10)
z4

Deoarece roţile dinţate cu dantură conică au acelaşi număr de dinţi z3 = z4, relaţia
(6.10) devine relaţia (6.11).

1
n D  n A  ie   ie (6.11)
z

Numărul de rotaţii al manivelei se determină cu relaţia (6.12).

Kd Kd 1
n M  n lM  n D   l   ie (6.12)
z z z

Ultima parte a relaţiei (6.12) se poate scrie sub forma relaţiei (6.13) sau sub formă
simplificată - relaţia (6.14). Cele două relaţii sunt necesare pentru calcul lirei cu roţi de
schimb ie.

ie Kd Kd 1 1 
  l  Kd   l  (6.13)
z z z z z 

ie 
Kd
z l

 zl  z  sau i e 
a c

b d
(6.14)

 Exemplul 1. Să se realizez o divizare în z = 103 de părţi, pentru Kd = 40 şi B = 25 de

găuri.
Adopt z1 = 100.

Kd 40 1
nM   
z1 100 25

51
 Capitolul V. Structura şi acţionarea lanţurilor cinematice de lucru

Numărul de rotaţii pentru manivelă se determină cu relaţia (6.9). Rezultă că manivela

va trebui rotită în dreptul cercului cu 25 de găuri peste 1 interval faţă de punctul iniţial de
unde a început mişcarea de rotaţie.
Valoarea lirei cu roţi de schimb se determină cu relaţia (6.13).

ie 
Kd
z l

 zl  z   40
100
 (100  103)  
120
100
a c 30 28
 ie    
b d 35 28
Se verifică condiţia impusă lirelor cu roţi de schimb:
a + b > c + 20 30 + 35 = 65 28 + 20 = 48
c + d > b + 20 28 + 28 = 56 35 + 20 = 55

 Exemplul 2. Să se realizez o divizare în z = 103 de părţi, pentru Kd = 40 şi B = 26 de

găuri.
Adopt z1 = 104.

Kd 40 10
nM  1
 
z 104 26

Valoarea turaţiei manivelei se determină cu relaţia (6.9). Rezultă că manivela va trebui

rotită în dreptul cercului cu 26 de găuri peste 10 intervale faţă de punctul iniţial de unde a
început mişcarea de rotaţie.
Valoarea lirei cu roţi de schimb se determină cu relaţia (6.13).

ie 
Kd
zl

 zl  z   40
104
 (104  103) 
5
13
a c 20 37
 ie    
b d 52 37

Se verifică condiţia impusă lirelor cu roţi de schimb:

a + b > c + 20 20 + 52 = 72 37 + 20 = 57
c + d > b + 20 37 + 37 = 74 52 + 20 = 72

52
 CURS 12- MU1
VI.3.2 Divizarea liniară cu ajutorul capului divizor

Capul divizor poate fi utilizat ca lanţ cinematic auxiliar independent. Divizarea

liniară este un procedeu folosit la prelucrarea pieselor de tip cremalieră. Prin divizare se
obţine precizia pasului liniar. Pentru realizarea prelucrării capul divizor este ataşat
şurubului conducător ce realizează deplasarea rectilinie a mesei de lucru de la maşina de
frezat. Capul divizor face parte dintr-un lanţ cinematic utilizat pentru rotirea şurubului
conducător al mesei cu 1/z rotaţii. Legătura dintre capul divizor şi şurubul conducător
este asigurată prin intermediul lire cu roţi de schimb, ie, figura 6.4.

C2 M

D2 Capul divizor

z3

z4 z1 z2
T D1
a nA
km Semifabricat
p
zm
c
ie
b
nS
d
pş

Masa maşinii Batiu

Figura 6.4. Prelucrarea canalelor elicoidale cu ajutorul capului divizor

Raportul de transmitere total care se obţine între manivela M cu care se realizează

acţionarea capului divizor şi a şurubul conducător al mesei, care este ultimul element cu
mişcare de rotaţie, se obţine cu relaţia (6.15).
 nş z1 K m
iT     ie (6.15)
nM z2 zm

Numărul de rotaţii al manivelei se determină cu relaţia (6.16).

z2 zm 1 zm
nM  ns    unde z2 = z1;  Kd (6.16)
z1 K m i e Km

Pentru a obţine deplasarea mesei cu pasul p impus de piesă, turaţia şurubului

conducător trebuie să fie egală cu raportul dintre pasul piesei şi pasul şurubului pş, relaţia
(6.17).

p
ns  (6.17)
pş

Prin înlocuirea relaţiei (6.17) în relaţia (6.16) se obţine numărul de rotaţii pentru
manivelă cu relaţia (6.18).

p Kd A
nM    (6.18)
pş ie B

Divizarea rectilinie presupune, ca primă etapă, stabilirea raportului ie pentru lira

cu roţi de schimb ţinând seama de numărul de găuri B existent pe discul D2 pentru a se
asigura numărul de rotaţii ale manivelei.
În această schemă capul divizor joacă rolul de demultiplicator, măreşte precizia de
divizare şi preia jocul din mecanismul şurub – piuliţă.

VI.3.3 Prelucrarea canalelor elicoidale cu ajutorul capului divizor

O altă aplicaţie a capului divizor este utilizarea ca element structural într-un lanţ
cinematic de interdependenţă. Capul divizor are, în acest caz, rolul de a realiza
interdependenţa între mişcările de avans pentru realizarea pe suprafeţe cilindrice a
canalelor elicoidale, filete etc, care au un pas mare. În această situaţie capul divizor intră
în componenţa lanţului cinematic de avans şi este folosit pentru obţinerea unor deplasări
elicoidale cu pas precis, figura 6.5.
C2 M

D2 Capul divizor

z3

z4 z1 Păpuşă mobilă
z2
T pe Semifabricat
D1
a nA
km

zm
c
ie
b
nS
d
pş

Masa maşinii Batiu

Figura 6.5. Prelucrarea canalelor elicoidale cu ajutorul capului divizor

Prelucrarea canalelor elicoidale necesită obţinerea unei traiectorii elicoidale, scula

având o poziţie fixă în spaţiu. Pentru realizarea mişcării elicoidale cu pasul pe sunt
necesare două mişcări:
- mişcarea de rotaţie nA a arborelui principal al capului divizor;
- mişcarea de deplasare rectilinie a mesei, acţionată de şurubul conducător cu pasul
pş, împreună cu capul divizor.
Capul divizor este montat pe masa maşinii de frezat şi este legat cu ajutorul lirei
cu roţi de schimb ie de şurubul conducător. Se consideră şurubul conducător ca element
de acţionare al capului divizor, raportul de transmitere total realizat este dat de relaţia
(6.19).
 n A pş
iT   (6.19)
nş pe

Fluxul cinematic din structura lanţului cinematic este următorul: liră cu roţi de
schimb ie, angrenajul cu roţi conice z4 – z3, discul D2 solidarizat cu manivela prin
intermediul ştiftului C2, angrenajul cilindric z1- z2 şi angrenajul melcat km – zm. Raportul
de transmitere total se obţine cu relaţia (6.20).

n A pş z z k
iT    ie  4  1  m (6.20)
nŞ pe z3 z 2 z m

Constructiv, roţile dinţate au acelaşi număr de dinţi, z3 = z4 şi z1 = z2, iar

Km 1
raportul  . Relaţia (6.20) se scrie sub forma relaţiei (6.21) iar pentru
zm Kd
determinarea lirei cu roţi de schimb rezultă relaţia (6.22).

pş ie
 (6.21)
pe Kd

pş  K d a c
ie    (6.22)
pe b d

VI.3.4 Lanţ cinematic de divizare cu cruce de Malta

Mecanismul cu cruce de Malta, figura 6.6, este compus din roata conducătoare (1)
pe care se montează ştiftul cilindric (2) şi sectorul circular (3). Ştiftul primeşte mişcarea
de la roata conducătoare care are o mişcare de rotaţie continuă şi o transmite roţii
conduse numită cruce de Malta (4) care are o mişcare de rotaţie intermitentă. Sectorul
circular împiedică rotirea roţii de Malta atât timp cât roata conducătoare se roteşte. Viteza
elementului condus este variabilă, creşte de la zero la valoarea maximă după care scade la
zero, ceea ce-i permite punerea în mişcare a maselor mari.

z1 d

b
il
nz z2 c
z
a

nM M
2 3

Figura 6.6. Lanţ cinematic de divizare cu cruce de Malta

Lanţurile cinematice care utilizează crucea de Malta se utilizează pentru divizarea

circulară sau liniară şi pot fi acţionate manual sau mecanic. La o rotaţie a roţii
conducătoare, roata condusă se roteşte cu o fracţie 1/zM unde zM este numărul de canale
radiale din roata condusă. Între două împărţiri succesive piesa trebuie să se rotească cu o
fracţie de 1/z dintr-o rotaţie completă.
Raportul de transmitere total se determină cu relaţia (6.23) şi cu relaţia (6.24) din
egalarea celor două relaţii se deduce valoarea raportului de transmitere al lirei cu roţi de
schimb cu relaţia (6.25).
1
nz z
iT   z  M (6.23)
nM 1 z
zM
z1
iT  ie  (6.24)
z2
 zM z2 a c
ie   sau i e   (6.25)
z z1 b d

VI.3.5 Lanţ cinematic de divizare cu clichet

În lanţul cinematic de divizare, figura 6.7, mişcarea se transmite de la rota de

mână la mecanismul cu clichet (vezi figura 5.50) care asigură ca la o rotaţie completă a
manivelei roata de clichet să se rotească cu o fracţiune 1/zk, unde zk este numărul de dinţi
ai roţii de clichet. De la mecanismul cruce de Malta mişcare se transmite prin lira cu roţi
de schimb, care este elementul cu ajutorul căreia se obţine reglarea divizării, la piesa care
urmează să fie prelucrată. Între două împărţiri succesive piesa trebuie să se rotească cu o
fracţie de 1/z dintr-o rotaţie completă. Roata de clichet se roteşte cu un unghi 
corespunzător numărului de dinţi zk adecvat pasului de execuţie al roţii.

ik ie z
nM nz

Figura 6.7. Lanţ cinematic de divizare cu clichet

Raportul de transmitere total se determină cu relaţia (6.26) iar raportul de

transmitere al lanţului cinematic cu relaţia (6.27). Din egalarea celor două relaţii se
deduce valoarea raportului de transmitere al lirei cu roţi de schimb, relaţia (6.28), în care
k este numărul de dinţi peste care se trece la o rotaţie cu unghiul .

1
nz z
iT   z  k (6.26)
nM 1 z
zk
 k
iT  ie  ik  ie  (6.27)
zk

zk zk a c
ie   sau i e   (6.28)
z k b d

VI.3.6 Lanţ cinematic de divizare cu discuri diferenţiale

Divizarea cu ajutorul discurilor diferenţiale este utilizată la prelucrarea roţilor

dinţate. Lanţul cinematic este acţionat cu turaţia nM iar la ieşire se obţine turaţia nz ca
fracţie de rotaţie. În momentul în care mişcarea de rotaţie este primită la arborele I, cama
radială trebuie să acţioneze lamela L. Sincronizarea celor două comenzi asigură buna
funcţionare a lanţului de divizare. Lanţul cinematic, figura 6.8 cuprinde două roţi dinţate
z1 şi z2, cu număr de dinţi diferit, montate fix pe arborele II, discul D1 solidar cu rota
dinţată z2 montate fix pe arborele II şi discul D2 solidar cu roata dinţată z4 montate liber
pe arborele II. Discurile au pe circumferinţă o degajare în care poate pătrunde lamela de
blocare a lanţului cinematic. Lamela L este articulată la un capăt şi poate fi împinsă în
locaşurile din discuri datorită arcului A. Comanda lamelei este asigurată de cama K.

d z
nM z1 km
z3
b
x x D1, D2
I zm
D1 D2 nz
ie
M
c
II x
nK a
z2 z4
K
A L

Figura 6.8. Lanţ de divizare cu discuri diferenţiale

 În stare de aşteptare lamela se află în locaşurile din discuri. Divizarea este
declanşată la extragerea lamelei din locaşul din discurilor ceea ce permite primirea
mişcării de rotaţie de la manivelă sau de la o altă sursă. Roţile dinţate z1 şi z3 angrenează
roţile dinţate z2 şi z4 şi rotesc cu rotaţii diferite discurile D1 şi D2. Rotaţia se întrerupe în
momentul în care locaşurile din discuri se găsesc pe aceeaşi generatoare fapt ce permite
intrarea lamelei în locaşuri. În perioada dintre două blocări, semifabricatul se roteşte cu o
fracţiune din numărul de canale ce trebuie executate. Numărul de dinţi pentru roţile
dinţate z1  z4 se determină astfel încât diferenţa dintre rotaţiile executate de discurile D1
şi D2 să fie unitară, relaţia (6.29).

n D1  n D2  1 (6.29)

Turaţiile celor două discuri se determină cu relaţiile (6.30) şi (6.31).

z1
n D1  n M  (6.30)
z2
z3
n D1  n M  (6.31)
z4

Prin înlocuirea relaţiilor (6.30) şi (6.31) în relaţia (6.29) se obţine relaţia necesară
pentru turaţia manivelei, relaţia (6.32).

z z  z2  z4
n D1  n D2  n M   1  3   1  n M  (6.32)
 z2 z4  z1  z 4  z 2  z 3

Raportul de transmitere total se determină cu relaţia (6.33), iar raportul de

transmitere al lanţului cinematic în funcţie de rapoartele de transmitere parţiale se
determină cu relaţia (6.34).
 1
nz z z  z  z 2  z3
iT    1 4 (6.33)
nM z2  z4 z  z2  z4
z1  z 4  z 2  z 3

z1 k
iT   ie  m (6.34)
z2 zm

Din egalarea relaţiei (6.33) cu relaţia (6.34) se obţine valoarea raportului pentru
lira cu roţi de schimb, relaţia (6.35).

z1  z 4  z 2  z 3 z m z 2 a c
ie    ie   (6.35)
z  z2  z4 k m z1 b d

VI.3.7 Lanţ cinematic de divizare cu plăci de divizare

Divizarea liniară se poate realiza cu ajutorul capului divizor sau cu ajutorul

plăcilor divizoare. Plăcile divizoare iau forma unor discuri care au alezaje echidistante
practicate pe diametre diferite, care servesc la poziţionarea indexorului aflat pe manivelă.
Montarea plăcilor se face pe un suport S fixat pe maşina-unealtă, figura 6.9.

semifabricat
pp

S Masa maşinii
M

x Batiu
z2 ps
ns
nM x
z1

I
 Figura 6.9. Divizarea liniară cu ajutorul plăcilor de divizare

În cazul prelucrării unei cremaliere, pentru deplasarea mesei cu pasul p p şurubul

trebuie rotit cu turaţia ns, relaţia (6.36).

pp
ns  (6.36)
ps

Raportul de transmitere total între manivelă şi şurub se determină cu relaţia (6.37)

iar raportul lanţului cinematic cu relaţia (6.38). Prin egalarea relaţiei (6.37) şi (6.38) şi
înlocuirea turaţiei şurubului determinată cu relaţia (6.36) se poate determina turaţia
manivelei, relaţia (6.39).

ns
iT  (6.37)
nM

z1
iT  (6.38)
z2

z2 pp z2
nM  ns    (6.39)
z1 p s z1

În cazul în care placa are pe un cerc o sută de alezaje echidistante turaţia

manivelei se determină cu relaţia (6.40), în care A este numărul de intervale peste care se
roteşte manivela iar din calcul trebuie să rezulte un număr întreg.

A
nM  (6.40)
100
Capitolul VII. Transferul mişcării în lanţurile cinematice

CURS -13 MU1

VII.4 Conectarea lanţurilor cinematice

Lanţurile cinematice, indiferent dacă sunt de lucru sau auxiliare, pot avea structuri
independente de acţionare şi transmiterea mişcării la elementul final sau pot utiliza în comun
o parte a lanţurilor cinematice. În practică se întâlnesc situaţii când o parte a elementelor din
lanţurile cinematice destinate obţinerii mişcării de avans se suprapun peste elementele din
lanţurile cinematice pentru obţinerea principale. În acest caz mişcarea este primită de la un
motor unic, figura 7.8.

Figura 7.8. Lanţ cinematic comun pentru mişcările de lucru

O altă situaţie de suprapunere a lanţurilor cinematice se întâlneşte în suprapunerea

elementelor din lanţurile cinematice de lucru peste cele auxiliare, caz în care mişcarea este
primită de la motoare independente, figura 7.9.

Figura 7.9. Lanţ cinematic comun pentru mişcarea de avans şi auxiliară

109
Capitolul VII. Transferul mişcării în lanţurile cinematice

VII.4.1 Conectarea între lanţurilor cinematice de lucru

Legătura rigidă dintre lanţurile cinematice de lucru este utilizată pentru prelucrarea
unor suprafeţe la care este necesară o dependenţă strictă între viteze obţinute pe cele două
lanţuri cinematice. Astfel de legături se întâlnesc:
- la operaţia de danturare prin rulare, când trebuie realizată dependenţa dintre cele două
mişcări de lucru care sunt de rotaţie;
- la operaţia de filetare, când trebuie realizată dependenţa dintre mişcarea principală de
rotaţie şi mişcarea de avans de translaţie;
- la operaţia de generare a camelor radiale şi axiale, când trebuie realizată dependenţa dintre
două mişcări de avans, una de rotaţie şi una de avans.

VII.4.1.1 Conectarea dintre două mişcări de lucru (rotaţie – rotaţie)

Structura cinematică urmăreşte realizarea legăturii dintre mişcarea principală şi cea de

avans, figura 7.10.

z6
Freză
melc-modul
nF
kF
z5 z1

z7
z z4 no
Piesă nz
a z2
z3
c
z8
b
z
m
km
d

ie
Figura 7.10. Structura lanţurilor cinematice de rulare pentru obţinerea roţilor dinţate

Cele două lanţuri cinematice au o sursă comună de primire a mişcării. Lanţul

cinematic de interdependenţă are ca element de închidere legătura creată de procesul de
aşchiere dintre sculă şi piesă. Pentru prelucrare este necesar ca la o rotaţie a frezei melc, roata

110
Capitolul VII. Transferul mişcării în lanţurile cinematice

de prelucrat să se rotească cu un anumit unghi determinat în funcţie de numărul de dinţi

necesari.
Mişcarea principală este executată de scula aşchietoare cu turaţia dată de relaţia (7.26)
iar turaţia mişcării de avans pentru roata supusă prelucrării se obţine cu relaţia (7.27).

z1 z 3 z 5
nF  no    (7.26)
z2 z4 z6

z1 z 7 a c k m
nz  no      (7.27)
z 2 z8 b d z m

Între mişcarea principală şi cea de avans se stabileşte un raport de transfer determinat

cu relaţia (7.28), pentru care se consideră că la o rotaţie a frezei care are kF începuturi, roata
de prelucrat trebuie să se rotească cu o fracţiune 1/z, unde z reprezintă numărul de dinţi ai
roţii supuse prelucrării.

1
n k
iT  z  z  F (7.28)
nF 1 z
kF

Acelaşi raport de transfer se stabileşte între lanţurile cinematice pentru obţinerea celor
două mişcări, relaţia (7.29).

z1 z 7 a c k m
no     
nz z 2 z8 b d z m z 7 z 4 z 6 k m a c a c
iT          C  (7.29)
nF z z z z8 z3 z5 z m b d b d
no  1  3  5
z2 z4 z6

în care s-a notat cu C, o constantă care reprezintă produsul rapoartelor de transmitere din
lanţurile cinematice, relaţia (7.30).

z8 z 4 z 6 k m
C    (7.30)
z7 z3 z5 z m

111
Capitolul VII. Transferul mişcării în lanţurile cinematice

Obţinerea mişcării de dependenţă necesită determinarea numărului de dinţi pentru

roţile dinţate din lira cu roţi de schimb. Din egalarea celor două rapoarte, relaţiile (7.28) şi
(7.29) se poate determina raportul lirei cu roţi de schimb şi numărul de dinţi pentru roţile
componente, relaţia (7.31) unde cu C1 este notată contanta 1/C.

a c 1 z z
ie      C1  (7.31)
b d C kF kF

Exemplu: Să se determine numărul de dinţi ai roţilor care compun lira cu roţi de schimb
pentru obţinerea unei roţi dinţate care are z = 27 dinţi, cunoscând constanta rapoartelor C 1 =
0,1 şi numărul de începuturi ai roţii melc-modul kF = 2. Pentru calcul se înlocuiesc în relaţia
(7.31) valorile cunoscute.

a c 27 1 27 27 27 24
  0,1      
b d 2 10 2 20 20 24

Numărul de dinţi ai lirei cu roţi de schimb va fi: a = 27, b = 20, c = 24 şi d = 24. Se

verifică condiţia impusă lirelor cu roţi de schimb:

a + b > c + 20 27 + 20 = 47 24 + 20 = 44
c + d > b + 20 24 + 24 = 48 20 + 20 = 40
Se observă îndeplinirea condiţiilor.

VII.4.1.2 Conectarea dintre două mişcări de lucru (rotaţie – translaţie)

Conectarea lanţurilor cinematice de lucru are avantajul utilizării unui motor unic de
antrenare. Realizarea unor suprafeţe elicoidale presupune conectarea lanţului cinematic
principal cu lanţul cinematic de avans. Structura cinematică a lanţurilor cinematice este
prezentată în figura 7.11.
Pentru prelucrare este necesar ca la o rotaţie a piesei, scula aşchietoare să execute o
deplasarea rectilinie a cărei mărime este egală cu valoarea pasului de prelucrat. Mişcarea
principală este executată de scula aşchietoare cu turaţia dată de relaţia (7.32) iar turaţia
mişcării de avans pentru roata supusă prelucrării se obţine cu relaţia (7.33).

112
Capitolul VII. Transferul mişcării în lanţurile cinematice

z1
np  no  (7.32)
z2

z1 z 3 a c z 5
ns  no      (7.33)
z2 z4 b d z6

z1
pp
z3
no
Piesă
a np
z2

c
z4 z6

b
ns p
d
z5
ie
Figura 7.11. Structura lanţurilor cinematice pentru obţinerea filetelor

Între mişcarea principală şi cea de avans se stabileşte un raport de transfer determinat

cu relaţia (7.34).

n p  pp
iT  (7.34)
ns  p

Prelucrarea impune ca la o rotaţie a piesei np să aibă loc o deplasare cu pas p p şi în

acelaşi timp ca la o rotaţie a şurubului să se producă o deplasare cu pasul p, ceea ce determină
ca în relaţia (7.34) raportul de transmitere să fie unitar. Considerând că piesa execută o rotaţie,
np = 1, relaţia (7.34) devine relaţia (7.35).

pp
ns  (7.35)
p

Acelaşi raport de transfer se stabileşte între lanţurile cinematice pentru obţinerea celor
două mişcări, relaţia (7.36).

113
Capitolul VII. Transferul mişcării în lanţurile cinematice

z1 z 3 a c z 5
no     
ns z 2 z 4 b d z6 z3 z5 a c a c
iT        C  (7.36)
np z z4 z6 b d b d
no  1
z2

în care s-a notat cu C, o constantă care reprezintă produsul rapoartelor de transmitere din
lanţurile cinematice, relaţia (7.37).

z3 z5
C  (7.37)
z4 z6

Obţinerea mişcării de dependenţă necesită determinarea numărului de dinţi pentru

roţile dinţate din lira cu roţi de schimb. Prin înlocuirea relaţiei (7.35) în relaţia (7.36) se poate
determina raportul lirei cu roţi de schimb şi numărul de dinţi pentru roţile componente, relaţia
(7.38), cu C1 este notată contanta 1/C.

a c 1 pp a c pp
      C1  (7.38)
b d C p b d p

Exemplu: Să se determine numărul de dinţi ai roţilor care compun lira cu roţi de schimb
pentru obţinerea unei piese cu pasul filetului pp = 2 mm, cunoscând constanta rapoartelor C1 =
0,4 şi pasul şurubului maşinii p = 4 mm. Pentru rezolvare se aplică relaţia (7.38).

a c 2 2 1 20 30
  0,4     
b d 4 5 2 50 60

Numărul de dinţi ai lirei cu roţi de schimb va fi: a = 20, b = 50, c = 30 şi d = 60. Se

verifică condiţia impusă lirelor cu roţi de schimb:

a + b > c + 20 20 + 50 = 70 30 + 20 = 50
c + d > b + 20 30 + 60 = 90 50 + 20 = 70
Se observă îndeplinirea condiţiilor.

114
Capitolul VII. Transferul mişcării în lanţurile cinematice

VII.4.1.3 Conectarea a două lanţuri cinematice de avans (rotaţie –

translaţie)

Obţinerea unor came radiale cu profil arhimedic presupune existenţa a două mişcări,
pentru mişcarea de avans, una de rotaţie imprimată mesei rotative şi una de translaţie care
trebuie să fie în interdependenţă. Mişcarea principală este o mişcare de rotaţie executată
independent de mişcările de avans. Structura lanţurilor cinematice de avans este prezentată în
figura 7.12.
nF

H
z1
np
Piesă
no
z2 km zm
a

c
z4

b
ns p
d
z3
ie
Figura 7.12. Lanţuri cinematice pentru frezarea camelor radiale

Raportul de transmitere dintre cele două mişcări este dat de relaţia (7.41).

H
n p H
iT  s   (7.41)
np 1 p

Acelaşi raport de transfer se stabileşte între lanţurile cinematice pentru obţinerea celor
două mişcări, relaţia (7.42).

z1 z 3 a c
no    
ns z 2 z 4 b d z3 z m a c a c
iT        C  (7.42)
np z k z4 km b d b d
no  1  m
z2 zm

115
Capitolul VII. Transferul mişcării în lanţurile cinematice

în care s-a notat cu C, o constantă care reprezintă rapoartele de transmitere din lanţul
cinematic, relaţia (7.43).

z3 z m
C  (7.43)
z4 km

Din egalarea celor două rapoarte, relaţiile (7.41) şi (7.42) se poate determina raportul
lirei cu roţi de schimb şi numărul de dinţi pentru roţile componente, relaţia (7.44) unde cu C1
este notată contanta 1/C.

a c 1 H a c H
      C1  (7.44)
b d C p b d p

Obţinerea camelor axiale cu profil elicoidal presupune ca în unul dintre lanţurile

cinematice să se introducă un subansamblu care să realizeze inversarea după parcurgerea unei
jumătăţi de rotaţie pentru piesă. În felul acesta se parcurge jumătate din pas, iar apoi, după
schimbarea sensului se asigură închiderea canalului prin întoarcerea sculei în punctul iniţial,
după parcurgerea jumătăţii de pas rămase.

nF

z6 np
z1
Piesă
z5
no z2
a km zm pp/2

c
z4

b ns p
d
z3
ie

Figura 7.13. Lanţuri cinematice pentru frezarea camelor axiale

116
Capitolul VII. Transferul mişcării în lanţurile cinematice

Obţinerea unui profil elicoidal impune ca la o jumătate de rotaţie a camei să existe o

deplasare egală cu jumătate din pasul spiralei. Mişcarea de rotaţie este executată de platou cu
turaţia a cărei valoare este dată de relaţia (7.45) iar valoarea turaţia mişcării de translaţie
avans pentru şurub se obţine cu relaţia (7.46).

z1 k m z 5
np  no    (7.45)
z2 zm z6

z1 a c z 3
ns  no     (7.46)
z2 b d z4

Raportul de transmitere dintre cele două mişcări este dat de relaţia (7.47).
pp
2
n p pp
iT  s   (7.47)
np 1 p
2

Acelaşi raport de transfer se stabileşte între lanţurile cinematice pentru obţinerea celor
două mişcări, relaţia (7.48).

z1 z 3 a c
no 
  
ns z 2 z 4 b d z3 z m z6 a c a c
iT         C  (7.48)
np z k z z 4 k m z5 b d b d
no  1  m  5
z2 zm z6

în care s-a notat cu C, o constantă care reprezintă rapoartele de transmitere din lanţul
cinematic, relaţia (7.49).

z3 z m z6
C   (7.49)
z 4 k m z5

Din egalarea celor două rapoarte, relaţiile (7.47) şi (7.48) se poate determina raportul
lirei cu roţi de schimb şi numărul de dinţi pentru roţile componente, relaţia (7.50) unde cu C 1
este notată contanta 1/C.

117
Capitolul VII. Transferul mişcării în lanţurile cinematice

a c 1 pp a c pp
      C1  (7.50)
b d C p b d p

VII.4.2 Conectarea dintre lanţurilor cinematice de lucru şi lanţurile

cinematice auxiliare

Conectarea lanţurilor cinematice de lucru şi a celor auxiliare urmăreşte reducerea

timpilor prin suprapunerea mişcării auxiliare de avans rapid peste mişcarea de lucru şi
reducerea numărului de elemente din lanţurile cinematice.
Conectarea se poate realiza cu ajutorul mecanismului diferenţial sau cu ajutorul unor
cuplaje.

VII.4.2.1 Conectarea lanţurilor cinematice auxiliare prin mecanismul

diferenţial

Legătura constituită din conectarea lanţurilor cinematice de lucru cu lanţul cinematic

auxiliar cu ajutorul mecanismului diferenţial este prezentată în figura 7.14.

no
z5 zb

z3
k
z4 z m
n sc
m

z6 nI nZ n II
za
m
c d DIF
a b

z1 ie
np z 2

Figura 7.14. Lanţuri cinematice auxiliare pentru deplasări rapide cu diferenţial

118
Capitolul VII. Transferul mişcării în lanţurile cinematice

Lanţul cinematic de lucru este alcătuit din: motorul electric mp, angrenajul z1 – z2, lira
cu roţi de schimb a, b, c, d cu raportul de transmitere ie, roata melcată zm. Roata melcată zm
este rigidizată cu roata planetară a unui mecanism diferenţial (DIF).
Lanţul cinematic pentru mişcarea auxiliară este format din: motorul electric ma,
angrenajele z3 – z4, z5 – z6 şi melcul km.
Legătura dintre cele două lanţuri cinematice este realizată prin intermediul
mecanismului diferenţial. Lanţul cinematic comun se continuă cu angrenajul za – zb şi
mecanismul şurub – piuliţă.
Pentru a explica această structură se utilizează relaţia lui Willys, relaţia (7.51) pentru
mecanismul diferenţial în ipoteza unui arbore port-satelit liber faţă de roata melcată zm.

n II n z m
nI   (7.51)
2 2

Cele două turaţii care se pot obţine la şurubul conducător al mesei vor trebui să ţină
seama de structura fiecărui lanţ cinematic.
Valoarea turaţiei pentru mişcarea de lucru se determină cu relaţia (7.52).

z1 k z
n sc  n p   i e  m  i lDIF  a (7.52)
z2 zm zb

unde:
n II
i lDIF 
n zm

În cazul în care valoarea turaţiei nI = 0, din relaţia lui Willys rezultă n z m  n II , deci

i lDIF  1 , iar turaţia va fi dată de relaţia (7.53)

z1 k z
n sc   n p   ie  m  a (7.53)
z2 zm zb

Valoarea turaţiei pentru mişcarea auxiliară este dată de relaţia (7.54).

119
Capitolul VII. Transferul mişcării în lanţurile cinematice

z 3 z 5 ll z a
n sc  n a    i DIF  (7.54)
z4 z6 zb
unde:
n II
i llDIF 
nI

n II
În cazul în care valoarea turaţiei n zm  0 , din relaţia lui Willys rezultă că n I  ,
2
deci i llDIF  2 , iar turaţia pentru mişcarea auxiliară va fi dată de relaţia (7.55) şi are o valoare
constantă deoarece în structura lanţului cinematic nu există elemente reglabile.

z 3 z 5 ll z a
n sc  2  n a    i DIF  (7.55)
z4 z6 zb

Dacă pe timpul mişcării de deplasare rapidă se suprapune mişcarea de deplasare peste

mişcarea de lucru atunci turaţia la şurubul conducător va fi suma celor două turaţii.

VII.4.2.2 Conectarea lanţurilor cinematice auxiliare prin cupla de fugă

Legătura realizată cu ajutorul cuplei de fugă este asemănătoare cu legătura realizată

prin intermediul diferenţialului, locul acestuia este luat de cupla de fugă (vezi figura 5.6)
montată în interiorul roţii melcate, figura 7.15.
Cuplajele de fugă asigură transmiterea unei singure mişcări, nu are posibilitatea
sumării celor două valori ale turaţiilor.
Valoarea turaţiei pentru mişcarea de lucru se determină cu relaţia (7.56).

z1 k z
n sc  n p   ie  m  a (7.56)
z2 zm zb

Valoarea turaţiei pentru mişcarea auxiliară este dată de relaţia (7.57).

z3 z5 za
n sc  n a    (7.57)
z4 z6 zb

120
Capitolul VII. Transferul mişcării în lanţurile cinematice

na
z5 zb

z3
k
z4 m
n sc
z
m
z6 nI n II
za
c d
a b

z1 ie
np z 2

Figura 7.15. Conectarea lanţurilor cinematice auxiliare prin cuplaj de fugă

121
CURS 14- MU1
VIII. Lanţuri cinematice de comandă cu structură mecanică

Elementele lanţurilor cinematice de comandă cu structură mecanică au o structură

simplă compusă din organe de maşini care îndeplini diferite roluri, cum ar fi:
- Elemente pentru recepţia semnalului de comandă numite şi organe de comandă;
- Elemente pentru transmiterea comenzii;
- Elemente pentru execuţia comenzilor.

VIII.1 Organe de comandă

Formele constructive ale organelor de comandă sunt reglementate prin STAS 1130 –
87 Capete sferice, STAS 1131 – 87 Mânere fixe şi rotative pentru roţi de comandă şi
manivele, STAS 1133 – 87 Mânere cu cap sferic şi braţ înclinat, STAS 2512/2 – 80 Roţi
manuale metalice cu spiţe, figura 8.1.

Cap sferic Mânere fixe

Roata de mână

Mâner cu cap sferic

Figura 8.1. Organe de comandă
Lanţurile cinematice pot determina ca unele comenzile să nu fie compatibile simultan.
Evitarea ca două comenzi să fie date simultan presupune ca organele de comandă care se
asociază să fie dotate cu sisteme de blocare reciprocă a comenzilor. În continuare se prezintă
câteva soluţii constructive pentru sistem de blocare reciprocă a comenzilor.

131
 1) Sistem de blocare reciprocă cu discuri incomplete
Manetele A şi B pot fi rotite pe rând, scoaterea uneia din poziţia iniţială produce
blocarea celeilalte, figura 8.2. În figura 8.2 a) se consideră că nici una din manete nu
determină cuplarea, iar în figura 8.2 b) maneta A transmite mişcarea, maneta B fiind blocată.
Pentru ca şi maneta B să transmită o comandă este necesară aducerea manetei A în poziţia
iniţială şi rotirea manetei B.

Maneta A Maneta B Maneta A Maneta B

a) b)
Figura 8.2. Sistem de blocare cu discuri

2) Sistem de blocare reciprocă cu pârghie basculantă

Blocarea comenzii are loc când ciocul pârghiei intră în degajarea din discuri, figura
8.3. În figură, se consideră că maneta B transmite comanda lanţului cinematic, maneta A fiind
blocată. Pentru ca maneta A să transmită comandă este necesară rotirea manetei B până când
degajarea din disc ajunge în dreptul ciocului pârghiei, după care se roteşte maneta A.

Maneta A Maneta B

Figura 8.3. Sistem de blocare reciprocă cu pârghie basculantă

3) Sistem de blocare reciprocă a două organe de comandă cu axele perpendiculare
Semnalul de comandă este de tip rotativ şi se transmite alternativ comanda prin axul I
sau II, figura 8.4. În figură se consideră că maneta A transmite comanda, maneta B fiind

132
blocată. Pentru ca maneta B să transmită comandă este necesar ca degajarea de pe discul D 1 să
ajungă în dreptul discului D2, iar apoi să se rotească maneta B.

II D2

Maneta B

Maneta A
I D1

Figura 8.4. Sistem de blocare reciprocă a două organe de comandă cu axele perpendiculare

4) Sistem de blocare a două comenzi din care una are semnalul de comandă rotaţie
(A) iar cealaltă translaţie (B)
Butonul B poate fi deplasat numai când maneta A ocupă poziţia 1, poziţie în care
acesta nu poate lansa semnal de comandă, figura 8.5. În momentul în care maneta A ocupă
poziţia 1, butonul B poate transmite semnal de comandă iar maneta A este în poziţia de
blocare.

Butonul B

Maneta A

Figura 8.5. Sistem de blocare combinat

În cazul când acelaşi organ de comandă se instalează pentru diferite comenzi în mai
multe poziţii, sau există legătură între comenzile executate de organe de comandă diferite,
acestea se asociază cu sisteme de memorare a comenzilor. Din această categorie fac parte:
- plăcile selectoare, figura 8.6 a)

133
 - puncte marcate (culori), figura 8.6 b)
- discuri gradate, tabele, grafice, cercuri gradate, figura 8.6 c) etc.

I III

2
II IV

Figura 8.6. Elemente de memorare a comenzilor

VIII.2 Organe de transmitere şi execuţie a comenzilor

Pentru transmiterea comenzii, amplificarea, reducerea sau transformarea mişcării

primite ca semnal de comandă, se folosesc elemente similare celor din lanţurile cinematice de
lucru cum ar fi: pârghii, cremaliere, roţi şi sectoare dinţate, came, şuruburi etc. şi combinaţii
ale acestora.

Element
comandat

1 2 3 4

Figura 8.7. Subansamblu pentru execuţie comenzii tip furcă

Când elementele de transmitere a comenzilor nu ramifică lanţul cinematic de comandă
rezultă lanţuri cinematice de comandă tip “pârghii multiple”, iar când lanţurile cinematice de
comandă se ramifică rezultă lanţuri cinematice de comandă tip “pârghii unică”.
Elemente de execuţie a comenzii sunt organe simple care produc deplasarea sau
poziţionarea elementelor din lanţul cinematic comandat, figura 8.7. Pe axul (1) se montează

134
furca (2) care deplasează elementul comandat care poate fi o roată dinţată sau un bloc de roţi
dinţate balador. Furca (2) este deplasată prin rotirea manivelei (4) care acţionează braţul (3).

VIII.3 Lanţuri cinematice de comandă cu pârghie unică

Structura lanţurilor cinematice de comandă este impusă de condiţiile de exploatare a

maşinii-unelte. În lanţurile cinematice de lucru pot apărea situaţii când comanda pentru
anumite elemente din lanţul cinematic trebuie realizată decuplarea sau cuplarea simultană a
unor organe de maşini sau deplasarea acestora.
O astfel de situaţie poate apărea în lanţul cinematic principal când trebuie comandate
în mod simultan un inversor de sens cu cuplaj mecanic şi o frână de tip disc, figura 8.8.

m Inversor Frână

1 2
0

Figura 8.8. Comanda cu pârghie unică a inversorului şi frânei

Maneta m are trei poziţii active:

- poziţia 0, cuplajul nu transmite, frâna este strânsă;
- poziţia 1, ambreiaj stânga, sens de rotaţie stânga, frâna slăbită.
- poziţia 2, cuplajul dreapta, sens de rotaţie dreapta, frâna slăbită;
Comanda cu pârghie unică poate fi utilizată pentru deplasarea unor blocuri baladoare
dintr-un subansamblu pentru reglarea în trepte a turaţiilor, figura 8.9 a). În acest caz se
utilizează o camă axială Ka.
Maneta de rotire a camei are şase poziţii de lucru active iar între fiecare mişcare de
rotaţie va avea o poziţie de repaos (poziţia din mijloc) pentru a scoate din angrenare roţile.

135
Canalele de pe camă trebuie astfel executate încât să se evite angrenarea simultană a două roţi
dinţate. Desfăşurarea camei în funcţie de ordinea în care se doreşte realizarea angrenării poate
fi ca cea din figura 8.9 b)

a) no
nk

nM

b)

Figura 8.9. Sistem de comandă cu camă axială

Utilizarea unui sistem de comandă ca cel din figura 8.9 are dezavantajul că pentru
obţinerea unei rotaţii este necesară rotirea cel puţin cu 180 o pentru obţinerea turaţiei dorite.
Lanţurile cinematice de comandă cu pârghie unică determină micşorarea timpilor
auxiliari în comparaţie cu lanţurile cinematice de comandă cu pârghii multiple. Dar s-a
observat că în anumite cazuri timpul de comandă este ridicat. Pentru reducerea mai

136
substanţială a timpilor auxiliari se foloseşte comanda cu preselectare a cărei schemă de
principiu este prezentată în figura 8.10.

K1 K2 K3

7 6 5 4 3 2 1

Figura 8.10. Sistem de comandă cu preselectare

Sistemul de comandă se compune din maneta (1) pentru realizarea rotirii camei axiale
(4), maneta (2) de acţionare a angrenajului cilindric (5), discurile secţionate (6) situate pa axul
(7) care se deplasează datorită discului tachet (3).
Sub acţiunea manetei (1) şi a camei axiale (4), tachetul (3) provoacă deplasarea axială
a arborelui (7) împreună cu discurile (6). Acestea vor roti camele K1, K2, K3 în funcţie de
poziţia degajărilor de pe discuri. Rotirea unei came reprezintă execuţia unei comenzi. Pentru
execuţia comenzii sunt necesare două faze:
- preselectarea, ce constă în poziţionarea dorită a discurilor secţionate cu ajutorul
manetei (2), în timp ce maşina–unealtă funcţionează, şi nu apar timpi auxiliari;
- comanda propriu – zisă ce constă în apropierea maşinii şi acţionarea manetei (1).
Există şi alte structuri de lanţuri cinematice de comandă cu preselectare (vezi lanţul
cinematic de comandă cu preselectare a cutiei de viteze la maşina de frezat universală tip FU
– 32).

11

10 1

2 137
 Figura 8.11. Sistem de comandă cu preselectare

Sistemul urmăreşte deplasarea bolţurilor (1) care se află situate în cremalierele (2) ce
angrenează cu pinionul (10). Discurile (3) au practicate pe cercuri concentrice alezaje în care
pot intra bolţurile (1). Rotirea discurilor rigid montate pe axul (9) se realizează prin rotirea
butonului (7) care determină antrenarea angrenajului cu roţi conice (8). În funcţie de
programul înscris pe discuri, prin intermediul alezajelor cremalierele (2) vor deplasa furca
(11), respectiv roata baladoare. Deplasarea discurilor pe direcţie axială se realizează cu
ajutorul manetei (6) care se află montată pe sectorul de disc (5) care angrenează cu cremaliera
(4).
Preselectarea urmăreşte deplasarea axială a discurilor (3) urmată de rotirea lor astfel
încât să se poată realiza poziţia programată a alezajelor de pe discuri. În momentul în care se
doreşte modificarea poziţiei cremalierelor se roteşte maneta (6) iar bolţurile vor intra sau nu în
alezajele stabilind o anumită deplasare a pinioanelor şi respectiv a organului de comandă.

138